{"id":23746,"date":"2024-09-26T11:20:47","date_gmt":"2024-09-26T08:20:47","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=23746"},"modified":"2024-09-26T11:21:32","modified_gmt":"2024-09-26T08:21:32","slug":"literadura-nr-33-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=23746","title":{"rendered":"Literadura nr. 33 (9)"},"content":{"rendered":"

Daniel LUCA<\/strong>
\n\"\"

Fericirea de a fi singur<\/strong><\/p>\n

Tot felul de jivine, de s\u0103lb\u0103ticiuni, ne \u00eenconjoar\u0103 ori \u00ee\u0219i fac cuib \u00een noi \u00een\u0219ine, p\u00e2n\u0103 \u00eentr-acolo \u00eenc\u00e2t noi \u00een\u0219ine devenim asemeni lor.
\n Acestea nu se las\u0103 domesticite cu una, cu dou\u0103, a\u0219a \u00eenc\u00e2t trebuie s\u0103 ne obi\u0219nuim cu ele, s\u0103 le accept\u0103m ori, din contra, s\u0103 ne ridic\u0103m la lupt\u0103.
\n \u00cen viziunea lui Daniel Marian (s\u0103lb\u0103ticiuni, Editura Castrum de Thymes, Giroc, 2024), asta \u00eenseamn\u0103 via\u021ba, o permanent\u0103 lupt\u0103, dar \u0219i bucuria tr\u0103irii.
\n Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t la sf\u00e2r\u0219itul b\u0103t\u0103liei va r\u0103m\u00e2ne o singur\u0103 s\u0103lb\u0103ticiune, moartea (\u201e\u00eenf\u0103\u0219oar\u0103-\u021bi dup\u0103 c\u0103lc\u00e2ie dep\u0103rtarea adap\u0103-te \/ din singura f\u00e2nt\u00e2n\u0103 r\u0103mas\u0103 \u00een cer \/\/ – dar unde te gr\u0103be\u0219ti? moartea a\u0219teapt\u0103\u201d \u2013 run forrest run). Exist\u0103 o leg\u0103tur\u0103 \u00eentre cer \u0219i p\u0103m\u00e2nt, \u00eens\u0103 aceasta trebuie g\u0103sit\u0103. \u00cent\u00e2i de toate, \u00een noi \u00een\u0219ine.
\n Or’ noi ajungem s\u0103 ne compl\u0103cem \u00een compania singur\u0103t\u0103\u021bii, s\u0103 celebr\u0103m pierderea (de orice natur\u0103 ar fi ea) \u0219i mai pu\u021bin s\u0103 bucur\u0103m de cei din jurul nostru (\u201ecelebr\u0103m \/\/ pierderea p\u00e2n\u0103 \u0219i a \u00eenchipuirii \/ sensului de mers spre o logic\u0103 indiferent\u0103\u201d), s\u0103 alung\u0103m pove\u0219tile c\u00e2t mai departe (\u201e\u0219eherezada \u0219i f\u0103t-frumos \u00eenc\u0103 \/ mai povestesc de\u0219i \/ nu-i crede nimeni\u201d \u2013 un tramvai). Dar nu e o simpl\u0103 complacere, ci o adev\u0103rat\u0103 fericire de a fi singur (\u201e\u00eempreun\u0103 cu singur\u0103tatea mea sunt \/ dou\u0103 singur\u0103t\u0103\u021bi care ce s-ar face \/ f\u0103r\u0103 cele alte c\u00e2teva \/ vreo opt \/ miliarde de jum\u0103t\u0103\u021bi \u00eensingurate \/ ale nim\u0103nui \/\/ dar at\u00e2t de ad\u00e2nci \u0219i fericite!\u201d \u2013 singur\u0103tatea ta), consecin\u021b\u0103 \u0219i a descoperirii falsit\u0103\u021bii iubirii, care poate tr\u0103da oric\u00e2nd (\u201edin r\u0103m\u0103\u015fi\u0163e de suflete \/ \u00eei croie\u015fte \u00eei \u00eendoaie \u00eei coase \/ \u00eei scarm\u0103n\u0103 \u015fi apoi \u00eei vinde \/\/ pe mine m-ar vinde primul \/ printre palme \u015fi s\u0103ruturi \/ \u00eentr-o dup\u0103 amiaz\u0103 de dragoste\u201d – draga mea fabric\u0103 \u00eengeri).
\n Chiar atunci c\u00e2nd aceast\u0103 realitate pare a fi singura viabil\u0103, mai intervine o descoperire, \u0219i anume cea a realit\u0103\u021bilor multiple, fiecare om av\u00e2nd propria sa realitate (\u201ec\u00e2\u021bi oameni at\u00e2tea realit\u0103\u021bi \/ care mai de care scrobit\u0103 \u0219i poleit\u0103 cu aur \/ \u021beap\u0103n\u0103 ca un morcov pizmuit de iepuri \/ la un turnir pentru supravie\u021buire\u201d \u2013 roat\u0103 din\u021bat\u0103 stric\u00e2nd un \u00eentreg mecanism), supravie\u021buirea devenind din ce \u00een ce mai dificil\u0103.
\n Se ive\u0219te, \u00eens\u0103, aproape de nic\u0103ieri, un aliat de n\u0103dejde, el \u00eensu\u0219i o… s\u0103lb\u0103ticiune: cuv\u00e2ntul (\u201ecum s\u0103 nu te sperii \/\/ c\u00e2nd vezi adev\u0103rata culoare a cuvintelor \/ fa\u0163a lor extrem de s\u0103lbatic\u0103 \u015fi c\u00e2teodat\u0103 ciudat\u0103 \/ v\u00e2n\u0103t opai\u0163 al unei zile ca o sculptur\u0103 care voia \/ s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 aceea\u015fi copie dup\u0103 o copit\u0103 s\u00e2nger\u00e2nd\u0103 \/\/ de c\u00e2nd potcoavele au n\u0103scut drumuri s-au scurs \/ din sufletele lor motive de mers mai departe).
\n Daniel Marian nu se dezminte, continu\u0103 s\u0103 se joace la modul c\u00e2t se poate de serios cu cuvintele, a\u0219ez\u00e2ndu-le \u00eentr-o form\u0103 potrivit\u0103, cea a poeziei.<\/p>\n


