{"id":23804,"date":"2024-10-10T23:29:54","date_gmt":"2024-10-10T20:29:54","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=23804"},"modified":"2024-10-10T23:29:54","modified_gmt":"2024-10-10T20:29:54","slug":"spatii-culturale-nr-96-4","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=23804","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 96 (4)"},"content":{"rendered":"

Ion Tudor IOVIAN<\/strong>
\n\"\"

dragostea mea<\/strong><\/p>\n

dragostea mea \u0219terge hotarele mor\u021bii inoculeaz\u0103
\n\u00een chiar s\u00e2ngele ei otr\u0103vit
\nvirusul unei bucurii at\u00e2t de intense \u00eenc\u00e2t pare ireal\u0103<\/p>\n

dar dragostea mea \u00ee\u0219i t\u00e2r\u00e2ie prin noroi
\nflac\u0103ra
\nieri at\u00e2t de alb\u0103<\/p>\n

dar dragostea mea e o durere
\ncare \u00ee\u0219i trage s\u00e2rma ghimpat\u0103 prin carne<\/p>\n


\nmon amour<\/strong><\/p>\n

mon amour efface les fronti\u00e8res de la mort il inocule
\ndans son sang empoisonn\u00e9 m\u00eame
\nle virus d’une joie si intense qu’elle para\u00eet irr\u00e9elle<\/p>\n

mais mon amour tire apr\u00e8s soi dans la boue
\nla flamme
\nhier si blanche<\/p>\n

mais mon amour est une douleur
\nqui tire son fil barbel\u00e9 \u00e0 travers la chair<\/p>\n

Traducere \u00een francez\u0103 de Raluca IANCU<\/p>\n


\nmy love<\/strong><\/p>\n

my love erases the borders of death inoculates
\nin her very poisoned blood<\/p>\n

the virus of a joy so intense that it seems surreal<\/p>\n

but my love drags through mud
\nits flame<\/p>\n

yesterday so white<\/p>\n

but my love is a pain
\nwhich pulls the barbwire through its flesh<\/p>\n

Traducere \u00een englez\u0103 de Irina SERBU<\/p>\n


\nmeine Liebe<\/strong><\/p>\n

meine Liebe wischt die Grenzen des Todes
\nimpft
\nsogar in dessen vergifteten Blut
\nden Virus einer so intensiven Freude ein, dass sie irreal scheint<\/p>\n

aber meine Liebe zieht durch Kot
\ndie Flamme,
\ndie gestern so wei\u00df war<\/p>\n

aber meine Liebe ist ein Schmerz
\nder seinen Stacheldraht durch Fleisch zieht<\/p>\n

Traducere \u00een german\u0103 de Radu Hristu BUIUCA<\/p>\n


\nDumitru ICHIM<\/strong>
\n\"\"

PSALM DIN DRUMUL ROBILOR<\/strong><\/p>\n

Cet\u0103\u021bi, imperii, javre… Firavul ac al ierbii
\nTrufiilor din colburi le-mprosp\u0103teaz\u0103 slava.
\n‘Nainte-a-\u0219i bea privirea, ni se \u00eenchin\u0103 cerbii;
\nCu c\u00e2t mai aspr\u0103-i moartea, mai scump\u0103-n plu\u0219 otava.<\/p>\n

Pe prag l\u0103sa\u0219i \u00eensemnul, ce-n limba lor, migdalii
\nCrai-Nou ar vrea s\u0103 zic\u0103, nostalgic revenirii.
\nCastel \u0219i templu nun\u021bii, porfire \u00ee\u015fi \u021bes coralii,
\nZidind pe-azur doar fl\u0103c\u0103ri \u0219i r\u0103nile iubirii.<\/p>\n

Din cicatrici se-nal\u021b\u0103, prin moarte, palmierul;
\nPlecatului, pecetea-i r\u0103m\u00e2ne-n remu\u0219care.
\nDin pielea pentru hamuri ia teac\u0103 jungherul,
\nA dragostei m\u0103sur\u0103 e-n tot ce pl\u00e2nge marea,<\/p>\n

C\u0103rarea-i de rubine, pe sub apus, ni-e cheia:
\nC\u00e2nd inima-i \u00een noapte, din cer \u00ee\u0219i ia Lacteea!<\/p>\n


