{"id":23389,"date":"2024-07-01T23:20:36","date_gmt":"2024-07-01T20:20:36","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=23389"},"modified":"2024-07-01T23:20:36","modified_gmt":"2024-07-01T20:20:36","slug":"literadura-nr-32-4","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=23389","title":{"rendered":"Literadura nr. 32 (4)"},"content":{"rendered":"

Florentin POPESCU<\/strong>
\n\"\"

Oameni \u015fi locuri din Buz\u0103ul de alt\u0103dat\u0103 (XXVIII)<\/strong><\/p>\n

\u201eMacul Ro\u015fu\u201d \u2013 o \u201eCap\u015fa\u201d a ora\u015fului de odinioar\u0103 (III)<\/strong><\/p>\n

Cineva, un prieten care-mi cite\u015fte articolele publicate prin reviste, mi-a atras aten\u0163ia c\u0103 am cam exagerat f\u0103c\u00e2nd o compara\u0163ie \u00eentre celebrul local \u201eCap\u015fa\u201d \u015fi \u201eMacul Ro\u015fu\u201d din Buz\u0103u \u2013, o \u201emic\u0103 \u015fi anonim\u0103 cofet\u0103rie dintr-un ora\u015f provincial\u201d zicea el.
\nE adev\u0103rat, dar modalitatea de a atrage mai accentuat aten\u0163ia asupra unui subiect adus \u00een discu\u0163ie face parte (cel pu\u0163in \u00een viziunea mea) dintre multele modalit\u0103\u0163i jurnalistice la care poate recurge adesea un jurnalist.
\n\u00cen fine, nerenun\u0163\u00e2nd la genericul de mai sus, voi continua s\u0103 readuc \u00een actualitate aspecte din acel loc \u015fi din acele vremuri.
\nA\u015fadar, la \u201eMacul Ro\u015fu\u201d mai veneau, pe l\u00e2ng\u0103 acei \u201eclasici \u00een via\u0163\u0103\u201d ai Cenaclului \u201eAlexandru Sahia\u201d \u015fi mai tineri aspiran\u0163i la gloria muzelor, dac\u0103-i pot numi a\u015fa. Asta mai ales c\u0103tre anii \u201970, c\u00e2nd acea amintit\u0103 adunare avea deja un prestigiu \u00een ora\u015f \u015fi care, de altfel, era singura de acest gen, except\u00e2nd, desigur, cercurile literare din marile licee tradi\u0163ionale \u201eB.P. Hasdeu\u201d \u015fi \u201eMihai Eminescu\u201d, cel dint\u00e2i fost de b\u0103ie\u0163i, cel de al doilea de fete, ulterior ajung\u00e2nd am\u00e2ndou\u0103 s\u0103 fie mixte.
\nUna din figurile fidele at\u00e2t cenaclului c\u00e2t \u015fi \u2013 era firesc s\u0103 fie a\u015fa! \u2013 cofet\u0103riei cu pricina era Ion G\u0103tej, cel care ulterior \u015fi-a luat pseudonimul Ion Aldeniu, nu \u015ftiu dac\u0103 din ini\u0163iativ\u0103 proprie ori poate la sugestia cuiva, apelativul G\u0103tej nefiind chiar tocmai potrivit pentru a semna texte literare \u015fi jurnalistice.
\nAcest coleg din Aldeni, cons\u0103tean cu Ion B\u0103ie\u015fu (la r\u00e2ndul lui tot un pseudonim, dar luat din alte motive, politice) mi-a readus \u00een g\u00e2nd ce am citit atunci c\u00e2nd m-am documentat pentru Istoria anecdotic\u0103 a literaturii rom\u00e2ne. C\u00e2ndva, la George Co\u015fbuc s-a prezentat un t\u00e2n\u0103r cu un caiet de poezii. Scriitorul l-a citit cu aten\u0163ie \u015fi la sf\u00e2r\u015fitul lecturii l-ar fi \u00eentrebat: \u201eCum te cheam\u0103 pe dumneata, tinere?\u201c, \u201eSandu Morcovescu\u201c, i-ar fi r\u0103spuns el. \u201eS\u0103 \u015ftii c\u0103 ai talent, dar cum vrei s\u0103 intri \u00een literatur\u0103 cu numele \u0103sta? Ia-\u0163i un pseudonim!\u201d
\nV\u0103z\u00e2nd c\u0103 elevul r\u0103m\u00e2ne mirat, a ad\u0103ugat: \u201eDe unde e\u015fti, dumneata?\u201d, \u201eDin Teleajen!\u201d, \u201e\u015ei n-ave\u0163i pe-acolo un munte, un loc care s\u0103 sune frumos?\u201d, \u201eBa da, r\u00e2ul Teleajen!\u201d, \u201eAtunci zi-\u0163i \u015fi dumneata Teleajen!\u201e. \u015ei t\u00e2n\u0103rul a acceptat, iar mai t\u00e2rziu avea s\u0103 intre \u00een istoria publicisticii \u015fi a literaturii cu numele de Sandu Teleajen…
\nIon G\u0103tej, alias Ion Aldeniu era pe atunci, prin anii \u201962-\u201964 ai veacului trecut, un t\u00e2n\u0103r sub\u0163ire, purta ochelari \u015fi d\u0103dea dovad\u0103 de o timiditate pe care nu prea i-o \u00een\u0163elegeam. Ea avea s\u0103-l caracterizeze p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu, chiar \u015fi dup\u0103 ce Buz\u0103ul a devenit jude\u0163, iar el a intrat \u00een presa local\u0103, apoi a fost angajat la filiala de cinematografie a municipiului, edit\u00e2nd acolo, de unul singur, un pliant sau o bro\u015fur\u0103 cu informa\u0163ii despre filme \u015fi lumea micului ecran.
