{"id":23416,"date":"2024-07-04T23:29:45","date_gmt":"2024-07-04T20:29:45","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=23416"},"modified":"2024-07-04T23:29:45","modified_gmt":"2024-07-04T20:29:45","slug":"literadura-nr-32-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=23416","title":{"rendered":"Literadura nr. 32 (7)"},"content":{"rendered":"

Noise Poetry la C\u0103rture\u0219ti Buz\u0103u<\/strong><\/p>\n

S\u00e2mb\u0103t\u0103 11 Mai, la ora 14, la C\u0103rture\u015fti Buz\u0103u s-a desf\u0103\u0219urat lansarea antologiei \u201eCe-\u021bi spui noaptea \u00eenainte de culcare\u201d, Editura Cartex, 2024.
\n Selec\u021bia autorilor a fost f\u0103cut\u0103 de c\u0103tre poetul Marian Mihai \u0219i cuprinde autori tineri prezen\u021bi cu poezia lor la Clubul de lectur\u0103 Noise Poetry.
\n La Buz\u0103u au fost prezen\u021bi: Andrei Zb\u00e2rnea, Nicoleta Munteanu, Miruna Romanciuc, Andreea Zaleschi, Ioana P\u0103tulea, Sofia \u0218erbu, Lorena Purnichi, Diana Talida Izdr\u0103il\u0103.<\/p>\n


\nRodica BRETIN<\/strong>
\n\"\"

DOAMNA \u015eI VAGABONDUL<\/strong><\/p>\n

Nu \u0163in minte c\u00e2nd am v\u0103zut primul film la televizor. Aveam cinci ani, \u015fase? Mi-am umplut ochii, inima \u015fi mintea; f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftiu cum, am ajuns foarte repede dependent\u0103 de cutia magic\u0103. Tata a\u015fezase pe piedestalul bufetului din sufrageria noastr\u0103 un Sf\u00e2nt Chivot care ne punea \u00een leg\u0103tur\u0103 direct\u0103 cu zeii din Olimp sau din America \u2013 \u00een copil\u0103rie nu vedeam vreo diferen\u0163\u0103… Televizorul avea diagonala c\u00e2t o batist\u0103, era un Rubin rusesc, alb-negru, \u00een timp ce japonezii vindeau Toshiba color \u00eenc\u0103 din 1959. Al nostru mai era \u015fi plin de pureci, trebuia \u00eenghiontit zdrav\u0103n de c\u00e2teva ori pe sear\u0103, iar dac\u0103 b\u0103tea v\u00e2ntul imaginea se v\u0103lurea ori fugea, iar tata trebuia s\u0103 se urce \u00een pod \u015fi s\u0103 mi\u015fte antena de pe acoperi\u015f. N-avea telecomand\u0103, la ce i-ar fi trebuit c\u00e2nd nu exista dec\u00e2t un canal, cel al Televiziunii Rom\u00e2ne \u015fi punct, cu c\u00e2teva ore de transmisie pe sear\u0103, asta dac\u0103 aveam norocul s\u0103 nu fie vreo defec\u0163iune tehnic\u0103.
\n \u00cen programul acela spartan, printre emisiunea Ora satelor, din care aflam c\u00e2t de bine o duc \u0163\u0103ranii de c\u00e2nd nu mai au p\u0103m\u00e2nt \u015fi reportaje din fabrici sau uzine frunta\u015fe \u00een \u00eentrecerea socialist\u0103, ori din \u015fcolile unde pionierii c\u00e2ntau pe voci sub\u0163irele despre copil\u0103ria lor fericit\u0103, printre toate astea spuneam, se strecurau \u015fi trei-patru filme pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103. Unul la dou\u0103 zile, de ce s\u0103 fim nerecunosc\u0103tori!
\nCel mai mult m\u0103 atr\u0103geau serialele. \u015ei-acum au r\u0103mas preferatele mele, dar \u00eentre timp am \u00een\u0163eles de ce. Un film e ca o povestire, abia apuci s\u0103 intri \u00een atmosfer\u0103, s\u0103 cuno\u015fti protagoni\u015ftii, s\u0103 \u00een\u0163elegi ideea, s\u0103 te prind\u0103 ac\u0163iunea \u2013 \u015fi gata, s-a terminat, The End. Serialul \u00een schimb, seam\u0103n\u0103 cu un roman. Mai cite\u015fti, \u00eel mai la\u015fi jos pe noptier\u0103, pun\u00e2nd un semn sau \u00eendoind col\u0163ul paginii. \u00cens\u0103 n-ai plecat de tot din carte, personajele r\u0103m\u00e2n cu tine, le iei la \u015fcoal\u0103, la serviciu ori p\u00e2n\u0103 la Alimentara de la col\u0163ul str\u0103zii, p\u0103\u015fesc al\u0103turi pe trotuar \u015fi, dac\u0103 ar putea, \u0163i-ar ajuta s\u0103 pui sticlele de lapte \u00een plas\u0103. Un roman se diger\u0103 \u00eencet, te consum\u0103 pe \u00eendelete, iar dac\u0103 nu vrei s\u0103 ajungi prea repede la ultima pagin\u0103 te \u00eentorci \u015fi recite\u015fti un capitol, lungind drumul.
