{"id":23315,"date":"2024-06-14T09:53:31","date_gmt":"2024-06-14T06:53:31","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=23315"},"modified":"2024-06-14T09:53:31","modified_gmt":"2024-06-14T06:53:31","slug":"spatii-culturale-nr-94-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=23315","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 94 (10)"},"content":{"rendered":"

Diana TRANDAFIR<\/strong>
\n\"\"

STR\u0102INUL <\/strong><\/p>\n

fuge precum iepurii c\u00e2nd dau
\nde dezghe\u021b,
\nprecum o\u0219tenii vioi care vor s\u0103 \u00eencalece
\nc\u00e2nd sun\u0103 trompeta
\nDe lut \u00eei sunt m\u00e2inile
\ni le vezi c\u00e2nd se opre\u0219te \u0219i \u00ee\u021bi bate
\n\u00een poart\u0103,
\ntremur\u0103 pentru c\u0103 cel mai mult \u00eel nelini\u0219tesc oamenii
\na v\u0103zut el cum se zbucium\u0103
\ncum amu\u0219ineaz\u0103 \u00een toate p\u0103r\u021bile
\nca bezmeticii<\/p>\n

sunt c\u00e2rti\u021be oarbe<\/p>\n

\u0219i, de\u0219i ale lor sunt toate vorbele,
\nnu le sunt mereu la-ndem\u00e2n\u0103
\n\u0218i salutul lui furi\u0219at se sf\u0103r\u00e2m\u0103-ntre coaste,
\nnu i se urc\u0103 pe buze,
\nacolo i s-ar lumina inima<\/p>\n

str\u0103inul a intrat, \u021bi se a\u0219az\u0103 la mas\u0103
\npe nea\u0219teptate \u00een ochi \u00eei apar curcubeie
\n\u00ce\u021bi atinge um\u0103rul, \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u021bi se adreseze fr\u0103\u021be\u0219te, \u00eens\u0103
\nnevindecat \u0219i el, \u00een loc s\u0103 te lumineze,
\nmai mult te \u00eentoarce pe dos<\/p>\n

prin vorbe e scrijelit\u0103 istoria vie\u021bilor
\naltfel suntem asemeni
\nunor p\u0103s\u0103ri f\u0103r\u0103 trup, care zboar\u0103
\nSlugile \u00ee\u0219i servesc bine st\u0103p\u00e2nii
\npentru c\u0103 st\u0103p\u00e2nii le hr\u0103nesc
\n\u0219i le-mbrac\u0103 bine pe slugi<\/p>\n


\nC\u0102M\u0102\u0218I DE REZERV\u0102<\/strong><\/p>\n

abia mai faci fa\u021b\u0103<\/p>\n

ziua \u00ee\u021bi aduce o ultim\u0103 jertf\u0103
\nfiecare cu \u00eentunericul s\u0103u
\nUn pic de hazard
\npoate \u0219i bucuriile \u00eengerului<\/p>\n

ce s\u0103 mai zicem de umbre
\nsunt ca ni\u0219te c\u0103m\u0103\u0219i de rezerv\u0103
\npe care le schimbi cu g\u00e2ndul
\nc\u0103 po\u021bi fi cu o secund\u0103
\nmai aproape
\nmai t\u00e2n\u0103r sau poate mai fericit<\/p>\n

diminea\u021ba
\nnu mai po\u021bi refuza m\u00e2na-ntins\u0103
\nzorii purpurii fac grimase de z\u00e2mbet
\n\u00eens\u0103 tu f\u0103r\u0103 tine nu mai \u0219tii semnul<\/p>\n

doar sunetele ce se scurg din cuvinte
\nar mai lustrui curgerea<\/p>\n


\nANATOMIA CLIPEI<\/strong><\/p>\n

\u00een salonul de la etajul \u00eenalt
\nnoaptea \u00ee\u0219i zdr\u0103ng\u0103ne solzii ca pe ni\u0219te monede
\nDar unde sunt ochii?
\ns-au topit, apoi au ap\u0103rut insectele ce invadeaz\u0103 pere\u021bii<\/p>\n

a\u0219a apare uneori golul \u00eentre minte \u0219i trup
\nNu reu\u0219esc s\u0103 disting inima,
\nde jur \u00eemprejurul ei mereu r\u0103m\u00e2ne un \u00eenveli\u0219 moale,
\nca dup\u0103 o ame\u021beal\u0103 pl\u0103cut\u0103<\/p>\n

solilocviile dau din m\u00e2inile lor aerate
\n\u00eentr-un mod aproape grotesc
\nPoate c\u0103 unii a\u0219teapt\u0103 s\u0103-mi \u00eenghit limba
\nintuind c\u0103 oboseala lumii m\u0103 sperie
\nPrivirile rostogolite spre mine
\nsunt doar bile de plumb
\n\u00eembr\u0103cate \u00een cearc\u0103ne bl\u00e2nde, transparente
\nsubtile<\/p>\n


\nMAI DEPARTE<\/strong><\/p>\n

\u00een m\u00e2inile mele se fr\u0103m\u00e2nt\u0103 o nou\u0103 poveste
\nNuferii se aga\u021b\u0103 de umerii fluturilor
\naripile se zbat
\numbra are cearc\u0103ne moi<\/p>\n

o bucat\u0103 de timp a c\u0103zut pe asfalt
\nNu calc pe ea
\no ocolesc cu grij\u0103
\ns\u0103 nu-mi strivesc pa\u0219ii
\nCatifelat
\n\u00eentunericul vegheaz\u0103 \u00een lumina
\nsub\u021bire<\/p>\n


\nLiteratura ad\u00e2ncurilor <\/strong><\/em><\/p>\n

Marius MANTA <\/strong>
\n\"\"