\nLa Cenaclul \u201eAl. Sahia\u201d, ca \u015fi la \u201eMacul Ro\u015fu\u201d, Ion G\u0103tej se a\u015feza, cu aceea\u015fi timiditate dintotdeauna, mai la marginea grupului de colegi.
\nEra at\u00e2t de t\u0103cut \u00eenc\u00e2t cu greu ai fi putut scoate o vorb\u0103 de la el. \u015ei numai atunci c\u00e2nd \u00eel \u00eentrebai despre ceva sau cineva. \u015ei fiind el, vorba poetului, mut ca o leb\u0103d\u0103, nu l-am auzit niciodat\u0103 vorbind despre planurile \u015fi proiectele literare personale, pe care cred c\u0103 le \u0163inea ascunse din motive \u015ftiute doar de el. Peste ani s-a dovedit a fi un bun documentarist, tip\u0103rind un volum intitulat \u201eScriitori buzoieni de ieri \u015fi de azi\u201c, \u00een care \u015fi-a valorificat cuno\u015ftin\u0163ele despre autorii buzoieni, fie ei foarte cunoscu\u0163i, fie aproape uita\u0163i cu totul.
\nCu Aurelian Mare\u015f, un alt nume care se circumscrie genera\u0163iei mele, prezent \u015fi el la \u201eMacul Ro\u015fu\u201c din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd lucrurile st\u0103teau cu totul altfel. El a citit de c\u00e2teva ori \u00een cenaclu, mai t\u00e2rziu a publicat o carte de versuri \u015fi peste timp a ajuns unul dintre arhitec\u0163ii respecta\u0163i ai ora\u015fului. Dac\u0103 nu cumva m\u0103 \u00een\u015fel, \u00eentr-o vreme a de\u0163inut chiar \u015fi func\u0163ia de arhitect-\u015fef al jude\u0163ului.
\nPu\u0163in prolific \u00een plan literar, el n-a reu\u015fit s\u0103 se impun\u0103 cum probabil ar fi meritat \u00een via\u0163a literar\u0103 a ora\u015fului. Cu Aurelian Mare\u015f \u015fi cu Nicolae Iacob, pe c\u00e2nd eram colegi la liceul \u2013 azi colegiu \u201eB.P. Ha\u0219deu\u201d am scos o revist\u0103 \u015fcolar\u0103. Se numea \u201eMunc\u0103 \u015fi talent\u201d, titlu care nou\u0103 nu ni s-a p\u0103rut prea fericit, \u00eens\u0103 fusese ales \u015fi impus de c\u0103tre profesorul nostru de limba \u015fi literatura rom\u00e2n\u0103. S\u0103 nu v\u0103 \u00eenchipui\u0163i, \u00eens\u0103, c\u0103 era vorba de o publica\u0163ie ar\u0103toas\u0103, ori frumos ilustrat\u0103, cum sunt cele ce apar ast\u0103zi \u00een Buz\u0103u \u015fi-n toat\u0103 \u0163ara.
\nEra mai degrab\u0103 un m\u0103nunchi de coli a\u015fa-zis ministeriale, dactilografiate \u015fi legate cu un \u015fnur, fiindc\u0103 nu ne-ar fi dat nimeni fonduri necesare tip\u0103ririi ori spre a-i da c\u00e2t de c\u00e2t o \u0163inut\u0103 publicistic\u0103 onorabil\u0103. Totu\u015fi n-au fost pu\u0163ini colegi care au scris acolo, chit c\u0103 ar\u0103ta cum ar\u0103ta.
\nDup\u0103 ce Aurelian Mare\u015f, Nicolae Iacob \u015fi subsemnatul am absolvit liceul \u015fi am plecat mai departe la facultate, n-am auzit c\u0103 demersul nostru publicistic s\u0103 fi fost continuat de c\u0103tre cei ce veneau din urm\u0103. Probabil c\u0103-n biblioteca colegiului se vor mai afl\u00e2nd \u015fi azi c\u00e2teva exemplare din \u201etirajul\u201c acela ce nu dep\u0103\u015fea, cred, num\u0103rul 10…
\n\u00cen fine…
\nPeste ani, peste mul\u0163i, foarte mul\u0163i ani, \u00een 2018, c\u00e2nd la Editura Alpha MDN din Buz\u0103u a ap\u0103rut masivul dic\u0163ionar intitulat Personalit\u0103\u0163i buzoiene 1918-2018. 50 pentru Rom\u00e2nia, av\u00e2ndu-i ca autori pe Valeriu Nicolescu, Valeriu Avram \u015fi Marius-Adrian Nicoar\u0103, l-am r\u0103sfoit cu ner\u0103bdare \u015fi m-am mirat c\u0103 nici Ion Aldeniu \u015fi nici Aurelian Mare\u015f nu figureaz\u0103 acolo, de\u015fi cred c\u0103 ar fi meritat s\u0103 fie \u015fi ei prezen\u0163i \u00eentr-o astfel de lucrare cu format academic \u015fi cu peste 600 de pagini.
\nNutresc, \u00eens\u0103, speran\u0163a c\u0103 se va \u00eent\u00e2mpla ceea ce am auzit \u015fi eu \u201epe surse\u201d: anume c\u0103 dic\u0163ionarul va fi reeditat \u015fi completat cu numele care au fost omise…<\/p>\n


