{"id":23069,"date":"2024-04-10T01:30:22","date_gmt":"2024-04-09T22:30:22","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=23069"},"modified":"2024-04-10T01:32:50","modified_gmt":"2024-04-09T22:32:50","slug":"spatii-culturale-nr-93-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=23069","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 93 (9)"},"content":{"rendered":"

Marius CERNEA<\/strong>
\n\"\"

Ploaia<\/strong><\/p>\n

\u00centr-o diminea\u021b\u0103 de var\u0103, ca \u00een multe dimine\u021bi de var\u0103 din copil\u0103ria mea, am luat undi\u021bele \u0219i, cu noaptea \u00een cap, am plecat la pescuit la Mioaz\u0103, o balt\u0103 la vreo trei kilometri de sat, spre Ghergheasa. De data asta, nu singur ci cu un prieten de pe uli\u021b\u0103, Costelu\u0219.
\nAm stat noi pe balt\u0103 ce am stat, nu prea aveam activitate, pe\u0219tele venea rar \u0219i mai mult porcoi enervant. C\u00e2nd \u00eencepuse s\u0103 trag\u0103 \u0219i el mai cu curaj, se vede un nor, nene, dinspre B\u0103l\u0103ceanu, negru-t\u0103ciune.
\n– Maruse, hai s\u0103 mergem, b\u0103, c\u0103 dac\u0103 ne prinde asta pe c\u00e2mp ne face ciuciulete.
\n– Hai, Costic\u0103.
\nStr\u00e2ngem undi\u021bele cu aten\u021bie, s\u0103 nu cr\u0103p\u0103m stuful, le leg\u0103m, ne str\u00e2ngem catrafusele de pe-acolo \u0219i o lu\u0103m peste lunc\u0103, spre p\u0103r. Era un p\u0103r s\u0103lbatic chiar \u00een valea ce cobora dinspre sat, pe marginea unei viroage care \u0219erpuia pe toat\u0103 partea dinspre S\u0103lcioara \u0219i Ghergheasa. Era at\u00e2t de \u00eenalt c\u0103 era reper de baz\u0103 c\u00e2nd erai pe lunc\u0103. Pe oriunde te-ai fi aflat, vedeai p\u0103rul \u0219i \u0219tiai c\u0103 acolo trebuie s\u0103 ajungi.
\n\u0218i mergem noi, vorbind de una, de alta, c\u00e2nd, la vreo dou\u0103 sute de metri de noi se i\u021besc v\u00e2rfurile drepte ale unui p\u0103puri\u0219.
\n– Costic\u0103, nu ne oprim s\u0103 \u00eencerc\u0103m \u0219i la Dobre Coman? Ai v\u0103zut, acolo trage pe ploaie.
\nLa Dobre Coman era o ba\u0219c\u0103 r\u0103mas\u0103 de pe vremea ceapeului, acolo aveau gr\u0103dinarii loturile de legume \u0219i din ba\u0219ca aia tr\u0103geau apa de irigat. Balta a primit numele dup\u0103 cum \u00eel chema pe \u0219eful de echip\u0103 care lucra acolo (ca mai toate b\u0103l\u021bile de pe l\u00e2ng\u0103 sat) \u2013 Dobre Coman.
\n– Hai, m\u0103, s\u0103 \u00eencerc\u0103m! Ia uite, e miri\u0219te l\u00e2ng\u0103 noi, facem o colib\u0103 \u0219i ne b\u0103g\u0103m la ad\u0103post dac\u0103 vine ploaia.
\n– Hai! Arunc\u0103m undi\u021bele \u0219i, p\u00e2n\u0103 trage, adun\u0103m balo\u021bii pentru colib\u0103.