\nLa aniversar\u0103 <\/strong><\/em><\/p>\n

Mariana VELISAR-CODRESCU<\/strong><\/p>\n

N. 2 septembrie 1939, \u00een satul Fundeni, comuna Secuieni, jude\u021bul Bac\u0103u. Profesoar\u0103, prozatoare, memorialist\u0103. Este al zecelea copil dintre cei doisprezece ai Mariei (n. Banu), \u201efiica unei familii de r\u0103ze\u0219i cu p\u0103m\u00e2nt nu prea mult\u201c, \u0219i ai lui Constantin, fiul clucerului Dumitrache Velisar, \u201epropriet\u0103ra\u0219 din Bac\u0103u\u201c. Fiind descendent al Saftei Iura\u0219cu, sor\u0103 cu Raluca Eminovici, mama Poetului, tat\u0103l le-a povestit \u00eenc\u0103 de mici despre leg\u0103tura sa de rudenie cu acesta, dar, cu o extrem\u0103 modestie, greu de \u00een\u021beles, abia t\u00e2rziu memorialista de azi a l\u0103sat s\u0103 r\u0103sune \u00een presa local\u0103 \u0219i la Ipote\u0219ti faptul c\u0103 \u00een ora\u0219ul lui Alecsandri \u0219i Bacovia tr\u0103iesc urma\u0219i ai marelui Eminescu. Cunoscutul eminescolog Augustin Z. N. Pop, iar mai apoi Ion Ro\u0219u, dup\u0103 G. C\u0103linescu, au luat \u00eens\u0103 \u00een considerare prezen\u021ba surorilor Iura\u0219cu \u0219i a nepoatei acestora, Xenia Velisar, de la M\u0103n\u0103stirea Agafton, \u00eenc\u00e2t intersec\u021bia familiilor Velisar \u0219i Iura\u0219cu este deja o certitudine de istorie literar\u0103 \u0219i un semn de noble\u021be peste timp. De\u0219i dezmo\u0219tenit pentru un p\u0103cat al tinere\u021bii, tat\u0103l a \u0219tiut s\u0103-\u0219i dr\u0103muiasc\u0103 bine avutul, purt\u00e2ndu-\u0219i cei zece copii r\u0103ma\u0219i \u00een via\u021b\u0103 prin \u0219coli, astfel c\u0103 to\u021bi au ajuns intelectuali cu notorietate \u0219i faim\u0103 \u00een zon\u0103 (\u00eenv\u0103\u021b\u0103tori, profesori, juri\u0219ti, contabili). Maria, cum a fost \u00eenscris\u0103 \u00een actele St\u0103rii Civile din Secuieni, se n\u0103scuse, de fapt, chiar la \u00eenceput de septembrie, cu o zi mai \u00eenainte de data consemnat\u0103, dar acest aspect n-a constituit un impediment \u00een parcursul s\u0103u \u0219colar \u0219i nici mai t\u00e2rziu. A copil\u0103rit \u00een satul natal \u0219i a urmat clasele \u0218colii Primare din Fundeni (1946-1950), cu \u00eenv\u0103\u021b\u0103torii V. Luncanu \u0219i Dorina B\u0103l\u0103i\u021b\u0103, care i-au remarcat energia \u0219i \u00eenclina\u021biile pentru lectur\u0103, dar \u0219i aptitudinile artistice, a\u0219a \u00eenc\u00e2t manifest\u0103rile de pe scena \u0219colii ori de la serb\u0103rile publice mai fiind amintite \u0219i acum. Chiar dac\u0103 ob\u021binuse rezultate foarte bune la \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103, tat\u0103l pl\u0103nuise s\u0103 o opreasc\u0103 un an acas\u0103, d\u00e2ndu-i \u00een grij\u0103 vacile, \u00eens\u0103, cu pre\u021bul singurei b\u0103t\u0103i \u00eencasate de la acesta, le-a l\u0103sat s\u0103 pasc\u0103 slobode \u0219i a fugit \u00een satul vecin, \u00eencep\u00e2nd cursurile clasei a V-a la \u0218coala de 7 ani din Berbinceni (1950-1953). Neferindu-se de treburile gospod\u0103riei, s-a revan\u0219at din plin pentru acceptul de a-\u0219i continua studiile, absolvind cursurile gimnaziale cu premiul I \u0219i f\u0103c\u00e2ndu-i m\u00e2ndri at\u00e2t pe p\u0103rin\u021bi, c\u00e2t \u0219i pe Gheorghe Banu \u0219i Vasile Grosu, care i-au fost dasc\u0103li. Deprinz\u00e2nd lec\u021biile \u00eenc\u0103 din clas\u0103, a putut s\u0103 dea o m\u00e2n\u0103 de ajutor acas\u0103, dar \u0219i s\u0103-\u0219i fac\u0103 timp pentru lectur\u0103, patim\u0103 deprins\u0103 \u00eenc\u0103 din clasa a II-a, c\u00e2nd a primit \u00een dar romanul \u201eCuore\u201c de Edmondo De Amicis. Descoperindu-i \u00een biblioteca \u0219colii pe Creang\u0103, Eminescu, Slavici \u0219i Sadoveanu, le-a parcurs cu nesa\u021b crea\u021biile, \u00eens\u0103 un accident nefericit al tat\u0103lui i-a r\u0103pit, pentru un an, nu numai bucuria cititului, ci \u0219i \u0219ansa de a se \u00eenscrie, f\u0103r\u0103 examen, la un liceu. Devenind un fel de \u201e\u0219ef de ferm\u0103\u201c la 13 ani, a dus greul gospod\u0103riei cu stoicism, nerenun\u021b\u00e2nd la dorin\u021ba de a da admitere (Descul\u021b\u0103 merg, numai s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b!) \u0219i reu\u0219ind, \u00een 1954, s\u0103 se numere printre elevele Liceului Mixt Nr. 2 din Bac\u0103u (azi, Colegiul Na\u021bional \u201eVasile Alecsandri\u201c). Pe parcursul celor trei ani a descoperit noi autori \u0219i marea literatur\u0103 clasic\u0103 rus\u0103 (Tolstoi, Turgheniev, Cehov, Dostoievski), a \u00eenceput s\u0103 scrie poezie \u0219i, cu ajutorul dirigintei, Sonia Vlad, a vizitat obiectivele reprezentative ale Capitalei. Cum, \u00eentre timp, cotele \u0219i d\u0103rile au \u00eempov\u0103rat destul familia, \u00eendemnat\u0103 de fra\u021bi a decis ca, dup\u0103 absolvire \u0219i ob\u021binerea diplomei de maturitate, s\u0103 solicite Inspectoratului \u0218colar un post de suplinitor. L-a dob\u00e2ndit la \u0218coala R\u0103deni, unde, \u00een 1957, la 18 ani, a devenit cea mai t\u00e2n\u0103r\u0103 profesoar\u0103 de limba \u0219i literatura rom\u00e2n\u0103. Renun\u021b\u00e2nd la visul de a ajunge actri\u021b\u0103, \u00een vara anului 1959 s-a \u00eendreptat c\u0103tre Ia\u0219i, d\u00e2nd examen \u0219i reu\u0219ind s\u0103 fie admis\u0103 la Facultatea de Filologie a Universit\u0103\u021bii \u201eAl. I. Cuza\u201c (1959-1964), unde i-a avut profesori, \u00eentre al\u021bii, pe Constantin Ciopraga, Alexandru Dima, Mihai Dr\u0103gan, Dumitru Gafi\u021beanu, Alexandru Husar, Liviu Leonte, Elvira Sorohan. Ca student\u0103 a fost la fel de silitoare, lecturile \u0219i \u00eenzestrarea personal\u0103 permi\u021b\u00e2ndu-i s\u0103 fac\u0103 rodnice incursiuni nu numai \u00een proza contemporan\u0103, ci \u0219i la s\u0103lile de spectacole, fascinat\u0103 \u00eendeosebi de teatru \u0219i de oper\u0103. Muncind \u00een vacan\u021be ca func\u021bionar, a u\u0219urat mult efortul p\u0103rin\u021bilor, care \u00eentre timp, prin \u00eenscrierea for\u021bat\u0103 \u00een C.A.P., r\u0103m\u0103seser\u0103 f\u0103r\u0103 p\u0103m\u00e2nt \u0219i animale. \u0218i-a luat licen\u021ba cu o lucrare despre Eugen Barbu – prozatorul, foarte bine apreciat\u0103 de comisie, notele mari permi\u021b\u00e2ndu-i s\u0103 aleag\u0103, la reparti\u021bie, \u0218coala Medie Mixt\u0103 din Adjud, devenit\u0103 din 1965 Liceul de Cultur\u0103 General\u0103 (azi, Liceul Teoretic \u201eEmil Botta\u201c). \u00cenc\u0103 din primul an a avut \u0219ansa s\u0103 lucreze cu elevi excep\u021bionali, to\u021bi cei \u00eenscri\u0219i \u00een clasa a IX-a A absolvind cu medii mari \u0219i devenind studen\u021bi, la fel ca \u0219i o bun\u0103 parte dintre liceenii de la a IX-a E, \u00een frunte cu Viorica P\u0103u\u0219, \u00een prezent decan al Facult\u0103\u021bii de Jurnalism a Universit\u0103\u021bii Bucure\u0219ti. \u00cen cadrul acesteia a urmat \u0219i ea un curs de literatur\u0103 universal\u0103, familiariz\u00e2ndu-se cu literatura sud-american\u0103, curentele literare \u0219i cu valoroasa crea\u021bie semnat\u0103 de Marcel Proust, Thomas Mann, James Joyce, Albert Camus \u0219.a. C\u0103s\u0103torit\u0103 cu profesorul \u0219i criticul literar Grigore Codrescu, \u00een 1969 s-a transferat la Bac\u0103u, \u00een cadrul Catedrei de Limba \u0219i literatura rom\u00e2n\u0103 a Liceului \u201eGeorge Bacovia\u201c (\u00een prezent, Colegiul Na\u021bional \u201eFerdinand I\u201c), unde a activat p\u00e2n\u0103 la pensionare, \u00een 1997. \u00cen cele peste trei decenii dedicate catedrei s-a reg\u0103sit adesea \u00een cadrul programelor didactico-\u0219tiin\u021bifice semnificative ale Societ\u0103\u021bii de \u0218tiin\u021be Filologice, prin comunic\u0103ri \u0219i referate, cercet\u0103ri \u0219i particip\u0103ri la simpozioane, precum Titu Maiorescu – ctitor al criticii literare moderne, Formarea no\u021biunilor de teorie literar\u0103 \u00een liceu \u0219.a., care va deveni \u0219i lucrare pentru ob\u021binerea gradului didactic I (1977). A preg\u0103tit, de asemenea, numero\u0219i olimpici, distin\u0219i an de an cu premii importante la nivel na\u021bional, \u00eentre care \u00eei amintim doar pe Viorica P\u0103u\u0219, Nicoleta P\u0103tru\u021b \u0219i Mihai Andrei, de\u021bin\u0103torii celor mai multe trofee. Devenit\u0103 bunic\u0103, a transformat aceast\u0103 nou\u0103 experien\u021b\u0103 \u00eentr-o carte, debut\u00e2nd cu volumul Matei al inocen\u021bei \u0219i al mir\u0103rilor. Amintiri (Editura Rovimed Publishers, Bac\u0103u, 2014). De\u0219i prin 2003 declara pentru Ziarul de Bac\u0103u c\u0103 \u201eAni \u00eentregi m-am sfiit s\u0103 m\u0103rturisesc c\u0103 m\u0103 trag din acela\u0219i neam cu Mihai Eminescu. Mi se p\u0103rea o impietate s\u0103 spun c\u0103 sunt rud\u0103 cu marele poet\u201c, \u00een 2015 scoate totul la iveal\u0103 \u0219i public\u0103, din iubire pentru literatur\u0103, Povestea adev\u0103rat\u0103 a str\u0103bunilor Safta Iura\u0219cu-Dumitrache Velisar (Editura Ateneul Scriitorilor, Bac\u0103u), distins\u0103 cu Premiul al II-lea la Festivalul Na\u021bional de Crea\u021bie \u201eVrancea literar\u0103\u201c. Un an mai t\u00e2rziu recidiveaz\u0103, de data aceasta cu o carte de povestiri autobiografice: Turnul lui Joyce (Editura Corgal Press, Bac\u0103u, 2015), urmat\u0103 de Meandre ale tranzi\u021biilor rom\u00e2ne\u0219ti. Confesiunea unei profesoare (Editura Rovimed Publishers, Bac\u0103u, 2017) \u0219i Singur\u0103tatea b\u0103tr\u00e2nilor (Editura Corgal Press, 2018), semn c\u0103 aspira\u021biile literare ale tinere\u021bii au ren\u0103scut \u0219i c\u0103 ne putem a\u0219tepta \u0219i la alte surprize. P\u00e2n\u0103 atunci, s\u0103n\u0103tate \u0219i toate cele bune la ceas aniversar! <\/p>\n