\nAura CREI\u021aARU<\/strong>
\n\"\"

ARBORELE IMPLANT CEREBRAL <\/strong><\/p>\n

\u00cen unda bl\u00e2nd\u0103 a izvorului, t\u0103lpile
\n\u00eenc\u0103 respir\u0103 \u00een fluidul diafan prin
\npropria fotosinteza
\nfrunzele \u015fi undele schimb\u0103 impresii
\nrupte din soare<\/p>\n

\u00eenmuguresc celule ce vor hr\u0103ni lumina
\ncum altfel s\u0103 rezi\u015fti f\u0103r\u0103 hran\u0103 prin taiga…<\/p>\n

\u00cemi visez r\u0103d\u0103cinile ca pe un picior amputat,
\narbore implant cerebral \u00een memoria bunicului
\nr\u0103nit \u015fi fl\u0103m\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la moarte
\nAzi a re\u00eenceput r\u0103zboiul nu departe \u2013
\nNu-i cel tr\u0103it \u00een mintea de nepot
\n\u00eenchipuind o amintire empatic\u0103…<\/p>\n

Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, m\u00e2ng\u00e2i tulpina noduroas\u0103
\ndecojindu-se pe alocuri petice destr\u0103mate
\nale vestonului ponosit,
\npurtat \u00een sute de zile \u015fi nop\u0163i
\n\u00een tran\u015feele mor\u0163ii
\nGreu de \u00eenfrunzit ramuri prim\u0103vara,
\nde purificat unda izvorului vara…<\/p>\n

Doar inima arborelui tic\u0103ie la locul s\u0103u,
\nb\u0103t\u0103torit de frici, de v\u00e2ntul mirosind a moarte
\ndin toamna ploioas\u0103 a destinului temerar…<\/p>\n

\u201eBunico, ce culoare aveau ochii str\u0103bunicului
\nc\u00e2nd se umezeau de frig \u015fi foame?\u201d
\n\u201eCuloarea p\u0103durii \u00eenghe\u0163ate,
\nverde stins tot timpul, nepoate…\u201d<\/p>\n


