{"id":23617,"date":"2024-08-24T21:39:22","date_gmt":"2024-08-24T18:39:22","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=23617"},"modified":"2024-08-24T21:39:22","modified_gmt":"2024-08-24T18:39:22","slug":"spatii-culturale-nr-95-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=23617","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 95 (7)"},"content":{"rendered":"

Victoria HUIBAN <\/strong><\/p>\n

Culorile destinului \u00een crepuscul<\/strong><\/p>\n

Aspira\u021bia c\u0103tre o libertate deplin\u0103 a tentat omul dintotdeauna. \u0218i fiecare pas din destinul omenirii pare s\u0103 fi transgresat o limit\u0103, un obstacol. \u00cens\u0103, dac\u0103 nicio limit\u0103 etern\u0103 nu ne opre\u0219te, etern ne opre\u0219te o limit\u0103 , fiindc\u0103 orice ascensiune are abisurile sale \u0219i implic\u0103 un sf\u00e2r\u0219it. Chiar acest final implacabil a fr\u0103m\u00e2ntat omul \u00eenc\u0103 din clipa trezirii con\u0219tiin\u021bei de sine. C\u00e2nd Atropos taie firul, nimic nu poate \u00eempiedica risipirea fiin\u021bei \u00een neant, nici puterea, nici geniul, nici bog\u0103\u021bia… Oglindind aceast\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103 tragic\u0103 a finitudinii noastre, prima capodoper\u0103 a literaturii universale, Epopeea lui Ghilgame\u0219, ne dezv\u0103luie tribula\u021biile trufa\u0219ului erou, care depl\u00e2nge neputincios moartea prietenului s\u0103u, Enkidu. Revolta sa \u00een fa\u021ba acestei implacabile limite provoac\u0103 cea din urm\u0103 aventur\u0103 a cunoa\u0219terii, c\u0103utarea nemuririi. Dar p\u00e2n\u0103 \u0219i Cel care a v\u0103zut totul p\u00e2n\u0103 la marginea lumii,\/ cel care a \u0219tiut totul \u0219i a cunoscut totul \u00ee\u0219i recunoa\u0219te \u00eenfr\u00e2ngerea, pierz\u00e2nd iluzia nemuririi. Ceea ce cople\u0219e\u0219te fiin\u021ba nu este moartea \u00een sine, c\u00e2t spectacolul tragic al agoniei. De la ro\u0219ul eroic \u0219i pasional, \u00een care energia tinere\u021bii, \u00een toat\u0103 plenitudinea ei, nu cuno\u0219tea limite, Ghilgame\u0219 p\u0103trunde \u00een tenebrele unei confrunt\u0103ri sortite e\u0219ecului.
\n Trei milenii mai t\u00e2rziu, Seneca ne avertizeaz\u0103 \u00een privin\u021ba fulgurantelor culori ale destinului: \u201eVia\u021ba asta care ne este dat\u0103 alearg\u0103 at\u00e2t de iute \u00eenc\u00e2t, \u00een afara c\u00e2torva, pe ceilal\u021bi \u00eei p\u0103r\u0103se\u0219te tocmai c\u00e2nd se preg\u0103teau s\u0103 tr\u0103iasc\u0103.\u201c Aceast\u0103 idee este transpus\u0103 alegoric \u00een drama lui Marin Sorescu, Iona: \u201e Apa asta e plin\u0103 de nade, de nade frumos colorate. Noi, pe\u0219tii, \u00eenot\u0103m printre ele, at\u00e2t de repede, \u00eenc\u00e2t p\u0103rem g\u0103l\u0103gio\u0219i. Visul nostru de aur e s\u0103 \u00eenghi\u021bim una, bine\u00een\u021beles, pe cea mai mare. Ne punem \u00een g\u00e2nd o fericire, o speran\u021b\u0103, \u00een sf\u00e2r\u0219it, ceva frumos, dar peste c\u00e2teva clipe observ\u0103m mira\u021bi c\u0103 ni s-a terminat apa\u201c. C\u00e2t de ispititoare sunt culorile din v\u0103lul Mayei, \u00eenc\u00e2t ne prindem a\u0219a u\u0219or \u00een v\u00e2rtejul am\u0103girilor, irosind, \u00een zbateri ce par f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it, clipa cea repede ce ni s-a dat! Destinul \u00eensu\u0219i se destram\u0103 \u00een fr\u00e2nturi, sf\u00e2\u0219iat de goana dup\u0103 avere, faim\u0103, putere… \u0218i ne \u00eenstr\u0103in\u0103m de noi \u00een\u0219ine, r\u0103t\u0103cind drumul c\u0103tre sine, c\u0103ci sufletul se pierde \u00een penumbr\u0103, c\u00eend supraeul mistific\u0103 realitatea l\u0103untric\u0103 \u00een culorile stridente ale jocului am\u0103gitor de pe scena lumii. Iar finalul piesei pare at\u00e2t de brusc, \u00eenc\u00e2t avem impresia c\u0103 via\u021ba ne-a fost smuls\u0103. Ca s\u0103 putem trece pragul mai u\u0219or, ar trebui s\u0103 \u00een\u021belegem \u00eendemnul lui Seneca: \u201eArta de a tr\u0103i trebuie \u00eens\u0103 deprins\u0103 de-a lungul \u00eentregii vie\u021bi \u0219i, ceea ce te va mira poate \u0219i mai mult, toat\u0103 via\u021ba trebuie s\u0103 \u00eenve\u021bi s\u0103 mori.\u201c Transpus\u0103 poetic, aceast\u0103 idee apare \u00een celebrul vers eminescian \u201eNu credeam s\u0103-nv\u0103\u021b a muri vreodat\u0103\u201c, clipa revela\u021biei tragice \u00eentunec\u00e2nd str\u0103lucitoarele culori ale iluziei nemuririi, proprie tinere\u021bii cutez\u0103toare.
