{"id":23320,"date":"2024-06-16T00:28:12","date_gmt":"2024-06-15T21:28:12","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=23320"},"modified":"2024-06-16T00:30:05","modified_gmt":"2024-06-15T21:30:05","slug":"spatii-culturale-nr-94-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=23320","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 94 (11)"},"content":{"rendered":"<p><strong>Stan BREBENEL<\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/5-1.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"alignnone  wp-image-10141 lazyload\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/5-1.jpg\" alt=\"\" width=\"179\" height=\"251\" data-srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/5-1.jpg 283w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/5-1-213x300.jpg 213w\" data-sizes=\"(max-width: 179px) 100vw, 179px\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 179px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 179\/251;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"alignnone  wp-image-10141\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/5-1.jpg\" alt=\"\" width=\"179\" height=\"251\" srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/5-1.jpg 283w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/08\/5-1-213x300.jpg 213w\" sizes=\"(max-width: 179px) 100vw, 179px\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><strong>O ULTIM\u0102 CARTE&#8230;<\/strong><\/p>\n<p>Am intrat \u00een posesia ultimei c\u0103r\u021bi publicate de scriitorul Dinu S\u0103raru, c\u00e2t timp acesta era \u00een via\u021b\u0103. Cartea a ap\u0103rut la Editura Hoffman, \u00een anul 2023, av\u00e2nd titlul Am onoarea, domnule colonel! Este o carte de \u00eentindere mic\u0103 \u00een care autorul reface o parte din istoricul familiei sale, mai ales str\u0103buni. \u00cen centrul acestor amintiri se afl\u0103 colonelul Mih\u0103escu, o figur\u0103 emblematic\u0103 a ora\u0219ului R\u00e2mnicu V\u00e2lcea \u0219i o rud\u0103 de-a maestrului. Cartea se deschide cu o declara\u021bie de dragoste necondi\u021bionat\u0103 pentru \u201eCetatea de scaun a Olteniei de sub munte\u201d, R\u00e2mnicu V\u00e2lcea, loc unde au tr\u0103it personajele acestui volum: R\u00e2mnicul meu e un amestec mereu fericit \u0219i miraculos \u00eentre un trecut azi \u00eendep\u0103rtat, \u00een care se cuprinde copil\u0103ria mea \u0219i descoperirea lumii, \u0219i istoria brutal nou\u0103 a ora\u0219ului acelei copil\u0103rii la care am fost, entuziast. \u0218i martor \u0219i c\u0103uza\u0219, ca \u0219i c\u00e2nd a\u0219 fi participat la facerea lumii. \u00cen continuare este redat\u0103, pe scurt, o parte din via\u021ba n\u0103s\u0103udencei Lodovica Pop care, la sf\u00e2r\u0219itul lunii martie a anului 1895, ajunge \u00een V\u00e2lcea, la M\u0103n\u0103stirea Bistri\u021ba, fugind de represaliile st\u0103p\u00e2nirii. Era so\u021bia r\u0103zvr\u0103titului Liviu Pop care \u00eei \u00eendemnase pe ardeleni s\u0103 se ridice \u00eempotriva asupririi cezaro-cr\u0103ie\u0219ti. Ca urmare a ac\u021biunilor sale a fost condamnat la temni\u021b\u0103 pe via\u021b\u0103, unde a \u0219i murit. So\u021bia sa, Lodovica, l-a ajutat s\u0103 tip\u0103reasc\u0103 mesajele de \u00eempotrivire. Ea era \u00eenso\u021bit\u0103, \u00een fuga sa, de o fat\u0103, a lor, de doar 6 ani pe nume Maria. Firul memoriilor sare la 1904, din lipsa informa\u021biilor, c\u00e2nd Maria se c\u0103s\u0103tore\u0219te cu Simion Mor\u0103rescu, un t\u00e2mplar de lux, de fel din Tili\u0219ca aflat\u0103 \u00een M\u0103rginimea Sibiului. Reu\u0219ise s\u0103 ridice o fabric\u0103 de mobil\u0103 Biedermeier care l-a \u00eembog\u0103\u021bit \u0219i care l-a propulsat \u00een r\u00e2ndul burgheziei. \u00cens\u0103 via\u021ba frumoas\u0103 nu a \u021binut mult: &#8230; chefurile se \u021bineau lan\u021b, mesele de poker nu se mai str\u00e2ngeau zile \u0219i nop\u021bi \u00eentregi&#8230; Dup\u0103 cinci ani s-a ales praful \u0219i pulberea de toat\u0103 averea sa. Divor\u021bul nu a fost greu de dat \u00een urma c\u0103ruia fata cea mare a fost \u00eencredin\u021bat\u0103 tat\u0103lui, iar cea mic\u0103 mamei. Toate cheltuielile pentru cele dou\u0103 copile, cu educa\u021bia lor, le-a suportat Lodovica, care ajunsese o bogat\u0103 r\u00e2mniceanc\u0103. Fata cea mare, c\u00e2nd a venit sorocul, frumoas\u0103 ca bunica, a fost pe\u021bit\u0103 \u0219i a primit un inel de logodn\u0103 cu diamant de la boierna\u0219ul Bodn\u0103rescu. Logodna nu a durat mult pentru c\u0103 viitoarea mireas\u0103 a \u00eent\u00e2lnit