Morten A. Stroksnes \u2013 \u201eCartea m\u0103rii\u201d<\/strong><\/p>\n

Olaus Magnus. Olaus Magnus a tr\u0103it \u00eentre 1490-1557, a fost cleric, scriitor \u0219i cartograf suedez, cunoscut \u00eendeosebi pentru monumentala sa lucrare \u201eCarta Marina\u201d, dar \u0219i pentru \u201eHistoria de Gentibus Septentrionalibus\u201d (\u201eIstoria popoarelor nordice\u201d). \u201eCarta Marina\u201d ofer\u0103, printre altele, una dintre cele mai mari \u0219i detaliate h\u0103r\u021bi vechi ale regiunii nordice; aduce \u00een prim plan elemente detaliate, legate de faun\u0103, flor\u0103, plus\u00e2nd cu aspecte despre obiceiurile \u0219i mitologia popoarelor nordice. Dar \u201eCarta Marina\u201d ad\u0103poste\u0219te \u00een paginile ei nu doar o hart\u0103 terestr\u0103, ci \u0219i o hart\u0103 maritim\u0103, la r\u00e2ndul ei detaliat\u0103. Olaus Magnus a acordat o aten\u021bie deosebit\u0103 reprezent\u0103rii m\u0103rii, incluz\u00e2nd informa\u021bii despre curen\u021bii marini, rute maritime, pericolele navig\u0103rii \u0219i creaturi marine, deopotriv\u0103 reale \u0219i imaginare. Cu o deschidere fantastic\u0103 c\u0103tre lumi imaginate, Magnus a prezentat numeroase creaturi marine fantastice, inspirate din folclorul nordic \u0219i din relat\u0103rile marinarilor. \u00cen mod evident, v\u0103zute din perspectiva omului contemporan, asemenea creaturi, de\u0219i imaginare, reflect\u0103 fascina\u021bia \u0219i temerile oamenilor fa\u021b\u0103 de oceanul necunoscut. \u021ain\u00e2nd cont de valoarea ei istoric\u0103 \u0219i cultural\u0103, \u201eCarta Marina\u201d este o adev\u0103rat\u0103 comoar\u0103, o surs\u0103 important\u0103 pentru \u00een\u021belegerea modului \u00een care oamenii din secolul al XVI-lea percepeau marea \u0219i chiar lumea nordic\u0103 \u00een \u00eentregul ei.
\n\u00cens\u0103 nu despre Olaus Magnus e acest material, ci despre un \u201eavatar\u201d al s\u0103u, m\u0103 refer la Morten Stroksnes, scriitor ce propune lumii \u00eentregi un volum surprinz\u0103tor \u2013 \u201eCartea m\u0103rii\u201d \u2013, publicat la noi la Editura Polirom, beneficiind de o traducere direct din limba norvegian\u0103. Unite sub forma unui arc peste timp, \u201eCarta marina\u201d \u0219i \u201eCartea m\u0103rii\u201d sunt m\u0103rturiile de nepre\u021buit a dou\u0103 moduri complementare de a concepe lumea, de a-i \u00een\u021belege rosturile \u0219i de a-i surprinde frumuse\u021bea. A\u0219adar, Morten Stroksnes. N\u0103scut \u00een 1965 la Kirkenes, Morten A. Stroksnes este un scriitor norvegian, cunoscut pentru c\u0103r\u021bile sale ce prezint\u0103 un melanj de fic\u021biune \u0219i non-fic\u021biune, care exploreaz\u0103, dup\u0103 cum deja am l\u0103sat s\u0103 se \u00een\u021beleag\u0103, teme legate de natur\u0103, c\u0103l\u0103torii, toate dispuse \u00een fa\u021ba cititorului sub forma unor valori \u0219i principii cu caracter filozofic. A studiat literatura la Universitatea din Bergen, urm\u00e2nd apoi s\u0103 lucreze ca jurnalist \u0219i critic literar \u2013 \u00eentr-un final, \u00eel reg\u0103sim \u00een aceast\u0103 postur\u0103 mult mai apropiat\u0103 de fic\u021biune, combin\u00e2nd totu\u0219i \u00een scrisul s\u0103u formule diferite. Astfel, \u201eBianco\u201d (1996) e un volum despre propria expedi\u021bie \u00een Antarctica, urm\u0103rind peisaje \u00eenghe\u021bate \u0219i \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u00e2nd etape importante legate de istoria explor\u0103rii
\npolare. \u00cen 2015 \u00eei urmeaz\u0103 \u201eHavboka\u201d, iat\u0103, tradus\u0103 \u00een rom\u00e2n\u0103 drept \u201eCartea M\u0103rii\u201d, un spa\u021biu \u00een matricea c\u0103ruia se \u00eembin\u0103 nara\u021biunea personal\u0103, istoria natural\u0103, mitologia, dar \u0219i o serie de aspecte care \u021bin exclusiv de \u0219tiin\u021b\u0103. \u201eM\u00f8rkets \u00f8y\u201d (2017) e o carte despre insula norvegian\u0103 R\u00f8st, cunoscut\u0103 pentru coloniile sale de p\u0103s\u0103ri marine. Nu sunt convins c\u0103 lista apari\u021biilor editoriale se termin\u0103 aici dar, \u00een 2020, vede lumina tiparului \u201eStedsans\u201d, un discurs-\u00eentemeietor despre rela\u021bia dintre oameni \u0219i locuri, explor\u00e2nd modul \u00een care peisajele ne modeleaz\u0103 identitatea.
\nDintre toate lucr\u0103rile, cu adev\u0103rat cea galonat\u0103 r\u0103m\u00e2ne \u201eCartea m\u0103rii\u201d, put\u00e2nd fi socotit\u0103, gra\u021bie nu \u00een ultimul r\u00e2nd v\u00e2nz\u0103rilor, un bestseller interna\u021bional, tradus \u00een peste 30 de limbi, primind numeroase premii, inclusiv Premiul Brage (Norvegia) \u0219i Premiul Criticii (Danemarca). Ultimul \u2013 Kritikerprisen \u2013 a\u0219a-numitul Premiu al Criticii echivaleaz\u0103 cu un premiu literar prestigios, acordat anual de c\u0103tre Danske Litteraturkritikeres Laug. \u00cen Danemarca, o asemenea distinc\u021bie atest\u0103 excelen\u021ba literar\u0103, contribuind implicit la promovarea literaturii at\u00e2t \u00een \u021bar\u0103, c\u00e2t \u0219i \u00een str\u0103in\u0103tate. De-a lungul anilor, Premiul Criticii a fost acordat unor scriitori danezi importan\u021bi, precum: Klaus Rifbjerg (1960, 1967), Peter H\u00f8eg (1993), Jens Sm\u00e6rup S\u00f8rensen (2006), Pia Juul (2011), Kim Leine (2013). Stroksnes a fost l\u0103udat pentru stilul s\u0103u elegant, erudit \u0219i poetic, precum \u0219i pentru capacitatea sa de a \u00eembina observa\u021bia atent\u0103 a naturii cu reflec\u021bia filozofic\u0103 profund\u0103. Poate merit\u0103 amintit \u0219i faptul c\u0103 Stroksnes este un pasionat de natur\u0103 \u0219i un ap\u0103r\u0103tor al mediului \u00eenconjur\u0103tor. \u00cen plus, un fotograf talentat, o parte din c\u0103r\u021bile sale fiind ilustrate cu propriile fotografii.
\nRevenind la tomul pe care \u00eemi permit a-l indica pentru o lectur\u0103 potrivit\u0103 \u00een spa\u021biul \u201eliteraturii ad\u00e2ncurilor\u201d, \u201eCartea m\u0103rii\u201d apare drept o explorare captivant\u0103 \u0219i multistratificat\u0103 a rela\u021biei omului cu el \u00eensu\u0219i \u0219i cu semenii s\u0103i, urm\u0103rind de-a lungul acestei mirabile aventuri suita viselor, bucuriilor, sup\u0103r\u0103rilor, momentelor de dezn\u0103dejde etc. Povestea central\u0103 se desf\u0103\u0219oar\u0103 sub semnul prieteniei: Stroksnes \u0219i Hugo (artist \u0219i pescar excentric) pornesc \u00een c\u0103utarea rechinului boreal, o creatur\u0103 enigmatic\u0103 \u0219i ancestral\u0103 care tr\u0103ie\u0219te \u00een ad\u00e2ncurile reci ale m\u0103rii norvegiene. Aceast\u0103 expedi\u021bie se transform\u0103 \u00eentr-un periplu ini\u021biatic, plin de peripe\u021bii \u0219i provoc\u0103ri, dar \u0219i de momente de contemplare \u0219i introspec\u021bie. Nu ai cum s\u0103 nu stabile\u0219ti numeroase puncte de tangen\u021b\u0103 cu \u201eB\u0103tr\u00e2nul \u0219i marea\u201d, chiar dac\u0103 diamantul lui Hemingway e infinit mai bine \u201eorchestrat\u201d. Totu\u0219i, \u0219i volumul \u00een discu\u021bie \u00ee\u0219i are punctele sale forte, deloc pu\u021bine. Put\u00e2nd fi privit\u0103 metaforic drept o od\u0103 adus\u0103 oceanului, Stroksnes ne poart\u0103 \u00eentr-o c\u0103l\u0103torie fascinant\u0103 prin istoria \u0219i misterele infinitului albastru. Exploreaz\u0103 diversitatea vie\u021bii marine, de la planctonul microscopic la balenele gigantice, dezv\u0103luind interconexiunile complexe \u0219i fragilitatea acestui ecosistem vital; un eu narativ implicat ne \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219e\u0219te, de asemenea, din cuno\u0219tin\u021bele sale despre
\ncuren\u021bii oceanici, despre geologia fundului m\u0103rii \u0219i despre impactul schimb\u0103rilor climatice asupra mediului marin. Ce admir \u00een chip deosebit? Nu neap\u0103rat \u201eformula scriitoriceasc\u0103\u201d pe care o pune la lucru, ci ata\u0219amentul pe care nedisimulat \u00eel arat\u0103 fa\u021b\u0103 de lumea maritim\u0103. Pentru mine, marele plus este acela c\u0103 autorul evoc\u0103 figuri legendare precum c\u0103pitanul Ahab din \u201eMoby Dick\u201d ori exploratorul Thor Heyerdahl, dar \u0219i pescari \/ marinari anonimi care \u0219i-au dedicat via\u021ba m\u0103rii. Exploreaz\u0103 totodat\u0103 modul \u00een care oceanul a modelat istoria \u0219i cultura uman\u0103, de la rutele comerciale maritime la r\u0103zboaiele navale \u0219i la dezvoltarea \u0219tiin\u021bei oceanografice. Astfel, \u00eentregul discurs este o medita\u021bie profund\u0103 asupra condi\u021biei umane \u0219i a locului nostru \u00een univers. Stroksnes exploreaz\u0103 teme precum rela\u021bia dintre om \u0219i natur\u0103, efemeritatea vie\u021bii, c\u0103utarea sensului \u0219i puterea transformatoare a prieteniei. Nu \u00een ultimul r\u00e2nd, cumva \u201e\u00een trend\u201d, ne invit\u0103 s\u0103 reflect\u0103m asupra responsabilit\u0103\u021bii de a proteja planeta pe care (\u00eenc\u0103) o putem numi \u201eacas\u0103\u201d. Oceanul scriiturii e plin de imagini vii \u0219i metafore inedite: Stroksnes reu\u0219e\u0219te s\u0103 transmit\u0103 at\u00e2t vastitatea \u0219i m\u0103re\u021bia oceanului, c\u00e2t \u0219i intimitatea \u0219i fragilitatea vie\u021bii marine. Umorul s\u0103u subtil \u0219i ironia bl\u00e2nd\u0103 adaug\u0103 un plus de savoare nara\u021biunii. De ce nu, consider c\u0103 o asemenea carte presupune \u0219i un mesaj dual, de alarm\u0103 \u0219i speran\u021b\u0103: Stroksnes ne \u00eendeamn\u0103 s\u0103 ac\u021bion\u0103m pentru a proteja un ecosistem vital \u00eenainte de a fi prea t\u00e2rziu, \u00een acela\u0219i timp reamintindu-ne de capacitatea uman\u0103 de a se conecta cu natura \u0219i de a g\u0103si sens chiar \u00een mijlocul haosului.
\nThe Guardian: \u201eO carte remarcabil\u0103… Stroksnes este un scriitor talentat, cu un ochi ager pentru detalii \u0219i o ureche fin\u0103 pentru limbaj. El ne poart\u0103 \u00eentr-o c\u0103l\u0103torie captivant\u0103 prin istoria \u0219i misterele oceanului, dar \u0219i prin propria sa via\u021b\u0103 interioar\u0103.\u201d. Decupez: \u201eMarea \u0219i v\u00e2ntul respir\u0103 prin cas\u0103, peste tot exist\u0103 cr\u0103p\u0103turi, fisuri \u0219i g\u0103urele prin care aerul e supt \u0219i se face curent. \u00centreaga cas\u0103 se umple de zgomot la fel cum corul sau orga umplu lini\u0219tea unei catedrale. Toate zgomotele se amestec\u0103 \u00eentr-o efervescen\u021b\u0103 bogat\u0103, polifonic\u0103. Plesc\u0103iturile u\u0219oare, neregulate de sub debarcader \u00eenv\u0103luie vuietul ad\u00e2nc al golfului. Toat\u0103 fiin\u021ba casei se cutremur\u0103, sc\u00e2r\u021b\u00e2ind din \u00eencheieturi ca o corabie veche de lemn gata s\u0103 se elibereze din str\u00e2nsoarea fr\u00e2nghiei care o \u021bine la mal\u201d.<\/p>\n


