{"id":23691,"date":"2024-09-18T23:57:57","date_gmt":"2024-09-18T20:57:57","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=23691"},"modified":"2024-09-18T23:57:57","modified_gmt":"2024-09-18T20:57:57","slug":"ora-de-muzica-2-the-same","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=23691","title":{"rendered":"Ora de muzic\u0103 2 &#8211; The same"},"content":{"rendered":"<p>        Gata s\u0103 fac\u0103 luna r\u0103stimpul \u00een care i-am l\u0103sat balt\u0103 pe muzicienii&#8230;.<br \/>\n        N-a\u0219 spune num\u0103rul unu \u00een topul preferin\u021belor mele. Chiar \u0219i a\u0219a, meritele lor le confer\u0103 un loc \u00een fa\u021b\u0103. Copeland&#8230;. Un exemplu c\u0103 muzica se poate construi, \u00eenchipui \u0219i expune \u00een multe feluri.<br \/>\n        1988. Patru realiz\u0103ri notabile. Un album solo, The Equalizer and Other Cliff Hangers, \u0219i trei muzici de film: Talk Radio, \u00een regia lui Oliver Stone (acela\u0219i \u201edirector\u201d de la Wall Street), She&#8217;s Having a Baby, de John Hughes \u0219i The Jogger, al lui Robert Resnikoff.<br \/>\n        Eram preg\u0103tit s\u0103 spun c\u0103 nu pot deslu\u0219i nicio form\u0103 de pe coperta albumului cu egalizatorul \u0219i alte \u201eumera\u0219e\u201d de st\u00e2nc\u0103. Sunt totu\u0219i o mic\u0103 parte dintr-un corp de vioar\u0103, zona de coarde din spectrul grav al unui pian de concert, cu capacul c\u0103scat, o siluet\u0103 \u00een ap\u0103, privit\u0103 din spate la apus, un sm\u00e2rc de iarb\u0103 verde sau stuf, pozat noaptea, o zon\u0103 \u00een dreapta galben\u0103, linii negre \u0219i puncte, umbre pe un zid gri-albastru, poate \u0219i un cap-pat\u0103 al unui b\u0103rbat \u0219i \u00eenc\u0103 ni\u0219te forme ce \u0219i ele par reflexii ale unor lumini. \u00censumate, cele zece piese dau o medie aritmetic\u0103 de patru minute, de\u0219i unele dep\u0103\u0219esc cinci minute, una singur\u0103 este cu timp modest, doar dou\u0103 minute dou\u0103zeci, iar celelalte graviteaz\u0103 \u00een jurul cifrelor trei \u0219i patru.<br \/>\n         De\u0219i se simte puternic izul tehnologiei anilor 87-88, fa\u021b\u0103 de precedentul album prezentat, sunetele sunt mai aproape de numele cu care sunt prezentate. Pianul parc\u0103 se apropie de unul cu codi\u021b\u0103, oboiul parc\u0103 mai aduce a oboi, \u00eens\u0103, sinteza de chitar\u0103 acustic-clasic\u0103 e la fel de nefireasc\u0103, iar la Green Fingers, a cincea dintre piese, s\u0103 zici c\u0103 e o nereu\u0219it\u0103 personal\u0103 de a transfera fi\u0219iere \u00een format midi pe alt instrument dec\u00e2t cel pe care lucrasem anterior melodia. A\u0219a, de prob\u0103, \u00eencerca\u021bi s\u0103 pune\u021bi o partitur\u0103 de tob\u0103 pe un timbru de pian. Sun\u0103 la fel la toat\u0103 lumea. Cum \u0219i Copeland se aud. De fapt nu sunt schimb\u0103ri majore de viziune. Apar acelea\u0219i disonan\u021be melodice \u0219i acelea\u0219i treceri de la o tonalitate la alta pe note aflate la distan\u021be dincolo de naturale\u021bea armonicelor: cvinte \u0219i cvarte m\u0103rite \u0219i mic\u0219orate. Ritmurile se pot \u00eencadra la cele industriale, unde premierul adopt\u0103 stilul ciocan &#8211; rememorare Pink Floyd, Genesis, Peter Gabriel \u0219i toat\u0103 pleiada de piese ce s-au compus \u00een anii 86-89. Una peste alta, mi-ar fi fost \u0219i-mi este imposibil s\u0103 compun a\u0219a ceva. Nu c\u0103 nu mi-a\u0219 putea \u00eenchipui a\u0219a ceva, dar cu at\u00e2t de mult\u0103 instabilitate tonal\u0103, m-a\u0219 pierde de la m\u0103sura a cincea.