{"id":23831,"date":"2024-10-15T00:34:44","date_gmt":"2024-10-14T21:34:44","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=23831"},"modified":"2024-10-15T00:34:44","modified_gmt":"2024-10-14T21:34:44","slug":"spatii-culturale-nr-96-8","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=23831","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 96 (8)"},"content":{"rendered":"

\u0218tefan DINCESCU<\/strong>
\n\"\"

VOM REVENI AICI, JELIND PE SCUT<\/strong><\/p>\n

Se \u00eennopteaz\u0103 vrerea vremurilor, Ava!… Merg\u00e2nd
\nprin Pia\u021ba Prim\u0103riei din Craiova (aievea ori \u00een visul
\nunei t\u00e2rfe?…), ieri am sim\u021bit \u00eenvolbur\u00e2ndu-se trecutul,
\nca ma\u021bele ba\u0219oaldei dintr-o must\u0103rie, trecut pe care
\n\u00eel crezusem oale \u0219i ulcele, trecut pe care haplea
\n\u00eel v\u0103zusem, trecut pe care \u00eel sortasem privindu-i,
\n\u00een oglinzi, bojocii composta\u021bi, trecut \u00eencovrig\u00e2ndu-se,
\ntrecut pe care ni l-au s\u0103rat ideofobii cei peltici,
\ntrecut (bastard!…) scobindu-ne curajul cu briceagul.<\/p>\n

Cine-\u021bi dicteaz\u0103, \u021bafandache, versul?!…
\nCe-\u021bi face inspira\u021bia la morg\u0103?…
\nCine-\u0219i \u00eenchide cenzorii \u00eentr-un padoc?…
\nCine-mi livreaz\u0103 paricid \u00een pie\u021be?…
\nCine-\u021bi m\u0103soar\u0103 pr\u00e2nzurile, Asuerus?!…
\nCine-mi \u00eensoar\u0103 stilul cu p\u0103lea\u021ba?…<\/p>\n

\u201eC\u0103l\u0103uzi\u021bi de-un jind al \u00eennoirii, s\u0103 g\u00e2dil\u0103m
\ncoclind artistica fatalitate a verbelor clocind
\n\u00een B\u0103l\u0103ceanca Veche?…\u201d Juc\u00e2nd-o p\u0103rinte\u0219te
\npe genunchi, cine-\u0219i \u00eentreab\u0103 lacrima col\u021boas\u0103:
\n\u201eS-au cangrenat cire\u0219ii la Grece\u0219ti, istea\u021bo?…\u201d Cine
\nscalpeaz\u0103 t\u0103r\u0103boiul acestor turturele fragmentate?…<\/p>\n

Ascult\u0103-m\u0103!… \u00cencepe neamul s\u0103 se disperseze,
\nAva!… Nu-i vatra vatr\u0103, focul \u2013 foc!… Succedanee doar,
\npe care p\u0103pu\u0219arul le c\u00e2rpe\u0219te. Ascult\u0103-m\u0103!… \u00cencep
\nv\u00e2nzarea v\u00e2nz\u0103torii. \u00cempart cump\u0103r\u0103torii \u00eemp\u0103r\u021beala.
\nNe risipim din ceas \u00een ceas: orez \u00een cala unei nave
\nce \u0219i-a uitat timonierul \u00een rada unui port
\nproscris din orice mare.<\/p>\n

Se-nnegureaz\u0103 ritmul vremurilor, Ava!… Umbl\u00e2nd prin
\nPia\u021ba Prim\u0103riei din Craiova, z\u0103planule, m-am \u00eent\u00e2lnit cu tine
\n\u0219i cu mine, \u00eentr-un septembrie din \u201981!… Pe-atunci ni\u0219te
\nboemi hr\u0103neau c\u0103\u021beaua acelor libert\u0103\u021bi plastifiate.
\n Pe-atunci
\nafi\u0219ele sclipeau dr\u0103ce\u0219te pe \u021beasta unui neam de plastilin\u0103.
\nPe-atunci (\u021bin\u00e2ndu\u00ac-\u0219i ignoran\u021ba-n g\u00e2t, cum lerfa g\u00e2lcile
\n\u00eenfuriate) venea cezarul \u00een B\u0103nie, pios vorbind \u00een testamente,
\nlasciv dans\u00e2nd din zbil\u021buri \u0219i din t\u00e2rn\u0103coape.<\/p>\n

A\u0219a cum procedar\u0103 scamatorii tr\u0103g\u00e2nd pe nas iluzii
\ndegerate, a\u0219a lucrau profe\u021bii, \u00een subsoluri, \u00eempopistrate
\navataruri. Heteronimii cui d\u0103dur\u0103 faliment, dorind s\u0103-\u0219i
\ninoveze faraonul?… Cine-\u0219i zidise r\u0103suflarea sub c\u00e2ntecul
\nb\u0103snarului sufl\u00e2nd \u00een diegeze?… \u00cemp\u0103r\u0103\u021biile c\u00e2nd scap\u0103-n
\nmare, eviscerate r\u00e2uri se blocheaz\u0103-n ecluzele acelui bocet
\npipernicit, \u00eentortocheat \u0219i la duhovnic tras cu moc\u0103ni\u021ba.<\/p>\n

B\u0103tr\u00e2nul spart \u00een b\u0103tr\u00e2ne\u021bea altui neam, b\u0103tr\u00e2n prelins
\n\u00eentr-o vorbire de\u0219elat\u0103, pe care chiar uitarea mi-a uitat-o,
\n\u00eennoad\u0103 semne tulburate, \u00een\u0219ir\u0103 propozi\u021bii \u00eenc\u00e2lcite.
\nAzi dialogul st\u0103 deoparte, \u00eentr-o mansard\u0103 cu mu\u0219cate
\npeticite, care \u00ee\u0219i pun culorile \u00een cap, a\u0219a cum fac pirandele
\n\u00een t\u00e2rguri, c\u00e2nd, planturoase, \u00ee\u0219i arat\u0103 cracii. Acolo, peste
\ndrum, f\u0103tuca pistruiat\u0103 deznoad\u0103 semne \u00eenc\u00e2lcite, de\u0219ir\u0103
\npropozi\u021bii tulburate \u0219i leag\u0103n\u0103 un ied \u00eentr-o covat\u0103,
\npe care nenorocul \u00ee\u0219i ascute limba.<\/p>\n