\nDesfac repede undi\u021bele, preg\u0103tesc r\u00e2ma, o bag \u00een ac, arunc undi\u021ba \u00eentr-un ochi \u00eentre stuf \u0219i papur\u0103, numai bun ca popas pentru pe\u0219te. Dau s\u0103 pun m\u00e2na pe a doua undi\u021b\u0103 \u0219i v\u0103d cu coada ochiului pluta lat\u0103 la prima. Zic \u201eIa uite, am pus-o pe br\u0103di\u0219\u201d. Trag \u0219i… zzzzzzzzz, zumz\u0103ie nailonul, \u00eentinz\u00e2ndu-se, \u00een timp ce priveam mirat cum se \u00eendoaie v\u00e2rful b\u0103\u021bului. \u201eAm pe\u0219te. B\u0103\u0103\u0103, am pe\u0219te\u201d. Trag tare \u0219i v\u0103d \u00een ac o c\u00e2rjanc\u0103 g\u0103lbioar\u0103, aproape la palm\u0103.
\n– Pfuuuu, Costic\u0103\u0103\u0103, trage, b\u0103, e din \u0103la mai r\u0103s\u0103rit, \u00eei strig \u00een timp ce m\u0103 uit spre el. Costelu\u0219 se opintea s\u0103 scoat\u0103 \u0219i el unul la fel ca al meu, parc\u0103 fra\u021bi.
\nArunc undi\u021ba. Trage de dou\u0103 ori de ea, apoi lat\u0103 iar. Iar trag! Alt\u0103 g\u0103lbioar\u0103.
\n– Mam\u0103, Costic\u0103, \u00eel spargem! L-am nimerit cu norul \u0103sta!
\n\u0218i d\u0103-i \u0219i trage \u00een continuare! \u0218i priveam cu \u00eenc\u00e2ntare, c\u00e2nd aveam timp, cum se umfla saco\u0219a numai cu g\u0103lbioare din alea cu carnea dulce, pe care le m\u00e2ncam cu m\u0103m\u0103lig\u0103 \u0219i usturoi. Mi le f\u0103cea tataia a\u0219a de bune, t\u0103v\u0103lite prin m\u0103lai \u0219i rumenite numa\u2019 bine \u00een tigaie ( numai el \u0219tia c\u00e2t s\u0103 le lase), c\u0103 le ie\u0219ea o carne de m\u0103 lingeam pe degete. Le t\u0103v\u0103leam apoi prin mujdei \u0219i mai \u00eentingeam \u0219i cu m\u0103m\u0103liga uneori \u00een mujdei \u2013 o bun\u0103tate cum nu v\u0103 \u00eenchipui\u021bi.
\nOcupa\u021bi cu pescuitul \u0103sta nesperat, am uitat de norul care a \u00eenceput s\u0103 br\u0103zdeze cerul cu roiuri de fulgere, de se porneau deasupra noastr\u0103 \u0219i se desf\u0103ceau tocmai la Ghergheasa.
\nNoi ne vedeam lini\u0219ti\u021bi de treburile noastre de pescari, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd… pleosc, o ditamai pic\u0103tura pe ochi.
\nHopaaaa, a \u00eenceput ploaia! Noi, balo\u021bi s\u0103 fi adunat, pace bun\u0103, cine s\u0103 fi renun\u021bat de bun\u0103 voie la o partid\u0103 de pescuit a\u0219a de bun\u0103 c\u0103 prindeam una \u00een an?! Acum, \u00eens\u0103, nu mai avem ce face, hai dup\u0103 balo\u021bi!
\nHai, Costic\u0103\u0103\u0103\u0103!
\n\u0218i d\u0103-i fug\u0103 pe miri\u0219te s\u0103 adun\u0103m balo\u021bi. 4 balo\u021bi. Hai, c\u0103 mai trebuie. 8 balo\u021bi. Hai, repede, ia c\u00e2te doi c\u0103-s cu a\u021b\u0103, nu te taie la m\u00e2ini. 16 balo\u021bi.
\nZvrrrrrrrr… Zvrrrrrrrr…
\nAuuuuuu! Asta-i piatr\u0103, b\u0103! D\u0103 cu piatr\u0103 de-aia mare! D\u0103-o dracu de colib\u0103, Maruse, hai s\u0103 facem tunel \u0219i intr\u0103m pe burt\u0103 c\u0103 ne omoar\u0103! Auuuu!