un \u00eenv\u0103\u021b\u0103tor ca \u0219i ea, Costic\u0103 S\u0103raru, din cap\u0103tul cel\u0103lalt al Olteniei de sub munte, cu care s-a c\u0103s\u0103torit T\u00e2n\u0103ra so\u021bie se chema Antoaneta, mama viitorului mare scriitor. Antoaneta a fost \u00eenfiat\u0103 de pe vremea c\u00e2nd era copil\u0103 de colonelul Constantin Mih\u0103escu, un personaj foarte apreciat \u00een ora\u0219ul din Z\u0103voi, pe care cei din R\u00e2mnic \u00eel salutau cu p\u0103l\u0103ria ridicat\u0103; Am onoarea, domnule colonel! Acesta era, de facto, bunicul pe linie matern\u0103. Via\u021ba colonelului, pe c\u00e2t de \u00eemplinit\u0103 pe plan profesional, pe at\u00e2t de mult\u0103 suferin\u021b\u0103 a avut \u00een plan familial. So\u021bia, o \u021b\u0103ranc\u0103 \u00eenst\u0103rit\u0103 din satul Mih\u0103e\u0219ti, ca \u0219i el, i-a adus pe lume patru b\u0103ie\u021bi pe care i-a crescut p\u00e2n\u0103 la \u0219coal\u0103, dup\u0103 care a c\u0103zut \u00een patima alcoolului \u0219i a murit prin stop cardiac. \u00cen aceste circumstan\u021be ajunge fiica Lodovic\u0103i s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de fiii colonelului. A fost primit\u0103 cu fata ei, Cornelia Antoaneta. Nu dup\u0103 mult timp, Maria Pop, i-a devenit so\u021bie colonelului. Cei patru copii nu i-au adus bucuria a\u0219teptat\u0103. Cel mare, nesuport\u00e2nd regimul cazon de acas\u0103, a plecat la Bucure\u0219ti unde a urmat o facultate \u0219i nu s-a mai \u00eentors la R\u00e2mnic timp de 40 de ani. Al doilea fiu a fost trimis la Liceul Militar din C\u00e2mpulung Moldovenesc. Via\u021ba dezordonat\u0103 \u0219i alcoolismul i-au adus un proces penal \u00eenainte de a primi diploma de ofi\u021ber. Deznod\u0103m\u00e2ntul : sinucidere. Al treilea fiu a terminat \u0219i el \u00een mod str\u0103lucut Liceul Militar, ob\u021bin\u00e2nd gradul de sublocotenent. Mai avea o pasiune; pictura, av\u00e2nd mult har. A plecat pe frontul din Est \u0219i a murit \u00een luptele de la Cotul Donului. Cel de-al patrulea fiu a fost \u0219i cel mai r\u0103sf\u0103\u021bat. A absolvit \u0218coala Militar\u0103 cu gradul de sublocotenent. La balul de absolvire, ca urmare a consumului de alcool, a \u00eenjurat un superior. Panicat de cele f\u0103cute, s-a sinucis cu o carabin\u0103 aflat\u0103 \u00een casa p\u0103rinteasc\u0103. Prin anul 1956 colonelul Mih\u0103escu s-a \u00eentors din lag\u0103r, de la Canal, bolnav \u0219i \u00eemb\u0103tr\u00e2nit. Amintirile nepotului se pierd \u00een negura vremurilor. Nu a mai avut ocazia s\u0103-l \u00eent\u00e2lneasc\u0103. Nu \u0219tiu c\u00e2nd a murit, cum a fost \u00eenmorm\u00e2ntat, a trecut o via\u021b\u0103 de om, \u0219i-mi dau seama acum c\u0103 n-am fost nici la morm\u00e2ntul lui din cimitirul ora\u0219ului, unde se \u00eenmorm\u00e2nta lumea bun\u0103, \u00ee\u0219i \u00eencheie scriitorul Dinu S\u0103raru amintirile aflate \u0219i tr\u0103ite despre str\u0103mo\u0219ii s\u0103i pe linie matern\u0103. Acum pot spune c\u0103 \u00eel cunosc cu mult mai bine pe cel cu care am fost \u00een rela\u021bii foarte bune \u00een ultimii 15 ani, la un moment dat \u00eemi spunea c\u0103 eu \u0219i familia mea nu suntem doar prietenii Domniei Sale, ci c\u0103 facem parte din familia sa. Cartea am primit-o pe data de 5 martie 2024, la \u00eenmorm\u00e2ntarea sa din curtea casei p\u0103rinte\u0219ti din Sl\u0103tioara. Omagii eterne, Maestre!<\/p>\n<p><strong><br \/>\nCamelia Manuela SAVA<\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/12\/cami-sava-3.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-1\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"alignnone  wp-image-12695 lazyload\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/12\/cami-sava-3.jpg\" alt=\"\" width=\"202\" height=\"202\" data-srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/12\/cami-sava-3.jpg 160w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/12\/cami-sava-3-150x150.jpg 150w\" data-sizes=\"(max-width: 202px) 100vw, 202px\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 202px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 202\/202;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"alignnone  wp-image-12695\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/12\/cami-sava-3.jpg\" alt=\"\" width=\"202\" height=\"202\" srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/12\/cami-sava-3.jpg 160w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/12\/cami-sava-3-150x150.jpg 150w\" sizes=\"(max-width: 202px) 100vw, 202px\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><strong>Eden<\/strong><\/p>\n<p>Oamenii<br \/>\nse nasc iubesc mor<br \/>\nAdam \u0219i Eva<br \/>\n\u00eencalc\u0103 poruncile<br \/>\ndoar pe poart\u0103 ies cu masc\u0103<br \/>\nav\u00e2nd \u00een minte tiparul recentelor ordonan\u021be<\/p>\n<p>Serafimii r\u0103spund la 112<br \/>\n\u00eencearc\u0103 s\u0103 sting\u0103 fl\u0103c\u0103rile<br \/>\nsalv\u00e2nd gr\u0103dina<\/p>\n<p>Dumnezeu viseaz\u0103 c\u0103 suntem perfec\u021bi<br \/>\nEl este Cel ce este<br \/>\n\u00ce\u0219i face mereu datoria<\/p>\n<p><strong><br \/>\nMihai VINTIL\u0102<\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/06\/vintila-mihai-1-scaled-e1623825323413.