\u00cen ocni\u021ba aleilor vopsite de putrida t\u0103cere degresat\u0103,
\nstudentul migli\u0219e\u0219te veveri\u021ba. Castanii premiaz\u0103 alalia
\nreveriei, iar pinii demonteaz\u0103 tri\u0219eria verii. C\u00e2nd c\u0103r\u0103mizile
\ndin \u201eTurnul cel mai str\u00e2mt\u201d se \u00eenghiontesc, s\u0103rind din zid,
\npe unde sufletul \u00ee\u0219i strig\u0103 arm\u0103tura?… V\u00e2rtejul bate palma
\ncu scaie\u021bii. Antumii \u0219i postumii?… Ceap\u0103 degerat\u0103!… Nimicul
\nst\u0103 de vorb\u0103 cu nimicul. Genunea \u0219i-a-nghi\u021bit c\u0103i\u021ba.<\/p>\n

Pe policioara iazului schimonosit de-o amintire
\n(pe care leb\u0103da o \u00eenc\u0103lze\u0219te sub aripile-i meli\u021bate, Ava,
\ndin care sufletul \u0219i-a smuls condeiul!…) se plimb\u0103
\nv\u00e2n\u0103torul \u0219i copoiul. Un pictor ne tripleaz\u0103
\naparen\u021ba: tablou pe care \u00eel rescriu acele coliere
\nde beca\u021be, de prepeli\u021be \u0219i de pot\u00e2rnichii.<\/p>\n

Azi pictorul, r\u0103scump\u0103r\u00e2ndu-se-n livad\u0103, \u00ee\u0219i ceart\u0103
\ndib\u0103cia care-i \u0219chiop\u0103teaz\u0103: \u201e\u00cendoap\u0103-te, \u021b\u00e2fnoaso,
\ncu povidla pe care orbii o expun \u00een iarmaroace!…
\n\u00cenchide u\u0219a viselor pe care le m\u00e2n\u0103 la Stambul
\ngelepul!… \u00cennoad\u0103-\u021bi palmele \u00een rug\u0103ciune,
\ns\u0103-\u021bi dea \u00een clocot insurgen\u021ba!… Nu-i piatra
\n\u00eendoielii p\u00e2inea noastr\u0103?… Nu-i scotocirea sufletul
\nizb\u00e2nzii?…\u201d \u201e\u00centreab\u0103, suflete!…\u201d \u201eCine\u00ac-mi
\nr\u0103spunde?…\u201d
\n\u201eNici Faust, nici Mefistofel, prostane!…\u201d<\/p>\n

\u00cen varni\u021bele perspectivei Pucu, v\u00e2n\u0103torul,
\n\u0219i Fofo, dolca lui b\u0103ftoas\u0103, s-au dizolvat \u00eencet,
\n\u00eenceti\u0219or, l\u0103s\u00e2nd \u00een urma lor culoare f\u0103r\u0103 de culoare,
\nvorbire f\u0103r\u0103 de vorbire, f\u0103ptur\u0103 de h\u00e2rtie f\u0103r\u0103 buc\u0103lata
\nfiin\u021b\u0103, o umbr\u0103 sfredelind \u00een umbr\u0103, alunec\u00e2nd
\n\u00een umbra mare, mare, \u0219i-o amintire str\u0103lucind
\npeste muscele, pe unde iarna \u00eemi a\u021bine
\ncalea \u0219i gura mi-o astup\u0103 cu stilete.
\n\u201ePeccavimus, Marie ajustat\u0103!…\u201d<\/p>\n

Azi neamurile sar \u00een aer. Colibele se caut\u0103-n
\np\u0103m\u00e2nt pe numele unor urcioare p\u00e2ntecoase,
\ndin care Taliarhul slobozi falernul. \u201eCulesul
\nvie\u021bii s-a v\u0103dit cam scurt. M\u0103-mbun\u0103 moartea
\ncu mai multe daruri.\u201d Vom reveni aici, jelind
\npe scut, \u00een joc de zaruri, Ava, \u0219i de haruri?!…<\/p>\n


\nRodica DASC\u0102LU <\/strong>
\n\"\"

la umbra colinei<\/strong><\/p>\n

s-au mutat \u00een morminte, unul c\u00e2te unul.
\n\u0219i-au l\u0103sat casa, gr\u0103dina cu tuf\u0103nele,
\na\u0219ez\u00e2ndu-se la umbra colinei.
\nstr\u0103juite de tufe cu trandafiri ro\u0219ii, roz, albi uneori,
\n\u00eentr-o continu\u0103 a\u0219teptare, locurile de veci abia respir\u0103.
\nc\u00e2te un vrednic urma\u0219 \u00eenl\u0103tur\u0103 ierburile.
\ns\u0103 r\u0103zbat\u0103 la suprafa\u021b\u0103 pulsul r\u0103d\u0103cinilor vii.
\nc\u00e2t timp seva lor \u00ee\u0219i face vad prin artere flexibile,
\nc\u00e2t timp cineva \u00ee\u0219i aminte\u0219te numele \u00eencrustat pe cruce.<\/p>\n


\nadagio pentru corzi<\/strong><\/p>\n

ochii a\u021binti\u021bi asupra unor invizibile corzi.
\nvederea furi\u0219\u00e2ndu-se arar spre Marele Dirijor.
\n\u00een\u021belegi c\u0103 e\u0219ti cuprins\u0103 \u00een palmele Lui,
\nunivers plin de iubire.
\ninima \u00ee\u0219i imagineaz\u0103 lumi, scenarii viabile,
\nchiar \u00eentr-un univers haotic aflat \u00een dispersie.
\nlini\u0219tea, ochiul furtunii.
\nte eliberezi \u00eenl\u0103tur\u00e2nd catene.<\/p>\n


\n cupola de foc, doar o amintire<\/strong><\/p>\n

\u021bi se repet\u0103: e cod galben \u0219i portocaliu de canicul\u0103.
\nchiar cod ro\u0219u, cu posibile efecte dezastruoase.
\ndeasupra Rom\u00e2niei vegheaz\u0103 o cupol\u0103 de foc.
\nr\u0103m\u00e2ne\u021bi \u00een case, be\u021bi multe lichide,
\nmonitoriza\u021bi-v\u0103 cu aten\u021bie
\nbolile cronice.
\nfaci parte din categoria
\npersoanelor v\u00e2rstnice cu risc \u00eenalt
\nde a-\u0219i decompensa starea de s\u0103n\u0103tate.
\nalegi s\u0103 te bucuri de adierea u\u0219oar\u0103 a aerului \u00eencins.
\ns\u0103 fie o \u00eentoarcere \u00een vara nesf\u00e2r\u0219it\u0103 a \u00eenceputului?
\npentru noi, tinerii, emo\u021biile erau vii la r\u0103s\u0103ritul
\nsoarelui, diminea\u021ba devreme, sau seara
\nt\u00e2rziu, c\u00e2nd, sub bolta albastr\u0103 <\/p>\n

pres\u0103rat\u0103 cu pulberi de stele,
\nconstela\u021bii, dialogam pe teme uimitoare.
\npentru nimic \u00een lume, nu a\u0219 fi \u00eencredin\u021bat
\naltcuiva secretele mele. \u00eemi deschideam sufletul
\nprietenilor mei: Carul Mare, Carul Mic, Steaua Polar\u0103 <\/p>\n