\nZvrrrrrrr…
\nZvrrrrrrr…
\nA\u0219a s\u0103rea piatra din noi c\u00e2t am f\u0103cut tunelul. Nu \u0219tiu c\u00e2t s\u0103 fi durat, dar nou\u0103 ni s-a p\u0103rut c\u0103 nu mai termin\u0103m. Am intrat pe burt\u0103 \u00een tunelul f\u0103cut, nu am \u00eenc\u0103put chiar cu toate ale noastre, picioarele au r\u0103mas afar\u0103, s\u0103 \u00ee\u0219i primeasc\u0103 \u0219i ele por\u021bia de piatr\u0103.
\nEram deja uzi, dar m\u0103car nu ne mai b\u0103tea piatra \u00een cap \u0219i pe cocoa\u0219\u0103.
\nAm tot stat, iar, nu \u0219tiu c\u00e2t a trecut, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd… pleosc, pleosc… a \u00eenceput s\u0103 curg\u0103 \u0219i prin balo\u021bii \u00eenmuia\u021bi de ap\u0103, de-acum. De pe dedesubt a \u00eenceput s\u0103 p\u0103trund\u0103 apa, care se adunase pe toat\u0103 miri\u0219tea de nu se mai vedeau paiele, cum am constatat noi atunci c\u00e2nd am ie\u0219it.
\nNe-am ciulit urechile! Hai afar\u0103, c\u0103 s-a domolit! \u0218-a\u0219a suntem leoarc\u0103!
\nAm ie\u0219it, am privit marea de ap\u0103 \u00een care se transformase miri\u0219tea dup\u0103 a\u0219a ploaie stra\u0219nic\u0103 \u0219i ne-am zis \u2013 \u201ebine c\u0103 nu ne-a prins la Mioaz\u0103, nu mai puteam s\u0103 s\u0103rim viroaga\u201d.
\nNe-am str\u00e2ns acareturile din nou \u0219i am pornit, tremur\u00e2nd, spre cas\u0103! B\u0103tea un v\u00e2nt rece de la piatra aia… \u0219i noi eram \u00eembr\u0103ca\u021bi ca de var\u0103, s\u0103 nu c\u0103r\u0103m multe cu noi, c\u0103 tremuram ca un c\u00e2ine la injec\u021bie c\u00e2nd am intrat pe poart\u0103.
\nTataia era prin curte, f\u0103cea patrul\u0103 p\u00e2n\u0103 la poart\u0103 c\u0103 nu \u00eei mai venea odorul cu pr\u0103p\u0103dul \u0103sta! C\u00e2nd m-a v\u0103zut s-a luminat la fa\u021b\u0103 \u2013 Pa\u0219tele m\u0103-tii, c\u0103 nu te mai saturi de pe\u0219te! Toat\u0103 ziua la pe\u0219te! N-ai v\u0103zut c\u0103 nu se v\u0103d stelele c\u00e2nd ai plecat, de ce nu \u021bi-ai luat ceva de ploaie la tine?! Treci \u0219i schimb\u0103-te, vezi c\u0103 ai ni\u0219te bor\u0219 cald cu p\u0103st\u0103i \u0219i ni\u0219te p\u0103st\u0103i pr\u0103jite pe plit\u0103.
\nF\u0103cea tataia ni\u0219te p\u0103st\u0103i pr\u0103jite, \u00een tuci, la foc molcom pe plit\u0103, amestecate cu m\u0103rar numa\u2019 bun \u0219i cu usturoi c\u00e2t s\u0103 taie grea\u021ba uleiului de m\u00e2ncai p\u00e2n\u0103 omorai puricele pe burt\u0103. Iar l\u00e2ng\u0103 ele \u00eemi punea un castron de castrave\u021bi mura\u021bi la soare, cu zeam\u0103 din aia numa\u2019 bun\u0103 de tras cu lingura din castron.
\nHai c\u0103 mi s-a f\u0103cut poft\u0103 de p\u0103st\u0103i cu castrave\u021bi mura\u021bi!<\/p>\n