\n A\u015fa \u015fi cu serialele; episoadele se \u00een\u015firuiau luni la r\u00e2nd, m\u0103 l\u0103sau s\u0103 m\u0103 cuib\u0103resc \u00een ele, dup\u0103 ce le dorisem cu ardoare. Zilele nu mai erau pur \u015fi simplu mar\u0163i, s\u00e2mb\u0103t\u0103, duminic\u0103, ci seara \u00een care m\u0103 \u00eent\u00e2lneam cu Sf\u00e2ntul, cu Columbo sau cu Mannix. \u015etiam c\u00e2nd trebuia s\u0103 \u00eenceap\u0103 fiecare \u2013 nici nu era greu, programul s\u0103pt\u0103m\u00e2nii tv era cam c\u00e2t o list\u0103 de cump\u0103r\u0103turi… \u015ei totu\u015fi, c\u00e2nd se apropia momentul mult a\u015fteptat, at\u00e2ta m\u0103 \u00eenv\u00e2rteam \u00een jurul cozii, f\u0103c\u00e2ndu-mi de lucru pentru ca timpul s\u0103 treac\u0103 mai repede, \u00eenc\u00e2t \u2013 dram\u0103 mare! \u2013 izbuteam \u00eentotdeauna s\u0103 pierd c\u00e2teva minute din \u00eenceputul ac\u0163iunii.
\n Aveam noroc cu tata, care m\u0103 striga din cas\u0103 dac\u0103 eram \u00een alt\u0103 camer\u0103 ori de pe balcon dac\u0103 cobor\u00e2sem \u00een curte \u2013 p\u00e2n\u0103 veneam alerg\u00e2nd. El adusese micul cinematograf \u00een casa noastr\u0103 \u015fi tot de la el m\u0103 molipsisem de morbul serialelor, ocazie cu care am constatat un paradox: cele bune aveau mai pu\u0163ine episoade dec\u00e2t cele mediocre, ori de-a dreptul proaste, scoase pe band\u0103 rulant\u0103 \u2013 lucru r\u0103mas valabil p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi… Tata \u015fi cu mine ne uitam la televizor din fotolii al\u0103turate, ca dintr-o loj\u0103. Nu ne sc\u0103pa nimic, film ori serial, le gustam ca ni\u015fte fini cunosc\u0103tori ce devenisem, f\u0103c\u00e2nd de acum parte din confreria adoratorilor celei de-a \u015faptea arte. Tata prinsese gustul musical-urilor Hollywoodiene, mie \u00eemi pl\u0103ceau filmele cu cavaleri medievali \u015fi western-urile \u2013 dar nici cele cu spioni sau detectivi particulari nu erau de lep\u0103dat. La \u00eenceput trebuia s\u0103 \u00eemi citeasc\u0103 scrisul, apoi am \u00eenv\u0103\u0163at singur\u0103, dovad\u0103 c\u0103 era bun\u0103 \u015fi \u015fcoala la ceva. A\u015fa am ajuns spectatori \u00eemp\u0103timi\u0163i, iar seara ne g\u0103sea gata s\u0103 ap\u0103s\u0103m butonul magic, \u00eencep\u00e2ndu-ne c\u0103l\u0103toria miraculoas\u0103.
\n \u00centre timp mama robotea prin buc\u0103t\u0103rie \u2013 g\u0103tea, sp\u0103la vase, cosea, c\u0103lca, treburi care nu se terminau dec\u00e2t pentru a fi luate de la cap\u0103t. C\u00e2teodat\u0103 mai b\u0103ga capul pe u\u015fa sufrageriei, se uita la ce se petrecea la televizor \u2013 o urm\u0103rire cu ma\u015fini, un duel cu revolvere pe o uli\u0163\u0103 pr\u0103fuit\u0103 din Vestul S\u0103lbatic, Fred Astaire c\u00e2nt\u00e2nd \u015fi dans\u00e2nd \u00een ploaie pe str\u0103zile Parisului, un b\u0103rbat \u015fi o femeie s\u0103rut\u00e2ndu-se pe Podul Waterloo \u2013, c\u0103dea pe g\u00e2nduri, apoi tr\u0103gea concluzia, aceea\u015fi de fiecare dat\u0103:
\n\u2013 Filmul \u0103sta l-am mai v\u0103zut!