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-2\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"alignnone  wp-image-14962 lazyload\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/06\/vintila-mihai-1-1024x682.jpg\" alt=\"\" width=\"276\" height=\"184\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 276px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 276\/184;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"alignnone  wp-image-14962\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/06\/vintila-mihai-1-1024x682.jpg\" alt=\"\" width=\"276\" height=\"184\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><strong>100 de ani de fotbal la Turnu M\u0103gurele<\/strong><\/p>\n<p>Doi \u00eemp\u0103timi\u021bi de fotbal, Marius Dragodan \u0219i Noro Jerca, au considerat c\u0103 cei 100 de ani, \u00een care jocul de fotbal a delectat genera\u021biile de copii \u0219i a \u00eenfierb\u00e2ntat sufletele altor genera\u021bii de maturi din Turnu M\u0103gurele, nu ar trebui uita\u021bi. Cum, de c\u00e2\u021biva ani, una dintre echipele de tradi\u021bie ale locului, Cetatea, a ren\u0103scut gra\u021bie unor inimo\u0219i suporteri \u0219i implic\u0103rii autorit\u0103\u021bilor locale, momentul nici c\u0103 era mai propice pentru apari\u021bia volumului intitulat 100 de ani de fotbal la Turnu M\u0103gurele.<br \/>\nAlc\u0103tuit din materiale scurte, el se vrea o trecere \u00een revist\u0103 a acestui fenomen sportiv. Primele \u00eencerc\u0103ri organizate dateaz\u0103 din anul 1927, iar ultima, din anul 2021, prin reorganizarea clubului CSM Cetatea Turnu M\u0103gurele. Se remarc\u0103 faptul c\u0103, de\u0219i este un ora\u0219 relativ mic la propor\u021biile ora\u0219elor din Rom\u00e2nia, Turnu M\u0103gurele a avut de-a lungul timpului, uneori, nu doar o echip\u0103, ci chiar dou\u0103 sau trei. \u00cen acest fel, s-a creat o competi\u021bie local\u0103 care uneori a fost de ajutor fotbalului, iar alteori i-a pus piedici.<br \/>\nScris\u0103 sub forma unor amintiri, cartea se cite\u0219te u\u0219or, fiind ie\u0219it\u0103 din pasiunea celui care iube\u0219te fenomenul \u0219i, \u00een aceea\u0219i m\u0103sur\u0103, pe protagoni\u0219tii lui. Zeci de nume de fotbali\u0219ti, antrenori \u0219i chiar spectatori sunt trecute \u00een revist\u0103. Majoritatea portretelor sunt scrise de Marius Dragodan, ini\u021bial pe grupul unei re\u021bele de socializare, unde a adunat iubitorii de fotbal din ora\u0219, iar apoi aranjate \u00een format de carte. Din ceea ce se cite\u0219te, se poate observa atmosfera creat\u0103 cu ocazia meciurilor de acas\u0103, dar \u0219i, uneori, a unor meciuri din deplasare, r\u0103mase acum \u00een legenda local\u0103, c\u00e2nd mii de turneni au \u00eenso\u021bit echipa pentru a fi al\u0103turi la diversele \u00eencerc\u0103ri \u00een care fotbali\u0219tii luptau pentru promovare.<br \/>\nA\u0219a cum poate v\u0103 a\u0219tepta\u021bi, istoria fotbalului turnean se concentreaz\u0103 pe anii 1970-1980 c\u00e2nd au fost \u0219i cele mai constante realiz\u0103ri. Echipele prezentate \u00een volum sunt de obicei implicate \u00een ligi inferioare, iar prezen\u021bele din a doua lig\u0103 sunt v\u0103zute ca piscurile fenomenului fotbalistic local. A existat \u0219i o mare ratare, \u00een 2020, a unei prezen\u021be \u00een prima lig\u0103, prin pierderea unui baraj de promovare, \u00een urma c\u0103ruia celebra echip\u0103 Rapid nu a putut s\u0103 c\u00e2\u0219tige. Pove\u0219tile despre meciurile r\u0103mase \u00een memoria locului sunt spuse cu patos, savuros \u0219i cu nostalgie. Cel care le consemneaz\u0103 cel mai des este Marius Dragodan. Noro Jerca vine doar cu c\u00e2teva materiale \u0219i cu o munc\u0103 invizibil\u0103 de stilizare.