\nEmil NICULESCU<\/strong>
\n\"\"

Mic\u0103 istorie<\/strong><\/p>\n

Urbe de c\u00e2mp cu t\u00e2rg \u0219i cu sta\u021bie de po\u0219ti \u2013
\nMenzil \u2013 cu mizilicuri luate la bot de cai
\nPe unde, c\u00e2ndva, dropii umblau, firesc, cum clo\u0219ti,
\n\u0218i-un Odobescu t\u00e2n\u0103r, e-n cinegetic rai.<\/p>\n

Func\u021bion\u0103, cu brio, aicea un primare
\nBrav precum fu spartanu-i tiz, zic Leonida,
\nProtocronist de geniu-n chestii de integrare
\nEuropean\u0103. Cine-i pl\u0103te\u0219te p\u0103l\u0103mida<\/p>\n

Crescut\u0103-n voie peste cadavrul suicid,
\nCel dat pieirii tocmai prin ro\u021bile de tren,
\nC\u00e2nd Ion Luca, \u00eensu\u0219i, f\u0103cu din intreprid
\nUn personaj de schi\u021b\u0103 \u0219i un simbol peren?<\/p>\n

C\u0103ci, ca la Termopile, \u00een gara din Mizil,
\nNu per\u0219ii-au avut fr\u00e2n\u0103, trufa\u0219ul berlinez
\n\u0218i-a oprit alergarea \u0219i-a puf\u0103it docil,
\nDin aburi ca un negru motan, neam siamez.<\/p>\n

Cine-ar fi b\u0103nuit c\u0103, din geam\u0103n burg \u2013 Breslau,
\nCare, ca \u0219i Mizilul, era-n drum spre Berlin,
\nNe vor veni r\u0103zboinici purt\u00e2nd manta feldgrau
\n\u0218i-n vechea re\u0219edin\u021b\u0103 de plas\u0103 or sta pu\u021bin<\/p>\n

C\u00e2t s\u0103-\u0219i refac\u0103-n grab\u0103 moralul zdruncinat,
\nDe Averescu, primul, -n M\u0103r\u0103\u0219ti, cu ferm\u0103 arm\u0103,
\n\u00cen chia tractirul care fusese-amenajat,
\n\u00cen urbea podgorean\u0103 \u0219i-n singura-i cazarm\u0103.<\/p>\n

B\u0103tr\u00e2nu-Argetoianu, frivol, a consemnat
\nAcest afront \u00een pagini, sunt nou\u0103zeci de ani;
\nD\u0103m fila, ca aceia ce s-au cam s\u0103turat
\nDe viziuni st\u00e2rnite de vinul de Tohani,<\/p>\n

\u0218i-l toast\u0103m, mai bine, pe liricul Ranetti,
\nCare-a g\u0103sit s-astruce acestui loc, \u00een poal\u0103,
\nDrama unui Romeo-altoit\u0103 Julietei,
\nCu mult mai dureroas\u0103 \u0219i mai universal\u0103.<\/p>\n


\nAlexandru CAZACU <\/strong>
\n\"\"

Mai frumoas\u0103 dec\u00e2t Louise O’Murphy<\/strong><\/p>\n

Ochiul meu te fotografiaz\u0103
\n\u00eentins\u0103 peste sofa
\ncu trupul t\u0103u alb ca un far
\npentru bra\u021bele mele \u00een movul
\nacestei serii t\u00e2rzii
\nc\u00e2nd peste pielea noastr\u0103
\nlumina las\u0103 discrete tatuaje
\niar tu e\u0219ti mai frumoas\u0103 dec\u00e2t
\nt\u00e2n\u0103ra irlandez\u0103 Louise O’Murphy
\nimortalizat\u0103 pe p\u00e2nz\u0103
\nde Francoise Boucher
\n\u00eentr-o camer\u0103 de la etajul casei s\u0103se\u0219ti
\naflate de la \u00eentret\u0103ierea
\nunor alei ale burgului
\nce se se absoarbe \u00een paharului
\nplin pe jum\u0103tate cu trecut
\nsub insomnia p\u0103s\u0103rilor din turnul unei bresle
\n\u0219i t\u0103cerea de cositor topit ce ne \u00eenconjoar\u0103
\nne r\u0103ne\u0219te \u0219i ne vindec\u0103<\/p>\n


\nPas\u0103rea m\u0103iastr\u0103<\/strong><\/p>\n

Erau zile c\u00e2nd puteam s\u0103 prindem pas\u0103rea m\u0103iastr\u0103
\nl\u0103s\u00e2nd u\u0219ile si ferestrele deschise
\niar o \u00eencredere nem\u0103surat\u0103 \u00een ceilal\u021bi ne f\u0103cea ferici\u021bi
\nSufletele caselor se ridicau la cer
\nprin hornurile acoperi\u0219urilor
\nasemenea unui fum papal
\nAmintirile \u00ee\u0219i schimbau \u00eentre ele dezam\u0103giri
\n\u0219i un tigru trecea apatic pe axul bulevardului
\nprintr-o lumin\u0103 fin\u0103 \u0219i albastr\u0103
\niar soarele ie\u0219ea din zid
\nca o imens\u0103 c\u0103r\u0103mid\u0103 portocalie
\npeste pielea alb\u0103 trupurilor noastre
\nvinova\u021bi c\u0103 ne-am \u00eenchipuit
\nnu o lume mai bun\u0103
\nci aceast\u0103 lume mai bun\u0103<\/p>\n