\n Chiar dac\u0103 admir\u0103m culorile vii, intense sau pale, estompate ale apusului, tot sim\u021bim \u00een suflet o stranie ap\u0103sare, un fel de nostalgie a dep\u0103rt\u0103rilor, ca un presentiment al penumbrelor sf\u00e2r\u0219itului. \u0218i, \u00een fiecare moment-cheie al vie\u021bii noastre, marcat de pierderi sau schimb\u0103ri, o parte din noi piere, astfel \u00eenc\u00e2t l\u0103s\u0103m, de-a lungul vie\u021bii noastre, vechile euri, ca \u0219i cum umbre ale fiin\u021bei noastre s-ar desprinde, r\u0103t\u0103cite de noi, \u00een alte locuri, \u00een alte timpuri… Poate c\u0103 aceast\u0103 r\u0103t\u0103cire a fiin\u021bei \u00een posibilitate este inerent\u0103 c\u0103ut\u0103rii sinelui, iar \u00eenstr\u0103inarea survine c\u00e2nd eul \u201erefuz\u0103 s\u0103-\u0219i admit\u0103 \u021b\u0103rmurile interioare \u0219i se am\u0103ge\u0219te a fi sine, reflect\u00e2ndu-se \u00een oglinda mincinoas\u0103 a celor o mie \u0219i una de posibilit\u0103\u021bi, toate ireale.\u201c. Aceast\u0103 \u00eenstr\u0103inare de sine \u0219i de lume se reflect\u0103 \u0219i \u00een romanele \u0219i eseurile lui Albert Camus, pun\u00e2nd \u00een lumin\u0103 o \u00eentreag\u0103 problematic\u0103 existen\u021bialist\u0103. Tr\u0103ind \u00eentr-o lume \u00een care boala de moarte \u2013 disperarea \u00ac\u2013 mistuie l\u0103untric fiin\u021ba, eroul camusian pare deta\u0219at, ca un spectator al scenariului existen\u021bei, pe care \u00eel percepe parc\u0103 doar senzorial, f\u0103r\u0103 implicare afectiv\u0103 sau spiritual\u0103. Meursault, personajul principal din celebrul roman camusian, Str\u0103inul, nu pare afectat nici de moartea mamei, de parc\u0103 ar fi \u00eentr-o stare de somnolen\u021b\u0103, care \u00eel \u00eempiedic\u0103 s\u0103 rezoneze cu lumea. Crima pe care o comite provoac\u0103 acea con\u0219tiin\u021b\u0103 a absurdului vie\u021bii care echivaleaz\u0103 cu o trezire, cu o ie\u0219ire brusc\u0103 din acea letargie, dar numai atunci c\u00e2nd este condamnat la moarte \u0219i se revolt\u0103 \u00eempotriva ipocriziei lumii, \u00eempotriva unui verdict pe care nu \u00eel poate \u00een\u021belege. De\u0219i \u00eencearc\u0103 s\u0103 se obi\u0219nuiasc\u0103 cu ideea\u201c: \u201e… toat\u0103 lumea \u0219tie c\u0103 via\u021ba nu merit\u0103 s\u0103 fie tr\u0103it\u0103\u201c, el resimte un gol, \u00een care se mistuie parc\u0103 timpul de care nu va mai avea parte. \u0218i, dup\u0103 o ultim\u0103 izbucnire de revolt\u0103 \u00eempotriva preotului \u0219i a tuturor privilegia\u021bilor care vor continua s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, Meursault se reg\u0103se\u0219te pe sine, deschiz\u00e2ndu-se c\u0103tre lume \u00eentr-o explozie de tr\u0103iri niciodat\u0103 resim\u021bite ca acum: \u201eCa \u0219i cum aceast\u0103 furie m-ar fi izb\u0103vit de tot r\u0103ul, m-ar fi golit de speran\u021b\u0103, \u00een fa\u021ba acestei nop\u021bi \u00eenc\u0103rcate de semne \u0219i de stele, m\u0103 deschideam pentru prima oar\u0103 tandrei indiferen\u021be a lumii. Sim\u021bind-o at\u00e2t de asem\u0103n\u0103toare mie, at\u00e2t de fr\u0103\u021beasc\u0103 \u00een sf\u00e2r\u0219it, mi-am dat seama c\u0103 fusesem fericit \u0219i c\u0103 mai eram. Pentru ca totul s\u0103 se consume, pentru ca s\u0103 m\u0103 simt mai pu\u021bin singur, nu-mi mai r\u0103m\u00e2nea dec\u00e2t s\u0103-mi doresc \u00een ziua execu\u021biei mele mul\u021bi spectatori care s\u0103 m\u0103 \u00eent\u00e2mpine cu strig\u0103te de ur\u0103.\u201c
\n Aceast\u0103 revela\u021bie a fericirii marcheaz\u0103 \u0219i destinul unui alt personaj camusian, Patrice Mersault, dintr-un roman mai pu\u021bin cunoscut, Moartea fericit\u0103. Identitatea aproximativ\u0103 de nume (Meursault\/ Mersault) pare fi un simbol al conexiunii cu autorul \u00eensu\u0219i, care \u00eemprumut\u0103 acestui personaj nu doar o ideologie existen\u021bialist\u0103, ci \u0219i propriile m\u0103rturisiri: \u201eC\u00eend \u00eemi privesc via\u021ba \u0219i culoarea ei tainic\u0103, se isc\u0103 \u00een mine ceva ca un tremur de lacrimi. Precum cerul acesta. E \u00een acela\u0219i timp ploaie \u0219i soare, miezul zilei \u0219i al nop\u021bii. Extrem \u00een necaz, f\u0103r\u0103 limite \u00een fericire.