\nrecuno\u0219tin\u021b\u0103 t\u00e2rzie<\/strong><\/p>\n

\u00een dup\u0103-amiaza zilei,
\n\u00een toiul ar\u0219i\u021bei, aproape singur\u0103,
\nprintre arborii parcului. unul dintre ei
\n\u0219i-a g\u0103sit momentul prielnic s\u0103 \u00eenfloreasc\u0103
\ntocmai acum, \u00een luna lui cuptor. are flori mici
\nalbe, delicate. leg\u0103n\u00e2ndu-se lin m\u0103 poart\u0103 pe aripi
\nde poveste. mul\u021bumesc p\u0103durii, p\u0103s\u0103rilor, al c\u0103ror
\nconcert atinge arealul inimii. \u00eemi exprim gratitudinea.
\nconvins\u0103 fiind c\u0103 totul mi se cuvine, arbori, cer, z\u00e2mbete,
\niubire, uitasem s\u0103-mi aplec fruntea \u00een fa\u021ba m\u0103re\u021biei naturii.<\/p>\n


\n\u00eendep\u0103rtarea ochelarilor cu lentile roz<\/strong><\/p>\n

\u00eemi \u00eendep\u0103rtez ochelarii cu lentile roz,
\nprivesc \u00een spatele cortinei.
\nnu foarte departe,
\ncel mai mare spital de copii,
\nOhmatdit din Kiev, care rezist\u0103
\ntimpului din anul 1894, este grav
\navariat de atacul inamic. printre gr\u0103mezi
\nde moloz, mamele r\u0103v\u0103\u0219ite alin\u0103 durerea
\ncopiilor conecta\u021bi la aparate de perfuzii.
\nmicu\u021bii sunt pacien\u021bi oncologici.
\nun copil mare m\u00e2ng\u00e2ie
\ncopilul mai mic,
\nsalvatorii nu au timp s\u0103 respire,
\nde sub d\u0103r\u00e2m\u0103turi se aud strig\u0103te.
\nmai sunt supravie\u021buitori.
\nla Washington Summit NATO,
\n\u00eenceput pe 9 iulie 2024,
\nse caut\u0103 solu\u021bii pentru pace
\nprin \u00eenarmare, apoi se realizeaz\u0103
\nun top al gafelor pre\u0219edintelui Joe Biden.
\ntinerii tr\u0103iesc magia festivalurilor de muzic\u0103.
\narti\u0219tii invita\u021bi fumeaz\u0103 \u021big\u0103ri cu canabis.
\ntr\u0103iesc \u00eemplinirea visului de a publica
\n\u201eDiminea\u021ba e mereu de partea ta\u201d.
\nam \u00eenceput s\u0103 scriu cartea odat\u0103
\ncu declan\u0219area r\u0103zboiului. flashuri,
\necouri, st\u0103ri de ezitare. sc\u00e2ntei de fericire,
\nnelini\u0219te. \u00eent\u00e2lnire cu mine \u00eens\u0103mi, reg\u0103sire.<\/p>\n


\nIstorie literar\u0103 <\/strong><\/em><\/p>\n

Ionel POPA <\/strong>
\n\"\"