<br \/>\nIdeea de a l\u0103sa ceva \u00een urm\u0103, de a ar\u0103ta c\u0103 \u00een Turnu M\u0103gurele exist\u0103 o istorie este cea care-i c\u0103l\u0103uze\u0219te pe cei doi autori. Poate ar fi fost interesant ca volumul s\u0103 cuprind\u0103 \u0219i o anex\u0103 cu statisticile echipelor, pentru a se contura o imagine mai clar\u0103 a realiz\u0103rilor \u0219i, de ce nu, a momentelor de neputin\u021b\u0103.<br \/>\nO caracteristic\u0103 a fenomenului fotbalistic \u00een aceast\u0103 parte de \u021bar\u0103 o constituie inconstan\u021ba. El a depins mereu de potenta\u021bii locali, de \u0219efii de partid \u00een timpul comunismului sau de oamenii de afaceri ai locului. Uneori, echipele au avut bani \u0219i juc\u0103tori, dar, de cele mai multe ori, ele s-au zb\u0103tut \u00een a g\u0103si finan\u021bare \u0219i, cumva, o lini\u0219te la nivelul loturilor. Este foarte greu s\u0103 construie\u0219ti ceva stabil, pe termen lung, f\u0103r\u0103 bani \u0219i mai ales atunci c\u00e2nd cei mai buni juc\u0103tori pleac\u0103 la forma\u021bii care le pot oferi condi\u021bii financiare \u0219i de joc mult mai bune. Sunt, desigur, \u0219i excep\u021bii, iar ele sunt amintite \u00een carte.<br \/>\nFenomenul fotbalistic este urm\u0103rit cumva pe s\u0103rite, nu \u00eentr-o form\u0103 riguroas\u0103 temporar, pentru a da mai mult farmec \u0219i a nu omor\u00ee cititorul cu cifrele seci. Autorii au vrut s\u0103 spun\u0103 povestea fotbalului local \u0219i cred c\u0103, \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103, chiar au reu\u0219it. Este o carte decent\u0103 p\u00e2n\u0103 la lacrimi \u0219i, pentru cei care nu sunt din ora\u0219, interesant\u0103 prin dinamismul ei.<br \/>\nM\u0103 a\u0219tept ca Marius Dragodan \u0219i Noro Jerca s\u0103 continue pe acest drum al amintirilor fotbalistice pentru c\u0103 scriu cu pasiune.<br \/>\nAp\u0103rut\u0103 la editura Vatra Veche, cartea aceasta, 100 de ani de fotbal la Turnu M\u0103gurele, vine s\u0103 completeze istoria local\u0103, c\u0103reia cel pu\u021bin unul din autori i-a dedicat mai multe c\u0103r\u021bi \u0219i m\u0103 refer aici la domnul Noro Jerca.<br \/>\nMai trebuie men\u021bionat \u0219i faptul c\u0103 volumul beneficiaz\u0103 de un generos cuv\u00e2nt \u00eenainte semnat de profesorul universitar Gheorghe Sar\u0103u, un bun cunosc\u0103tor al locului.<\/p>\n<p>*<strong>Marius Dragodan<\/strong>, <strong>Noro Jerca, 100 de ani de fotbal la Turnu M\u0103gurele<\/strong>, T\u00e2rgu-Mure\u0219, editura Vatra Veche, 2024, 188 pagini.<\/p>\n<p><strong><br \/>\nTiti DAMIAN<\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/10\/damian1-e1603350847121.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-3\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"alignnone  wp-image-11507 lazyload\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/10\/damian1-e1603350847121.jpg\" alt=\"\" width=\"177\" height=\"240\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 177px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 177\/240;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"alignnone  wp-image-11507\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/10\/damian1-e1603350847121.jpg\" alt=\"\" width=\"177\" height=\"240\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><strong>Paulina GEORGESCU: \u201eAeroportul\u201d<\/strong><\/p>\n<p>\u00cen lumea scriitoriceasc\u0103, \u00eent\u00e2mplarea \u00ee\u0219i are menirea \u0219i rolul ei. \u0218i \u00een cazul de fa\u021b\u0103, un prieten mi-a atras aten\u021bia asupra miniromanelor semnate de Paulina Georgescu, \u201eDragoste t\u00e2rzie\u201d \u0219i \u201eImigrantul\u201d, pe care, v\u0103z\u00e2ndu-le at\u00e2t de \u201esub\u021birele\u201d, le-am privit cu oarecare suspiciune, dar, \u00eentruc\u00e2t curiozitatea \u00eenvinge, la momentul ivit, le-am citit. Pe m\u0103sur\u0103 ce le savuram, descopeream o scriitoare de profund\u0103 originalitate at\u00e2t \u00een tematic\u0103, \u00een tehnica de abordare a subiectului, dar \u0219i \u00een stil, un stil inconfundabil, pe care nu-l mai \u00eent\u00e2lnisem p\u00e2n\u0103 atunci la niciun prozator. M-am aplecat cu toat\u0103 seriozitatea asupra stilului.<br \/>\nExist\u0103 scriitori de tip laborios, care \u0219lefuiesc, \u00eembrac\u0103 fraza \u00een detalii cu imagini artistice, cu ornamente poetice inventate sau \u00eemprumutate, adev\u0103rate incanta\u021bii care dau savoare textului, creeaz\u0103 \u00eenc\u00e2ntare privirii \u0219i deopotriv\u0103 inimii. Exist\u0103 \u0219i scriitori de tip spontan care par s\u0103 spun\u0103 totul dintr-o suflare, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 p\u0103trund\u0103 c\u00e2t mai ad\u00e2nc \u0219i c\u00e2t mai repede \u00een mintea cititorului, ca s\u0103-\u0219i confrunte \u0219i s\u0103-\u0219i confirme opiniile, \u00een propozi\u021bii sau fraze c\u00e2t mai scurte, cu podoabe stilistice c\u00e2t mai rare, dar foarte sugestive \u0219i penetrante.