\n N-avea cum s\u0103 le \u015ftie pe fiecare, s\u0103 le recunoasc\u0103 dintr-o privire, dintr-o secven\u0163\u0103. \u015ei-atunci? \u00cencerca s\u0103 se conving\u0103 singur\u0103 c\u0103 nu pierduse nimic, c\u0103 frecatul negrelii de pe tig\u0103i cu Tix, apretatul c\u0103m\u0103\u015filor tatei \u015fi al \u015for\u0163ule\u0163ului meu de \u015fcoal\u0103 erau mai importante dec\u00e2t jocul de-a ho\u0163ii \u015fi vardi\u015ftii de pe ecran? Oricum, nu \u015fi-ar fi pierdut vremea cu serialele care ne pl\u0103ceau nou\u0103: de aventuri, poli\u0163iste, de cap\u0103 \u015fi spad\u0103 ori cu mon\u015ftri ie\u015fi\u0163i din ad\u00e2ncul oceanului ca s\u0103 terorizeze Tokio. Pentru ea, filmele de ac\u0163iune erau la fel, a\u015fa cum pisicile negre seam\u0103n\u0103 \u00eentre ele. Ai v\u0103zut unul, gata, le-ai v\u0103zut pe toate, nici nu trebuie s\u0103 stai p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit fiindc\u0103 sunt croite dup\u0103 acela\u015fi calapod, se termin\u0103 cu b\u0103iatul bun c\u0103s\u0103torindu-se cu fata, cu cel r\u0103u dus \u00een c\u0103tu\u015fe de agen\u0163ii cu ochelari negri spre ma\u015fina poli\u0163iei…
\n Mamei \u00eei pl\u0103ceau \u00een schimb filmele ca-n via\u0163\u0103, unde fata cea frumoas\u0103 \u015fi s\u0103rac\u0103 p\u0103\u0163ea ba una, ba alta, c\u0103z\u00e2nd din lac \u00een pu\u0163, m\u0103ritat\u0103 de p\u0103rin\u0163i cu de-a sila, p\u0103r\u0103sit\u0103 de iubit, fugind de dracu\u2019 ca s\u0103 dea de m\u0103-sa, un \u015fir de drame cam f\u0103r\u0103 noim\u0103, dar care \u00eenmuiau inimile \u015fi udau batistele spectatoarelor, pentru ca la final f\u0103tuca urgisit\u0103 s\u0103 \u00ee\u015fi g\u0103seasc\u0103 fericirea \u015fi alesul, pornind m\u00e2n\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 spre finalul scris cu litere de-o \u015fchioap\u0103 pe un munte \u00eenconjurat de raze orbitoare.
\n Ap\u0103ruser\u0103 deja filmele indiene, ni\u015fte str\u0103mo\u015fi ai telenovelelor. O floare \u015fi doi gr\u0103dinari f\u0103cea furori pe ecranele cinematografelor din Rom\u00e2nia, mama \u00eel v\u0103zuse la Popular, sala de pe Strada 7 Noiembrie unde rulau pelicule siropoase, a\u015fa cum la Patria erau aduse cele de Oscar \u2013 acolo am v\u0103zut Pe aripile v\u00e2ntului, My Fair Lady \u015fi Casablanca \u2013, iar la Astra mai sc\u0103pa c\u00e2te unul din seria Angelica, interzis minorilor. Pu\u015ftii sub paisprezece ani din Bra\u015fovul vechi d\u0103deau t\u00e2rcoale pe-afar\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 se strecoare \u00een sal\u0103, s\u0103 o vad\u0103 pe marchiza \u00eengerilor doar \u00een \u015falvari de m\u0103tase, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie, s\u0103rmanii, c\u0103 scenele din haremul sultanului fuseser\u0103 cenzurate.