NEAMUL \u0218OIM\u0102RE\u0218TILOR<\/strong><\/p>\n

-Cu moldovenii am fost \u0219i du\u0219mani \u0219i putem fi \u0219i prieteni\u2026 r\u0103spunse r\u00e2z\u00e2nd Cantemir. Apoi \u00eel \u00eentreb\u0103 pe \u0218oimaru:
\n-Dar tu pe unde \u021bi-ai tr\u0103it via\u021ba?
\n-Ei, eu am umblat pe dep\u0103rtate locuri\u2026 \u00eeng\u00e2n\u0103 \u0218oimaru, l\u0103s\u00e2ndu-se cu totul pe spate cu fa\u021ba \u00een sus, \u0219i pun\u00e2ndu-\u0219i m\u00e2inile sub ceaf\u0103\u2026 Eu sunt de locul meu de aproape de Buceag, sunt dintr-un sat de pe apa R\u0103utului, sunt adic\u0103 orheian. \u0218i \u00eentr-o cump\u0103n\u0103 mare, c\u00e2nd s-au ridicat toate neamurile mele r\u0103z\u0103\u0219e\u0219ti, a fost t\u0103iat tat\u0103l meu; \u0219-un frate mai mare m-a luat cu el peste hotare \u00een pribegie. Am tr\u0103it o vreme la Kiev, eram un copilandru. A murit b\u0103di\u021ba, \u0219-am r\u0103mas singur pe lume; \u0219i m-am ridicat \u0219i eu ca ucenic la un me\u0219ter de s\u0103bii. \u0218-apoi am deprins me\u0219te\u0219ugul armelor \u0219i m-am f\u0103cut o\u0219tean, \u0219-am slujit \u00eent\u00e2i la le\u0219i; pe urm\u0103 cu raiterii nem\u021bi, am fost p\u00e2n\u0103 \u00een \u021bara talienilor \u0219-a fran\u021bujilor. [\u2026]. Hei, c\u00e2te-am v\u0103zut \u0219-am \u00eendurat, numai inima mea \u0219i cel-de-sus \u0219tiu! Am z\u0103cut de r\u0103ni \u0219i de friguri rele; dar, ca soiul cel r\u0103u, nu m-am dat pierit. \u0218i pe urm\u0103 am slujit \u0219i-ntre unguri\u2026 \u0218-acolo, la Buda, dup\u0103 at\u00e2tea r\u0103t\u0103ciri, am auzit eu \u00eentre o\u0219teni grai rom\u00e2nesc [\u2026] \u0219-am \u00een\u021beles c\u0103 m\u0103 apropiu de p\u0103m\u00e2ntul nostru\u2026
\n\u0218oimaru se opri cu ochii vis\u0103tori. [\u2026] Nu \u0219tiu de ce, \u00een anii \u00een care m\u0103 aflu, dup\u0103 at\u00e2ta pribegie, m-a p\u00e2rlit a\u0219a un dor s\u0103-mi v\u0103d neamurile \u0219i p\u0103m\u00e2ntul \u00een care am cunoscut lumina soarelui\u2026 Vreau s\u0103 m\u0103 duc la apa R\u0103utului\u2026 [\u2026]
\n-S\u0103 vezi, beiule, cum \u00ee\u0219i aduce aminte de toate\u2026 zise B\u00e2rnov\u0103.
\n-Fire\u0219te c\u0103-mi aduc aminte, r\u0103spunse Tudor, cu
\nprivirile \u00eenv\u0103luite de amintiri. \u00cemi aduc aminte de codrii f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it\u2026 \u00centr-un r\u00e2nd m-a luat cu el t\u0103tu\u021ba, \u0219-am umblat mult prin p\u0103dure, \u0219i eu st\u0103team \u00een \u0219a dinaintea lui. \u0218i ie\u0219ind la amurgit \u00eentr-o poian\u0103 am v\u0103zut zimbrii pentru \u00eent\u00e2ia oar\u0103\u2026 I-am auzit mugind, i-am v\u0103zut r\u0103scolind p\u0103m\u00e2ntul cu coarnele \u0219i s-au n\u0103pustit \u00een c\u00e2mpie\u2026 Pe urm\u0103 parc\u0103 v\u0103d \u0219i acuma, \u00eentre p\u0103duri multe, iazurile de pe R\u0103ut, cu nuferii cei albi \u0219i galbeni\u2026 \u0219i \u00eentr-un r\u00e2nd mi-a spus t\u0103tu\u021ba a\u0219a: \u021aine minte, b\u0103iete, c\u0103 p\u0103m\u00e2nturile noastre sunt cele mai frumoase din \u021aara-de-jos\u2026 Apoi el a pierit, \u0219i eu p\u0103m\u00e2nturile noastre nu le-am mai v\u0103zut\u2026
\n-C\u0103pitanul \u0218oimaru-i bolnav aici\u2026 zise t\u0103tarul z\u00e2mbind \u0219i b\u0103t\u00e2ndu-se cu m\u00e2na pe piept.
\n-Uite a\u0219a \u00eemi povestea \u0219i mie, gr\u0103i B\u00e2rnov\u0103, parc\u0103 pl\u00e2ngea \u0219i c\u00e2nta.
\n-Poate-i cere inima s\u00e2n \u0219i glas de femeie\u2026 z\u00e2mbi t\u0103tarul.
\n-Femeile nu m-au oprit mult \u00een via\u021b\u0103! R\u0103spunse \u0218oimaru. Mie mi-i dor s\u0103 v\u0103d apa R\u0103utului \u0219i mormintele p\u0103rin\u021bilor.
\n-Asta-I boal\u0103 moldoveneasc\u0103, zise iar t\u0103tarul r\u00e2z\u00e2nd. De ce? N-ai cer necuprins p\u00e2n\u0103 la Dumnezeu? N-ai step\u0103 f\u0103r\u0103 hotar? Omul trebuie s\u0103 fie ca pas\u0103rea v\u0103zduhului, \u0219i ochiul lui nu trebuie s\u0103 \u00eencremeneasc\u0103 asupra unei pietre\u2026 Mormintele noastre t\u0103t\u0103r\u0103\u0219ti, de la hanul nostru cel mare, Timur, au r\u0103mas prin toate pustiurile lumii, \u0219i noi ne-am mi\u0219cat ca pulberile p\u0103m\u00e2ntului\u2026 Ne-am pus roabele cele frumoase \u00een chervane, am \u00eenc\u0103lecat pe cai \u0219-am adulmecat v\u00e2nturile\u2026
\n-Fiecare cu sufletul lui\u2026 gr\u0103i domol B\u00e2rnov\u0103, a\u0219a cum i-a fost \u00eemp\u0103r\u021bi\u021bi de la Dumnezeu. [\u2026]
\n-Se poate, zise beiul, fiecare semin\u021bie cu blestemul ei. Nou\u0103 ni-i scris s\u0103 r\u0103t\u0103cim.
\n-Moldovenii, ad\u0103ugi Simeon, sunt bl\u0103st\u0103ma\u021bi s\u0103 nu se poat\u0103 desp\u0103r\u021bi de mo\u0219ia lor [s.n. I.P].
\n(Cap. IV: Se leag\u0103 o fr\u0103\u021bie de s\u00e2nge)
\nScheletul narativ al fragmentului este dialogul celor trei fra\u021bi de cruce, nu este altceva dec\u00e2t \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219irea de g\u00e2nduri \u0219i o autocaracterizare a lui \u0218oimaru \u0219i a t\u0103tarului Cantemir. \u00cen virtutea acestei tehnici narative se pot delimita urm\u0103toarele secven\u021be narativ-ideatice:
\n1.M\u0103rturisirea lui \u0218oimaru. Acesta, \u00een c\u00e2teva fraze, \u00ee\u0219i rezum\u0103 anii de pribegie \u0219i dorul dup\u0103 locul natal \u0219i dup\u0103 mormintele str\u0103mo\u0219ilor. M\u0103rturisirea dorului e \u00eenso\u021bit\u0103 de imagini din copil\u0103rie. Secven\u021ba \u00eencepe cu notarea unui gest, \u00een aparen\u021b\u0103 c\u00e2t se poate de banal, dar care, \u00een context, deschide calea rememor\u0103rilor. Nucleul m\u0103rturisirii lui \u0218oimarul este dorul care, p\u00e2n\u0103 la momentul c\u00e2nd a ajuns \u00een mijlocul ungurilor, a z\u0103cut \u00een subcon\u0219tient. \u00cen acel moment devine con\u0219tient c\u0103 pentru lumea \u00een care a pribegit nu este dec\u00e2t un str\u0103in; dorul \u0219i sentimentul c\u0103 e rom\u00e2n r\u0103bufnesc la nivelul con\u0219tiin\u021bei. M\u0103rturisindu-se, \u0218oimaru doine\u0219te.
\nAmintirile din copil\u0103rie con\u021bin c\u00e2teva semne ale unui paradis pe care Moldova le mai are ceva vreme dup\u0103 domnia lui \u0218tefan cel B\u0103tr\u00e2n.
\nImaginea cu zimbrii, dincolo de plasticitatea ei, este cu t\u00e2lc: ea are o semnifica\u021bie istoric\u0103, dar \u0219i una psihologic\u0103, deoarece, subtil, scriitorul face aluzie la starea sufleteasc\u0103 a personajului.
\n2. \u00cen secven\u021ba \u00een care \u201eare cuv\u00e2ntul\u201d t\u0103tarul Cantemir sunt dou\u0103 aspecte demne de toat\u0103 aten\u021bia: a. sub naivitatea zicerii t\u0103tarului (\u201e -Poate-i cere, inima s\u00e2n \u0219i glas de femeie\u201d) putem identifica o aluzie incon\u0219tient\u0103 la mitul complex Marea Mam\u0103 \u2013 P\u0103m\u00e2ntul Mam\u0103; b. frazele con\u021bin \u00een embrion c\u00e2teva elemente din legenda sociogonic\u0103 cu care \u00eencepe Baltagul (1930)
\n\u00cen simplitatea lexico-stilistic\u0103 a textului s\u00e2nt c\u00e2teva elemente de re\u021binut: 1. C\u00e2teva expresii populare metaforice care denumesc sentimente, st\u0103ri suflete\u0219ti: ochii vis\u0103tori; m-a p\u0103lit a\u0219a un dor; boal\u0103 moldoveneasc\u0103; sinonimia metaforic\u0103 pentru denumirea mor\u021bii: a fost t\u0103iat; a pierit. Din autocaracterizarea t\u0103tarului sunt de men\u021bionat metaforele \u00een reversul c\u0103rora g\u0103sim caracterizarea psiho-caracterial\u0103 a moldovenilor [rom\u00e2nilor]: omul trebuie s\u0103 fie ca pas\u0103rea v\u0103zduhului, ochiul lui nu trebuie s\u0103 \u00eencremeneasc\u0103 asupra unei pietre; mormintele noastre t\u0103t\u0103r\u0103\u0219ti au r\u0103mas prin toate pustiet\u0103\u021bile; noi ne-am mi\u0219cat ca pulberile p\u0103m\u00e2ntului; am adulmecat v\u00e2nturile; am \u00eenc\u0103lecat.
\nFiind un roman istoric ne-am fi a\u0219teptat s\u0103 fie prezente arhaismele. Spre lauda lui, t\u00e2n\u0103rul scriitor a \u00een\u021beles c\u0103 natura psiho-moral\u0103 \u0219i ideatic\u0103 a fragmentului nu permitea folosire arhaismelor (s\u00e2nt prezente dou\u0103 arhaisme: bei \u0219i mo\u0219ie (\u021bar\u0103).
\n*<\/p>\n