\u201c Ca s\u0103 po\u021bi cuprinde lumea \u00een fiin\u021ba ta, trebuie s\u0103 descoperi \u00eent\u00e2i acele \u021b\u0103rmuri interioare despre care ne aten\u021biona Kierkegaard, dincolo de care putem \u00eentrez\u0103ri infinitul. \u0218i atunci, \u00een intensitatea tr\u0103irii, culorile contrastante ale vie\u021bii se amestec\u0103 \u0219i se armonizeaz\u0103. Dar aceast\u0103 dualitate a fiin\u021bei poate provoca trecerea dincolo de limite, dincolo de bine \u0219i de r\u0103u. Astfel, dac\u0103 Meursault din romanul Str\u0103inul ucide din \u00eent\u00e2mplare, fiind amenin\u021bat cu un cu\u021bit a c\u0103rui lam\u0103 luce\u0219te orbitor \u00een lumina cople\u0219itoare a soarelui, continu\u00e2nd s\u0103 trag\u0103 \u0219i dup\u0103 ce victima sa cade, Patrice Mersault \u00ee\u0219i premediteaz\u0103 crima: gesturile calculate, deschiderea seifului, de unde ia pistolul, o mare parte din bani \u0219i biletul prezumtivului sinuciga\u0219, creeaz\u0103 impresia unui pact \u00eentre victim\u0103 \u0219i uciga\u0219. De\u0219i nu reac\u021bioneaz\u0103 propriu-zis, atunci c\u00e2nd pistolul \u00eei atinge t\u00e2mpla, infirmul pl\u00e2nge. Se dezv\u0103luie, ulterior, drama lui Zagreus, care i se confesase lui Mersault: \u00een dorin\u021ba de a cump\u0103ra timp, pentru a-\u0219i tr\u0103i via\u021ba din plin, s-a zb\u0103tut s\u0103 c\u00e2\u0219tige mul\u021bi bani, dar un accident i-a fr\u00e2nt av\u00e2ntul, \u021bintuindu-l \u00eentr-un scaun cu rotile. Ezit\u0103 pe pragul dintre via\u021b\u0103 \u0219i moarte, cu biletul de adio deja preg\u0103tit. Pare o provocare pentru Mersault, care i se substituie, \u00eentr-un fel, \u00een acea sete de a-\u0219i tr\u0103i via\u021ba din plin, eliberat de robia necesit\u0103\u021bii. De altfel, \u0219i numele celui ucis, Zagreus, aminte\u0219te de zeul grec devorat de titani, c\u0103ruia Zeus sau Semele i-a \u00eenghi\u021bit inima \u00eenc\u0103 palpit\u00e2nd\u0103, iar, din unirea lor, s-a n\u0103scut Dionysos, ca o re\u00eentrupare a lui Zagreus. \u0218i Mersault simte o conexiune tainic\u0103 cu cel ucis, mai ales c\u00e2nd \u00ee\u0219i presimte sf\u00e2r\u0219itul: \u201eL\u0103sa s\u0103 vin\u0103 spre el doar chipul lui Zagreus, \u00een fraternitatea lui s\u00e2ngeroas\u0103.\u201c; \u201e\u00een\u021belegea c\u0103, ucig\u00e2ndu-l, se unise cu el \u00eentr-o nuntire care-i lega pe veci.\u201c
\n \u00cen scurtul r\u0103stimp al vie\u021bii sale, Mersault reu\u0219e\u0219te s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 din plin, n\u0103ucitor, dezl\u0103n\u021buit, o via\u021b\u0103 incandescent\u0103 \u0219i miraculoas\u0103, \u00een care percep\u021biile, senza\u021biile cap\u0103t\u0103 o acuitate aproape dureroas\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t culorile, formele, sunetele par \u00eensufle\u021bite: \u201e Focul gemu. Ploaia se \u00eencr\u00e2ncena pe geamuri […] sunetul r\u0103gu\u0219it \u0219i lugubru dilat\u0103 \u0219i mai mult spa\u021biile jilave ale lumii.\u201c Contempl\u00e2nd marea \u0219i albastrul orbitor al cerului, Mersault are impresia c\u0103 atinge fericirea, sim\u021bind \u00een el for\u021be nemaiv\u0103zute, ad\u00e2nci, f\u0103cute s\u0103 iubeasc\u0103 aceast\u0103 via\u021b\u0103 cu chip de lacrimi \u0219i soare, aceast\u0103 via\u021b\u0103 de soare \u0219i piatr\u0103 \u00eencins\u0103\u201c (p.104). Aceast\u0103 zbatere a eroului de a sim\u021bi fericirea, ca o \u00eencercare de a justifica totul, e dublat\u0103 de umbra unei maladii, care se insinueaz\u0103 \u00een fiin\u021ba lui \u00eenc\u0103 din clipa uciderii lui Zagreus. Ca \u0219i Raskolnikov, el resimte ecoul faptei sale, ca \u00eentr-un co\u0219mar cu viziuni halucinante. Cu c\u00e2t pare mai intens\u0103 fericirea, cu at\u00e2t se presimt, mai profund, \u00een str\u0103lucirea ei, culorile sumbre ale angoasei: \u201e acesta este l\u0103ca\u0219ul cel mai iubit \u0219i preferat de disperare: \u00een str\u0103fundul fericirii\u201c . Astfel, \u00eentr-un fel de provocare a destinului, el se av\u00e2nt\u0103 \u00een mare \u0219i \u00eenoat\u0103 p\u00e2n\u0103 la epuizare, ca \u00eentr-un ritual de purificare. De\u0219i reu\u0219e\u0219te s\u0103 se \u00eentoarc\u0103, \u00eentr-un sf\u00e2r\u0219it, la mal, boala se agraveaz\u0103 \u0219i se stinge, av\u00e2nd, totu\u0219i, sentimentul c\u0103 \u0219i-a \u00eemplinit destinul: \u201edeschise ochii asupra m\u0103rii imense \u0219i arcuite, str\u0103lucitoare, invadate de z\u00e2mbetele zeilor ei. \u0218i, piatr\u0103 \u00eentre pietre, se \u00eentoarse, spre bucuria inimii sale, la adev\u0103rul lumilor \u00eencremenite.\u201c Acest final apoteotic, moartea fericit\u0103, marcheaz\u0103 un fel de contopire cu marea \u0219i cerul, \u00eentr-o str\u0103lucire care tope\u0219te, parc\u0103, toate culorile destinului, dincolo de marginile lumii, acolo unde se pierd toate ecourile vie\u021bii, \u00een marea t\u0103cere.<\/p>\n