\nRaul COZLEAN <\/strong><\/p>\n

S-a n\u0103scut la 17 iunie 2003 studiaz\u0103 filosofia la Facultatea de Istorie \u0219i Filosofie din Cluj-Napoca. A recitat la Cenaclul UBB coordonat de poetul Ion Mure\u0219an \u0219i \u00een cadrul Open-Micurilor organizate de Lena Chilari. A publicat \u00een Revista Familia \u0219i pe platformele literare O mie de semne \u0219i Noise Poetry. Al\u0103turi de Toni Chira \u0219i Vasi Prode, face parte din Societatea Singuraticilor din Rom\u00e2nia – un proiect inedit care \u00ee\u0219i propune s\u0103 aduc\u0103 publicului o literatur\u0103 proasp\u0103t\u0103.<\/p>\n

***
\nexplic\u0103-te. tu tr\u0103ie\u0219ti numai noaptea,
\nnumai \u00een mintea mea am senza\u021bia c\u0103 mai respiri.
\ntu exi\u0219ti \u00eentr-o mansard\u0103, \u00eentr-un spa\u021biu cu tot mai pu\u021bin\u0103 lumin\u0103 unde cuvintele au fost t\u0103iate \u00eenc\u0103 de la bun \u00eenceput.<\/p>\n

\u00eentre mine \u0219i m\u00e2inile tale e o distan\u021b\u0103 care se m\u0103re\u0219te \u00een func\u021bie de dorin\u021ba mea de a te atinge – vreau s\u0103-mi iau r\u0103mas bun de la cei apropia\u021bi.
\n\u00eentr-un col\u021b din care \u00ee\u021bi aud regularitatea.<\/p>\n

\u0219i \u00een nop\u021bi ca acestea, vreau s\u0103 te explici.
\ns\u0103 am siguran\u021ba c\u0103 memoria mea solid\u0103 \u0219i
\nrece a trecut cu succes testul rezilien\u021bei.
\nsolid\u0103 \u0219i rece,
\no carapace dens\u0103 de metal.
\nduritatea carapacei nu asigur\u0103 lini\u0219tea,
\nnici m\u0103car acum nu a\u0219 putea adormi.<\/p>\n

trezirea din co\u0219mar \u0219i din groaz\u0103 nu-mi aduce somnul,
\nnu-mi poate aduce ce am pierdut
\nsau ce a\u0219 putea pierde peste zi.
\nnu-mi aduce niciun fel de l\u0103muriri.
\ncu o fa\u0219\u0103 acop\u0103r buc\u0103\u021bile ce mi-au r\u0103mas.
\ndin team\u0103 acoperi tot ce provoac\u0103 durere.<\/p>\n

protejez acele dealuri la care am spus c\u0103 ne vom \u00eentoarce – eu nu am p\u0103r\u0103sit locurile acelea. m-am \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nat s\u0103 r\u0103m\u00e2n. am construit o cas\u0103 cu tot ce am g\u0103sit mai frumos. acum, revin tot mai rar. \u00eemi place s\u0103 cred c\u0103 vei \u00eencerca s\u0103 intri, chiar dac\u0103 eu nu voi fi acolo s\u0103-\u021bi deschid.
\ncasa p\u0103r\u0103sit\u0103 din sarajevo te a\u0219teapt\u0103.
\nexplic\u0103-te – aceast\u0103 camer\u0103 \u00ee\u021bi apar\u021bine.<\/p>\n


\ndistan\u021be<\/strong><\/p>\n

vorbele pe care le spui \u00een spatele t\u0103u sunt mocirla. t\u0103cerea modeleaz\u0103 noroiul, \u00eel p\u0103trunde cu degetele ei fine \u0219i \u00eel las\u0103 mai ocrotit, tot mai robust. m\u0103 g\u00e2ndesc la o pozi\u021bionare clar\u0103 \u0219i precis\u0103: unde \u00eencepe \u0219i unde se termin\u0103 distan\u021ba dintre noi?<\/p>\n

m\u0103 simt mai aproape de voi c\u00e2nd geamurile se \u00eenchid \u0219i v\u00e2ntul se opre\u0219te. dorul macin\u0103, s\u0103 \u0219ti\u021bi, dar eu nu voi recunoa\u0219te niciodat\u0103 asta. m\u0103 consolez cu \u00eenc\u0103perea asta nenorocit\u0103, un spa\u021biu personal pe care nu-l asum \u00een care scaunele noastre nu mai apar\u021bin niciunuia.<\/p>\n