-Fra\u021bilor, zise el, cuprinz\u00e2nd m\u00e2inile tovar\u0103\u0219ilor lui, acesta-i satul meu!
\n-E un sat ca oricare altul\u2026 \u00eei r\u0103spunse Cantemir.
\n-Se poate, dar acesta-i al meu \u0219i nu l-am v\u0103zut de dou\u0103zeci de ani.
\n-Totu\u0219i, Tudore, ad\u0103-\u021bi aminte de cuv\u00e2ntul meu: c\u00e2t de tare schimb\u0103 Dumnezeu \u0219i \u00eent\u00e2mpl\u0103rile \u0219i toate hot\u0103r\u00e2rile noastre\u2026
\n\u0218oimaru se \u00eencrunt\u0103 u\u0219or.
\n-Vreau s\u0103-\u021bi spun c\u0103 ai pornit aprig \u00eentr-acoace. Dar drumul \u021bi-a schimbat tare g\u00e2ndurile\u2026
\n\u0218oimaru privi cu luare-aminte spre tovar\u0103\u0219ii lui, dar taina o ascunse \u00een fundul sufletului ca pe un lucru scump.
\n-V\u0103 \u00een\u0219ela\u021bi, prietenilor, r\u0103spunse el lini\u0219tit\u2026 Iat\u0103 biserica. Iat\u0103 \u021bintirimul. Aici zac mor\u021bi de-ai mei. Mai \u00eencolo e casa \u00een care n-am n\u0103scut\u2026
\nSatul cu casele mari acoperite cu stuh, case curate, r\u0103z\u0103\u0219e\u0219ti, se \u00eentindeau \u00eentr-o v\u00e2lcic\u0103, sub poal\u0103 de p\u0103dure. Apa R\u0103utului curgea pe vale, sub\u021bire \u0219i limpede, sc\u0103zut\u0103 de secetele verii. Nuci mari se ridicau din vii, \u0219i un grangur c\u00e2nta \u00een pacea satului, \u00een lumina dimine\u021bii. Era o zi de duminic\u0103 \u0219i toaca \u00eencepu s\u0103 sune \u00een clopotni\u021ba bisericii albe c-o duruire melodioas\u0103.
\n\u0218oimaru se opri, \u00ee\u0219i descoperi capul cu plete scurte cre\u021be, \u0219i-\u0219i f\u0103cu \u00eencet cruce.
\n-De \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura asta veche a bunicului uitasem\u2026 zise el \u00eencet.
\nApoi desc\u0103lecar\u0103, \u0219i prietenii, pun\u00e2nd \u0219i ei piciorul pe p\u0103m\u00e2nt, pornir\u0103 tustrei pe c\u0103rarea din marginea drumului l\u0103s\u00e2nd slujitorilor fr\u00e2iele.
\nFemei \u0219i fete cu ca\u021baveici de vulpe \u0219i cu fuste de l\u00e2n\u0103 dungate cu vr\u00e2ste galbene \u0219i ro\u0219e pe fond negru, veneau la leturghie. Femeile aveau broboad\u0103 cafenie pe cap; fetele erau cu capetele goale g\u0103tite cu flori de gr\u0103din\u0103. Unele erau frumoase \u0219i spionau cu priviri agere pe cei trei o\u0219teni.
\nVeneau \u0219i r\u0103z\u0103\u0219i \u00een urma lor, \u00eembr\u0103ca\u021bi \u00een straiele cu care aveau obiceiul s\u0103 ias\u0103 la oaste: ciubote
\nde piele ro\u0219\u0103, pantaloni largi \u0219i \u00eencre\u021bi\u021bi \u00een jurul mijlocului dintr-un \u0219iac cafeniu \u0219i ilice negre cu nasturi de argint \u0219i cu m\u00e2necile largi. To\u021bi priveau curio\u0219i la str\u0103inii care intrar\u0103 \u00een sat. Se uit\u0103 \u0219i \u0218oimaru cu luare-aminte la ei, dar nici un obraz nu-i era cunoscut.
\nC\u00e2nd apucar\u0103 pe poteca bisericii, unul dintre r\u0103z\u0103\u0219i, om c\u0103runt cu obrazul br\u0103zdat, se ab\u0103tu spre ei \u0219i le pofti ziua-bun\u0103. Apoi gr\u0103i:
\n-Domnilor, s\u0103 nu v\u0103 fie cu b\u0103nat. Eu sunt vataman \u00een sat aicea. V-a\u0219 \u00eentreba pe cine c\u0103uta\u021bi\u2026
\n\u0218oimaru st\u0103tu \u00een loc z\u00e2mbind. Apoi zise c\u0103tre vataman:
\n-Ai s\u0103 \u00een\u021belegi \u00eendat\u0103 ce caut \u00een sat la dumneavoastr\u0103, c\u00e2nd \u021bi-oi spune cum m\u0103 cheam\u0103\u2026 Dumnealor sunt numai prieteni ai mei\u2026
\n-Dar dumneata cine e\u0219ti?
\nFemeile \u0219i b\u0103rba\u021bii se opriser\u0103 curio\u0219i \u0219i a\u0219teptau.
\n-Pe mine m\u0103 cheam\u0103 Tudor \u0218oimaru! Zise o\u0219teanul privind \u00een juru-i.
\n\u00cendat\u0103 se st\u00e2rni zarv\u0103 \u00eentre r\u0103z\u0103\u0219i; oamenii se apropiar\u0103 cu murmure.
\n-Dar cine-i fi dumneata \u0219i de unde? \u00centreb\u0103 cu ne\u00eencredere vatamanul. Noi ne cunoa\u0219tem to\u021bi; cu to\u021bi suntem \u0218oim\u0103re\u0219ti \u0219i neamuri \u0219i \u0219tim unul de altul\u2026
\nDeodat\u0103 \u00eens\u0103 \u00ee\u0219i f\u0103cu loc prin \u00eengr\u0103m\u0103deal\u0103 un b\u0103tr\u00e2n m\u0103runt, \u00eendesat, cu barba scurt\u0103 \u0219i \u021bepoas\u0103, cu ochii ascu\u021bi\u021bi \u0219i aspri.