\nViorel DODAN<\/strong>
\n\"\"

sonata lunii pline<\/strong><\/p>\n

am alergat asear\u0103
\ndup\u0103 o lun\u0103 ca\u0219cavaliform\u0103
\nca pe vremea c\u00e2nd
\nca\u0219cavalul era ca\u0219caval
\niar luna era lun\u0103
\nera at\u00e2t de aproape \u00eenc\u00e2t
\na\u0219 fi putut s\u0103-i v\u0103d
\nurmele de v\u0103rsat de v\u00e2nt
\nde pe partea ei luminoas\u0103
\ndar ea
\ng\u00e2dilat\u0103 pe alocuri
\nde degetele anchilozate de ger
\nale salc\u00e2milor
\nfugea \u00eencontinuu
\na\u0219 fi urlat la ea lupe\u0219te
\ndoar-doar se va opri s\u0103 m\u0103 asculte
\nalt\u0103dat\u0103
\nam z\u0103rit-o
\nascunz\u00e2ndu-se pudic\u0103
\ndup\u0103 o perdea de flori de ghea\u021b\u0103
\nascunz\u00e2ndu-\u0219i goliciunea
\nde v\u00e2ntul \u0219uieratic
\na\u0219 fi putut s\u0103-i trag v\u0103lul
\ndoar s-o v\u0103d \u00een splendoarea ei
\ns\u0103lbatic\u0103 \u0219i rece
\nnici atunci
\n\u0219i nici acum
\nn-am \u00eendr\u0103znit s-o \u00eentrerup
\ndin plimbarea ei de sear\u0103<\/p>\n


\nPaul SPIRESCU<\/strong><\/p>\n

Poem \u00een delir<\/strong><\/p>\n

Ar trebui, prietene, un cutremur devastator
\ncare s\u0103 ne-amestece pe to\u021bi cu molozul:
\noameni, fiare \u0219i zei.
\nLumea aceasta nebun\u0103 \u0219i b\u00e2ntuit\u0103 de spaime
\ns-a \u00eenl\u0103trat cu totul
\nf\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tii, f\u0103r\u0103 s\u0103 vrei.<\/p>\n

S-au aliniat deja cele dou\u0103 axe ale istoriei
\n\u00eentr-o sublim\u0103 antisimetrie:
\nse retrag toate fluviile c\u0103tre izvoare,
\nzboar\u0103 to\u021bi caii alba\u0219tri visa\u021bi pe vremuri
\n\u00een dep\u0103rtata noastr\u0103 copil\u0103rie.<\/p>\n

Ar trebui, prietene, cum \u00ee\u021bi zic,
\nun cutremur devastator
\ncare s\u0103 ne-amestece cu molozul pe to\u021bi:
\nlumea aceasta de mult \u00eenl\u0103trat\u0103 ne b\u00e2ntuie visul atavic
\nf\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tii
\nf\u0103r\u0103 ceva s\u0103 mai po\u021bi…<\/p>\n


\nApocaliptic\u0103<\/strong><\/p>\n

\u015ei pe-aici pe la noi ard p\u0103durile, Phaevronia
\ncu ciuma am terminat din vremea r\u0103zboiului
\ncu holera la fel
\ndar o alt\u0103 cium\u0103 \u015fi o alt\u0103 holer\u0103 ne b\u00e2ntuie trupul
\n\u015fi s\u00e2ngele care g\u00e2lg\u00e2ie spasmodic \u00een el<\/p>\n

acum ne plimb\u0103m lin\u015fti\u0163i pe bulevarde
\nne s\u0103rut\u0103m \u015fi ne facem planuri de viitor
\n\u015fi \u00een vremea aceasta chiar aici l\u00e2ng\u0103 noi
\np\u0103durile ard \u015fi c\u00e2mpiile mor<\/p>\n