<br \/>\n\u00cen opinia mea, scriitoarea Paulina GEORGESCU se \u00eencadreaz\u0103 perfect \u00een aceast\u0103 a doua categorie, poate chiar mai mult, c\u0103ci Domnia Sa a dus construc\u021bia textului la perfec\u021biune, folosind cu zg\u00e2rcenie, a\u0219 putea zice, subordonarea \u00een fraz\u0103. Mizeaz\u0103 mult pe coordonare copulativ\u0103 cu propozi\u021bii scurte, conduc\u00e2nd discursul cu o logic\u0103 impecabil\u0103, cu impact asupra con\u0219tiin\u021bei \u0219i deopotriv\u0103 a sim\u021b\u0103mintelor. Asta pentru c\u0103 problematica abordat\u0103 o cere. \u00cense\u0219i titlurile celorlalte scrieri ale Domniei Sale vorbesc de la sine, fie c\u0103 sunt miniromane, proze scurte ori nuvele, toate abord\u00e2nd tema identit\u0103\u021bii con\u0219tiin\u021bei: Jocul inimii \u2013 Jocul min\u021bii, Mergi \u00eenainte, De vorb\u0103 cu copil\u0103ria, Incursiune printre amintiri, Victoria, Diplomatul Drumuri \u00eentrerupte, Dou\u0103 vie\u021bi, un destin.<br \/>\n\u0218i miniromanul AEROPORTUL este scris tot \u00een aceea\u0219i manier\u0103, av\u00e2nd o problematic\u0103 rupt\u0103 din realitatea imediat\u0103, \u0219i anume tema nou\u0103, modern\u0103, curajoas\u0103 chiar, pu\u021bin abordat\u0103, identitatea online \u0219i consecin\u021bele devastatoare pe care le poate avea asupra individului credul falsitatea unor comunic\u0103ri prin furturi de identitate. \u00cen privin\u021ba aceasta, mai bine s\u0103 cit\u0103m pe autoare din Cuv\u00e2nt \u00eenainte: \u201eMulte familii se despart din cauza virtualului. P\u0103trund pe platform\u0103, crez\u00e2nd c\u0103 este un joc. \u0218i apoi jocul devine obsesie. Se \u00eentinde ca o caracati\u021b\u0103. Odat\u0103 intra\u021bi \u00een acest malaxor, nu se mai pot retrage. Investesc timp, sentimente, emo\u021bii, se bucur\u0103 la fiecare \u201einim\u0103\u201d, la fiecare \u201eador\u201d, la fiecare \u201efloare\u201d trimis\u0103. Se num\u0103r\u0103 like-uri.\u201d Mi-a atras aici, \u00een final o propozi\u021bie demn\u0103 de un maestru al conciziei: \u201eSe contabilizeaz\u0103 inimi.\u201d Aceasta este finalitatea, o finalitate fals\u0103, care las\u0103 ad\u00e2nci cicatrice suflete\u0219ti, uneori de nevindecat.<br \/>\nDe aici \u00eencepe povestea. Nu am inten\u021bia s-o spun, c\u0103ci \u0219i-ar pierde din farmec. Nu poate fi povestit\u0103 dec\u00e2t \u00een pierdere, c\u0103ci \u0219i aici stilul este inimitabil. Deja \u00een Cuv\u00e2nt \u00eenainte, scriitoarea a reu\u0219it s\u0103 deschid\u0103 apetitul cititorilor: \u201eIubirea, neiubirea, nevoia \u0219i regretul a\u0219teapt\u0103 toate \u00eentr-un aeroport\u2026 Aici unde fericirea este atemporal\u0103, iar iubirea este ve\u0219nic\u0103. Aici, in locul unde se \u00eent\u00e2lnesc\u2026 de unde pleac\u0103\u2026 Aici, o aerogar\u0103\u2026 unde se intersecteaz\u0103 pove\u0219ti, vie\u021bi, destine\u2026\u201d. Aeroportul, sub pana doamnei Paulina Georgescu devine el \u00eensu\u0219i un personaj t\u0103cut, martor al \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor pe care Gelu, b\u0103rbatul \u0219i \u201eeroul\u201d nostru, a\u0219teapt\u0103 cu emo\u021bie s-o \u00eent\u00e2lneasc\u0103 pe Maria, Mira, Miranda, femeia \u201ecunoscut\u0103\u201d pe facebook. Este povestea triunghiului Gelu, Hanna, Maria. Pe Hanna, care i-a c\u0103zut prad\u0103 ambi\u021biilor \u0219i orgoliilor de cuceritor ale lui Gelu, o cunoa\u0219tem din detaliile oferite cu generozitate de scriitoare. Pe cine a\u0219teapt\u0103 cu flori \u00een bra\u021be \u0219i cu emo\u021bie \u00eenfrigurat\u0103? Pe Maria, pe Mira ori pe Miranda? Asta-i \u00eentrebarea pus\u0103 de c\u0103tre cititorul curios. Oare va veni? Suspansul e suspans\u2026<br \/>\nEi, bine, de acum \u00eencolo, romanul cap\u0103t\u0103 o turnur\u0103 nea\u0219teptat\u0103, devine un roman psihologic \u00een toat\u0103 regula, \u00een care, prin \u0219tiin\u021ba intersec\u021biei realului cu virtualul, scriitoarea p\u0103trunde cu virtuozitate at\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba personajelor, dar mai ales a cititorilor. Cu stilu-i inconfundabil, autoarea puncteaz\u0103 cu numeroase sentin\u021be: \u201eIncertitudinea aceasta \u00eel sf\u00e2\u0219ie.