Cornel Simion GALBEN<\/strong><\/p>\n


\n Valeria MANTA T\u0102ICU\u021aU<\/strong>
\n\"\"

ploaie acid\u0103<\/strong><\/p>\n

\u0219i uite-a\u0219a, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tiu,
\nam devenit ap\u0103r\u0103toarea fricii,
\ntoate frunzele c\u0103deau \u00een mine \u0219i culoarea lor
\n\u00eemi schimba sensul de curgere a s\u00e2ngelui,
\nde-aceea trebuia s\u0103 fac mi\u0219c\u0103ri retractile
\n\u00een inversul acelor de ceasornic, spre
\ngolul acela nimicitor de culori \u0219i curaj.
\nto\u021bi cocorii \u021bipau spre diminea\u021b\u0103
\na dezn\u0103dejde, cerul se umplea de vocale
\nsub care st\u0103team ca sub o ploaie acid\u0103.
\nde aceea nu mai scriam cuvinte, ci
\ndesenam numai forma mea sub form\u0103 de fetus
\nsub cerul cel gol,
\n\u021bineam frica \u00een bra\u021be ca pe o mam\u0103.
\nsub mine, fire de iarb\u0103 voiau s\u0103 treac\u0103 dincolo,
\nspre livezi netem\u0103toare.<\/p>\n


\n\u00een a\u0219teptare<\/strong><\/p>\n

nu e r\u0103ceal\u0103, doar o trecere a nop\u021bii prin fereastr\u0103;
\n\u00een\u0103untru se vesteje\u0219te un cuv\u00e2nt, silit
\ns\u0103 stea \u00eentre c\u0103r\u021bi ca o floare de toamn\u0103 presat\u0103.
\nsingur\u0103tatea e un alt cuv\u00e2nt pentru absen\u021b\u0103,
\nde aceea pere\u021bii chiliei sunt goi, cu bezna lipit\u0103 de ei;
\nlumina e dincolo, ca \u0219i steaua ori \u00eengerul.
\naici e numai un cuv\u00e2nt care se repet\u0103,
\nun cuv\u00e2nt care nu-\u0219i mai g\u0103se\u0219te sensul.
\nunde s\u0103 afli un lan\u021b, o capcan\u0103 pentru
\ncuvintele tr\u0103d\u0103toare, pentru cele care au
\nevadat din noaptea lor \u0219i a ta?
\nm\u00e2na \u00eenghea\u021b\u0103 \u0219i se rupe de trup
\n\u00een cristale f\u0103r\u0103 lucire \u0219i form\u0103;
\nnu mai ai cu ce scrie \u0219i, oricum, n-ai de ce:
\ne de-ajuns s\u0103 te a\u0219ezi la fereastr\u0103
\n\u00een a\u0219teptare<\/p>\n


\ncucernicie<\/strong><\/p>\n

bate toaca, z\u0103pada se spulber\u0103 peste trandafiri ca un drog
\ntoamna se mut\u0103 greoi \u00een iarn\u0103,
\nsub cerul \u00eenc\u0103 sf\u00e2\u0219iat de aripi \u0219i \u021bipete.
\n\u00een cartier miroase a fum \u0219i a s\u0103r\u0103cie,
\nse ard frunze \u0219i se \u00eenal\u021b\u0103 lum\u00e2n\u0103ri
\n\u0219i crizanteme-n v\u0103zduh;
\ntrecem \u00eengenunchea\u021bi pe sub poalele toamnei,
\npe sub patrafirul ei din aur, din plumb,
\ndin z\u0103pad\u0103 murdar\u0103.<\/p>\n