\nCamelia Manuela SAVA<\/strong>
\n\"\"

B\u0103t\u0103ile ireale de clopote <\/strong><\/p>\n

\u0219arpele a urm\u0103rit s\u0103rutul nostru \u2013
\nca un leg\u0103m\u00e2nt ce a fost scris demult
\n\u00eentr-o scoic\u0103 albastr\u0103<\/p>\n

auzeam coco\u0219ul strig\u00e2nd \u00een urma anului
\nce se t\u00e2ra spre ie\u0219irea din scen\u0103
\nun vis a ucis c\u00e2ntecul ireal al clopotelor
\na \u00eenotat p\u00e2n\u0103 la noi prin noianul de alb\u2026
\niarna aduce cu ea \u00eentotdeauna lumina<\/p>\n

te \u00een\u021beleg
\n\u00ee\u021bi adulmec frica
\nnu ai de ce s\u0103 mai pl\u00e2ngi odat\u0103 ce auzi \u00een surdin\u0103 cum Dumnezeu
\nstrig\u0103 s\u0103 fie lumin\u0103
\nc\u00e2ntecul clopotelor – din lemnul sf\u00e2nt – a chemat la rug\u0103ciune
\n\u0219i \u00eengerii au poposit l\u00e2ng\u0103 fiecare lum\u00e2nare aprins\u0103
\nspre amintire <\/p>\n

s\u0103 nu ui\u021bi drumul \u00eenapoi \u2013 iubirea mea \u00ee\u021bi va fi candel\u0103
\nmereu supus\u0103<\/p>\n


\nDespre dragoste. Doar o poveste<\/strong><\/p>\n

O vi\u0219in\u0103 coapt\u0103 e inima mea
\nmirosind a lemn flexibil dulce
\naduc\u00e2nd a briz\u0103
\nce \u00ee\u021bi \u00een\u0103spre\u0219te pielea \u2013 am scris cu degetele \u00eencle\u0219tate o poveste
\ndespre iubirea ca o vi\u0219in\u0103
\ncu gust acri\u0219or
\nf\u0103c\u00e2nd papilele gustative s\u0103 o ia razna<\/p>\n

Nu a\u0219 putea s\u0103 v\u0103 povestesc aici nimic despre dragoste –
\nnimic \u00een plus sau \u00een minus
\nAdev\u0103rul e undeva ascuns <\/p>\n

\u00een sucul aspru, vechi
\n\u00een care plute\u0219te o inim\u0103 subtil\u0103
\nca o vi\u0219in\u0103 perfect\u0103 \u2013 coapt\u0103 pe-nserate<\/p>\n

\u00cenghit s\u00e2mburii amari, lemno\u0219i
\napoi focul serii zv\u00e2rle \u00eensetat fl\u0103c\u0103rile aurii
\nspre pupilele mele contorsionate:
\nte v\u0103d \u0219i nu te aud,
\nte simt \u0219i nu te pot respira
\nte gust f\u0103r\u0103 s\u0103 te pip\u0103i \u00een prealabil
\ndar te \u0219tiu
\nte recunosc dup\u0103 dungile privirii
\nte recunosc dup\u0103 pa\u0219ii mari, lipsi\u021bi de indulgen\u021b\u0103
\nte iubesc pentru z\u00e2mbetul \u0219ters de v\u00e2nt
\nte iubesc pentru cuvintele aspre<\/p>\n

dar nu pot povesti nimic \u00een plus
\nfiindc\u0103 s\u00e2ngele rubiniu
\na devenit doar un suc \u00eemb\u0103tr\u00e2nit
\nca \u0219i povestea scris\u0103 \u00een inima mea\u2026 \u00eentr-un joc
\nde-a baba oarba ne atingem
\n\u0219i apoi murim pu\u021bin\u2026<\/p>\n


\nInedit<\/strong><\/p>\n

Cine e\u0219ti tu –
\nm\u00e2ng\u00e2i mun\u021bi cerbi brazi \u00eenc\u0103run\u021bi\u021bi
\nazi g\u0103se\u0219ti culori \u00een tot ce tr\u0103ie\u0219te
\n\u00een tot ce moare<\/p>\n

Cine e\u0219ti tu –
\nm\u00e2ng\u00e2i marea acest nisip cu scoicile mame care s-au iubit cu
\npesc\u0103ru\u0219i obosi\u021bi
\ne\u0219ti valul ce aduce la mal iubirile avortate
\nde pe\u0219tii lui Iona<\/p>\n

Cine e\u0219ti oare –
\ncerul \u00eencins \u00ee\u021bi arde epiderma
\ncineva \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 ecoul
\ninima face \u00een continuare eforturi
\ns\u0103 te inunde cu g\u00e2nduri<\/p>\n


\nIstorie literar\u0103<\/strong><\/em><\/p>\n

Ionel POPA<\/strong>
\n\"\"