\u201d; \u201ePutregaiul de odinioar\u0103 \u00eei invadeaz\u0103 din nou creierii.\u201d; \u201eIluziile se v\u00e2nd la metru sau la gramaj.\u201d; \u201eNu are rost s\u0103 te ag\u0103\u021bi de ceva rupt.\u201d; \u201eFiecare femeie este o fil\u0103 de carte.\u201d; \u201e\u00centotdeauna \u0219i-a c\u0103utat fericirea pe un alt mal. Poate pe malul durerii cuiva.\u201d; \u201eCercul \u00ee\u0219i \u00eenchide circumferin\u021ba \u00een t\u0103cere.\u201d; \u201eCuvintele \u00eencep s\u0103 danseze a\u0219a dintr-odat\u0103, mai iu\u021bi dec\u00e2t caii s\u0103lbatici.\u201d; \u201ePe Meta a\u0219a \u00eencep rela\u021biile. Mai \u00eent\u00e2i zboar\u0103 inimile. Inima ei era neted\u0103.\u201d; \u201eO lumini\u021b\u0103 verde, rotund\u0103 pus\u0103 la o poz\u0103 \u00eemprumutat\u0103.\u201d; \u201eCine era, de fapt, el? Un om simplu \u00een care sinele lui a dominat.\u201d; \u201eSubcon\u0219tientul lui Freud a lucrat \u00een defavoarea con\u0219tiin\u021bei.\u201d; \u201eVia\u021ba nu-i f\u0103cut\u0103 numai din elogii, ci \u0219i din statornicii, din suflete, din emo\u021bii, tr\u0103iri.\u201d; \u201eCiudat este \u0219i virtualul. Te legi c-un fir de inima celorlal\u021bi.\u201d; \u201eT\u0103cerea \u00eencepe \u0219i ea s\u0103 loveasc\u0103 cu pietre.\u201d<br \/>\n\u0218i o defini\u021bie extraordinar\u0103 a virtualului: \u201eVirtualul este o lume cu un perete de sticl\u0103, unde vezi totul, dar nu po\u021bi atinge cu m\u00e2na.\u201d. Totu\u0219i, scriitoare echilibrat\u0103, Paulina Georgescu, narator omniprezent \u0219i omniscient, g\u0103se\u0219te \u0219i numeroase virtu\u021bi ale Virtualului: \u201eVirtualul are \u0219i partea lui pozitiv\u0103. Cu ni\u0219te condi\u021bii. Se pot crea \u0219i aici leg\u0103turi. Leg\u0103turi suflete\u0219ti poate mult mai sudate\u2026cu acelea\u0219i concep\u021bii, idei\u2026 Sau leg\u0103turi din care s\u0103 \u00eenve\u021bi ceva\u2026 S\u0103 \u00eenve\u021bi s\u0103 te aperi recunosc\u00e2nd o capcan\u0103\u2026 S\u0103 te bucuri pentru bucuria acelui suflet de dincolo de ecran. S\u0103 pl\u00e2ngi pentru durerea lui\u2026 S\u0103 pl\u00e2ngi odat\u0103 cu el, s\u0103 te bucuri odat\u0103 cu el. \u0218i s\u0103-i a\u0219tep\u021bi fiecare postare ca pe ceva nou, unic\u2026 S\u0103-l \u00eentrebi ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103. S\u0103 \u0219tie c\u0103-\u021bi pas\u0103 de dispari\u021bia lui temporar\u0103. Sau poate va fi o dispari\u021bie definitiv\u0103\u2026 \u0218i te cutremuri. Te doare. Suferi. Te revol\u021bi. Dar \u00eel vei p\u0103stra \u00een amintire ve\u0219nic\u2026 Te vei ruga pentru el&#8230;\u201d.<br \/>\nScriitoarei Paulina Georgescu \u00eei reu\u0219esc \u0219i portretele, mai ales cele morale. Iat\u0103-l pe Gelu, victima propriilor inten\u021bii par\u0219ive, \u00eenvins: \u201eA\u0219tept\u00e2nd, nu mai \u021bine seama c\u00e2t timp a trecut\u2026 Ridic\u0103 m\u00e2neca c\u0103m\u0103\u0219ii pentru a-\u0219i privi atent ceasul\u2026 \u00cen sufletul lui se produce o adev\u0103rat\u0103 maree, gener\u00e2nd valuri \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare. \u0218i \u00eei este team\u0103\u2026. Team\u0103 de valuri\u2026 \u0219i-i lipse\u0219te colacul\u2026 Da un colac de salvare i-ar fi fost necesar\u2026, poate Mira l-ar fi ajutat \u00een aceast\u0103 \u00eencr\u00e2ncenare de for\u021be l\u0103untrice\u2026 Caut\u0103 spre orizont o buc\u0103\u021bic\u0103 de uscat. Vrea s\u0103 ias\u0103 din apele acestea tulburi\u2026 care \u00eel trag\u2026 \u00ce\u0219i \u00eentind bra\u021bele spre el\u2026parc\u0103 toate au \u00eemprumutat chipul unor femei\u2026 Oare c\u00e2te Ane a zidit? A \u00eengropat multe \u00een zidul am\u0103girilor: Maria, Viorica, Cristina, Floren\u021ba, Sabrina, Victoria, Hanna\u2026 Toate \u00eel trag \u00een ad\u00e2ncuri\u2026\u201d. C\u0103ut\u00e2nd femeia, fuge de femei, iar femeile de el. Asta-i drama lui, conchide sec \u00een finalul lecturii cititorul.<br \/>\nNu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor am recurs \u00een final la aceste dou\u0103 citate, pentru ca cititorul s\u0103 observe un element de stil care nu trebuie s\u0103-i scape \u0219i anume folosirea cu \u0219tiin\u021b\u0103, a\u0219 zice \u0219i cu art\u0103, a unui semn de punctua\u021bie absolut necesar \u00eentr-o analiz\u0103 psihologic\u0103: punctele de suspensie. \u00cen practica obi\u0219nuit\u0103, semne de punctua\u021bie se folosesc pentru a marca \u00eentreruperea discursului cuiva. Aici este utilizat \u00een sens stilistic, pauza fiind f\u0103cut\u0103 doar pentru \u201erespira\u021bia\u201d cititorului, s\u0103-i dea r\u0103gaz s\u0103 reflecteze dar \u0219i s\u0103 filtreze momentul emo\u021bionant prin sufletul \u0219i prin con\u0219tiin\u021ba sa. Semn de mare art\u0103 a scriitoarei, marc\u00e2nd un evantai de sentimente: durere, necaz, comp\u0103timire, regrete, triste\u021be, bucurie, ur\u0103, am\u0103r\u0103ciune, speran\u021b\u0103, dezam\u0103gire, duio\u0219ie, ipocrizie, neputin\u021b\u0103, dispre\u021b etc.