\nIstorie literar\u0103<\/strong><\/p>\n

Florin Daniel DINC\u0102 <\/strong><\/p>\n

RECITIREA POEMULUI <\/strong><\/p>\n

Textul Poem a fost inclus \u00een Alfabet poetic (Editura Minerva, 1978), apoi a fost reluat \u00een antologia de autor Foamea de unu (Editura Eminescu, 1987), aici el intr\u00e2nd \u00een componen\u021ba grupajului Manual de dragoste, al\u0103turi de Ast\u0103zi ne desp\u0103r\u021bim, Juc\u0103torul de \u0219ah, Lene, Stea trist\u0103, Symposion, Or\u0103 t\u00e2rzie, Un zeu al hotarelor, Od\u0103 la o p\u0103dure abstract\u0103, Paradise-cocktail, Aniversare, Vi\u021ba de vie la paralela 80\u030a, Elegie, M\u0103\u0219ti \u0219i Ochiul. Ca hipersemn, elegia Poem \u2013 concurat\u0103, \u00een privin\u021ba limpidit\u0103\u021bii \u0219i a profunzimii st\u0103rii poetice, numai de Ast\u0103zi ne desp\u0103r\u021bim \u2013 este segmentabil\u0103 \u00een opt microstructuri servind afirm\u0103rii semnifica\u021biei globale, fiindc\u0103 \u201eunitatea transfrastic\u0103 a semnifican\u021bilor \u0219i a semnifica\u021bilor produce o semnifica\u021bie global\u0103 a textului, care nu este deloc suma semnifica\u021bilor par\u021biali ce se pot identifica \u00een el\u201d (Maria Corti, Principiile comunic\u0103rii literare, Editura Univers, 1981, p. 113). Cele opt microstructuri sunt: \u201eLa \u00eenceput a fost cuv\u00e2ntul IUBIRE. \/ Respira\u021bia ta ajungea p\u00e2n\u0103 la mine \/ stranie, ca o adiere de v\u00e2nt, iar v\u00e2ntul \/ st\u0103ruia-n juru-ne ca o respira\u021bie tainic\u0103.\u201d (1); \u201eNu-mi mai amintesc din timpul acela dec\u00e2t \/ locurile umbrite pe unde treceam \/ \u0219i cerul \u00eenalt. Celelalte toate, dac\u0103 mai vin, \/ le \u00eent\u00e2lnesc \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, ca pe tine.\u201d (2); \u201e\u00centotdeauna acela\u0219i ceas b\u0103tea ora; \/ \u00eentotdeauna acela\u0219i sunet, aceea\u0219i or\u0103: \/ parc\u0103 toate lucrurile din lume ar fi avut \/ o singur\u0103 moarte \u00een aceea\u0219i inim\u0103.\u201d (3); \u201eZadarnic dau cea\u021ba u\u0219oar\u0103 \u00eentr-o parte: \/ arborii s-apleac\u0103 deasupra cu crengile lor \/ \u0219i r\u0103m\u00e2nem singuri \u00een \u00eentuneric \/ ca o profund\u0103 rev\u0103rsare de ape.\u201d (4); \u201eLa \u00eenceput a fost \u021b\u0103rmul meu, \u021b\u0103rmul t\u0103u, \/ iar \u00eentre noi IUBIREA, ca un ocean mort. \/ Prima dat\u0103, soarele, \u00een timp ce trecea de la unul la altul, \/ c\u0103zu, pas\u0103re de aur ucis\u0103, \u00een valuri.\u201d (5); \u201ePe urm\u0103, f\u0103r\u0103 \u0219tirea noastr\u0103, fiin\u021be hr\u0103p\u0103re\u021be \/ cobor\u00e2r\u0103 de pe \u021b\u0103rmuri, umblar\u0103 pe ape. \/ Aceasta dur\u0103 c\u00e2teva mii de ani. Apoi, \u00eentr-un t\u00e2rziu, \/ animale marine venir\u0103 s\u0103 mu\u0219te din \u021b\u0103rmuri.\u201d (6); \u201eAcum liniile noastre m\u00e2ncate se aseam\u0103n\u0103 \/ cu profilul continentelor; iar sufletele, \/ ca floarea nestatornic\u0103 din spuma m\u0103rii, \/ se sfarm\u0103 \u00een v\u00e2nturi, se usuc\u0103 pe st\u00e2nci.\u201d (7); \u201eLa \u00eenceput \u00eentre noi a fost un singur cuv\u00e2nt. \/ Acum sute de cuvinte moarte se \u00eensufle\u021besc, \/ c\u00e2nd respira\u021bia ta ajunge p\u00e2n\u0103 la mine, \/ stranie, ca o adiere de v\u00e2nt\u2026\u201d (8)
\n Discursul liric din textul Poem debuteaz\u0103 cu versul \u201eLa \u00eenceput a fost cuv\u00e2ntul IUBIRE\u201d. Cel ce se exprim\u0103 aici, \u00een Poem, relev\u0103 nostalgia Cuv\u00e2ntului pierdut, pe care o transmite cititorului, ca ran\u0103 a fiin\u021bei sale, \u00eenstr\u0103inate, pare-se, de Creator, de ceilal\u021bi \u0219i chiar de sine \u00eensu\u0219i. Exist\u0103, \u00een ceea ce prive\u0219te Poem(ul) lui Doina\u0219, dou\u0103 direc\u021bii de interpretare a st\u0103rii de iubire: iubirea ca armonie dintre Creator \u0219i fiin\u021bele z\u0103mislite de el \u0219i iubirea ca experien\u021b\u0103 individual\u0103, pe care eul social \u0219i eul creator o traverseaz\u0103.
\n\u00cen cosmogonia orfic\u0103, Noaptea \u0219i Vidul constituie temelia lumii. Eros se ive\u0219te din oul f\u0103urit de Noapte, iar P\u0103m\u00e2ntul \u0219i Cerul sunt cele dou\u0103 jum\u0103t\u0103\u021bi ale oului spart; Eros garanteaz\u0103 \u201e\u00abnu numai d\u0103inuirea speciilor, ci \u0219i coeziunea intern\u0103 a Cosmosului\u00bb (GRID, 147 b)\u201d; el asimileaz\u0103 for\u021bele contrare, le reintegreaz\u0103 \u00eentr-o alt\u0103 unitate, astfel asigur\u00e2ndu-se re\u00eentregirea Fiin\u021bei, care s-a diseminat \u00een vremelnice fiin\u021be (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dic\u021bionar de simboluri, Editura Polirom, 2009, p. 373).
\n\tLumea este \u201erezultatul Cuv\u00e2ntului lui Dumnezeu\u201d, drept care limbajul este instrument \u201eal Inteligen\u021bei, al Activit\u0103\u021bii sau al Voin\u021bei divine ale Crea\u021biei\u201d, simbol al \u201eRevela\u021biei primordiale\u201d, a\u0219adar nostalgia Cuv\u00e2ntului pierdut este nostalgia primei Revela\u021bii (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Op. cit., p. 221). Armonia \u2013 ca unitate ini\u021bial\u0103, \u00eenscris\u0103 \u00een mitul androginului (\u201eo reprezentare antropomorfic\u0103 a oului cosmic\u201d \u2013 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Op. cit., p. 72) \u2013 s-a degradat, existen\u021ba insului devenind o incurabil\u0103, insomniac\u0103 t\u0103ietur\u0103, pe care baladistul Doina\u0219 \u2013 sprijinindu-se pe un motto din Symposionul lui Platon, chiar cerchistul semn\u00e2nd o poezie cu acela\u0219i titlu \u2013 a textualizat-o, nu f\u0103r\u0103 a-i impune ideii povara scenariului imagistic baroc: \u201e\u00cen ziua cea dint\u00e2i, pe c\u00e2nd lumina \/ \u021b\u00e2\u0219nind \u00een mari m\u0103nunchiuri de v\u0103p\u0103i \/ nu limpezea nici dragostea, nici vina, \/ nici umbre moi nu pres\u0103ra pe v\u0103i; \/ pe c\u00e2nd pl\u0103p\u00e2nzi, cu trunchiuri f\u0103r\u0103 coaj\u0103, \/ copaci se r\u0103suceau \u00een v\u00e2nt, \u0219i drep\u021bi \/ \u00een poarta paradisului, de straj\u0103, \/ nu ad\u0103stau arhangheli \u00een\u021belep\u021bi; \/ \u00een golf ferit de r\u0103zvr\u0103tite unde, \/ pe prag neptunic de bazalt ur\u00e2t \/ ce nu primea delfinii albi, \u0219i unde \/ un val era at\u00e2t de greu \u00eenc\u00e2t \/ \u2013 desprinse din sub\u021bioar\u0103 \u2013 scoici jilave \/ cu perla c\u00e2t un ochi de elefant \/ pluteau \u00een spuma verde ca agave \/ ce-nchid un s\u00e2mbure de diamant; \/ acolo unde plante pl\u00e2ng\u0103toare \/ se ridicau la orizontul bl\u00e2nd, \/ \u0219i soarele-n clorotic\u0103 paloare \/ c\u0103dea \u00eencet sub zare tremur\u00e2nd; \/ pe-un mal alunecos unde bure\u021bii \/ clipeau m\u0103runt ca stelele c\u00e2nd dorm, \u2013 \/ venea un uria\u0219 lovind pere\u021bii \/ cu umbra unui trup hidos, diform, \/ \u0219i se pleca s\u0103-\u0219i vad\u0103 fa\u021ba h\u00e2d\u0103 \/ \u00een recile oglinzi cu prund de-argint, \/ s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 \u0219i pe urm\u0103 s\u0103 sur\u00e2d\u0103 \/ g\u00e2ndind c\u0103, totu\u0219i, apele \u00eel mint. \/ Acolo p\u00e2n\u0103 azi t\u0103ioase v\u00e2rfuri \/ v\u0103desc c\u0103 omul slut s-a spintecat \/ \u00een dou\u0103 jum\u0103t\u0103\u021bi \u2013 ah! ro\u0219ii st\u00e2rvuri \/ pe lespedea oceanului s\u0103rat. \/ Dar chiar \u0219i ast\u0103zi, noaptea, apa las\u0103 \/ pe pietre doi aman\u021bi sub\u021biri \u0219i pali, \/ culca\u021bi pe mu\u0219chi \u0219i scoici ca pe m\u0103tas\u0103 \/ \u0219i m\u00e2ng\u00e2ia\u021bi pe umeri de corali. \/ Iar c\u00e2nd se prind, apropia\u021bi, cu-o m\u00e2n\u0103, \/ ei dau via\u021b\u0103 unei vechi figuri, \/ c\u0103ci trupurile-un trup diform \u00eeng\u00e2n\u0103, \/ iar buzele \u2013 profilul altei guri, \/ cu mult mai ars, mai f\u0103r\u0103 de ru\u0219ine \/ mu\u0219c\u00e2ndu-se nes\u0103\u021bios, amar, \/ asemenea unor reptile pline \/ de s\u00e2nge f\u0103r\u0103 lini\u0219te \u0219i har. \/ O, s\u00e2nge crunt ce-n zori de zi se vars\u0103 \/ de-a lungul trupurilor care zac, \/ \u0219i d\u0103 un singur trup, o form\u0103 ars\u0103 \/ de-un foc mai v\u00e2rstnic dec\u00e2t