\n Cartea din Bibliotec\u0103<\/strong><\/em><\/p>\n

Tudor CICU<\/strong>
\n\"\"

1. \u201eDiavolul o invit\u0103 la dans pe Ileana Cos\u00e2nzeana\u201d\/ 2023, ed. Antim Ivireanul, Rm-V\u00e2lcea<\/strong><\/p>\n

Av\u00e2nd \u00eenzestrarea acelui creator de a se folosi de atributele nara\u0163iunii biografice \u0219i adev\u0103rul istoric, dar \u0219i mult apropiat de proza cu accente memorialistice, Ioan Barbu str\u00e2nge prin cele 14 povestiri, scrise cu u\u0219urin\u021ba stilistic\u0103 a nara\u0163iunii, \u00eent\u00e2mpl\u0103rile prin care tocmai a trecut fiin\u0163a sa \u00een c\u0103utarea unor eroi care s\u0103-i ostoiasc\u0103 sufletul cu povestea nescris\u0103 a neamului s\u0103u \u0219i via\u021ba celor amenin\u0163a\u0163i cu am\u00e2narea unor solu\u0163ii r\u0103mase a fi \u015fi \u201everificate\u201d \u00een ecua\u0163ia via\u0163\u0103\/moarte. Acest gen de scriere e o expresie a totalit\u0103\u021bii fiin\u021bei omului-care-scrie. Spectacolul vastit\u0103\u021bii lumii surprinse \u00een aceste schi\u021be, precum \u0219i dorin\u021ba naratorului de a aduna toate am\u0103nuntele vie\u021bii personajului dup\u0103 care porne\u0219te \u00een lumea larg\u0103, spre a-i da o judecat\u0103 final\u0103 c\u00e2t mai corect\u0103, ne d\u0103 imaginea unui prozator-jurnalist \u00eenzestrat cu limpezimea rostirii, care-\u0219i toarce firul pove\u0219tii spre \u00een\u021belegerea \u201epecetei\u201d unei lumi trecute \u0219i puse \u00een discu\u021bie. Stilul direct al nar\u0103rii pune \u00een continu\u0103 priz\u0103 cititorul prin modul \u00een care \u00eel preocup\u0103 \u015fi trateaz\u0103 sufletul unor personaje, identificabile \u00een realitate, devenite de-acum literatur\u0103. Schi\u021ba \u201eEroul de la Olt\u201d \u00eel are ca protagonist pe sublocotenentul Alexandru Costeanu, care tocmai \u00ee\u0219i pierduse o m\u00e2n\u0103 pe front, dar cere insistent superiorilor s\u0103i s\u0103 intre din nou \u00een focul luptei contra nem\u021bilor din primul r\u0103zboi mondial. Scenele luptelor sunt succint redate: \u201eVaiete de-o parte \u0219i de alta a frontului… Dealul e p\u00e2rjolit de ar\u0219i\u021b\u0103 \u0219i \u00eenecat \u00een s\u00e2nge\u201d. Moartea sblt. pe c\u00e2mpul de lupt\u0103 pare \u021bintuit\u0103, de camaradul care \u201e\u00eei trase pleoapele \u00een jos\u201d, printr-o fraz\u0103 care ne va p\u0103rea glasul revoltei, \u0163ip\u0103tul unui veac pustiit: \u201eDoamne, c\u00e2t de scump\u0103 este via\u021ba!