Privighetoarea<\/strong>
\n de Mihail Sadoveanu<\/p>\n

Este una din marile realiz\u0103ri ale prozei scurte – povestirile, a lui Sadoveanu, av\u00e2nd drept personaj privighetoarea, c\u00e2nt\u0103re\u0163ul iubirii: \u201eVeni\u0163i, privighetoarea c\u00e2nt\u0103\u201d \u015fi natura a \u00eenflorit!
\n\u201eAst\u0103zi\u201d e zi deosebit\u0103 pentru povestitor: a auzit \u00een gr\u0103din\u0103 c\u00e2ntecul privighetorii de \u201esalutare de bun\u0103-vedere, de bucurie, de reg\u0103sire\u201d. Enumera\u0163ia (au \u00eenflorit vi\u015finii, cire\u015fii, prunii; se dezvelesc l\u0103ptoase \u015fi rozalbe florile perilor \u015fi merilor. Lumina de aur a soarelui luce\u015fte bl\u00e2nd \u00eentr-un col\u0163 pa\u015fnic de natur\u0103) contureaz\u0103 o imagine de eden. Povestitorul surprinde momentul genezei.
\nMaestrul miniaturist (dovad\u0103 prezen\u0163a diminutivelor) \u00eei face c\u00e2nt\u0103re\u0163ului iubirii portretul: \u201e\u00centre frunzele tinere \u00ee\u015fi mi\u015fc\u0103 repede capul micu\u0163 cu ochi\u015fori vioi, – apoi \u00ee\u015fi trece ciocu\u015forul fumuriu pe spatele ro\u015fcat, prin penele cenu\u015fii de pe piept; \u00ee\u015fi mi\u015fc\u0103 coada ruginie. R\u0103m\u00e2ne dup\u0103 aceea nemi\u015fcat\u0103, atent\u0103. \u00centr-o clipire a trecut pe alt\u0103 ramur\u0103 \u015fi gu\u015fa i s-a umflat \u00eentr-un fluierat tremurat. Am o tres\u0103rire de admira\u0163ie: un s\u00e2mbura\u015f de via\u0163\u0103 – \u015f-un volum de voce a\u015fa de puternic!\u201d.
\nPortretul nu e static, succesiunea verbelor (\u015fase la num\u0103r cu subiect multiplu) sugereaz\u0103 \u201egesturile\u201d personajului. Contrastul din ultima propozi\u0163ie pune \u00een lumin\u0103 minunea, pe \u201eminunatul \u015fi gloriosul c\u00e2nt\u0103re\u0163\u201d, pe care \u201emii de poe\u0163i ai tuturor popoarelor l-au celebrat \u00een toate limbile, mii \u015fi mii de ani\u201d. \u00cen acest moment, Sadoveanu strecoar\u0103 o not\u0103 de polemic\u0103 ironic\u0103 la adresa condeielor ce se vor moderne, dezv\u0103luindu-le neputin\u0163a \u00een fa\u0163a iubirii – lege a universului: \u201eChiar curio\u015fii \u015fi excentricii tuturor literaturilor n-au \u00eendr\u0103znit s\u0103 azv\u00e2rle spre el o privire ironic\u0103, ori un cuv\u00e2nt \u00eendoielnic. Au hulit pe Dumnezeu, au \u00eenjosit pe oamenii cei mari ai secolelor, au \u00eencercat s\u0103 glorifice pe Neron, au c\u00e2ntat ce fusese blestemat, au blestemat ce adoraser\u0103 oamenii, – prin poze \u015fi sfid\u0103ri au \u00eencercat s\u0103 impuie contemporanilor \u015fi s\u0103 lase o urm\u0103 posterit\u0103\u0163ii; \u00een fa\u0163a solului prim\u0103verii \u00eens\u0103 au t\u0103cut, ori \u015fi-au \u00eenstrunat lira, sporind corul admiratorilor. \u00cen glasul privighetorii a r\u0103sunat \u015fi pentru ei ve\u015fnica tinere\u0163e \u015fi ve\u015fnica re\u00eennoire\u201d.
\n Imaginea acestor rebeli e subliniat\u0103 de contrastul realizat prin revenirea asupra portretului privighetorii care \u201enu-i dec\u00e2t o biat\u0103 p\u0103s\u0103ric\u0103 ro\u015fcat\u0103-cenu\u015fie\u201d. \u015ei, \u00eencheie povestitorul, introduc\u00e2nd motivul nun\u0163ii: \u201eDar nunta acestor p\u0103s\u0103rele [\u2026] \u00een nop\u0163ile cu lun\u0103, prim\u0103vara, e cea mai str\u0103lucit\u0103 \u015fi cea mai dumnezeiasc\u0103 petrecere\u201d. Cuv\u00e2ntul petrecere trebuie citit nicasian.