\norice veac! \/ At\u00e2ta timp c\u00e2t s\u00e2ngele zv\u00e2cne\u0219te, \/ arz\u00e2nd ca-ntr-un incest nem\u0103rginit, \/ iscat \u00eentruna pe str\u0103vechi tipare, \/ un uria\u0219 adast\u0103 \u0219i prive\u0219te \/ \u00een reci oglinzi de scoici cu perl\u0103 mare, \/ diform, dar z\u00e2mbitor: re\u00eentregit.\u201d (Forma omului)
\nRevenind la Poem, s\u0103 preciz\u0103m c\u0103 ruperea unit\u0103\u021bii ini\u021biale este simbolizat\u0103 prin trecerea de la versul \u201eLa \u00eenceput a fost cuv\u00e2ntul IUBIRE\u201d la versul \u201eLa \u00eenceput \u00eentre noi a fost un singur cuv\u00e2nt\u201d, prin substituirea cuv\u00e2ntului IUBIRE cu sintagma \u201eun singur cuv\u00e2nt\u201d. \u201eNoi\u201d este \u201edoi\u201d-ul: Creatorul \u0219i creatura, iubirea \u0219i ura, antagonismul \u201ecare din latent devine manifest\u201d, diviziunea indic\u00e2ndu-ne \u201eprincipiul multiplic\u0103rii, ca \u0219i al sintezei\u201d (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Op. cit., p. 345).
\nCuv\u00e2ntul IUBIRE \u2013 v\u0103zut ca simbol al limbajului primordial \u2013 s-a desacralizat, s-a depoetizat prin uzaj (\u201eLimba statornicit\u0103 este un inamic. Poetul o g\u0103se\u0219te mizer\u0103 \u0219i plin\u0103 de minciuni. Folosirea zilnic\u0103 a f\u0103cut ca ea s\u0103 devin\u0103 perimat\u0103.\u201d \u2013 George Steiner, Dup\u0103 Babel, Editura Univers, 1983, p. 221), limbajul nostru (\u201eDe-a oamenilor vorb\u0103 \u00eemi e groaz\u0103.\u201d \u2013 se confiaz\u0103 R.M. Rilke) nefiind dec\u00e2t un dezam\u0103gitor simulacru al cuv\u00e2ntului originar (\u201eLa \u00eenceput \u00eentre noi a fost un singur cuv\u00e2nt. \/ Acum sute de cuvinte moarte se \u00eensufle\u021besc, \/ c\u00e2nd respira\u021bia ta ajunge p\u00e2n\u0103 la mine, \/ stranie, ca o adiere de v\u00e2nt\u2026\u201d \u2013 Poem), pe care \u00eel v\u00e2n\u0103m, chiar dac\u0103 bucuria izb\u00e2nzii ne este tot mai str\u0103in\u0103: \u201eLimbile omene\u0219ti, c\u00e2te sunt, sunt rezultatul unui proces de degradare \u0219i de desfigurare. Ele vin din a doua numire ini\u021bial\u0103 a tuturor lucrurilor, din limba lui Adam. Din limba aceasta a lui Adam se p\u0103streaz\u0103 \u00een toate limbile c\u00e2te ceva \u0219i \u00een fiecare altceva. (…) La fiecare neam de oameni se ivesc poe\u021bi \u0219i sfin\u021bi \u0219i g\u00e2nditori, cari \u0219tiu s\u0103 aleag\u0103, din limba semin\u021biei lor, cuvinte de vraj\u0103 \u0219i de putere, cari mai r\u0103sfr\u00e2ng sau mai \u00eeng\u00e2n\u0103 limba lui Dumnezeu. Lucreaz\u0103, din ad\u00e2ncul lor demonic, \u00een sufletul acestor poe\u021bi \u0219i sfin\u021bi \u0219i g\u00e2nditori, n\u0103zuin\u021ba secret\u0103 \u0219i uzurpatoare, de a iscodi cuvintele cu cari Dumnezeu a f\u0103cut tot ce este. Ei pl\u0103smuiesc \u0219i \u00eenf\u0103ptuiesc prin cuvinte de vraj\u0103, C\u00e2ntecul lor e Fapt\u0103, Faptele lor sunt c\u00e2ntece.\u201d (Lucian Blaga, Cuvintele originare, apud \u0218tefan Aug. Doina\u0219, Eseuri, Editura Eminescu, 1996, pp. 61\u201362)
\nPoem-ul lui Doina\u0219 reprezint\u0103 expresia sintactico-semantic\u0103 a unei experien\u021be existen\u021biale, care este o form\u0103 de avantext, de vreme ce produsul poetic nu se poate afla \u00een afara biograficului, din moment ce eul empiric \u0219i eul creator se intercondi\u021bioneaz\u0103, fiind \u201eo singur\u0103 persoan\u0103 plural\u0103\u201d, opera salv\u00e2nd urme ale imanen\u021bei colabor\u0103rii, ale armoniei plurale, subiect asupra c\u0103ruia se mediteaz\u0103 \u00eentr-un dialog simulat: \u2013 S\u0103 \u00een\u021beleg, din ceea ce spui, c\u0103 m\u0103 renegi, c\u0103 te lepezi de mine? \/\/ \u2013 Nici nu m\u0103 g\u00e2ndesc s\u0103 te reneg: e\u0219ti eul meu empiric. Extrem de necesar \u0219i de scump, \u00een ordinea vie\u021bii. A\u0219a cum eu sunt eul t\u0103u cre\u00acator, extrem de necesar \u0219i de scump, \u00een ordinea artei. \/\/ \u2013 Am scris \u0219i o pies\u0103 \u00eempreun\u0103, Brutus \u0219i fiii s\u0103i. Aproape regalist\u0103. \/\/ \u2013 Pardon! Regalismul \u0219i republicanismul, rolul maselor \u0219i rolul aristocra\u021biei, toate se echilibreaz\u0103 perfect \u00een aceast\u0103 pies\u0103. Crezi c\u0103 ea se \u00eenscrie \u00een biografia noastr\u0103 empiric\u0103? Nici vorb\u0103! Ai uitat c\u00e2t dato\u00acreaz\u0103 fiecare personaj lecturilor politice, pe care le-am f\u0103cut \u00een vremea aceea? Este mai mult o pies\u0103 moral\u0103, dec\u00e2t politic\u0103… \/\/ \u2013 Atunci \u00eenseamn\u0103 c\u0103 este mai mult o pies\u0103 a mea… \/\/ \u2013 S\u0103 nu ne \u00eemp\u0103r\u021bim pe noi \u00een\u0219ine \u00eentre noi! (\u0218tefan Aug. Doina\u0219, Un dialog cu mine \u00eensumi, \u00een Eseuri, 1996, p. 411\u2013412)
\nC\u00e2nd cititorul examineaz\u0103 produsul finit, pe care poetul i-l pune la dispozi\u021bie, el nu se poate sustrage nici tenta\u021biei de recuperare a avantextului, pentru c\u0103: \u201eAdev\u0103ratul destinatar al limbajului poetic este cel care, urm\u00e2nd instruc\u021biunile textului, dep\u0103\u0219e\u0219te pragul semanticii textuale \u0219i, printr-un proces invers celui parcurs de poet, recupereaz\u0103 par\u021bial faza avantextului.\u201d (Maria Corti, Op. cit., p. 114) \u00centre avantext \u0219i produsul ajuns \u00een pia\u021ba literar\u0103 \u201ese situeaz\u0103 diferitele faze ale execu\u021biei, procesul variantelor\u201d (Maria Corti, Op. cit., p. 119). Deci textul literar, a\u0219a cum este livrat lectorului, nu este dec\u00e2t varianta preferat\u0103 de autor, superioar\u0103 variantelor refuzate tot de el (?!): \u201eOpera este egal\u0103 cu himera (multiplele apari\u021bii contradictorii ale mistre\u021bului), urm\u0103rit\u0103 o via\u021b\u0103 \u00eentreag\u0103, a poetului: acesta moare, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, ucis de o oper\u0103 oarecare (\u00abun mistre\u021b uria\u0219, argintat\u00bb), care nu se \u0219tie niciodat\u0103 dac\u0103 este \u00eentr-adev\u0103r Opera ideal\u0103 \u00eens\u0103\u0219i.