\u201d \u201eDiavolul o invit\u0103 la dans pe Ileana Cos\u00e2nzeana\u201d e povestea unui convoi de femei, prizoniere, pornite din comandoul de la Krumow spre Ungaria, \u201ela mijlocul lunii decembrie 1943\u201d. Agonia femeilor din convoi ia accente dramatice dup\u0103 un popas \u00een care un ofi\u021ber neam\u021b, beat cri\u021b\u0103, \u201esmulge cu for\u021ba\u201d o t\u00e2n\u0103r\u0103 de numai nou\u0103sprezece ani de l\u00e2ng\u0103 mama ei, \u0219i dup\u0103 c\u00e2teva \u201e\u00eenv\u00e2rteli\u201d de dans, o duce pe fat\u0103 \u00een bezna nop\u021bii de afar\u0103, o siluie\u0219te mai \u00eent\u00e2i, dup\u0103 care o omoar\u0103. La repornirea convoiului, mama \u00eei car\u0103 trupul inert al fetei pe o sanie, al\u0103turi de neputin\u021ba celorlalte femei din convoi, singurele care \u00eei \u00een\u021belegea suferin\u021ba, sentimentele, ru\u0219inea \u0219i furia. Toate povestirile sunt realiste \u0219i emo\u021bionante; sunt adev\u0103rate parabole despre crea\u0163ie, sacrificiu \u0219i destin. \u0218i povestea lui Traian Golea din \u201eChipul unui dac\u201d, emigrat \u00een America, dup\u0103 \u201elungul \u0219i chinuitorul interogatoriu\u201d al tat\u0103lui, chiar dup\u0103 arestarea sa \u00een plin\u0103 noapte a anului 1948, este o parabol\u0103 despre speran\u021b\u0103 \u0219i destin. Dincolo de asprimea \u015fi ciud\u0103\u0163enia personajelor sale, suntem cople\u015fi\u0163i de sensibilitatea cu care aceast\u0103 poveste cu nuan\u0163e parabolice, despre prietenie \u015fi destin, a fost scris\u0103. Bun cititor de oameni, inten\u021bia i-a fost de a devoala visul-speran\u0163\u0103, ca fiind, de fapt, o himer\u0103. Povestea so\u021biei lui Traian, Nadejdea, din \u201eAncheta\u201d e captivant\u0103, dar mai presus de toate este \u015focant\u0103. C\u0103ut\u00e2nd a descifra istoria unor emigra\u021bi \u00een America, schi\u021ba \u201eB\u0103tr\u00e2nul orb\u201d e povestea unor \u201evie\u021bi \u00eenvolburate de amarul suferin\u021belor\u201d, care au tr\u0103it cu \u201emoartea deasupra lor\u201d c\u00e2t au stat \u201esub tirania comunist\u0103\u201d. \u00cen finalul povestirii \u201eClopotul \u00een lacrimi\u201d, c\u00e2nd co\u0219ciugul cu \u201er\u0103zvr\u0103titul\u201d Cristache ce \u00eendemnase oamenii a nu se \u00eenscrie \u00een colectiv\u0103 fu cobor\u00e2t \u00een p\u0103m\u00e2nt, auzim cum peste sat se stinse \u201e\u0219i ultimul dang\u0103t de clopot\u201d.
\n Stilul scrierii se apropie de cel jurnalistic, dar autorul se deta\u015feaz\u0103 de aceast\u0103 specie literar\u0103, acord\u00e2nd toate privilegiile, \u00een exclusivitate, emo\u0163iei, f\u0103r\u0103 a specula tipologia caracterelor narate \u015fi a se pierde \u00een teorii. E o c\u0103l\u0103torie printr-un veac lipsit de speran\u0163\u0103 \u015fi iluzoriu ca \u0219i visul celor care se ag\u0103\u021bau de orice pentru a supravie\u021bui unui veac al minciunilor \u0219i tr\u0103d\u0103rilor de orice fel, comunismul. A\u0219adar, o carte constituit\u0103 din \u201efirimituri\u201d de proz\u0103: schi\u0163e, impresii, evoc\u0103ri, eseu \u015fi alte \u00eent\u00e2mpl\u0103ri sub forma unor pilde. Rostul acestor buc\u0103\u0163i de proz\u0103 e s\u0103 pun\u0103 roti\u0163a \u201esufletelor\u201d \u00een mi\u015fcare \u015fi s\u0103 atrag\u0103 aten\u0163ia \u015fi altora.<\/p>\n