<br \/>\n\u00cen miniromanul psihologic AEROPORTUL autoarea posed\u0103 \u0219i \u0219tiin\u021ba de a doza nara\u021biunea care curge fluent, gradat pentru a atinge \u00een final punctul maxim, cu dialogul care are menirea s\u0103 dinamizeze tr\u0103irile interioare, realizate prin tehnica modern\u0103 a invers\u0103rilor de timp, cu descrierea, menit\u0103 s\u0103 mai taie din elanul evenimentelor suflete\u0219ti ale participan\u021bilor la drama ciocnirii dintre virtual \u0219i real: \u201eDe afar\u0103 p\u0103trunde prin sticla ferestrei puhoiul de raze aurii, \u00eenv\u0103luind-o \u00eentr-o ultim\u0103 \u0219i magnific\u0103 str\u0103lucire. Este cea de pe urm\u0103 zbatere a soarelui \u00eenainte de a se retrage dincolo de orizont, l\u0103s\u00e2nd totul prad\u0103 \u00eentunericului. Albul mun\u021bilor acoperi\u021bi cu z\u0103pad\u0103 \u00een contrast cu ro\u0219ul s\u00e2ngeriu creau o imagine mirific\u0103 \u0219i totodat\u0103 d\u0103deau impresia c\u0103 dragostea era pe acolo, pe undeva, plutea ascuns\u0103 \u00een aer\u201d.<br \/>\nUn miniroman psihologic de dragoste av\u00e2nd ca suport motivul literar al raportului realitate virtual\u0103 &#8211; realitate concret\u0103, de o comprimare extrem\u0103, AEROPORTUL are toate \u0219ansele s\u0103 impun\u0103 la nivel na\u021bional pe buzoianca Paulina Georgescu, o prozatoare de talent, cu un stil unic \u00een proza contemporan\u0103 rom\u00e2neasc\u0103.<\/p>\n<p><strong><br \/>\nOttilia ARDELEANU<\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/11\/ardeleanu.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-4\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"alignnone size-full wp-image-11966 lazyload\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/11\/ardeleanu.jpg\" alt=\"\" width=\"200\" height=\"250\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 200px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 200\/250;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"alignnone size-full wp-image-11966\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/11\/ardeleanu.jpg\" alt=\"\" width=\"200\" height=\"250\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><strong>S\u00e2nul sacru al m\u0103rii<\/strong><\/p>\n<p>Aurel L\u0103z\u0103roiu are un nume predispus cre\u0219tin\u0103t\u0103\u021bii \u0219i cre\u0219tinismului \u0219i spun asta tocmai pentru c\u0103 ne afl\u0103m \u00een preajma s\u0103rb\u0103torii \u00cenvierii.<br \/>\nRidic\u0103-te \u0219i umbl\u0103, i s-a spus lui Laz\u0103r din Bretania, cel a patra zi \u00cenviat din mor\u021bi.<br \/>\n\u0218i el s-a ridicat, iat\u0103, \u0219i \u00een zilele noastre, prin cuv\u00e2nt. Dar, nu orice cuv\u00e2nt, ci acela care este scris cu albastrul m\u0103rii. Cu pan\u0103 de pesc\u0103ru\u0219. Pe nisipul fin. Ca un pergament pe care literele se cufund\u0103 \u00een ceara eternit\u0103\u021bii.<br \/>\nMarea este femeia de sare pe care orice poet o ador\u0103 pentru formele sale unduioase, zvelte, \u00eenalte, cu aerosoli \u0219i lumini de far.<br \/>\nMarea este refugiul oric\u0103ror sentimente. De iubire, melancolie, durere, regret, speran\u021b\u0103. Este clocotul interior c\u0103ruia doar valul \u00eei r\u0103spunde cu puterea sa de invidiat. Este poezia \u00een sine pe care autorul o scoate din inim\u0103 ca \u0219i c\u00e2nd de acolo ar scoate \u00eens\u0103\u0219i Marea Neagr\u0103. Drumul spre mare \u00eel g\u0103sesc doar cei\/ care \u0219tiu s\u0103 asculte glasul de siren\u0103, afirm\u0103 autorul.<br \/>\nPoetul \u00ee\u0219i caut\u0103 sinele \u00een clepsidra prezentului prin care nisipul se scurge cu fiecare fir de tr\u0103ire, \u00een c\u00e2ntecul scoicii, la ureche, deslu\u0219ind pove\u0219ti marin\u0103re\u0219ti \u0219i sentimente, st\u0103ri, g\u00e2nduri: Am ascultat triste\u021bea dintr-o scoic\u0103\/ aruncat\u0103 pe \u021b\u0103rm, spune Aurel L\u0103z\u0103roiu, ori se caut\u0103 \u00een mersul aleatoriu al crabilor, cum \u0219i \u00een via\u021b\u0103, pe c\u0103r\u0103ri neb\u0103nuite.