\u201d (\u0218tefan Aug. Doina\u0219, Mistre\u021bul cu col\u021bi de argint, \u00een Modele de analize literare \u0219i stilistice, Editura Albatros, 1989, p. 424) Sper\u00e2nd a se pozi\u021biona fa\u021b\u0103 de Mistre\u021bul cu col\u021bi de argint, trebuie precizat, \u201eca un simplu cititor (…); mai mult \u2013 ca un critic \u0219i exeget\u201d, \u201eca \u0219i cum nu eu a\u0219 fi autorul\u201d, fiindc\u0103 \u201etot ceea ce \u021bine de planul de referin\u021b\u0103 istorico-social\u201d, adic\u0103 extraliterarul informa\u021bional, nu are vreun cuv\u00e2nt de spus nici \u00een ceea ce prive\u0219te \u201especificul literarit\u0103\u021bii textului\u201d, nici \u00een ceea ce prive\u0219te \u201eprocesul specific de apreciere critic\u0103 a operei\u201d (\u0218tefan Aug. Doina\u0219, Mistre\u021bul cu col\u021bi de argint, 1989, pp. 416\u2013417), autorul L\u0103mpii lui Diogene vorbe\u0219te \u2013 la pagina 418 din Modele de analize literare \u0219i stilistice \u2013 despre acele modific\u0103ri \u201ef\u0103cute \u00eendeosebi \u00een 1957 (an \u00abde subsol\u00bb, pentru mine, c\u00e2nd mi-am revizuit o mul\u021bime de poezii mai vechi din perioada sibian\u0103)\u201d. Negre\u0219it c\u0103 Poem, primul text din Alfabet poetic (1941\u20131948), manuscris pentru care, \u00een 1947, cerchistul a ob\u021binut Premiul \u201eSbur\u0103torul\u201d, acordat de Asocia\u021bia Prietenii lui E. Lovinescu (George Neagoe, Asul de pic\u0103: \u0218tefan Aug. Doina\u0219, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 2013, p. 44), apar\u021bine etapei sibiene, \u00eent\u00e2ia din evolu\u021bia crea\u021biei lirice a lui Doina\u0219. La forma actual\u0103, cea din Alfabet poetic (1978) \u0219i din Foamea de unu (1987), s-a ajuns, a\u0219a cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een athanorul oric\u0103rui scriitor, trec\u00e2nd prin forme anterioare, la care nu avem acces, neav\u00e2nd posibilitatea verific\u0103rii manuscriselor din acea perioad\u0103. Cealalt\u0103 variant\u0103 de l\u0103murire, adic\u0103 examinarea formelor tip\u0103rite \u00een reviste, nu este nici ea deloc lesnicioas\u0103. Acum s\u0103 \u00eei semnal\u0103m cititorului c\u0103 Poem \u2013 figur\u00e2nd la paginile 3 \u0219i 4 \u00een Alfabet poetic (1978), sub al c\u0103rui ultim vers (\u201estranie, ca o adiere de v\u00e2nt…\u201d) este indicat anul scrierii: 1941 \u2013 apare \u00een revista \u201eU\u201d. Preocup\u0103ri universitare (anul I, nr. 1, decembrie 1943, p. 86), odat\u0103 cu Sub stea de aur. George Neagoe, din al c\u0103rui volum prelu\u0103m informa\u021bia, de la pagina 34, ne face un serviciu, pentru c\u0103 \u2013 dup\u0103 titlul Poem \u2013 adaug\u0103 \u2013 \u00een parantez\u0103 \u2013 versul: \u201eLa \u00eenceput \u00eentre noi era numai cuv\u00e2ntul IUBIRE\u201d, pe care nu \u00eel g\u0103sim \u00een Poem-ul din Alfabet poetic (1978), el fiind \u00eenlocuit prin: \u201eLa \u00eenceput a fost cuv\u00e2ntul IUBIRE.\u201d Astfel v\u0103z\u00e2nd lucrurile, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 \u00een forma din 1941 s-au operat schimb\u0103ri, nu \u0219tim c\u00e2te, \u00een vederea public\u0103rii \u00een \u201eU\u201d. Preocup\u0103ri universitare (1943), \u00eens\u0103 Doina\u0219, \u00een Alfabet poetic (1978), nu a procedat ca (o vedem azi) \u00een cazul altor poezii, sub care anul scrierii este urmat de anul interven\u021biilor, ulterioare, pe acela\u0219i text: Pseudokyneghetikos \u0219i Crai de Ghind\u0103 \u2013 1941, 1958; M\u0103ria Sa Puiul de Cuc \u0219i Symposion \u2013 1942, 1958; Amiaza pe mare \u2013 1942, 1964; Tatuaj pe s\u00e2nul st\u00e2ng \u2013 1944, 1960; Don Juan \u00een delir \u2013 1944, 1964; Epitaf \u0219i Nunt\u0103 \u2013 1945, 1957 etc.
\nC\u00e2nd Doina\u0219 afirm\u0103 c\u0103 \u201e\u00eendeosebi \u00een 1957 (an \u00abde subsol\u00bb, pentru mine, […] mi-am revizuit o mul\u021bime de poezii mai vechi din perioada sibian\u0103\u201d), ar trebui s\u0103 punem un semn de \u00eentrebare dup\u0103 sintagma \u201e\u00eendeosebi \u00een 1957\u201d, fiindc\u0103 azi, nu mai este niciun secret pentru nimeni, se \u0219tie c\u0103 \u0218tefan Popa, aka \u0218tefan Aug. Doina\u0219, a fost arestat pe 3 februarie 1957, ie\u0219ind din \u00eenchisoare pe 5 februarie 1958, contextul fiind reactualizat peste c\u00e2teva zeci de ani: \u201e… \u00een redac\u021bia revistei Teatru \u2013 unde m\u0103 aflam cu I. D. S\u00eerbu \u2013 a venit Marcel Petri\u0219or, tot un ar\u0103dean, un originar de pe meleagurile ar\u0103dene, care ne-a informat despre revolu\u021bia din Ungaria. Ne-a spus c\u0103, \u00een cazul \u00een care va fi \u0219i la noi manifesta\u021bie, armata va fi de partea noastr\u0103, dup\u0103 care vom cere scoaterea limbii ruse din \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt \u0219i a\u0219a mai departe… Dup\u0103 trei zile Marcel Petri\u0219or a fost arestat, iar eu am fost ridicat dup\u0103 trei luni. De ce? Marcel Petri\u0219or a fost b\u0103tut cu ranga ca s\u0103 spun\u0103 cu cine a mai stat de vorb\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu revolu\u021bia din Ungaria, afl\u00e2ndu-se astfel \u0219i despre mine! […] Eu am fost condamnat la un an, cu circumstan\u021be atenuante, pentru omisiune de denun\u021b.\u201d (Emil \u0218im\u0103ndan, \u00centoarcerea acas\u0103. \u0218tefan Aug. Doina\u0219 \u00een dialog cu Emil \u0218im\u0103ndan, Editura Funda\u021biei Culturale \u201eIoan Slavici\u201d, 2003, pp. 53\u201354)
\nConstruit \u00eentr-o prim\u0103 form\u0103 \u00een anul 1941, asupra c\u0103reia baladistul a revenit din credin\u021ba c\u0103 trebuia s\u0103 o fac\u0103, Poem \u2013 fiind legat, aidoma altor poezii din Alfabet poetic, de o v\u00e2rst\u0103 \u00een care eul empiric \u0219i eul creator se afi\u0219au \u201ecu m\u0103\u0219tile iubirii pe obraz\u201d (M\u0103\u0219ti), una despre care se face vorbire \u00eentr-o \u201eG\u00e2lceav\u0103 provocat\u0103\u201d, \u00eentr-un \u201edialog imaginar\u201d, unul care \u201eare ambi\u021bia de a m\u0103 defini; dar nu de a m\u0103 epuiza\u201d (Un dialog cu mine \u00eensumi, 1996, p. 422), una evocat\u0103 dup\u0103 zeci de ani (\u201ePoeziile tale \u2013 poeziile noastre \u2013 din perioada H\u0103lmagiu-Gurahon\u021b s-au hr\u0103nit din impreca\u021bia anti-comunist\u0103, poeziile din primii ani sibieni s-au hr\u0103nit din faptul c\u0103… am iubit, da: din faptul c\u0103 eram \u00eendr\u0103gostit… \/\/ \u2013 Cine era \u00eendr\u0103gostit: tu? \/\/ \u2013 Da, eu. \/\/ \u2013 Dar poeziile le-am scris eu, nu tu. \/\/ \u2013 P\u0103i, nu suntem o singur\u0103 persoan\u0103? \/\/ \u2013 Suntem o singur\u0103 persoan\u0103 plural\u0103.\u201d \u2013 Un dialog cu mine \u00eensumi, 1996, pp. 410\u2013411) \u2013 proiecteaz\u0103 tema iubirii individuale ( \u201eun Erlebnis…, adic\u0103 o experien\u021b\u0103 de via\u021b\u0103 strict personal\u0103\u201d \u2013 Lirism \u0219i exhibare de sine, 1996, p. 55) \u00een plan cosmic, a\u0219a explic\u00e2ndu-se substituirea versului \u201eLa \u00eenceput \u00eentre noi era numai cuv\u00e2ntul IUBIRE\u201d, din varianta din \u201eU\u201d. Preocup\u0103ri universitare (1943), prin versul \u201eLa \u00eenceput a fost cuv\u00e2ntul IUBIRE\u201d, din Alfabet poetic (1978). Aici ni se relev\u0103, f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate, o mi\u0219care de dezindividualizare pe care eul creator doina\u0219ian o execut\u0103 din perspectiva g\u00e2ndirii auctoriale pentru care discursul poetic \u201ese hr\u0103ne\u0219te din diversele tipuri de discurs care se \u00eenrudesc cu el \u00eensu\u0219i: discursul filosofic (\u00eendeosebi metafizic \u0219i cosmologic), dis\u00accursul mitologic, discursul simbolic, discursul religios\u201d (Un dialog cu mine \u00eensumi, 1996, p. 410), drept care, suferind de nostalgia unit\u0103\u021bii primordiale, eul creator face din subiectul androginului (Forma omului) \u0219i al banchetului (Symposion) o verig\u0103 dintre dialogurile lui Platon \u0219i Doina\u0219, \u201eunul dintre cele mai erudite spirite ale literaturii rom\u00e2ne\u201d (Daniel Cristea-Enache), care nu o singur\u0103 dat\u0103, de-a lungul anilor, \u00een calitate de eseist, de cronicar literar \u0219i de intervievat, s-a pronun\u021bat, polemic, asupra leg\u0103turilor benefice dintre eul creator \u0219i cultur\u0103: \u2013 Pentru anumite