<br \/>\n        Talk Radio. S\u0103 punct\u0103m c\u00e2teva informa\u021bii despre film. Dram\u0103. Bazat pe fapte reale \u0219i cartea Talked by Death: The Life and The Murder of Alan Berg. Asasinat. La Berlin cu un premiu: Ursul de argint. Bogosian \u0219i Baldwin \u00een primele r\u00e2nduri actorice\u0219ti. C\u00e2ntecele&#8230; din aceea\u0219i panoplie de \u201ecacofonii\u201d. Interesante, bizare, care par puse la \u00eent\u00e2mplare uneori, \u00eens\u0103 de cele mai multe ori se simte insisten\u021ba cu care Copeland caut\u0103 exact notele care se \u201epotrivesc\u201d cel mai r\u0103u. Nimic nou. De\u0219i el le poate distinge, \u0219i un muzician experimentat, ascult\u00e2ndu-le, n-ar \u0219ti s\u0103 spun\u0103 tocmai precis c\u00e2nd se termin\u0103 o idee \u0219i \u00eencepe una inedit\u0103.<br \/>\n        She&#8217;s Having a Baby, filmul, are de asemenea o pleiad\u0103 de actori cunoscu\u021bi, Kevin Bacon, Elisabeth McGovern, Alec Baldwin&#8230;. \u0218i track-listul cu cel pu\u021bin un nume mare, Kate Bush, dar destule altele. \u00cens\u0103 fondul sonor \u00een rest apar\u021bine tot lui Stewart. \u00cenainte, o chestie interesant\u0103 la care \u0219i Copeland particip\u0103, al\u0103turi de mul\u021bi actori \u0219i personalit\u0103\u021bi din multe domenii, ce sugereaz\u0103 un nume copilului din titlu. Pe youtube se reg\u0103sesc 15 minute din coloana sonor\u0103, prima secven\u021b\u0103, de dou\u0103 minute, apar\u021bin orgii ce calchiaz\u0103 cumva o compozi\u021bie a lui Dinu Lipatti, celebr\u0103, ce-mi scap\u0103 acum ca nume. Dup\u0103, calapodul obi\u0219nuit. Nu insist&#8230;.<br \/>\n        Sa vedem \u0219i s\u0103 auzim \u0219i The Jogger. \u00cen sf\u00e2r\u0219it&#8230;. Am g\u0103sit o p\u0103rticic\u0103 din film. \u0218i coloana sonor\u0103 unde nu-\u0219i putea schimba prea mult op\u021biunile melodic-armonice creatorul. C\u00e2nd s\u0103 crezi c\u0103 s-a \u201elini\u0219tit\u201d, introduce c\u00e2te o \u201ep\u0103s\u0103ric\u0103\u201d din alt \u201efilm\u201d \u0219i pune \u00een tensiune materialul muzical. Dar nici pelicula nu putea beneficia de o muzic\u0103 normal\u0103. La cum se atac\u0103 cei doi alerg\u0103tori \u0219i-\u0219i sar la g\u00e2t&#8230;.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Gata s\u0103 fac\u0103 luna r\u0103stimpul \u00een care i-am l\u0103sat balt\u0103 pe muzicienii&#8230;. N-a\u0219 spune num\u0103rul unu \u00een topul preferin\u021belor mele.<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":10495,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,116],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23691"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=23691"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23691\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23692,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23691\/revisions\/23692"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10495"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=23691"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=23691"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=23691"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}