\nPovestitorul continu\u0103 poemul privighetorii cu un poem al naturii – un feeric tablou. Edenul evocat \u00een primele
\nfraze e v\u0103zut \u00eentr-o superb\u0103 noapte de mai. Muzicalitatea frazelor e cople\u015fitoare. Zaharia S\u00e2ngeorzan (Sadoveanu teme fundamentale,1976) inspirat a transcris textul \u00een versuri libere: \u201eNop\u0163i cu lun\u0103 plin\u0103, f\u0103r\u0103 adiere de v\u00e2nt;\/ Nop\u0163i calde pline de miresmele p\u0103m\u00e2ntului, ale ierburilor, ale florilor,\/ Gr\u0103dina toat\u0103 era floare,\/ [\u2026]\/ Prin noapte nu trece nici un sunet,\/ lumina parc\u0103 \u00eenseamn\u0103 t\u0103cere\u201d. Natura \u00ee\u015fi urmeaz\u0103 ve\u015fnicul ciclu cosmic: \u201eDin toate florile,\/ din tot p\u0103m\u00e2ntul \u00eemprosp\u0103tat ie\u015fea ca o r\u0103suflare,\/ un suflu viu.\/ Tot ce c\u0103zuse mor\u0163ii, flori \u015fi frunze,\/ \u015fi vie\u0163i nenum\u0103rate \u015fi ne\u015ftiute,\/ toat\u0103 podoaba altor ani,\/ tres\u0103rea \u015fi radia \u00een noapte,\/ [\u2026] \u015ei-n toate p\u0103r\u0163ile [\u2026]umbl\u0103 perechi de oameni\u201d.
\nCa instrument muzical e folosit refrenul. Cu fiecare \u201evers\u201d, textul devine tot mai solemn \u015fi grav. C\u00e2ntecul privighetorii e eternul ciclu: via\u0163\u0103-moarte-via\u0163\u0103. Privighetoarea \u2013 \u201elumin\u0103\u201d \u015fi \u201eiubire\u201d, c\u00e2nt\u0103 necontenit \u201eviilor \u015fi mor\u0163ilor\u201d.
\nPrintr-o succesiune de propozi\u0163ii scurte, \u00een care predomin\u0103 epitetul, de regul\u0103 dublu, povestitorul surprinde taina c\u00e2ntecului: \u201eUn c\u00e2ntec de dragoste f\u0103r\u0103 cuvinte, [\u2026]! Fiecare ml\u0103diere \u00ee\u015fi avea r\u0103sunetul \u015fi t\u0103lm\u0103cirea \u00een sufletul nostru. Adieri sfioase, tremur\u0103ri delicate \u015fi dulci – strecurate, nalte \u015fi sub\u0163irele, ca-n-ntr-o piculin\u0103 \u00eenc\u0103 necunoscut\u0103, care va r\u0103m\u00e2ne totdeauna o tain\u0103. Pe urm\u0103 pornea b\u0103taia privighetorii, a\u015fa de pasionat\u0103 \u015fi de expresiv\u0103, chem\u0103ri repetate, urmate de tremur\u0103ri prelungi, triluri care \u00eencepeau puternic, apoi descre\u015fteau domol p\u00e2n\u0103 ce abia se auzeau, p\u00e2n\u0103 ce r\u0103m\u00e2nea numai un fel de sunet al t\u0103cerii!\u201d. Epitetele \u015fi metafora final\u0103 sunt din sfera muzicii. Citind frazele [desigur cu tonalit\u0103\u0163ile vocii lui Sadoveanu] ascul\u0163i o orchestr\u0103. C\u00e2ntecul privighetorii e c\u00e2ntec de dor ce vine de departe \u015fi l-au auzit genera\u0163ii dup\u0103 genera\u0163ii,
\n\u201eDe la masa mea de lucru, pe fereastra deschis\u0103, prin lumina livezii [\u2026] aud o riturnel\u0103 scurt\u0103 de note \u00een octave, care se prelungesc, scad, se pierd [\u2026]. S\u0103 ascult\u0103m \u015fi noi o clip\u0103\u201d. \u201eAst\u0103zi [\u2026] a venit privighetoarea\u201d.
\nPrivighetoarea este o od\u0103 pindaric\u0103.<\/p>\n