\nOra\u0219ul acesta din Sud<\/strong><\/p>\n

Ora\u0219ul acesta din Sud
\naproape neverosimil de albastru
\nunde ziua trecut\u0103 st\u0103 sf\u00e2rtecat\u0103
\nprin vitrinele magazinelor de amanet
\ndincolo de care marasmul promisiunilor
\neste un ars doloris
\niar str\u0103zile se termin\u0103 \u00een cimitirul industrial
\ncu ruine de beton armat \u0219i tone de fiare ruginite
\npeste care ro\u0219ul serii
\nse arunc\u0103 ca un sinuciga\u0219 \u00eentr-o pr\u0103pastie <\/p>\n

Ora\u0219ul acesta din Sud
\nunde pere\u021bii cl\u0103dirilor \u00ee\u0219i \u00eentorc privirea
\nc\u00e2nd pustiul fraternizeaz\u0103 cu toate anotimpurile
\niar lumina \u0219i memoria \u00eencep s\u0103 str\u00e2ng\u0103
\ndragostea noastr\u0103 consumat\u0103 dup\u0103 amiaza
\nla ore exacte ca un intermezzo al marilor singur\u0103t\u0103\u021bi
\nprin camere single unde o fata morgana
\ntrage perdeaua \u00een dreptul ferestrei
\n\u00eenve\u0219m\u00e2ntat\u0103-n fum de \u021bigar\u0103
\n\u0219optind c\u0103 suntem prea tineri \u0219i prea fatali\u0219ti
\ns\u0103 putem duce p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t revolu\u021biile<\/p>\n


\nA\u0219teptare <\/strong><\/p>\n

Eu te a\u0219tept \u00eentr-un anotimp care \u00eenl\u0103tur\u0103
\nalte anotimpuri prin ora\u0219ul dun\u0103rean
\nmic \u0219i lipsit de cochet\u0103rie
\nla ora crepusculului s\u00e2ngeros
\nunde fiecare are o via\u021b\u0103 pe m\u0103sura suferin\u021bei
\niar gravuri cu reproducerile lui Egon Schiele
\nse \u00eenmul\u021besc \u00een cafenelele
\nprin care ne-am trecut fericirea
\nFiecare fraz\u0103 rostit\u0103 este ca o desp\u0103r\u021bire
\nde propriu t\u0103u r\u00e2s \u0219i pl\u00e2ns
\nMelodia \u201eTorna a Sorrentino\u201f
\nse rostogole\u0219te pe singura pietonal\u0103
\nstr\u0103juit\u0103 de castanii suferinzi
\nunde m\u0103nunchiul de frunze este \u0219tergarul
\n\u00een care zeii \u00ee\u0219i las\u0103 fa\u021ba<\/p>\n


\nO mie de ani Noiembrie <\/strong><\/p>\n

Datoria lucrurilor este sa ofere fericire
\nchiar \u0219i \u00een absen\u021b\u0103 spui tu z\u00e2mbind
\nca \u0219i cum de azi \u00eenainte
\nva fi o mie de ani Noiembrie
\nGlasul \u021bi se asem\u0103n\u0103 cu ecoul vocilor
\nunor actorilor la repeti\u021bii \u00een sala teatrului
\ncu scaune ro\u0219ii \u0219i stucatur\u0103 aurie
\nAt\u00e2t de vii par frunzele
\nc\u0103zute peste lespezile cimitirului din estul ora\u0219ului
\nc\u00e2nd totul este luminat de steaua
\n\u00eencol\u021bit\u0103 \u00eentre o sear\u0103 \u0219i alta unde
\nm\u0103re\u021b este tot ce nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103<\/p>\n


\nC\u0103r\u021bi prezentate de:<\/strong><\/p>\n

Petre ISACHI <\/strong>
\n\"\"

Emilian MARCU vs. fenomenul angoasei
\nsau ceea ce vedem de dup\u0103 perdelele esteticii ur\u00e2tului*<\/strong><\/p>\n