structuri intelectuale, cultura r\u0103m\u00e2ne singurul sol nutritiv. Fac parte dintre oamenii care \u0219i-au dob\u00e2ndit con\u0219tiin\u021ba de sine gra\u021bie culturii. Departe de a \u201etimora\u201d talentul, cultura \u00eel provoac\u0103 \u0219i \u00eel stimuleaz\u0103. Pentru toat\u0103 lumea? Nu, fire\u0219te c\u0103 nu. Pe unii cultura \u00eei \u201esperie\u201d, deoarece concep literatura ca proces-verbal al secre\u021biilor lor endocrine, \u00eendeosebi afective. Dup\u0103 mine, a tr\u0103i cu adev\u0103rat \u00een literatur\u0103 nu \u00eenseamn\u0103 deloc a transpira literatur\u0103. Cultura, pentru literatul \u00eensetat de valori, nu se m\u0103n\u00e2nc\u0103 cu polonicul; ea nu provoac\u0103 grea\u021b\u0103, ea nu-i \u201eciumurle\u0219te\u201d (…) dec\u00e2t pe cei care nu au organ pentru cultur\u0103. Nu e nimic ru\u0219inos \u00een a nu avea organ pentru cultur\u0103, cu condi\u021bia s\u0103 nu fii literat. (\u0218tefan Aug. Doina\u0219, Pe mine, umbra pe care o arunc\u0103 asupra mea orice mare poet m\u0103 lumineaz\u0103, \u00een Daniel Cristea-Enache, Sertarul Scriitorului Rom\u00e2n. Dialoguri pe h\u00e2rtie, Editura Polirom, 2005, pp. 66\u201367)
\nImaginara participare la osp\u0103\u021bul \u201eMai vechi ca lumea\u201d (acest \u201echef lipsit de sens, necump\u0103tat\u201d, unde se bea \u201enectarul mistic preg\u0103tit de zei \/ \u0219i tuturora dat dup\u0103 dreptate\u201d, unde sunt \u201eproaspete doar pofta \u0219i r\u0103sf\u0103\u021bul \/ \u0219i m\u0103\u0219tile convivilor, de lut\u201d, unde \u201eciocnim, \u00een hohot, cupele vecine, \/ dar nu \u0219tim pentru ce \u0219i pentru cine\u201d, unde \u201evinul are-un gust amar\u201d, unde \u201es\u0103rutul vine singur, \u00eenglodat\u201d, unde \u201ez\u00e2mbetul pl\u0103cerii are-un sclipet \/ \u00eemb\u0103ls\u0103mat, ca regii din Egipet\u201d, unde \u201ejuc\u0103m, \u00een tinere costume, \/ un rol \u00eenc\u0103run\u021bit\u201d, unde \u201emesele lucesc de slin, \/ adeverind \u0219ederea la liba\u021bii \/ a altor scufundate
\ngenera\u021bii\u201d, unde \u201eR\u0103m\u00e2n doar drojdiile verzi \u0219i noi, \/ c\u0103ci vasele se sparg \u0219i se revars\u0103\u201d) este parte a unei strategii textuale prin care extraliterarul (un Erlebnis: \u201efarmecul nebun\u201d, \u201eBe\u021bia asta crunt\u0103\u201d, \u201esf\u00e2nt\u0103, trec\u0103toare voluptate\u201d) \u00ee\u0219i poate asigura literaritatea, devenind \u201eC\u00e2ntarea asta sumbr\u0103, tremurat\u0103\u201d (Symposion), pe m\u0103sur\u0103 ce eul creator \u00ee\u0219i ia \u00een st\u0103p\u00e2nire masca, \u00een absen\u021ba c\u0103reia el nu ar avea \u0219ansa ie\u0219irii sale \u00een lume: \u201ePersonal, consider lirismul drept o modalitate tipic confesiv\u0103, fiind o rostire la persoana I, fie c\u0103 aceast\u0103 persoan\u0103 se auto-nume\u0219te prin pronumele personal eu, fie c\u0103 se ascunde \u00eend\u0103r\u0103tul unui personaj (care, de altfel, poate s\u0103 fie chiar un lucru: un copac, de pild\u0103, la Trakl). \u00cen treac\u0103t fie spus, \u00een latin\u0103 cuv\u00e2ntul personna \u00eenseamn\u0103, \u00een primul r\u00e2nd, masc\u0103 a actorului. Separa\u021bia \u00eentre autor \u0219i personajul s\u0103u este \u00eentotdeauna relativ\u0103, tocmai pentru c\u0103 \u2013 la nivelul scriitorului \u00een gene\u00acral \u2013 autobiografismul devine o simpl\u0103 lume de semne, cu care orice poet poate s\u0103 se joace dup\u0103 bunul s\u0103u plac, odat\u0103 ce respect\u0103 regulile artei sale.\u201d (Lirism \u0219i exhibare de sine, 1996, pp. 54\u201355)
\nCine are interesul s\u0103 se furi\u0219eze \u00een laboratorul de crea\u021bie al scriitorului \u2013 \u00een cazul de fa\u021b\u0103 \u00een centrul privirii interogative afl\u00e2ndu-se \u0218tefan Aug. Doina\u0219, orfevrul Sonetelor m\u00e2niei (\u201epoezii cu con\u021binut du\u0219m\u0103nos, pe care le-a difuzat \u00een grupul Cercului literar din Sibiu\u201d \u2013 lt. col. Mihai Wawiernia [Departamentul Securit\u0103\u021bii Statului, Direc\u021bia I], apud George Neagoe, Asul de pic\u0103: \u0218tefan Aug. Doina\u0219, 2013, p. 250) \u0219i pl\u0103smuitorul lui Motoarc\u0103 (\u201eDe ani de zile m\u0103 urm\u0103re\u0219te o amintire ur\u00e2t\u0103, un fals lite\u00acrar regretabil: inventarea \u00abdin neant\u00bb a poetului Ion Motoarc\u0103. Zic \u00abdin neant\u00bb deoarece persoana despre care va fi vorba nu avea nici un dram de talent poetic [\u0219i, de altfel, nici ambi\u021bia de a deveni scriitor].\u201d \u2013 Evoc\u0103ri, Editura Funda\u021biei PRO, 2003), asupra c\u0103ruia Puterea \u0219i-a exersat otr\u0103vurile (trec\u00e2ndu-l prin experien\u021ba carceral\u0103, elimin\u00e2ndu-l din spa\u021biul cultural p\u00e2n\u0103 la Cartea mareelor etc.) \u2013 nu poate fi surprins de urmele de aici. Lapidar spus, unele deconspir\u0103 drama eului obsedat de \u00eenf\u0103ptuire \u0219i de perfec\u021biune, iar altele fac mai vizibile varii noduri culturale (de pild\u0103: \u201eVoi, numere-n delir, scrumite grupuri, \/ cum pot s\u0103 v\u0103 sl\u0103vesc? Iubire, tu \u2013 \/ fii v\u00e2ntul ro\u0219u ce-a b\u0103tut prin trupuri \/ \u0219i, timp de-o clip\u0103,-n carnea lor f\u0103cu \/ s\u0103 ard\u0103-ntregul: cel ce ca un um\u0103r \/ de zeu luce\u0219te, care nu e nici \/ absen\u021ba num\u0103rului, dar nici num\u0103r! \/ \u00cenva\u021b\u0103-m\u0103 cum s\u0103 hr\u0103nesc aici \/ o pas\u0103re ce n-are timp s\u0103 zboare \/ c\u0103ci piere \u2013 pui \u2013 \u00een propriul ei ou, \/ o boare ce respir\u0103-n alt\u0103 boare, \/ un c\u00e2ntec care nu-i dec\u00e2t ecou; \/ \u0219i, mai ales, aceste vagi r\u0103sfr\u00e2ngeri \/ \u00eentr-o oglind\u0103 spart\u0103, ca \u0219i cum \/ oceanul ar scuipa pe \u021b\u0103rmuri \u00eengeri \/ exact \u00een patu-n care noi z\u0103cum. \/ Al cui nisip suntem? Cel ce nu poate \/ s\u0103 numere (de-a pururea fiind \/ doar Unu) vai! e num\u0103rat \u00een toate \/ fragmentele \u2013 ce-l neag\u0103 putrezind\u2026\u201d [Foamea de Unu], unde ar transp\u0103rea pitagoreismul lui Platon [\u201e… Ideile-numere, legate de Ideea de Unu, s-au ad\u0103ugat Ideilor sau chiar le-au \u00eenlocuit.\u201d \u2013 Piettre Bernard, Platonism, \u00een Dic\u021bionar de istoria \u0219i filosofia \u0219tiin\u021belor, Editura Polirom, 2005, p. 1967]), c\u0103rora Doina\u0219 le este \u00eentruc\u00e2tva dator. Ceea ce trebuie accentuat este c\u0103 nu de pu\u021bine ori Doina\u0219 manipuleaz\u0103 livrescul dup\u0103 o inten\u021bie bine articulat\u0103, nu greu decamuflabil\u0103, a\u0219a cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een cazul parabolei lirico-politice V\u00e2nzarea lui Platon ca sclav la Egina, de exemplu, unde Dionysios cel B\u0103tr\u00e2n, tiranul din Siracuza, este res\u0103dit \u00eentr-un alt timp istoric, \u00eentr-un alt spa\u021biu geografic, cel d\u00e2mbovi\u021bean, aici poetul h\u0103r\u021buindu-se cu Puterea comunist\u0103, pe care o atac\u0103 fie direct (s\u0103 ne reamintim de rechizitorul de la Colocviul Na\u021bional de Poezie de la Ia\u0219i, din octombrie 1978), fie indirect, prin poezii ilustr\u00e2nd ceea ce s-a numit rezisten\u021ba prin cultur\u0103: \u201e\u00abFlecar b\u0103tr\u00e2n\u00bb, spusese Dionysios. \/ \u0218i poate c\u0103 avea dreptate. (Marea \/ se las\u0103, uneori, str\u0103puns\u0103 p\u00e2n\u0103 \/ \u00een m\u0103runtaie de s\u0103geata-n fl\u0103c\u0103ri \/ a Soarelui; dar prundul ei e negru. \/ \u0218i numai deviat prin zeci de straturi, \/ slu\u021bit \u0219i fr\u00e2nt de fulger, adev\u0103rul \/ luminii circul\u0103-n \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia \/ meduzelor. Ce mai r\u0103m\u00e2ne oare \/ din str\u0103lucirea lui?