\n-O\u0219teanul acesta se d\u0103 drept din neamul nostru\u2026 zise el c-un glas \u00eendesat. S\u0103 m\u0103 uit \u0219i eu la el\u2026
\nCu \u00eendr\u0103zneal\u0103 apuc\u0103 m\u00e2na lui Tudor, \u00eel trase spre el \u0219i-l privi \u00een ochi.
\n-Nu e\u0219ti tu, zise scurt, dintre ai lui Iona\u0219cu, care au pribegit peste Nistru?
\n-Sunt Tudor, feciorul lui Iona\u0219cu\u2026 r\u0103spunse mi\u0219cat \u0218oimaru, dintre to\u021bi pribegii, eu singur m\u0103 \u00eentorc \u00eenapoi\u2026
\n-Atuncea eu \u00ee\u021bi sunt mo\u0219 drept, frate cu tat\u0103l t\u0103u\u2026 strig\u0103 b\u0103tr\u00e2nul. Uit\u0103-te la mine \u0219i m\u0103 recunoa\u0219te!
\n-Te cunosc, mo\u0219ule Mihu! \u00ceng\u00e2n\u0103 \u0218oimaru.
\nDeodat\u0103 glasurile r\u0103z\u0103\u0219ilor, a tuturor nemuritorilor, se ridicar\u0103, \u0219i bra\u021be multe se \u00eentinser\u0103 spre el ca s\u0103-l \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze. Deodat\u0103 o\u0219teanul \u00ee\u0219i sim\u021bi pieptul \u00eenfierb\u00e2ntat de o c\u0103ldur\u0103 necunoscut\u0103.
\n-E feciorul lui Iona\u0219cu \u0219i al Anisiei\u2026 gr\u0103iau \u0219i femeile cu glasuri t\u00e2nguitoare. \u0218i dintre cele mai b\u0103tr\u00e2ne prinser\u0103 a boci \u00eencet.
\nClopotele bisericii c\u00e2ntau.
\n[\u2026]
\n\u0218oimaru era cuprins de m\u00e2ini, \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at de veri \u0219i m\u0103tu\u0219e \u0219i glasuri rosteau nume: to\u021bi erau ai unui \u0218oimar [\u2026]se tr\u0103geau din b\u0103tr\u00e2ni vechi care luptaser\u0103 pentru mo\u0219ie \u0219i dob\u00e2ndir\u0103 p\u0103m\u00e2nt pe vremea lui \u0218tefan cel B\u0103tr\u00e2n.
\n-Vin\u0103 cu mine! zise cu glas ap\u0103sat b\u0103tr\u00e2nul Mihu.
\n\u00cel apuc\u0103 de m\u00e2n\u0103 \u0219i-l trase \u00eentre mormintele \u021bintirimului. Clopotele bisericii t\u0103cur\u0103; se alin\u0103 \u0219i vocile
\noamenilor; \u0219i sub cire\u0219ii s\u0103lbatici, care-\u0219i coborau r\u0103d\u0103cinile \u00eentre oasele mor\u021bilor, se f\u0103cu \u00een lumina dimine\u021bii t\u0103cere. B\u0103tr\u00e2nul \u00eel opri dinaintea unei cruci de piatr\u0103, l\u00e2ng\u0103 un morm\u00e2nt plivit cu \u00eengrijire, acoperit cu flori r\u0103s\u0103dite.
\n-Aice, b\u0103iete, gr\u0103i Mihu \u00eendesat, odihne\u0219te p\u0103rintele t\u0103u Iona\u0219cu! La morm\u00e2ntul lui noi \u00eengenunchem cu to\u021bii\u2026
\nCa prin farmec, clopotele pornir\u0103 iar, a treia oar\u0103 \u2013 \u0219i r\u0103z\u0103\u0219ii \u00eengenunchear\u0103. Cu ochii \u00eemp\u00e2nzi\u021bi de lacrimi, Tudor cetea slovele s\u0103pate pe crucea de granit:
\nAici este groapa
\nUnde zace robul lui Dumnezeu IONA\u0218CU
\nDin neamul \u0218OIM\u0102RE\u0218TILOR
\nCare s-a str\u0103mutat la ve\u0219nicele l\u0103ca\u0219uri
\nLa anul de la zidirea lumii 7102\u2026
\n-Aici este \u00eengropat p\u0103rintele t\u0103u! Strig\u0103 la ureche b\u0103tr\u00e2nul Mihu. A pierit ucis de buzdugan mi\u0219elesc, pentru c\u0103 s-a ridicat pentru drepturile \u0219i ocinile noastre str\u0103mo\u0219e\u0219ti, scul\u00e2nd la r\u0103zboi toate neamurile \u0219i toate a\u0219ez\u0103rile orheienilor!
\nClopotele t\u0103cur\u0103 iar.
\n-Tu nu-\u021bi mai aduci aminte? \u00cel \u00eentreb\u0103 b\u0103tr\u00e2nul. Erai un copil c\u00e2nd s-a \u00eent\u00e2mplat aceasta; pe urm\u0103, printre str\u0103ini, ai uitat de toate!
\nAmintiri cr\u00e2ncene r\u0103scolir\u0103 deodat\u0103 mintea \u0219i sufletul lui Tudor.
\n[\u2026]
\n-[\u2026] Iar cel ce ne-a despoiat pe noi, de p\u0103m\u00e2nturile de b\u0103tr\u00e2ni c\u00e2\u0219tigate, de la Alexandru-Vod\u0103 \u0219i de la \u0218tefan-Vod\u0103, se \u00eengra\u0219\u0103 \u0219i r\u00e2de nepedepsit, \u0219i \u0219i-a pus piciorul pe grumajul nostru\u2026
\n-Cine-i? strig\u0103 Tudor s\u0103rind \u00een sus cu ochii m\u00e2nio\u0219i.
\n-Cine-i? r\u00e2nji b\u0103tr\u00e2nul. Cine nu-l \u0219tie? \u0219i copilul din leag\u0103n \u00eei aude numele cu bl\u0103stem! C\u0103ci ne-a s\u0103r\u0103cit \u0219i ne-a umilit! ne-a b\u0103tut \u0219i ne-a s\u00e2ngerat! \u0218i pe tine te-a l\u0103sat orfan!
\n-Cine-i! strig\u0103 \u00een\u0103bu\u0219it \u0218oimaru.