*
\nCioc\u00e2rlia<\/strong>
\nun poem \u00een patru c\u00e2nturi cu o introducere \u015fi o \u00eencheiere<\/p>\n

Povestea despre cioc\u00e2rlie este o amintire despre una din \u00eent\u00e2mpl\u0103rile v\u00e2n\u0103tore\u015fti ale celui care poveste\u015fte. Asta o deducem din \u201eintroducere\u201d:
\n\u201e\u00cenc\u0103 pe \u00eentuneric, c\u0103tre ziu\u0103, ie\u015feam din sat, cu pu\u015fca \u00een spate. Era spre mijlocul lui iunie, c\u00e2nd nop\u0163ile sunt scurte, c\u00e2nd amurgul se prelunge\u015fte t\u00e2rziu \u015fi lucirea de vis a luminii se mut\u0103 \u00eendat\u0103 la r\u0103s\u0103rit.
\nPriveghetoarea, c\u00e2nt\u0103rea\u0163a nop\u0163ii \u015fi-a iubirii, t\u0103cuse. O linie sub\u0163ire de s\u00e2nge se ar\u0103tase la r\u0103s\u0103rit\u201d. R\u0103s\u0103ritul soarelui, rev\u0103rsarea zorilor, trezirea naturii pentru o nou\u0103 zi de existen\u0163\u0103 sunt imagini ce sugereaz\u0103 geneza. Suita de metafore dinamice (era t\u0103cere pretutindeni, ca-ntr-o a\u015fteptare; un arc s\u00e2ngeros de lumin\u0103; fierbere de fl\u0103c\u0103ri) \u015fi ritmul suitor al frazelor surprind momentul genezei: \u201e\u00centr-o rev\u0103rsare de lumin\u0103 nesf\u00e2r\u015fit\u0103, soarele sui \u00een cerul albastru\u201d.
\nE introdus primul liant dintre c\u00e2nturi: contemplatorul genezei introduce c\u00e2teva elemente concrete de realitate, totu\u015fi nu rupte cu totul de genez\u0103: muncitori \u00een straie albe se ar\u0103tau la marginea satului; vibrau c\u00e2ntece \u015fi glasurile muncii; unduiau lanurile; pretutindeni \u201emuncitorii p\u0103m\u00e2ntului lucrau cu-ncordare\u201d. \u00cen \u201epuzderia de aur, cioc\u00e2rlia \u00ee\u015fi porni c\u00e2ntecul\u201d.
\nUrmeaz\u0103 c\u00e2ntul al doilea: portretul cioc\u00e2rliei cu zborul ei \u00een \u00eenaltul cerului, spre soare, \u015fi revenirea ei pe p\u0103m\u00e2nt: \u201esuia lin, ca pe-o scar\u0103 de raze\u201d. Povestitorul cade \u00eentr-o stare de total\u0103 contempla\u0163ie \u015fi, cople\u015fit de c\u00e2ntecul cioc\u00e2rliei, trece \u00een alt\u0103 lume: \u201eCu c\u00e2t urca mai sus pas\u0103rea \u00een tremur, cu at\u00e2t i se ml\u0103dia mai dulce c\u00e2ntecul. Apoi deodat\u0103 parc\u0103 trecu \u00een alt\u0103 lume; un tremur dulce de sunete venea p\u00e2n\u0103 jos, zborul i se f\u0103cu sub\u0163ire, parc\u0103 urca drept \u00een sus, o linie, un punct \u015fi deodat\u0103 se stinse vederii. Ciripitu-i de strune sub\u0163iri tot venea \u00eens\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt ca o rou\u0103 de sunete fine. Dar nu mult \u00een urm\u0103, punctul tremur\u0103tor n\u0103scu; iar \u00een lumina v\u0103zduhului, \u015fi-n fream\u0103t de aripi \u015fi sunete, cioc\u00e2rlia venea domol spre p\u0103m\u00e2nt, ca \u00eentr-o be\u0163ie. Se l\u0103sa \u00eencet-\u00eencet; apoi deodat\u0103, brusc, \u00ee\u015fi str\u00e2nse aripele \u015fi c\u0103zu fulgerat\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt\u201d.
\nF\u0103r\u0103 podoabe stilistice (doar dou\u0103 metafore), \u00eens\u0103 prin succesiunea de verbe \u015fi adverbe, \u015fi enumera\u0163ie este redat\u0103 urcarea cioc\u00e2rliei pe scara de lumin\u0103. Ceva comparabil \u00een frumuse\u0163ea exprim\u0103rii \u015fi simbolistica p\u0103s\u0103rii a realizat Lucian Blaga \u00een poezia Cioc\u00e2rlia. Merit\u0103 s-o red\u0103m: \u201eC\u00e2nt\u0103 \u00een nori de zi\/ deodat\u0103 cu zorile.\/ Cine-o fi?\/ C\u00e2nt\u0103 cineva-n v\u0103zduh,\/ E o pas\u0103re?\/ E duh?\/ Numai el o fi, numai el;\/ p\u0103m\u00e2nteanul pu\u021bintel\/ cu trupul ca bucatele,\/ cu glasul ca seninul\/ cu s\u00e2nge ca animul.\/ Numai el poate fi;\/ Hristosul p\u0103s\u0103resc! Cel\/ce-n fiecare zi\/ se-nal\u0163\u0103 o dat\u0103\/ biruitor f\u0103r\u0103 fier,\/ din hold\u0103 la cer,\/ \u015fi desc\u00e2nt\u0103 p\u0103catele\/ peste toate satele\u201d.
\nUrmeaz\u0103 c\u00e2ntul al treilea: sociogonia.
\n\u201e\u015ei-n juru-mi c\u00e2t v\u0103d cu ochii, pe lanuri \u015fi-n ogoare, muncitorii st\u0103teau apleca\u0163i asupra p\u0103m\u00e2ntului. Cioc\u00e2rlia c\u00e2nta munca lor cinstit\u0103 \u015fi grea\u201d. Tonul povestitorului are o und\u0103 polemic\u0103: \u201eDe departe, \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea tuturor era poetic\u0103, mi\u015fc\u0103rile erau armonioase \u015fi fe\u0163ele luceau \u00een soare. Ici-colo se auzeau chiar c\u00e2ntece de fete mari, melodii t\u0103r\u0103g\u0103nate \u015fi duioase. Dar \u015ftiu cum stau lucrurile \u015fi de-aproape. \u015etiam c\u0103 cioc\u00e2rlia nu c\u00e2nt\u0103 numai priveli\u015ftea \u00een\u015fel\u0103toare. Tremurul sunetelor ei se rev\u0103rsa peste suferin\u0163a muncitorului care e necontenit\u0103, mohor\u00e2t\u0103, dungat\u0103 cu pu\u0163in\u0103 lumin\u0103; peste pic\u0103turile de sudoare, peste oft\u0103ri \u015fi lacrimi\u201d. \u00cencet, tonul polemic se irizeaz\u0103 ideologic, poate prea ideologic. Tocmai pentru acest aspect v\u0103zut ca mesaj \u015fi realizare artistic\u0103, s-a oprit asupra textului Savin Bratu \u00een cartea sa Sadoveanu – o biografie a operei (1963, p.238). Ca afirma\u0163ia noastr\u0103 s\u0103 nu r\u0103m\u00e2n\u0103 \u201esuspendat\u0103\u201d mai red\u0103m c\u00e2teva propozi\u0163ii din textul povestirii:
\n \u201eDar munca ne\u00eentrerupt\u0103 de veacuri dup\u0103 veacuri, din munca aceea uria\u015f\u0103 \u015fi amar\u0103 [\u2026] din munca crunt\u0103 a robilor, din gemete, din s\u00e2ngele, din lacrimile lor a ie\u015fit hrana tr\u00e2ntorilor st\u0103p\u00e2nitori [\u2026] c\u00e2te genera\u0163ii au murit pentru <>? C\u00e2\u0163i robi \u015fi-au blestemat ceasul na\u015fterii, c\u00e2te mame au \u00eengenunchiat sub bici, pe c\u00e2nd copilul pl\u00e2ngea \u00een scutece, pe-un r\u0103zor, la umbra unei lumin\u0103rele! – Suferin\u0163i \u015fi pl\u00e2ngeri ale noroadelor \u00een \u00eentunecatul trecut, peste voi a trecut c\u00e2ntecul cioc\u00e2rliei!
\n\u015ei totu\u015fi c\u00e2ntecul muncii nu e un c\u00e2ntec de jale [\u2026].
\n\u201eSt\u0103p\u00e2nitorii \u00eel asupreau f\u0103r\u0103 \u00eencetare, r\u0103zboaiele \u00eel s\u00e2ngerau, el totu\u015fi muncea f\u0103r\u0103 \u00eencetare, n\u0103d\u0103jduind \u00eentr-o nedeslu\u015fit\u0103 aur\u0103 a veacurilor viitoare. Dup\u0103 noian de ani truditorii, deodat\u0103 \u015fi-a ridicat cerbicia \u015fi din fier de plug a f\u0103cut arm\u0103. Plugarul dezrobit a \u00eenceput a st\u0103p\u00e2ni el p\u0103m\u00e2nturile pe care neamurile lui \u00eel lucraser\u0103 dintru \u00eenceputul durerii\u201d.
\nRetorismul ideologizat, prin enumera\u0163ii \u015fi repeti\u0163ii, culmineaz\u0103 cu n\u0103dejdea \u201e\u00eentr-o nedeslu\u015fit\u0103 aur\u0103 a veacurilor viitoare\u201d.
\n\u00cen contradic\u0163ie cu optimismul afi\u015fat, povestitorul filosofeaz\u0103 parafraz\u00e2nd Eclesiastul: \u201eA c\u00e2ntat \u015fi c\u00e2nt\u0103 cioc\u00e2rlia biruitorul c\u00e2ntec al muncii, va c\u00e2nta necontenit \u015fi de azi \u00eenainte [aici repeti\u0163ia devine sup\u0103r\u0103toare]; \u015fi totu\u015fi un v\u00e2nt mai rece dec\u00e2t toate, v\u00e2ntul sf\u00e2r\u015fiturilor va m\u0103tura totul. Toate cele p\u0103m\u00e2nte\u015fti sunt muritoare; toate s\u00e2nt zadarnice [\u2026] \u015f-atunci \u00een van se vor fi jertfit tristele genera\u0163ii dinaintea noastr\u0103? Cum s-a desprins ca de-un fir nev\u0103zut cioc\u00e2rlia \u015f-a c\u0103zut la p\u0103m\u00e2nt, a\u015fa va c\u0103dea uria\u015fa noastr\u0103 uzin\u0103, \u015fi deodat\u0103 va t\u0103cea c\u00e2ntecul muncii?\u201d.
\nPovestirea se \u00eencheie \u00een nota \u00een care a \u00eenceput. Vr\u00e2nd parc\u0103 s\u0103 sfideze Eclesiastul, povestitorul d\u0103 fr\u00e2u liber g\u00e2ndului \u015fi dorin\u0163ei omului trec\u0103tor, \u00eenclinat spre hedonism: \u201eTo\u0163i avem privilegiul g\u00e2ndului neadormit. M\u0103 g\u00e2ndii \u015fi eu o secund\u0103 la asta. \u00cemi cercetai o\u0163elele pu\u015ftii \u015fi pornii spre Moldova, c\u0103ci voiam s\u0103 m\u0103 bucur c-o clip\u0103 mai devreme de-o pl\u0103cere trec\u0103toare. Oamenii munceau foarte lini\u015fti\u0163i pe lanuri \u015fi cioc\u00e2rlia se \u00een\u0103l\u0163a din nou spre ceruri c\u00e2nt\u00e2nd\u201d.
\nDincolo de frumuse\u0163ea zicerii \u015fi de str\u0103dania de a da curs reflec\u0163iei filosofice, textul sufer\u0103 din cauza retoricii ideologizate, din partea de sociogonie, afect\u00e2nd chiar unitatea textului.
\n*
\nS-a afirmat c\u0103 mul\u0163imea de povestiri pe aceea\u015fi tem\u0103 (v\u00e2n\u0103toarea, pescuitul \u015fi refugiul \u00een natur\u0103) ar genera o monotonie sup\u0103r\u0103toare. Din fericire, ca orice idee nefondat\u0103, \u015fi aceasta a fost trec\u0103toare. Privighetoarea, Cioc\u00e2rlia, \u00cen p\u0103durea Petri\u015forului \u015fi multe alte povestiri de acest gen ilustreaz\u0103 cu asupra de m\u0103sur\u0103 c\u0103 autorul lor e un profund cunosc\u0103tor \u015fi iubitor al naturii, dar nu ca obiect \u00een sine, doar de privit \u015fi admirat, ci ca fiin\u0163\u0103 vie, puls\u00e2nd \u00eentre via\u0163\u0103 \u015fi moarte, \u00eentre trec\u0103tor \u015fi ve\u015fnicie conform legilor cosmosului. \u00cen aceea\u015fi m\u0103sur\u0103, fiecare nou text dezv\u0103luie originalitatea \u015fi m\u0103iestria de mare scriitor a lui Sadoveanu. Prozele sale nu sunt simple povestiri, ci adev\u0103rate poeme \u00een proz\u0103, bogate \u00een reflec\u0163ii filosofice.
\nSadoveanu nu este un liric, nici romantic, nici simbolist, nici impresionist [exist\u0103 \u015fi asemenea elemente, dar care se pierd \u00een ceea ce putem numi: sadovianism].
\nConsiderat mare pictor al naturii, totu\u015fi pagina lui Sadoveanu e preponderent muzical\u0103; descrip\u0163iile lui c\u00e2nt\u0103.
\nSadoveanu e un poet \u00een sensul antic al cuv\u00e2ntului. Bun\u0103oar\u0103, Privighetoarea e od\u0103 pindaric\u0103 a iubirii, Cioc\u00e2rlia e od\u0103 a muncii. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Victoria HUIBAN Culorile destinului \u00een crepuscul Aspira\u021bia c\u0103tre o libertate deplin\u0103 a tentat omul dintotdeauna. \u0218i fiecare pas din destinul<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23617"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=23617"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23617\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23618,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23617\/revisions\/23618"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=23617"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=23617"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=23617"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}