\n Mama m-a luat o dat\u0103 la un film de epoc\u0103, cu pira\u0163i din Caraibe, maharajahi must\u0103cio\u015fi, diamante c\u00e2t oul de g\u00e2sc\u0103, elefan\u0163i \u015fi prin\u0163ese, plictisitor \u015fi foarte lung, dou\u0103 serii ce mi s-au p\u0103rut trei. \u00cen schimb, tata m-a dus la Zorro, apoi la Zorro se \u00eentoarce, iar dac\u0103 banditul mascat s-ar mai fi \u00eentors o dat\u0103, sigur nu lipseam de la \u00eent\u00e2lnire. \u201eCu cine vrei s\u0103 mergi la cinema, cu mama sau cu tata\u201d? Dac\u0103 m\u0103 \u00eentreba cineva, a\u015f fi \u015ftiut \u00eendat\u0103 r\u0103spunsul. Cum s\u0103 m\u0103 uit la drame c\u0103ldu\u0163e \u015fi lacrimogene, c\u00e2nd existau filme care te luau cu ele ca o tornad\u0103, purt\u00e2ndu-te spre un final imprevizibil, ce venea \u00eentotdeauna prea devreme? C\u00e2te unul m\u0103 \u00eenfl\u0103c\u0103ra \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t \u00eel continuam \u00eentr-un vis ori \u00een mai multe, un sequel la care eram \u00een acela\u015fi timp scenarist, regizor \u015fi eroina care n-avea nevoie s\u0103 fie sc\u0103pat\u0103 din ghearele bandi\u0163ilor, fiindc\u0103 nu era o damsel in distress. Dimpotriv\u0103, eu salvam lumea, pe p\u0103rin\u0163ii mei, rudele, colegii de \u015fcoal\u0103, pe cine mai g\u0103seam de salvat.
\n \u00centr-o asemenea dispozi\u0163ie generoas\u0103 l-am convins pe tata s\u0103 o lu\u0103m pe mama cu noi la un film adev\u0103rat, fiindc\u0103, s\u0103raca de ea, nu se pricepea s\u0103 le aleag\u0103 \u015fi nimerea mereu la o le\u015fin\u0103tur\u0103 bollywoodian\u0103. Zis \u015fi f\u0103cut, am luat bilete din vreme \u015fi ne-am dus to\u0163i trei \u00eentr-o dup\u0103-amiaz\u0103 la cinema Popular. P\u00e2n\u0103 aici, totul bine. \u00cens\u0103 c\u00e2nd s-a stins lumina \u015fi a \u00eenceput filmul, mama a avut prima surpriz\u0103: desene animate! Nu se uitase la afi\u015f, Doamna \u015fi vagabondul o dusese cu g\u00e2ndul la un film indian, ce altceva, iar acum era \u00een mijlocul s\u0103lii arhipline. Am z\u00e2mbit \u00een \u00eentunericul complice, mul\u0163umit\u0103 c\u0103 subterfugiul func\u0163ionase, \u00eenc\u0103 pu\u0163in \u015fi povestea o va prinde \u00een mreje, n-avea cum s\u0103 nu-i plac\u0103, doar era Disney! Uneori \u00eens\u0103, lucrurile nu se a\u015feaz\u0103 cum ar trebui, ba se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 ias\u0103 tocmai pe dos. Mama a r\u0103mas \u0163eap\u0103n\u0103 ca pe scaunul de la dentist, suport\u00e2nd cu stoicism aventurile c\u0103\u0163eilor \u00eendr\u0103gosti\u0163i, p\u00e2n\u0103 la secven\u0163a \u00een care potaia vagaboand\u0103 e s\u0103ltat\u0103 de pe strad\u0103 \u015fi ajunge la hingheri, unde se desf\u0103\u015foar\u0103 de-acum clasicul concert de l\u0103tr\u0103turi, scheun\u0103turi \u015fi chel\u0103l\u0103it, o h\u0103m\u0103ial\u0103 \u00eentr-un crescendo triumf\u0103tor. Era absolut epocal, trebuia s\u0103 r\u00e2zi cu lacrimi!
\n Ce-a f\u0103cut mama? S-a ridicat \u015fi a ie\u015fit din sal\u0103, c\u00e2nd partea interesant\u0103 de-abia urma! Trei zile n-a vorbit cu tata, de\u015fi ideea cu Doamna \u015fi vagabondul a mea fusese… Dar mi-am \u00eenv\u0103\u0163at lec\u0163ia \u015fi n-am mai \u00eencercat s-o aduc la sentimente mai bune fa\u0163\u0103 de parodii, desene animate \u015fi filme de ac\u0163iune care, pur \u015fi simplu, nu-i spuneau nimic.
\n M-am resemnat, cu toate c\u0103 nu cuno\u015fteam \u00eenc\u0103 sloganul ce se aude ast\u0103zi at\u00e2t de des la radio: \u201eSuntem diferi\u0163i, din fericire\u201d.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Noise Poetry la C\u0103rture\u0219ti Buz\u0103u S\u00e2mb\u0103t\u0103 11 Mai, la ora 14, la C\u0103rture\u015fti Buz\u0103u s-a desf\u0103\u0219urat lansarea antologiei \u201eCe-\u021bi spui<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":23365,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23416"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=23416"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23416\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23417,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23416\/revisions\/23417"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/23365"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=23416"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=23416"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=23416"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}