… Ad\u00e2ncurile \/ \u00ee\u0219i au, de veacuri, adev\u0103rul propriu. \/ (…) \/\/ Nu l-a ucis. A fost o renun\u021bare \/ de sine: ca \u0219i c\u00e2nd, uit\u00e2ndu-\u0219i sceptrul, \/ tiranul, buim\u0103cit de somn, deodat\u0103 \/ ar fi ie\u0219it cu m\u00e2na goal\u0103-n strad\u0103, \/ \u0219i nici copiii, nici b\u0103tr\u00e2nii nu l-ar \/ mai fi recunoscut; o renun\u021bare \/ a biciului la pleazn\u0103. Ne\u0219tirbit\u0103 \/ r\u0103m\u00e2ne-n sine tirania, \u00eens\u0103, \/ uit\u00e2nd de sine \u00eens\u0103\u0219i, pierde una \/ din clipele-n\u0219irate, o verig\u0103 \/ din lan\u021b: la golul care-ntemeiaz\u0103 \/ putin\u021ba leg\u0103turii se adun\u0103 \/ un gol al leg\u0103turii care-o neag\u0103. \/ Os\u00e2nda celor ce sculpteaz\u0103 via\u021ba \/ supu\u0219ilor e s-o sculpteze bine \/ sau s-o r\u0103peasc\u0103 (poate c\u0103-i totuna). \/ Dar Dionysios i-o l\u0103sase: ca o \/ bucat\u0103 grea de Paros, scrijelit\u0103, \/ dar \u00eenc\u0103 nestrivit\u0103-n ochi de dalt\u0103. \/\/ E ceea ce-l m\u00e2hnea, \u00een timp ce vasul \/ plutea c\u0103tre Egina. Renun\u021barea \/ tiranului la fructul tiraniei \/ i se p\u0103rea acum o cr\u0103p\u0103tur\u0103 \/ \u00een \u00eens\u0103\u0219i inima Ideii. \u00abMoartea \/ m-ar fi f\u0103cut s\u0103 am dreptate; via\u021ba \/ ne pune-n cump\u0103n\u0103: eu stau pe-un taler, \/ iar el pe cel\u0103lalt: \u0219i nu e nimeni \/ s\u0103 spun\u0103 care e mai greu, din dou\u0103.\u00bb\u201d (V\u00e2nzarea lui Platon ca sclav la Egina)
\nTitlul Poem este bisilabic, relev\u00e2nd, poate, \u0219i astfel doi-ul: opozi\u021bia, conflictul, antagonismul. Cele 8 microstructuri, av\u00e2nd c\u00e2te patru versuri, pun \u00een lumin\u0103 obsedanta dualitate: 3 (1+2) din 32 (versurile Poem-ului) ar simboliza principiul multiplic\u0103rii \u0219i al sintezei. Temei iubirii din Poem i se subordoneaz\u0103: soarele \u0219i cerul \u00eenalt, \u00eentunericul, cea\u021ba u\u0219oar\u0103 \u0219i locurile umbrite, arborii, crengile \u0219i v\u00e2ntul, \u021b\u0103rmuri \u0219i st\u00e2nci, valuri \u0219i spuma m\u0103rii, fiin\u021be hr\u0103p\u0103re\u021be \u0219i animale marine, respira\u021bia \u0219i cuvintele moarte. Structura Poem-ului se construie\u0219te pe baza verbelor utilizate la timpul trecut (indicativ perfect compus [a fost], imperfect [ajungea, st\u0103ruia, treceam, b\u0103tea, trecea] \u0219i perfect simplu [c\u0103zu, cobor\u00e2r\u0103, umblar\u0103, dur\u0103, venir\u0103], condi\u021bional-optativ perfect [ar fi avut]), c\u0103rora li se opune indicativul prezent (Nu-mi amintesc, vin, \u00eent\u00e2lnesc, r\u0103m\u00e2nem, se aseam\u0103n\u0103, se sfarm\u0103, se usuc\u0103, ajunge, se \u00eensufle\u021besc), formelor verbale de trecut ad\u0103ug\u00e2ndu-li-se c\u00e2teva sintagme potrivite (La \u00eenceput, din timpul acela, Prima dat\u0103, Pe urm\u0103, Apoi, \u00eentr-un t\u00e2rziu), accentul alunec\u00e2nd pe sentimentul c\u0103 procesul risipirii (al manifest\u0103rii Unu-lui, Principiul creator, \u201elocul simbolic al fiin\u021bei, izvor \u0219i sf\u00e2r\u0219it al tuturor lucrurilor, centru cosmic \u0219i ontologic\u201d \u2013 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Op. cit., p. 980) \u201edur\u0103 c\u00e2teva mii de ani\u201d. Prezentul se concentreaz\u0103 \u00eentr-un acum simboliz\u00e2nd \u2013 \u00een viziunea eului poetic \u2013 drama rupturii, a mor\u021bii individuale, dar \u0219i cosmice (\u201eAcum liniile noastre m\u00e2ncate se aseam\u0103n\u0103 \/ cu profilul continentelor; iar sufletele, \/ ca floarea nestatornic\u0103 din spuma m\u0103rii, \/ se sfarm\u0103 \u00een v\u00e2nturi, se usuc\u0103 pe st\u00e2nci.\u201d), un acum c\u0103ruia avea s\u0103 \u00eei construiasc\u0103 o identitate cel ce, pun\u00e2nd \u00een dialog eul empiric \u0219i eul creator, va afirma c\u0103: \u201eRomantismul t\u0103u \u00eenn\u0103scut a fost \u00eentotdeauna bine temperat de clasicismul meu dob\u00e2ndit…\u201d (Un dialog cu mine \u00eensumi, 1996, p. 418)
\nC\u0103 produsul literar \u201eprogramat sau nu s\u0103 semnifice multiplu este deschis unei serii virtual infinite de lecturi\u201d (Eugen Negrici, Expresivitatea involuntar\u0103, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 1977, p. 18) nu se mai \u00eendoie\u0219te nimeni, \u00eens\u0103 \u2013 ori de c\u00e2te ori ne apropriem textul, conving\u00e2ndu-l s\u0103 vorbeasc\u0103 altfel, pentru c\u0103 \u201enimic nu ne oblig\u0103 s\u0103 ne dorim un semnificat univoc \u0219i s\u0103 r\u0103m\u00e2nem fideli inten\u021biei prezente \u00een text (intentio operis) sau inten\u021biei auctoriale (intentio auctoris)\u201d (Eugen Negrici, Emanciparea privirii. Despre binefacerile infidelit\u0103\u021bii, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 2014, p. 150) \u2013 nu ar trebui pierdut din vedere nici faptul c\u0103 niciun poem \u201enu este at\u00e2t de acaparator \u00eenc\u00e2t s\u0103 ne fac\u0103 s\u0103 uit\u0103m ce se alege de el dac\u0103 \u00eencape pe m\u00e2na unui cititor obtuz sau insensibil\u201d (Murray Krieger, Teoria criticii, Editura Univers, 1982, p. 45).
\nIdeea plurivocit\u0103\u021bii citirii operei literare, una contrar\u0103 univocit\u0103\u021bii din critica tradi\u021bional\u0103, l-a frecventat pe \u0218tefan Aug. Doina\u0219, poetul \u0219i eseistul, care a exprimat-o, de pild\u0103, \u00een Poemul ca soma\u021bie a lecturii, din sec\u021biunea Pana de g\u00e2sc\u0103, din Foamea de unu (1987), unde \u2013 al\u0103turi de Cuvintele poetului, Def\u0103imarea lini\u0219tii, Hieroglif\u0103 spa\u021bial\u0103, Omul pe care-l strig\u0103 p\u0103unii, Poemul ca dialect al formelor, Poemul ca loz c\u00e2\u0219tig\u0103tor, Herghelia \u2013 poezia se metamorfozeaz\u0103 \u00een obiectul propriei adora\u021bii, l\u0103s\u00e2ndu-se \u00een seama cititorului, pe care ni-l reveleaz\u0103, ca fiind decidentul competitiv, mai ales infidelitatea lui fa\u021b\u0103 de intentio auctoris: \u201eEl nu e aceast\u0103 lumin\u0103, nu poate. \/ El nu e un lucru \u00een sine, ci toate. \/ El are opintiri \u0219i reac\u021bii netoate. \/\/ Citi\u021bi-l \u00eencet. El e \u00eensu\u0219i \u00eencetul. \/ Primi\u021bi-l discret. El e \u00eensu\u0219i discretul. \/ El n-are a face nimic cu poetul. \/\/ Privi\u021bi-l de sus: e o simpl\u0103 figur\u0103. \/ Rosti\u021bi-l mereu: e o lips\u0103 \u00een gur\u0103. \/ El n-are o alt\u0103 fiin\u021b\u0103 mai dur\u0103. \/\/ El nu e prezent. \u00cens\u0103 poate s\u0103 fie. \/ El nu-i de cules, ca o tulbure vie \/ de litere coapte. Sili\u021bi-l s\u0103 fie.\u201d (Poemul ca soma\u021bie a lecturii). <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ion Tudor IOVIAN dragostea mea dragostea mea \u0219terge hotarele mor\u021bii inoculeaz\u0103 \u00een chiar s\u00e2ngele ei otr\u0103vit virusul unei bucurii at\u00e2t<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23804"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=23804"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23804\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23805,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23804\/revisions\/23805"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=23804"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=23804"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=23804"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}