Motto:
\n\u201eMaladiv\u0103 cu adev\u0103rat este, la om, doar con\u0219tiin\u021ba van\u0103 \u0219i strivitoare a trec\u0103torului, a perisabilit\u0103\u021bii oric\u0103rei ispite de a fi \u0219i face; ea singur\u0103 sl\u0103be\u0219te pe om (c\u00e2nd nu devine ea \u00eens\u0103\u0219i poezie sau c\u00e2ntec). \u00cen schimb, maladiile fiin\u021bei, a\u0219adar ale fiin\u021bei lui spirituale, au sau pot avea pozitivul uman, \u00een dereglarea lor. Dezordinea omului este izvorul lui de crea\u021bie\u201d. (Constantin NOICA)
\nScriitorul ie\u0219ean, Emilian Marcu, ne-a obi\u0219nuit (nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, a fost premiat de Academia Rom\u00e2n\u0103) cu romane de excep\u021bie – cum este \u0219i Ajung\u0103-i nop\u021bii spaima ei!, prefa\u021b\u0103: Carmina Iorga -, care problematizeaz\u0103 \u0219i transfigureaz\u0103 \u00eentr-o scriitur\u0103 polifonic\u0103, poematic\u0103 prin excelen\u021b\u0103, omul complex, atemporal, simultan divin \u0219i demonic, interogativ, reflexiv, elegiac, \u00een r\u0103zboi cu Lumea \u0219i cu sine \u00eensu\u0219i, terorizat de un Eu care \u201esubjug\u0103\u201d \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, \u201eucide\u201d; Eu ce \u201elucreaz\u0103 ca o celul\u0103 organic\u0103: jefuie\u0219te \u0219i violenteaz\u0103. Vrea s\u0103 se regenereze \u2013 ca printr-o sarcin\u0103. Vrea s\u0103 dea na\u0219tere zeului s\u0103u \u0219i s\u0103 vad\u0103 la picioarele sale \u00eentreaga omenire\u201d(Fr. N.). Un asemenea Eu tiranic, \u00een contact direct cu imposibilul, reprezint\u0103\/ simbolizeaz\u0103 contele Pesamosta, fost \u00eenv\u0103\u021b\u0103cel \u00eentr-o \u201em\u0103n\u0103stire de la poalele mun\u021bilor\u201d, un Don Juan erudit, aristocrat, atipic, melancolizat de \u201epleoapele femeilor\u201d, dar \u0219i de tainele lumii, convins c\u0103 locuie\u0219te \u00eentr-un \u201eb\u00e2lci apocaliptic\u201d, \u00een care \u201epetrecerea nebunilor\u201d coexist\u0103 cu cea \u201ea condamna\u021bilor la moarte\u201d, care se preumbl\u0103 printr-o Vene\u021bie pandemizat\u0103\/ ciumat\u0103 (\u00een limbajul lui Ionesco, \u201erinocerizat\u0103\u201d), \u201e\u00een sunetul lent \u0219i discret al rochiilor cu tonuri aprinse pe piept \u0219i pe \u0219olduri\u201d, o Vene\u021bie policromatic\u0103, sublim-tragic\u0103, \u0219i absurd\u0103 \u00een acela\u0219i timp, amenin\u021bat\u0103 permanent de vreme \u0219i vremuri, de boal\u0103, moarte, iubire, disolu\u021bie interioar\u0103, fric\u0103, speran\u021b\u0103, nostalgii cioraniene, speran\u021be cvasidivine.
\nAjung\u0103-i nop\u021bii spaima ei! Formeaz\u0103, \u00eempreun\u0103 cu volumele Iadul de lux \u0219i Suburbii municipale, o trilogie romanesc\u0103, care estetic, poetic \u0219i poietic se afl\u0103 \u201eoriunde \u0219i nic\u0103ieri, \u00eentr-o sincronie \u0219i diacronie ce se sus\u021bin reciproc\u201d \u0219i transfigureaz\u0103 \u00eentr-un halou poetico-narativ original, eminesciano-sadoveniano-blagian, inconfundabil at\u00e2t substan\u021bial, c\u00e2t \u0219i \u00een planul imaginarului expresivo-metaforico-simbolic (singurul de acest fel din literatura rom\u00e2n\u0103), disolu\u021bia simultan\u0103 a cet\u0103\u021bii \u0219i a omului. Triunghiul tematic echilateral: boal\u0103, iubire \u2013 tot un fel de boal\u0103 -, moarte revel\u0103 omul\/ cetatea \u00een adev\u0103rata lui\/ ei identitate. Doar \u00een asemenea momente limit\u0103, omul se revel\u0103 \u00een adev\u0103rata lui autenticitate. Hortensia Papadat Bengescu, Rebreanu, Camil Petrescu, George C\u0103linescu, Augustin Buzura, Blaga, Barbu etc. au transfigurat \u0219i ei, aceast\u0103 lupt\u0103 a omului\/ cet\u0103\u021bii cu destinul\/ soarta nestatornic\u0103. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, autorul implic\u0103 \u00een titlu (arhi)simbolul, arhetipul \u201enoapte\u201d, principiu clasificator \u00een toate modelele arhaice ale culturilor lumii – motiv pe care-l cunoa\u0219tem \u0219i din Vechiul Testament, din Imnurile c\u0103tre noapte, de Novalis sau Nop\u021bile lui Macedonski etc. -, pe care-l asociaz\u0103 haosului, mor\u021bii, confuziei, incon\u0219tientului, \u00eentunericului, infernului, p\u0103m\u00e2ntului, misterului, dubitativului existen\u021b\u00edal:
\n\u201eNoaptea pe cer se puteau vedea cum pluteau parc\u0103 \u00een deriv\u0103, semnale magice de la stelele cu coad\u0103 ce vroiau s\u0103 transmit\u0103 mesaje misterioase, pe care doar un ochi preg\u0103tit \u00een astfel de mistere le putea deslu\u0219i. Dintr-o cl\u0103dire de o arhitectur\u0103 ciudat\u0103 de peste canal, cl\u0103dire zidit\u0103 \u00eentr-un aparent stil baroc, greoaie \u0219i destul de aspr\u0103 la privit, cu turnule\u021be ro\u0219ii, austere, se auzeau r\u0103zb\u0103t\u00e2nd \u00een \u00eentreg ora\u0219ul, c\u00e2ntece cristice, ca un fel de bocet f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it, c\u00e2ntece c\u00e2ntate de femei \u00eembr\u0103cate \u00een rochii negre, lungi p\u00e2n\u0103 \u00een podele, rochii \u00een care trupurile firave, str\u0103juite de spaima mor\u021bii se l\u0103sau seduse acestui ritual satanic. C\u0103utau iubirea pierdut\u0103 de foarte mult timp, care acuma \u00eensemna zbor. Ele \u0219tiau c\u0103 lumea vizibil\u0103 este f\u0103cut\u0103 pentru a ilustra frumuse\u021bile visului \u00een care ele se \u00eengropaser\u0103 deja\u201d.
\nDe\u0219i via\u021ba este un vis, geniul mor\u021bii r\u0103m\u00e2ne omniprezent \u0219i ubicuu. Boala este prima amprent\u0103, prima percep\u021bie a mor\u021bii. Reprezint\u0103 semnul decrepitudinii, admirabil transfigurat\u0103 de scriitorul ie\u0219ean. Cei ce au citit Suburbii municipale \u0219tiu deja c\u00e2te ceva despre fa\u021betele bolii, \u00een care maleficul coexist\u0103 cu beneficul, tragicul cu sublimul, \u00eentunericul cu lumina. Bolnavii sunt ni\u0219te \u00een-semna\u021bi, prin faptul c\u0103 deviaz\u0103 de la starea obi\u0219nuit\u0103. Se \u0219tie, exist\u0103 ceva misterios \u00een boal\u0103 – artele, geniul, nebunia pornesc \u00eentotdeauna de la ea. \u00cen scriitura labirintic\u0103 a lui Emilian Marcu, toate\/ to\u021bi sunt bolnave\/ bolnavi, inclusiv zeii. Via\u021ba este bolnav\u0103 parc\u0103 dintotdeauna, timpul \u0219i timpurile sunt metafizic bolnave, lumina este bolnav\u0103, aerul este bolnav, oamenii sunt bolnavi, lumea Vene\u021biei este \u00eemboln\u0103vit\u0103 \u00een primul r\u00e2nd suflete\u0219te, metafizic \u0219i apoi fizic. Ontologia misterului bolii fizice, suflete\u0219ti etc. este autentic transfigurat\u0103, tocmai pentru c\u0103 epicul, liricul \u0219i dramaticul (dramatism de situa\u021bie limit\u0103) sunt interferate natural, cu un har sincretic inimitabil, pe o muzic\u0103 elegiac-bachian\u0103:
\n\u201eOra\u0219ul, bolnav, devenea tot mai mult o lume f\u0103r\u0103 ecou, o lume sufocat\u0103 de t\u0103cere, de\u0219i sunetul clopotelor se auzea tot mai des, tot mai aproape \u0219i tot mai insistent. Nebunia mea este un vechi vis. Nu te vindeci niciodat\u0103
\nc\u00e2nd ai visat l\u00e2ng\u0103 o ap\u0103 adormit\u0103. \u00ce\u0219i aminti, tot ca prin vis ce-i spunea \u00cenv\u0103\u021b\u0103torul, acolo \u00een sih\u0103strie unde ucenicise o vreme: Apa este materia disper\u0103rii pentru c\u0103 este morm\u00e2ntul focului\u201d.