\n-E boierul cel mare de la Murgeni! Stroie Orheianu cel plin de averi \u0219i fal\u0103!… zice r\u0103z\u0103\u0219ul Mihu \u00eentunecat \u0219i aspru.
\nLa aceste vorbe, Cantemir \u0219i Simeon se repezir\u0103 \u00eenainte. Tudor \u0218oimaru r\u0103m\u0103sese ca fulgerat, cu ochii rotunji\u021bi, \u00eenfrico\u0219a\u021bi de groaz\u0103 l\u0103untric\u0103. Abia avu putere s\u0103 se st\u0103p\u00e2neasc\u0103, \u00eenghi\u021bi greu de c\u00e2teva ori \u0219i r\u0103mase privind \u00eentunecat spre morm\u00e2ntul de dinaintea lui.
\nCap. XIII Crucea r\u0103z\u0103\u0219ilor
\nCapitolul Crucea r\u0103z\u0103\u0219ilor e placa turnant\u0103 a romanului. Acesta \u00eencepe ca un roman cavaleresc de cap\u0103 \u0219i spad\u0103 \u00eencheindu-se cu o dramatic\u0103 poveste de iubire. Din momentul c\u00e2nd \u00een Tudor \u0218oimaru pribeagul se treze\u0219te dorul de cas\u0103, tonul \u0219i desf\u0103\u0219urarea narativ\u0103 merg pe coordonata social\u0103 \u0219i ideologic\u0103 a romanului. Momentul crucial al schimb\u0103rile e marcat simplu printr-o fraz\u0103 scurt\u0103: \u201eC\u00e2nd Tudor intr\u0103 \u00een satul str\u0103mo\u0219ilor lui, la \u0218oim\u0103re\u0219ti parc\u0103 i se lu\u0103 un v\u0103l de pe frunte\u201d. Ceea ce urmeaz\u0103 dezvolt\u0103 argument\u00e2nd c\u0103derea v\u0103lului.
\nMotorul nara\u021biunii \u0219i descrierii este dialogul lui Tudor cu vatamanul satului \u0219i cu mo\u0219 Mihu, memoria \u0219i arhiva istoric\u0103 a satului. Oamenii care asist\u0103 \u0219i ascult\u0103 s\u00e2nt asemenea corului din tragedia antic\u0103.
\nCapitolul are o construc\u021bie din secven\u021be care se succed gradat p\u00e2n\u0103 la un punct culminant: \u201e\u00eent\u00e2lnirea\u201d lui Tudor cu morm\u00e2ntul tat\u0103lui \u0219i aflarea celui care i-a ucis \u201ecu buzdugan mi\u0219elesc\u201d p\u0103rintele. Secven\u021bele sunt: 1. Intrarea lui Tudor \u00een sat; 2. Recunoa\u0219terea de c\u0103tre ob\u0219te a fiului pribeag; 3. \u00cen fa\u021ba morm\u00e2ntului, Tudor prime\u0219te testamentul datoriei.
\n1. Intrarea \u00een sat are loc \u00een \u201elumina dimine\u021bii\u201d, \u00eentr-o duminic\u0103, zi de s\u0103rb\u0103toare, c\u00e2nd toaca din clopotni\u021ba \u201ebisericii albe c-o duruire melodioas\u0103\u201d chema pe oamenii satului la slujb\u0103. De re\u021binut \u201ecoinciden\u021ba\u201d dintre sosirea fiului pribeag \u0219i primenirea de s\u0103rb\u0103toare a naturii \u0219i a ob\u0219tii r\u0103z\u0103se\u0219ti.
\nSchi\u021ba etnografic\u0103 care urmeaz\u0103 nu are doar rolul de a surprinde \u201eculoarea local\u0103\u201d, ci \u0219i acela de a pune \u00een lumin\u0103 demnitatea istoric\u0103 \u0219i social\u0103 a r\u0103z\u0103\u0219ilor. Momentul se \u00eencheie cu manifestarea bucuriei satului la \u00eentoarcerea fiului pribeag. Femeile b\u0103tr\u00e2ne pornir\u0103 a boci \u00eencet. Nu e doar un bocet pentru cei mor\u021bi, ci \u0219i c\u00e2ntec de \u00eenviere.
\n2. Secven\u021ba e dialogic\u0103, implica\u021bi \u00een dialog fiind vatamanul satului mo\u0219 Mihu \u0219i Tudor, iar ob\u0219tea satului care ascult\u0103 ne aminte\u0219te de corul din tragedia antic\u0103. Punctul culminant al secven\u021bei: recunoa\u0219terea lui Tudor \u0218oimaru de c\u0103tre ob\u0219tea satului. Scriitorul surprinde atmosfera de s\u0103rb\u0103toare \u0219i solemnitatea scenei: \u201eClopotele bisericii c\u00e2ntau\u201d.
\n3. Secven\u021ba, chiar dac\u0103 \u00eencepe ex abrupto, este preg\u0103tit\u0103 de cele anterioare: \u201e-Vino cu mine! Zise cu glas ap\u0103sat b\u0103tr\u00e2nul Mihu\u201d, tr\u0103g\u00e2ndu-l de m\u00e2n\u0103 duc\u00e2ndu-l \u00eentre mormintele \u201e\u021bintirimului\u201d, \u0219i se oprir\u0103 \u00een fa\u021ba unei cruci de \u201egranit\u201d, \u00een fa\u021ba c\u0103reia r\u0103z\u0103\u0219ii \u00eengenunchear\u0103. Mo\u0219 Mihu \u201ecu glas \u00eendesat\u201d \u00eei zice lui Tudor: \u201eAici, b\u0103iete, odihne\u0219te p\u0103rintele t\u0103u! La morm\u00e2ntul lui noi \u00eengenunchem cu to\u021bii\u201d.
\n\u00cen c\u00e2ntecul clopotului cu ochii \u00een lacrimi Tudor \u201ecete\u0219te\u201d slovele s\u0103pate pe crucea de piatr\u0103: <\/p>\n