<br \/>\nPoemele, traduse \u0219i \u00een limba englez\u0103, au o muzicalitate intrinsec\u0103, furnizat\u0103 pe alocuri de ritmul \u0219i rima impregnate de firul poetic: am p\u0103\u0219it, timid, prin via\u021b\u0103\/ c\u0103ut\u00e2nd un loc de mas\/ \u0219i-am ajuns s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b drumul\/ spre ce-a fost \u0219i ce-a r\u0103mas.<br \/>\nMarea este un principiu. \u00cel adop\u021bi sau nu. Inspiri \u0219i expiri. Cite\u0219ti \u00een ape. Scrii pe valuri. Te abandonezi ei.<br \/>\nPoetul face abuz de dor \u00een acest volum. Nici nu mai \u0219tiu dac\u0103 marea \u00eei este iubit\u0103 ori iubita este o mare \u00een care \u00eenoat\u0103 perseverent, cu dorin\u021ba acost\u0103rii \u00een inima acesteia. Am vrut s\u0103-\u021bi cump\u0103r o mare, declar\u0103 acesta iubitei! Mi se pare cea mai curat\u0103, mai generoas\u0103 \u0219i mai fierbinte declara\u021bie de dragoste!<br \/>\nSe simte \u0219i o not\u0103 nostalgic\u0103, inserat\u0103 pe alocuri, d\u00e2nd profunzime acestei iubiri de cerneal\u0103, a m\u0103rii. Sunt momente \u00een care metafora curge din buricele degetelor, armonios \u0219i delicat, iat\u0103: Am str\u00e2ns pumnul \u0219i m-au durut toate a\u0219tept\u0103rile.<br \/>\nMarea presupune \u0219i singur\u0103tate, iar aceasta se simte \u00een versul lazarian. O r\u0103m\u00e2nere \u00een interioritatea fiin\u021bei pentru clarificare, \u00eendep\u0103rtare de neant, str\u00e2ngere \u00een jurul sinelui, dep\u0103\u0219irea greului, saltul capcanelor: Mi-am asumat libertatea\/ de a fi singur.\/ Uitasem cum e&#8230;\/\/&#8230;Acolo, la marginea fiin\u021bei mele,\/ am \u00een\u021beles de ce ziua e verde\/ \u0219i noaptea-i albastr\u0103.<br \/>\nMarea este un templu al iubirii\/ \u00een care pesc\u0103ru\u0219ii\/ dau lec\u021bii de zbor, mai spune autorul.<br \/>\nMarea este o telegram\u0103, o scrisoare adresat\u0103 celei dragi. Intermediaz\u0103 sentimente pe care poetul le scrie f\u0103r\u0103 s\u0103 le proclame.<br \/>\nEste g\u00e2ndire, desen, scald\u0103, scoic\u0103, far. Este p\u00e2lp\u00e2ire, ermetism, repetare, visare, cutreierare, farmec. Este cuprinsul necuprinsului. Are imensitate \u0219i infinit. Este adiere eminescian\u0103: F\u0103r\u0103 maluri&#8230;\/ f\u0103r\u0103 v\u00e2nt&#8230;\/ f\u0103r\u0103 pesc\u0103ru\u0219i pl\u00e2ng\u00e2nd&#8230;<br \/>\nPoetul intr\u0103 adesea \u00een starea de visare, ca o stare de agregare. Se face c\u00e2nd umbr\u0103 cu parfum de amintire, c\u00e2nd trandafir japonez, ocrotit de legile nescrise ale iubirii, c\u00e2nd nor nep\u0103truns, cu centrul \u00een Ursa Mare \u0219i c\u00e2te alte ipostaze imaginate.<br \/>\nPentru Aurel L\u0103z\u0103roiu, marea este o legend\u0103, o tain\u0103, o necunoscut\u0103, cu toate c\u0103 aici se \u00eenfirip\u0103 iubiri, aici se consum\u0103 tr\u0103iri, aici se abandoneaz\u0103 triste\u021bi, aici se culeg amintiri, aici se ascult\u0103 inimi. Cam aici se situeaz\u0103 Aurel L\u0103z\u0103roiu \u0219i poezia sa. Pe marea m\u0103rilor interioare.<br \/>\nC\u00e2teva metafore plutesc simbolic, cu aripi deschise, pe valuri: s\u00e2nul sacru al m\u0103rii, scoica nemuririi, tax\u0103 de fericire, portativul valurilor, g\u00e2nduri nisip etc.<br \/>\n\u201eMul\u021bi oameni atac\u0103 marea, eu fac dragoste cu ea\u201d, spunea marele explorator al vie\u021bii subacvatice din oceane, Jacques-Yves Cousteau, ofi\u021ber francez de marin\u0103. Eu cred c\u0103 acest dicton i se potrive\u0219te de minune autorului acestui volum! Un volum al m\u0103rii, cu substan\u021b\u0103 maritim\u0103, cu aer salin, cu cer senin, cu orizontul deschis spre chem\u0103ri, plec\u0103ri, veniri.<br \/>\nM-am apropiat prea mult de fericire, spune, \u00een poemul final, Aurel L\u0103z\u0103roiu. Ghice\u0219te, cititorule, unde se afl\u0103 aceasta!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Stan BREBENEL O ULTIM\u0102 CARTE&#8230; Am intrat \u00een posesia ultimei c\u0103r\u021bi publicate de scriitorul Dinu S\u0103raru, c\u00e2t timp acesta era<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23320"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=23320"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23320\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23323,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23320\/revisions\/23323"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=23320"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=23320"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=23320"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}