\nParadoxal, dar tocmai \u00een acest spa\u021biu \u0219i timp bolnav, unde degenerarea \u00eenflore\u0219te sumbru\/ macabru, pretutindeni, la omul portretizat \u00een palimpsest de scriitorul ie\u0219ean, maladiile fiin\u021bei constituie stimuli ontologici. \u00cen cazul contelui Pesamosta a c\u0103rui via\u021b\u0103 pustiit\u0103 \u0219i misterioas\u0103 e un lung proces autoscopic, patologia poate fi poten\u021bat\u0103 \u0219i din cauza sfid\u0103rii acelei femei\/fete, c\u0103lug\u0103ri\u021be, femeie a visurilor, a umbrei c\u0103lug\u0103ri\u021bei…
\nR\u0103m\u00e2ne deschis\u0103 \u00eentrebarea: oare doar \u201edezordinea omului\u201d s\u0103 fie izvorul\/ sursa lui de crea\u021bie, cum pretindea filosoful Constantin Noica? Emilian Marcu crede – se pare – \u00een destin, predestinare, soart\u0103, mister. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, transfigureaz\u0103 simultan, destinul transcendent – exterior, putere sacr\u0103\/ demonic\u0103, miracol, magie, vraj\u0103, fatalitate, tragic – \u0219i destinul imanent – interior, labirintic, ireversibil, aparent previzibil, \u00een care coexist\u0103 pierderea, dorin\u021ba, risipirea, for\u021ba de a \u00eenvinge, speran\u021ba, resemnarea.
\nSufletul \u021bine \u0219i el tot de destin, de eternitate, de infinit, spre deosebire de con\u0219tiin\u021ba diurn\u0103\/ nocturn\u0103, care e limitat\u0103, relativ\u0103, dubitativ\u0103, provizorie ca reflectare. Dar s\u0103-l mai auzim glos\u00e2nd, poetiz\u00e2nd \u00eentr-un limbaj baroc-expresionist, pe Emilian Marcu, s\u0103-i urm\u0103rim metamorfozele sufletului contelui Pesamosta, sublim mai ales c\u00e2nd pierde \u0219i g\u00e2nde\u0219te elegiac existentul, dar corelat la sufletul Vene\u021biei, la r\u00e2ndu-i conexat\u0103 la spiritul misterios al lumii:
\n\u201eUrm\u0103rea cu nesa\u021b, cu coada ochiului, scrisorile grele de \u00een\u021belesuri \u0219i de taine, z\u0103c\u00e2nd pe t\u0103vi\u021b\u0103, strivite de greutatea unui trandafir proasp\u0103t adus. Era de fapt un trandafir adus de vaporenii care \u00eei livrau \u0219i parfumurile din Alexandria, ora\u0219ul care poate oferi celor ce se iubesc, totul, \u00een afar\u0103 de fericire. \u0218i el sim\u021bea c\u0103 pe femeia\/ fat\u0103 chiar o iube\u0219te, dar c\u0103 aceast\u0103 iubire o tr\u0103ia ca pe o fotografie care miroase a suflet; i se instal\u0103 un pustiu nedefinit, un pustiu greu de depistat, aproape un tragism, pentru c\u0103 nu-i spusese nici un cuv\u00e2nt, nici un semn, nici o leg\u0103tur\u0103. Totul era o adev\u0103rat\u0103 risip\u0103 \u0219i o mare deriv\u0103. (…) C\u00e2ntecul ce auzea \u00een strad\u0103 \u0219i dang\u0103tul de clopot care reu\u0219ea s\u0103 se strecoare printre pauzele c\u00e2ntecului, \u00eel f\u0103cuse s\u0103 tresar\u0103. Auzind clopotul, de fapt auzea moartea care se plimba \u00een voie pe str\u0103du\u021bele \u00eenguste ale unui ora\u0219 cotropit de aceasta, p\u00e2n\u0103 la refuz. Numai sunetul clopotului de la biserica din preajm\u0103 se mai auzea acum \u00een acel \u00eenceput de zi. Nici un suspin, nici un bocet, nici o t\u00e2nguire \u0219i mai ales nici un blestem nu se auzea.\u201d (p. 57)
\nEste insinuat\u0103, \u00eentr-o grada\u021bie sublim-tragic\u0103, opinia heideggerian\u0103: ra\u021biunea vie\u021bii este drumul c\u0103tre moarte. \u00cen viziunea romancierului existen\u021bialist, Emilian Marcu, moartea este transfigurat\u0103\/ privit\u0103 din perspectiva vie\u021bii. \u00cen ciuda finitudinii: o via\u021ba f\u0103r\u0103 c\u0103utarea unui sens personal este una netr\u0103it\u0103. \u00cen aceast\u0103 parabol\u0103 a Erosului \u0219i a Thanatosului, geniul mor\u021bii \u00ee\u0219i anun\u021b\u0103 ubicuu-anticipat prezen\u021ba prin intermediul limitei (confruntarea cu imposibilitatea \u00eenvingerii destinului), distan\u021bei (drumul vie\u021bii chem\u00e2ndu-ne \u00eentotdeauna spre necunoscut, precum somnul spre vis), golul (admirabil revelat \u00een transfigurarea lui Emilian Marcu) urmeaz\u0103 boala ce precede moartea. C\u0103derea \u00een abis, sub toate formele psihologice sau existen\u021biale, este transfigurat\u0103 autentic; at\u00e2t golul istoric, c\u00e2t \u0219i golul sufletesc ce se manifest\u0103 ca o surpare \u00een tine \u0219i din tine, \u00een moartea virtual\u0103, adic\u0103 \u00een singur\u0103tatea singur\u0103t\u0103\u021bii unei Vene\u021bii amenin\u021bat\u0103 cu disolu\u021bia. Bolnavul de dragoste \u0219i de ambiguitate, Pesamosta, cel care re\u021binuse de la stare\u021bul m\u0103n\u0103stirii dictonul: tr\u0103ie\u0219te clipa, – \u0219i \u00een spatele c\u0103ruia se afla umbra Buliba\u0219ei Aurar, cel a c\u0103rui deviz\u0103 func\u021bional\u0103 era: \u201ea \u0219ti, a \u00eendr\u0103zni, a vrea \u0219i mai ales a t\u0103cea\u201d – ne sugereaz\u0103 m\u00e2ntuirea prin rug\u0103ciune, un alt efect benefic al M\u0103n\u0103stirii r\u0103mas\u0103\/ s\u0103dit\u0103 \u00een inim\u0103\/ suflet:
\n\u201eAscult\u0103 rug\u0103ciunea mea, Doamne: Scap\u0103-ne de cium\u0103, pentru c\u0103 ne omoar\u0103 pe to\u021bi aceast\u0103 boal\u0103, se ruga contele Pesamosta profund \u0219i privea \u0219irul de \u0219obolani cum treceau \u00eentr-o aliniere perfect\u0103, asemenea unei o\u0219ti bine instruite, dintr-un cap\u0103t \u00een altul al str\u0103zilor ca \u00eentr-o parad\u0103 militar\u0103, oprindu-se pentru o clip\u0103 \u00een fa\u021ba bisericii. Sim\u021beau \u0219i ei libertatea. Sc\u0103paser\u0103 de pe cor\u0103bii \u0219i acuma f\u0103ceau legea \u00een ora\u0219, c\u0103ut\u00e2ndu-\u0219i victimele perfecte. ( … ) Doamne, sunt ros pe dinl\u0103untru de \u00eendoieli \u0219i simt cum via\u021ba mea e tot mai pu\u021bin\u0103\u201d (pp. 82 \u2013 83).
\n\u00cen viziunea autorului acestui roman-parabol\u0103, Ajung\u0103-i nop\u021bii spaima ei!, to\u021bi oamenii sunt singuri, este reiterat\u0103 ideea: ne na\u0219tem singuri \u0219i tot singuri murim. \u00cenv\u0103\u021b\u0103m mai degrab\u0103 s\u0103 murim dec\u00e2t s\u0103 tr\u0103im. Ne comunic\u0103 altceva Od\u0103 – \u00een metru antic? De fapt, nu putem tr\u0103i dec\u00e2t murind, adic\u0103 f\u0103c\u00e2nd dovada Marelui Anonim c\u0103 suntem oameni. Pe de alt\u0103 parte, cum spunea Shakespeare, \u201emurind, fac r\u0103u iubirii mele\u201d. Este ceea ce con\u0219tientizeaz\u0103 Pesamosta: dragostea e mai puternic\u0103 dec\u00e2t moartea, era convingerea lui, \u0219i, desigur, a scriitorului ie\u0219ean. Dac\u0103 iube\u0219ti cu adev\u0103rat nu ai mandat pentru moarte. Eros vs. Thanatos este un r\u0103zboi etern, f\u0103r\u0103 \u00eenving\u0103tori \u0219i f\u0103r\u0103 \u00eenvin\u0219i. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, E. Marcu conjug\u0103 \u201emoartea virtual\u0103\u201d (singur\u0103tatea ca o ucenicie \u00een regatul destinului) cu \u201emoartea oniric\u0103\u201d: deful\u0103rile am\u00e2nate (a\u0219teptarea, dorin\u021ba, fericirea presupus\u0103); absolutul ca reverie (pentru dizolvarea concretului \u0219i a derizoriului; lini\u0219tea (vibra\u021bia abisal\u0103); dragostea \u0219i iubirea; alternativa (ca tobogan al ac\u021biunii). Toate, pentru a ne salva, eventual, de \u201elibertatea \u0219obolanilor\u201d, a\u0219tept\u00e2nd fericirea promis\u0103, o alternativ\u0103 p\u0103r\u0103sit\u0103 \u00eenainte de a fi \u00eenceput\u0103 sau poate \u201eochiul alb al nebuniei… ori miracolul de a nu trebui s\u0103 vorbe\u0219ti despre tine \u00eensu\u021bi\u201d:
\n\u201eDe dup\u0103 perdele, \u00een zare, peste mare, vedea un soare ratat, printre nori \u0219i auzea ploaia cum spal\u0103 dalele str\u0103zilor \u0219i pe con-damna\u021bii care se t\u00e2rau s\u0103 prind\u0103 \u0219obolanii chi\u021bc\u0103ind pe sub maluri. \u00cemi place angelicul din f\u0103ptura ei, caracterul straniu \u0219i misterios, evaziv, deloc aventurist al existen\u021bei sale \u00eei spuse el umbrei Buliba\u0219ei Aurar, de parc\u0103 ar fi vrut s\u0103-\u0219i justifice g\u00e2ndurile \u00een fa\u021ba acestuia. Mereu p\u0103rea a spune: Nu vreau s\u0103 \u0219tiu nimic despre via\u021ba ei anterioar\u0103, de\u0219i era \u00eencordat\u0103 ca o violla de gamba. Era de o fantastic\u0103 delicate\u021be \u0219i de o inconfundabil\u0103 seduc\u021bie. Nu e pasiune sincer\u0103 dec\u00e2t \u00een ironie, \u00eei spuse Buliba\u0219a Aurar, parc\u0103 \u00eenc\u0103lc\u00e2ndu-\u0219i una dintre legile dup\u0103 care se ghida. Femeia aceasta nu este pentru tine altceva dec\u00e2t un peisaj, dec\u00e2t cea care-\u021bi aduce aminte de timpul trecut. \u0218i contele aproape c\u0103 \u00eenclin\u0103 s\u0103-i dea dreptate. Prea \u00eel cuno\u0219tea bine de tot acesta. Dragostea e cea mai simpl\u0103 \u0219i mai naiv\u0103 dintre religii, reu\u0219i s\u0103-i spun\u0103 el, \u00een g\u00e2nd desigur.
\nProbabil, cititorul a constatat deja, scriitorul Emilian Marcu, poet \u0219i narator fascinant, pare s\u0103 fie \u00een Ajung\u0103-i nop\u021bii spaima ei!, un g\u00e2nditor al vie\u021bii, \u00eentotdeauna dincolo de orice schem\u0103 conceptual\u0103 reductiv\u0103, dincolo de orice pat procustian estetic \u00een care un critic sau altul ar dori s\u0103-l implice. Primeaz\u0103 \u00een scriitur\u0103 valoarea subiectivit\u0103\u021bii. Subiectivitatea ca spa\u021biu al interiorit\u0103\u021bii \u0219i al libert\u0103\u021bii. Transfigurarea simultan\u0103 a bolii, thanatosului \u0219i a erosului \u00eel determin\u0103 s\u0103 reveleze tirania fenomenului angoasei dintr-o Vene\u021bie surprins\u0103 poetico-tragic, \u00eentr-o rela\u021bie traumatic\u0103 de pericol-neputin\u021b\u0103-resemnare-imbold de a \u00eentreprinde ceva. Mai precis, o angoas\u0103 configurat\u0103 pe trei paliere de revelare: psihologic, fenomenologic \u0219i filosofic. \u00cen limbajul psihanalistului Freud din lucrarea Inhibi\u021bie, simptom, angoas\u0103, fenomenul angoasei tr\u0103deaz\u0103 o \u201ereac\u021bie la situa\u021bia de pericol\u201d, av\u00e2nd un \u201ecaracter de nepl\u0103cere\u201d \u0219i fiind capabil s\u0103 pun\u0103 \u00een mi\u0219care, \u201eprocese de desc\u0103rcare\u201d, altfel spus, este ceea ce simte un individ cum este contele Pesamosta sau o cetate \u00eenconjurat\u0103 de ape, cum este Vene\u021bia \u00een confruntare cu situa\u021bii limit\u0103: boal\u0103, iubire, moarte, invazia \u0219obolanilor care provoac\u0103 firesc o filosofie catastrofal\u0103:
\n\u201e\u00cen lumea rece a mormintelor pe care le pip\u0103ise cu palmele se cuib\u0103rise, pentru o vreme f\u0103r\u0103 s\u0103 \u021bin\u0103 cont de imaginea acelei femei\/ fete pe care o purta cu sine, umbra lui ce se contopea cu umbra c\u0103lug\u0103ri\u021bei. De undeva, din str\u0103funduri, o muzic\u0103 ireal\u0103 se auzea \u00een surdin\u0103. S\u0103 fi fost o melodie intonat\u0103 chiar de t\u00e2n\u0103ra c\u0103lug\u0103ri\u021b\u0103, despre ispita ce pusese st\u0103p\u00e2nire pe el, sau era totul numai iluzie? (…) Boala t\u0103cut\u0103 ca un adolescent inhibat, i se cuib\u0103rise \u00een tot trupul ei destul de robust, \u00een aparen\u021b\u0103. Poate c\u0103 a\u0219a ar fi trebuit s\u0103 simt\u0103 \u00eenc\u0103 de la na\u0219tere, o boal\u0103 a \u00eenceputului, o lentoare a trecerii timpului. Acum totul i se p\u0103rea o fatalitate. (…) O voce pe care n-o mai auzise p\u00e2n\u0103 atunci \u00eei strig\u0103 cu insisten\u021b\u0103, o insisten\u021b\u0103 aproape bolnav\u0103: N-ai \u00een\u021beles \u0219i nici nu vrei s\u0103 \u00een\u021belegi veacul \u00een care tr\u0103ie\u0219ti. Trebuie s\u0103 faci totdeauna exact invers dec\u00e2t se a\u0219teapt\u0103 ceilal\u021bi s\u0103 faci, s\u0103-i po\u021bi surprinde cu garda jos. \u00cen fond veacul acesta te for\u021beaz\u0103 s\u0103 por\u021bi o adev\u0103rat\u0103 masc\u0103 pe suflet \u0219i pe g\u00e2nduri, s\u0103 nu r\u0103m\u00e2i niciodat\u0103 descoperit\u201d (p.144).
\n\tNu e greu de observat c\u0103 posibilitatea libert\u0103\u021bii se anun\u021b\u0103 doar \u00een angoasa dubl\u0103: angoasa lui a fi \u0219i cea existen\u021bei \u2013 perceput\u0103 ca dimensiune transcendental\u0103 a omului \u00eendreptat\u0103 spre moarte – termenul de confruntare
\nultim\u0103. Contele Pesamosta se simte \u00een Vene\u021bia asediat\u0103 simultan de Thanatos, de Eros \u0219i de fric\u0103, un dezr\u0103d\u0103cinat, un \u00eenstr\u0103inat care, de\u0219i este, nu se simte acas\u0103. Emilian Marcu are \u00een acest sens, viziunea lui Heidegger: angoasa = o defini\u021bie revelatoare a neantului \u00een\u021beles ca un \u201ev\u0103l al fiin\u021bei\u201d, acele m\u0103\u0219ti \u201e pe suflet \u0219i pe g\u00e2nduri\u201d, de care ne vorbe\u0219te autorul. Romanul alegorizeaz\u0103 ideea c\u0103 omul nu poate sc\u0103pa de angoas\u0103, pentru c\u0103 nu se poate ridica deasupra con\u0219tiin\u021bei mor\u021bii \u0219i a neantului. Cititorul va fi observat c\u0103 at\u00e2t cetatea Vene\u021biei (personaj colectiv),, c\u00e2t \u0219i Pesamosta, femeia\/ fat\u0103 sau grupurile de femei din misteriosul salon, biseric\u0103, m\u0103n\u0103stire, gondole etc. sunt structurate \u00een mod constitutiv de c\u0103tre angoas\u0103, orice tentativ\u0103 de dep\u0103\u0219ire a ei fiind aprioric sortit\u0103 e\u0219ecului. De re\u021binut faptul: cu c\u00e2t un locuitor al Vene\u021biei este mai pu\u021bin spirit, cu at\u00e2t este mai pu\u021bin angoasat, cu at\u00e2t are mai pu\u021bin con\u0219tiin\u021ba vinov\u0103\u021biei:
\n\u201e… Cred, \u00ee\u0219i reaminti el, c\u0103, cerul l\u0103untric cu planetele sale ac\u021bioneaz\u0103 asupra destinului. Imediat ce se na\u0219te omul este destul de b\u0103tr\u00e2n ca s\u0103 moar\u0103. (…) Unde s\u0103 fug\u0103 de moarte? Singura certitudine \u00een existen\u021ba uman\u0103, care nu \u00eent\u00e2rzie niciodat\u0103, ci vine totdeauna la timp este moartea. Unde s\u0103 fug\u0103? Totul \u00een jur i se p\u0103rea p\u0103g\u00e2n \u0219i zeiesc \u00een acela\u0219i timp, ca un blestem sufocat de melancolie. (…) Ca prin farmec i se p\u0103ru c\u0103 icoanele \u00eencep s\u0103 fumege, a\u021b\u00e2\u021bate de trupul c\u0103lug\u0103ri\u021bei tinere risipit\u0103-n p\u0103catul nedes\u0103v\u00e2r\u0219it, dar \u0219i de parfumul l\u0103sat de zborul acelui pesc\u0103ru\u0219\u201d (p. 150).