nu-mi pot asigura un loc numai al meu, siguran\u021ba nu mi-a stat niciodat\u0103 \u00een privire.
\nmereu mi-au sc\u0103pat micile detalii care f\u0103ceau diferen\u021ba dintre om \u0219i bestie. acum sunt doar blanc, adiere de v\u00e2nt ce anun\u021b\u0103 o toamn\u0103 f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it, o extensie a impulsivit\u0103\u021bii mele.<\/p>\n

distan\u021ba dintre noi se m\u0103soar\u0103 \u00een carnea s\u00e2nger\u00e2nd\u0103 (lini\u0219tea comand\u0103 contrac\u021bia mu\u0219chilor), se m\u0103soar\u0103 \u00een pumnii str\u00e2n\u0219i (cu o macet\u0103 a\u0219 defri\u0219a toat\u0103 marea de m\u00e2ini), se m\u0103soar\u0103 \u00een sc\u00e2ncetul c\u00e2inelui (afec\u021biunea e insuficient\u0103 \u0219i c\u00e2nd se manifest\u0103 e deja mult, mult prea t\u00e2rziu).<\/p>\n

c\u00e2inele care se retrage \u0219chiop\u0103t\u00e2nd \u00een p\u0103dure alege crengile sub care s\u0103 moar\u0103. oasele-i trosnesc la fiecare mi\u0219care. conturul corpului \u00eei va r\u0103m\u00e2ne imprimat pe iarba umed\u0103 de care noi ne ferim. ca o cea\u021b\u0103 sub\u021bire peste p\u0103dure, se va l\u0103sa corpul c\u00e2inelui \u0219chiop\u0103t\u00e2nd peste sol.<\/p>\n

unde \u00eencepe \u0219i unde se termin\u0103 distan\u021ba dintre noi nu este o zon\u0103 bine delimitat\u0103. crengile sunt reperul meu. acolo, sub crengi, dorul macin\u0103 cel mai puternic, dar eu nu v\u0103 voi recunoa\u0219te niciodat\u0103 asta. c\u00e2nd voi \u0219chiop\u0103ta, \u00eemi voi c\u0103uta deasupra mea crengile \u0219i \u00een urma mea oasele vor trosni.<\/p>\n

***
\n\u021bipetele copilului din casa de al\u0103turi,
\nfumul dens de \u021bigar\u0103 ce \u00eemi invadeaz\u0103 n\u0103rile
\n\u0219i ochii pierdu\u021bi \u00een lini\u0219tea rezultat\u0103.
\nlan\u021burile frecate de beton anun\u021b\u0103 prezen\u021ba ging\u0103\u0219iei iar privirea bestiei se va l\u0103sa \u00eencet \u00een p\u0103m\u00e2nt.
\nla grani\u021ba singur\u0103t\u0103\u021bii cu empatia \u00eentotdeauna se va produce sticl\u0103.
\nsticla va produce la r\u00e2ndul ei sticl\u0103,
\nsticl\u0103 \u00een care se reflect\u0103 \u021bipetele,
\nsticl\u0103 pe care o \u021bii \u00een m\u00e2ini,
\n\u00een care \u00ee\u021bi prive\u0219ti vulnerabilitatea,
\n\u00een care miasmele devin familiare.
\nreflexia nu dispare \u00een urma furtunii pentru c\u0103 totul e reflexie.
\nreflexia din sticl\u0103 \u00eemi spune c\u0103 emo\u021bia e ascuns\u0103-n pene de curent,
\n\u00een singur\u0103tate,
\n\u00eentr-un dreptunghi negru ce \u00ee\u0219i arat\u0103 vidul.
\ntotul e reflexie,
\nde la perna pe care \u00eemi sprijin capul seara
\np\u00e2n\u0103 la produsele de patiserie
\nf\u0103cute cu o sear\u0103 \u00eenainte de a fi puse pe rafturile murdare
\nde sc\u00e2ncet, tumori \u0219i ataraxie.
\n\u0219tii c\u0103 sarea de mare va c\u0103dea peste to\u021bi oamenii cu care te-ai \u00eent\u00e2lnit,
\noameni cu care te-ai operat reciproc.
\nbisturie ascu\u021bite \u0219i pansamente \u00eembibate \u00een cloroform,
\ncalmarea bestiei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Florentin POPESCU Oameni \u015fi locuri din Buz\u0103ul de alt\u0103dat\u0103 (XXVIII) \u201eMacul Ro\u015fu\u201d \u2013 o \u201eCap\u015fa\u201d a ora\u015fului de odinioar\u0103 (III)<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":23365,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23389"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=23389"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23389\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23390,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23389\/revisions\/23390"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/23365"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=23389"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=23389"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=23389"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}