\n2. \u201e\u00centre mine \u0219i noi\u201d (ed. Armonii Culturale\/2024) de Marilena R\u0103ghinaru <\/strong><\/p>\n

Poeziile ei, scrise ca de pe un t\u0103r\u00e2m al sufletelor f\u0103r\u0103mi\u021bate \u0219i aflate \u00een suferin\u021b\u0103 dup\u0103 o iubire pierdut\u0103, mai toate, exploreaz\u0103 cu subtilitate resorturile tensiunilor l\u0103untrice ale sufletului feminin. Am spune c\u0103 natura \u0219i iubirea se simt bine \u00eempreun\u0103 \u00een poezia ei, iar coabitarea pare de lung\u0103 durat\u0103. Materia acestor poeme de o limpezime fireasc\u0103 apar\u021bine strig\u0103tului revoltat \u0219i c\u00e2ntecului erotic. G\u00e2ndirea poetic\u0103 din volum pare evident marcat\u0103 de suferin\u021ba unei iubire mai vechi, op\u021biunea fiind pentru o poetic\u0103 a realului combinat cu cea a discursului pseudo-autobiografic despre condi\u021bia poetului \u00een lumea de\u0219ert\u0103ciunilor de tot felul. Avem \u00een fa\u021b\u0103, iat\u0103, un volum care pune dinaintea cititorului o poezie \u201enatural\u0103\u201d care se fere\u0219te de excesul de zorzoane stilistice, miz\u00e2nd pe limpezimea versului.
\n Avem a\u0219adar o poet\u0103 care scrie cu inima spre a se apropia de cel care \u00eei va citi poezia. Un prim capitol al volumului, intitulat \u201eNostalgic sf\u00e2r\u0219it\u201d, ne d\u0103 percep\u021bia c\u0103 lumea \u00een care tr\u0103im \u0219i alerg\u0103m, uneori, prea tare dup\u0103 fericire e doar un vis iluzoriu: \u201e\u00cen poemul ce-l scriu, nu mai suntem noi doi\/ Ci doar umbra st\u00e2rnind aberantul r\u0103zboi\/ Dintre ur\u0103 \u0219i-alean. Prin t\u0103ceri z\u0103bovind,\/ V\u00e2lv\u0103taia distrus\u0103 pentru ce s-o aprind?\/…\/ Te invoc \u00een zadar \u00eentr-un stih desuet\/ Cu un dor aiurit de nostalgic poet,\/ Un parfum demodat, av\u00e2nd iz \u00eenvechit\/ De ecou l\u0103crim\u00e2nd a nostalgic sf\u00e2r\u0219it.\u201d Dar aceasta e lumea privit\u0103 \u00een agonia unei zile alungite p\u00e2n\u0103 la disperare, iar sentimentul e doar de triste\u021be: \u201eNu mai sunt, pentru tine, regina… E scena demult p\u0103r\u0103sit\u0103.\u201d Acum memoria poetei nu-i dec\u00e2t un t\u0103r\u00e2m de ruine psihanalitice, un fel de adun\u0103tur\u0103 de amintiri, ca un ghem, dar trecutul nu mai poate l\u0103muri nimic, chiar dac\u0103 se \u00eentoarce \u0219i caut\u0103 ceva concret \u00een labirintul memoriei: \u201eCum pot s\u0103 merg prin via\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 tine?\/ Mi-e stihul doar un strig\u0103t de durere…\u201d Acestui strig\u0103t i se adaug\u0103, c\u00e2nd \u0219i c\u00e2nd, ceea ce percepe acum, cu sim\u0163urile, \u00een realitatea zilei. S\u0103 \u00een\u021belegem c\u0103 e doar m\u00e2na destinului c\u0103reia poeta \u00eei al\u0103tur\u0103, imprevizibil, r\u0103zbunarea \u0219i tr\u0103darea, ori dorin\u021ba de \u00eemplinire exiten\u021bial\u0103 care n-a mai venit niciodat\u0103? \u201eSur\u00e2d v\u0103z\u00e2nd \u00een sl\u0103vi cum m\u0103 ridici,\/ Dar nu te iert, prea mult am a\u0219teptat\/ S\u0103 te \u00eentorci umil, apoi s\u0103-mi zici:\/ De m\u0103 iubeai at\u00e2t, de ce-ai plecat? (Iertare). \u00cen acest prim ciclu poeta postuleaz\u0103 existen\u021ba a doi vis\u0103tori \u00een universul interior al zbuciumului ei neostoit. Unul e al celui care viseaz\u0103 visul \u0219i al doilea e al celui care \u00een\u021belege visul. Poezia ei este \u0219i despre fericirea \u00eencoron\u0103rii poeziei \u00een visare, cu acest decor\/peisaj elansat sub inten\u021bia acelui sacrificiu edenic: \u201eInvit\u0103-m\u0103 apoi pe crestele-nghe\u021bate,\/ Cu troica s\u0103 gonim prin albele troiene,\/ \u0218opte\u0219te-mi la ureche pove\u0219ti norvegiene,\/ Zide\u0219te-mi din om\u0103turi angelice palate!