\n\u00centreb\u00e2ndu-se \u00een acest roman ini\u021biatic \u00eentru ascez\u0103, p\u00e2n\u0103 unde \u201ese desf\u0103\u0219oar\u0103 taina ne\u00eenceputului\u201d \u0219i gloria p\u0103catului \u00een aceast\u0103 comedie intelectual-tragic\u0103 a Lumii, jucat\u0103 sub lum\u00e2n\u0103rile singur\u0103t\u0103\u021bii eminesciene, a unui imaginar suprarealist, magico-fantastic \u0219i a unei muzici ireale – imn serafic al mor\u021bii -, fascinat de boala ambiguit\u0103\u021bii existen\u021biale \u0219i de donjuanismul femeii\/ fat\u0103, de umbra c\u0103lug\u0103ri\u021bei, autorul ie\u0219ean transfigureaz\u0103 \u00een fond obsedanta spaim\u0103 a nop\u021bii intelectuale, caracterul de amenin\u021bare, frica redefinit\u0103 ca o retragere, ca un r\u0103zboi tactic cu st\u0103rile, (re)sentimentele de amenin\u021bare, cu autoiluzion\u0103rile dintr-o plauzibil\u0103 defulare a c\u0103ror proximitate maximizeaz\u0103 efectele tr\u0103irilor interioare. Pornind de la miza deful\u0103rii, frica poate fi v\u0103zut\u0103 ca un dialog interior, \u00een care Dasein-ul \u00ee\u0219i \u00eemparte atribu\u021biile \u00eentre reac\u021bia de ap\u0103rare \u0219i mecanismele de retragere. Citim un roman ini\u021biatic. Iat\u0103 \u00een acest sens perora\u021bia femeii aflat\u0103 \u00een mijlocul grupului ce rostea cuvinte doar pentru cei ini\u021bia\u021bi, preg\u0103ti\u021bi s\u0103 o asculte:
\nM\u0103 refugiez \u00een toate refugiile pure\/ O, voi, care r\u0103t\u0103ci\u021bi \u00een hora existen\u021bei succesive\/ … \/ fie ca g\u00e2ndurile voastre s\u0103 se \u00eendrepte c\u0103tre lumin\u0103. Cuv\u00e2ntul e bolnav de ambiguitate, spuse una dintre ele, de prea multe suprapuneri \u0219i metafizici care s-au \u00eencol\u0103cit pe trunchiul acelei lumini, sco\u021b\u00e2nd la lumin\u0103 doar s\u0103m\u00e2n\u021ba mistic\u0103 a focului, din trupul nostru p\u0103c\u0103tos, sau doar dedat pl\u0103cerilor? Noi \u0219i accentu\u0103 pe c\u00e2t putu de evident, cuv\u00e2ntul, noi, trebuie s\u0103 fim indiferente la tot. S\u0103 nu \u021binem cont la nici un fel de provocare \u0219i s\u0103 domin\u0103m pe c\u00e2t posibil sim\u021burile. A nu alege nici bucatele, nici bog\u0103\u021bia, nici s\u0103r\u0103cia, a nu avea regrete, a nu te c\u0103i, a nu te m\u00e2ndri cu nimic, este ceea ce dorim pentru a r\u0103m\u00e2ne fidele propriile noastre dorin\u021bi \u00eentru cunoa\u0219tere. Sper\u00e2nd astfel s\u0103 fim ocrotite de boal\u0103.
\n\tDac\u0103 o asemenea filosofie le-ar putea eventual ocroti de boal\u0103, \u00een subtext cuvintele de mai sus construiesc \u201etemple de fidelitate \u0219i de credin\u021b\u0103\u201d mor\u021bii \u0219i iubirii. Emilian Marcu \u00eencearc\u0103 s\u0103 ne trezeasc\u0103 din somnambulismul existen\u021bial, centr\u00e2ndu-\u0219i discursul voit ambiguu \u0219i metaforic pe individ – unitatea cea mai \u00eenalt\u0103 – pe \u201eminoritatea singular\u0103\u201d (Orwell), pe ideea c\u0103 adev\u0103rul este totdeauna \u00een minoritate, pe fatalitatea existen\u021bial\u0103, pe propriile exigen\u021be estetico-narative, pe imaginarul subiectiv ca spa\u021biu al interiorit\u0103\u021bii \u0219i al libert\u0103\u021bii \u0219i pe intui\u021biile de dincolo de bine \u0219i de r\u0103u.
\n\t\u00centr-un spa\u021biu insular, precum Vene\u021bia amenin\u021bat\u0103 de iubire, moarte \u0219i nenum\u0103rate boli ale sufletului, omul este chemat s\u0103-\u0219i joace cartea proprie-i vie\u021bi, cu condi\u021bia s\u0103-\u0219i dep\u0103\u0219easc\u0103 angoasa posibilit\u0103\u021bilor \u0219i s\u0103 intre \u00een contact direct cu revela\u021bia \u00eens\u0103\u0219i. \u00cen spirit eminesciano-kierkegaardian, poetul Emilian Marcu nu acord\u0103 primat ra\u021biunii ne\u00eensufle\u021bite de iubire. Pare indignat de ubicuitatea ra\u021biunii, \u00een spiritul filosofului danez: \u00cen loc de dragoste total\u0103, mariaj din ra\u021biune. \u00cen loc de ascultare necondi\u021bionat\u0103, obedien\u021b\u0103 din ra\u021biune. \u00cen loc de Credin\u021b\u0103, cunoa\u0219tere prin ra\u021biune. \u00cen loc de \u00eencredere, garan\u021bii. \u00cen loc de risc, probabilitate, calcul prudent. \u00cen loc de ac\u021biune, simple \u00eent\u00e2mpl\u0103ri. \u00cen loc de singular, multiplu. \u00cen loc de personalitate, obiectivitate impersonal\u0103 (Kierkeggard).
\n\tNimic nu revel\u0103 mai corect autenticitatea, dec\u00e2t rela\u021bia singular \u2013 multiplu, adic\u0103 individul predestinat s\u0103 se confrunte cu dragostea\/ iubirea, moartea \u0219i boala, adic\u0103 cu riscul, credin\u021ba, \u00eencrederea, ac\u021biunea, cu ascultarea necondi\u021bionat\u0103 etc. Poetica atmosferei \u0219i ontologia misterului se impun parc\u0103 de la sine. Volumul Ajung\u0103-i nop\u021bii spaima ei! transfigureaz\u0103 omul ca \u00eemp\u0103rat al g\u00e2ndurilor sale. \u00cen g\u00e2ndire to\u021bi suntem sclavi \u0219i egali \u00een sclavie, cu excep\u021bia cezarului transfigurat de Eminescu, \u00een poemul \u00cemp\u0103rat \u0219i proletar. Autorul, spirit polemic, nu nihilist, are, ca supratem\u0103 a scriiturii, un modus vivendi v\u0103zut ca \u00een\u021belepciune a iubirii, nu ca iubire de \u00een\u021belepciune. Omul transfigurat de scriitorul ie\u0219ean tr\u0103ie\u0219te \u00een vederea vie\u021bii, nu \u00een vederea mor\u021bii, precum la Heidegger, el nu este aruncat \u00een lume, \u00eenc\u00e2t drumul\/ destinul s\u0103u duc la Dumnezeu.
\n\tPentru romancier, via\u021ba nu este o agonie ne\u00eentrerupt\u0103, iar omul, un \u00eenvins predestinat din start de geniul mor\u021bii, de boal\u0103 – contele Pesamosta, femeia\/ fat\u0103, Buliba\u0219a Aurar \u0219i femeia lui etc. au necesara \u00een\u021belepciune a Iubirii: \u201eCa o fulgerare \u00eei trecu prin minte contelui P., cuvintele Sf\u00e2ntului Augustin, cel care spunea: Ce iubesc eu, deci, atunci c\u00e2nd te iubesc? Nu este nici frumuse\u021bea unui corp, nici bog\u0103\u021bia efemer\u0103, nici candoarea lumii pe care o v\u0103d \u0219i care este at\u00e2t de prieten\u0103 ochilor mei (…) Nu aceasta este ceea ce iubesc eu c\u00e2nd \u00eel iubesc pe Dumnezeu, (…) Deodat\u0103 v\u0103zu cuvintele ie\u0219ind din gura ei ca ni\u0219te litere luminoase pe care le putu \u0219i citi \u0219i auzi \u00een aceea\u0219i clip\u0103\u201d (p. 309). Doar av\u00e2nd harul \u00een\u021belepciunii iubirii, este mesajul romancierului, ne putem salva de indiferen\u021b\u0103, dezumanizare, alienare, anxietate, angoas\u0103, moarte interioar\u0103, exil.<\/p>\n

*Emilian MARCU<\/strong>, \u201eAjung\u0103-i nop\u021bii spaima ei!<\/em>\u201d, Editura TipoMoldova, Ia\u0219i, 2023 (Colec\u021bia OPERA OMNIA – romanul de azi)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Diana TRANDAFIR STR\u0102INUL fuge precum iepurii c\u00e2nd dau de dezghe\u021b, precum o\u0219tenii vioi care vor s\u0103 \u00eencalece c\u00e2nd sun\u0103 trompeta<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23315"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=23315"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23315\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23316,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23315\/revisions\/23316"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=23315"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=23315"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=23315"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}