Aici este groapa
\nUnde zace robul lui Dumnezeu IONA\u0218CU
\nDin neamul \u0218OIM\u0102RE\u0218TILOR
\nCare s-a str\u0103mutat la ve\u0219nicile l\u0103ca\u0219uri
\n\u00cen anul de la zidirea lumii 7012\u2026
\n Vorbele b\u0103tr\u00e2nului Mihu \u00eei dezv\u0103luie lui Tudor con\u0219tiin\u021ba \u0219i amintirile. E momentul de \u00eenalt\u0103 tensiune c\u00e2nd Tudor prime\u0219te testamentul moral al \u0218oim\u0103re\u0219tilor mor\u021bi \u0219i vii, pe care are datoria s\u0103-l \u00eendeplineasc\u0103.
\nFinalul e dramatic \u00een sensul c\u0103 surprinde \u201eruptura\u201d de pasiune \u0219i pornirea pe calea datoriei. Dramatismul
\nmomentului e sus\u021binut de repeti\u021biile – strig\u0103tele \u00eentreb\u0103rilor lui Tudor c\u0103tre mo\u0219 Mihu: \u201e-Cine-i? strig\u0103 Tudor s\u0103rind \u00een sus cu ochii m\u00e2nio\u0219i\u201d; \u201e-Cine-i?strig\u0103 \u00een\u0103bu\u0219it \u0218oimarul\u201d. Momentul grav \u0219i solemn e marcat de b\u0103t\u0103ile clopotului din turnul bisericii \u201ealbe\u201d.
\nSpre deosebire de fragmentul comentat anterior, con\u021binutul acestuia cere prezen\u021ba c\u00e2torva arhaisme \u0219i cuvinte populare – regionalisme: ca\u021baveici; broboad\u0103; r\u0103z\u0103\u0219i; ciubote; ilice; b\u0103nat; vataman; ocinile; obraz (chip omenesc); mo\u0219ie (\u021bar\u0103). Mai sunt de re\u021binut pentru semnifica\u021bia \u0219i expresivitatea lor metaforic\u0103 verbe, epitete \u0219i chiar propozi\u021bii : lumina dimine\u021bii; duruire melodioas\u0103; glas aspru; grai \u00eendesat; \u201esub cire\u0219ii s\u0103lbatici, care-\u0219i coboar\u0103 r\u0103d\u0103cinile \u00eentre oasele mor\u021bilor\u201d. Enumera\u021bia bine construit\u0103 pune \u00een lumin\u0103 conflictul social dintre r\u0103z\u0103\u0219i \u0219i boierul Stroe Orheianu. Expresiv\u0103 \u0219i cu rezonan\u021b\u0103 psihic\u0103 este \u201eaparenta\u201d opozi\u021bie dintre vorbele b\u0103tr\u00e2nului Mihu (\u201eTu nu-\u021bi mai aduci aminte?\u201d) \u0219i r\u0103bufnirea la nivelul con\u0219tiin\u021bei a amintirilor lui Tudor, care au z\u0103cut \u00een incon\u0219tient. Pentru a evita repeti\u021bia sup\u0103r\u0103toare, scriitorul folose\u0219te alternativ pentru numirea protagonistului: \u0218oimaru; Tudor; o\u0219teanul. \u00cen final, cu bun\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103, scriitorul folose\u0219te numele \u00eentreg al eroului – Tudor \u0218oimaru pentru, pentru a sugera simbolistica \u201cascuns\u0103\u201d a numelui: Tudor (theos \u2013 zeu), iar \u0218oimaru trimite spre genealogia biologic\u0103, social\u0103 \u0219i moral\u0103 a eroului.
\nO observa\u021bie critic\u0103: prezen\u021ba nefericit\u0103 a diminutivului v\u00e2lcic\u0103, a neologismului dumneavoastr\u0103 \u0219i marea frecven\u021b\u0103 a punctelor de suspensie.
\nRomanul Neamul \u0218oim\u0103re\u0219tilor, dar mai ales capitolul comentat, con\u021bine c\u00e2teva elemente care anticipeaz\u0103 \u201eMoldova paradis\u201d din vremea lui \u0218tefan cel Mare (Fra\u021bii Jderi), dar \u0219i \u201eparadisul \u00een destr\u0103mare\u201d din epoca post\u0219tefanian\u0103, din vremea unui Duca-Vod\u0103 (Zodia Cancerului). <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u0218tefan DINCESCU VOM REVENI AICI, JELIND PE SCUT Se \u00eennopteaz\u0103 vrerea vremurilor, Ava!… Merg\u00e2nd prin Pia\u021ba Prim\u0103riei din Craiova (aievea<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23831"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=23831"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23831\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23832,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23831\/revisions\/23832"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=23831"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=23831"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=23831"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}