\u201d (Invit\u0103-m\u0103!). Cap. 2 intitulat \u201eZ\u00e2mbitoare anotimpuri\u201d ne arunc\u0103 pe teritoriul unor semnifica\u021bii profunde ale vie\u021bii, unde retr\u0103ie\u0219te trecutul toamnelor pierdute: \u201eNu-i t\u00e2rziu, chiar dac\u0103-i toamn\u0103 la mine s\u0103 popose\u0219ti,\/ C-un pahar de must \u00een fa\u021b\u0103, s\u0103 ne-ntindem la pove\u0219ti,\/ Apoi, \u00eemb\u0103ta\u021bi de-aroma strugurilor \u00een\u0103spri\u021bi,\/ S\u0103 vals\u0103m \u00een ritmul toamnei, ca doi vechi \u00eendr\u0103gosti\u021bi.\u201d O und\u0103 de optimism, atunci c\u00e2nd via\u021ba nu \u00eenseamn\u0103 numai t\u00e2nguire zadarnic\u0103, o prinde la timp, cum se spune, \u00eentruc\u00e2t pare a da mai mult\u0103 aten\u021bie \u00een a descoperi acele g\u00e2nduri desc\u0103tu\u0219ate de angoasele trecutului: \u201eIubite, fi-va iarn\u0103-n calendare,\/ Ne-om risipi \u00een reverii de ghea\u0163\u0103,\/ Z\u00e2mbind, vom a\u0219tepta prima ninsoare\/ Ca pe o agonie pl\u00e2ng\u0103rea\u021b\u0103.\/\/ \u00cenchi\u0219i \u00een candelabrele t\u0103cerii,\/Ne-om pierde printre versuri uneori.\/ Ademeni\u021bi de dorul prim\u0103verii,\/ Vom \u00eembr\u0103ca z\u0103pezile-n culori.\u201d (Vis de iarn\u0103). Cap. al III-lea \u201eUltimul demers\u201d este despre revolta \u00eempotriva sor\u021bii care i-a spulberat visele. Acum consoneaz\u0103 \u0219i cu structura narativ\u0103 a unui discurs poetic \u00eempachetat \u00een triste\u021bi fine \u0219i puncteaz\u0103 c\u00e2te ceva din mesajul \u201eomului revoltat\u201d. Avem conturat \u00een poezia Cine sunt? tabloul acestui autoportret proustinian, aflat \u201e\u00een c\u0103utarea timpului pierdut\u201d. Singur\u0103tatea pare s\u0103-i comprime ideile \u00een aceea\u0219i imagine a de\u0219ert\u0103ciunii din primul capitol. Pentru a convinge c\u0103 \u201eexprim\u0103 ceea ce simte\u201d poeta \u0219i-a pus \u00een tablouri lirice visele, spaimele, tr\u0103irile \u0219i speran\u021bele. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Daniel LUCA Fericirea de a fi singur Tot felul de jivine, de s\u0103lb\u0103ticiuni, ne \u00eenconjoar\u0103 ori \u00ee\u0219i fac cuib \u00een<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":23689,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23746"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=23746"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23746\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23748,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23746\/revisions\/23748"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/23689"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=23746"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=23746"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=23746"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}