se-anun\u0163\u0103 deci o prim\u0103var\u0103 bolnav\u0103
\ntoacele bat \u015fi nimeni nu \u015ftie de ce \u015fi de unde
\ntimpul se-ascunde lini\u015ftit \u015fi timid
\n\u00een secunde<\/p>\n

da
\nse-anun\u0163\u0103 o prim\u0103var\u0103 bolnav\u0103 toacele bat
\n\u015fi nimeni nu \u015ftie de ce \u015fi de unde
\nnumai Poetul singur ca o leb\u0103d\u0103 alb\u0103
\n\u00eenh\u0103mat\u0103 la dimine\u0163ile lumii
\nne mai poate r\u0103spunde…<\/p>\n


\nIstorie literar\u0103 <\/strong><\/p>\n

Florin Daniel DINC\u0102 <\/strong><\/p>\n

RE\u00ceNTOARCEREA LA SCRIITORUL DORIN TUDORAN [1]<\/strong><\/p>\n

Superior fiind \u201eprin instruc\u021bie \u0219i aspira\u021bie cititorului format \u00een anii cincizeci\u201d, de bun\u0103 seam\u0103, \u0219i exploat\u00e2nd toate avantajele create de \u0219aizeci\u0219ti, cititorul din anii \u201970 nici nu se ar\u0103ta ahtiat de produsele literare ale \u201eobsedantului deceniu\u201d (Lauren\u021biu Ulici, Problema cititorului, \u00een Literatura rom\u00e2n\u0103 contemporan\u0103. I \u2013 Promo\u021bia 70, 1995, p. 50), nici nu p\u0103rea \u00eennebunit dup\u0103 experimentele poetice agresiv formale.
\nScriitorul \u0219aptezecist \u0219i-a modelat cititorul, ambilor fiindu-le proprie angajarea \u201edin perspectiv\u0103 moral\u0103 \u00een realitatea imediat\u0103\u201d, care ajungea s\u0103 fie \u201eimperativul comun al poeziei \u0219i prozei\u201d (L. Ulici, Problema cititorului, […], 1995, p. 50). S\u0103 te treze\u0219ti deci dintr-un lung co\u0219mar \u0219i s\u0103 \u00eei aju\u021bi \u0219i pe ceilal\u021bi s\u0103 se trezeasc\u0103, iat\u0103 \u021binta beletristului \u0219aptezecist, \u00een caz c\u0103 nu apar\u021binea clicii condeierilor de partid. Pofta de lectur\u0103 a cet\u0103\u021beanului din Rom\u00e2nia anilor 1970\u20131980 func\u021biona la o tura\u021bie maxim\u0103, iar cine ar crede c\u0103 singurii de\u021bin\u0103tori ai \u201eadev\u0103rului cel adev\u0103rat\u201d (L. Ulici, Scurt istoric al \u00eenl\u0103n\u021buirii spiritului, […], 1995, p. 68) \u2013 cel pitit c\u00e2nd mai subtil, c\u00e2nd mai rudimentar \u00eentr-un text (\u201e\u0219op\u00e2rli\u021ba\u201d, c\u0103reia i se cam exagereaz\u0103 importan\u021ba) \u2013 erau doar autorii \u0219i o parte dintre cititorii lor, din schem\u0103 fiind elimina\u021bi \u0219i cenzorii P.C.R.-ului, \u0219i operativii Securit\u0103\u021bii, s-ar dovedi c\u0103 a r\u0103mas un incorigibil naiv.
\nInvitat s\u0103 se exprime asupra calit\u0103\u021bii reac\u021biilor cititorului din anii \u201970, D. Tudoran nu p\u0103rea s\u0103 fie \u00eenc\u00e2ntat, ci mai degrab\u0103 p\u0103rea glacial, de vreme ce nu reu\u0219ea s\u0103 \u00ee\u0219i dea seama din cine ar fi putut s\u0103 fie format publicul unui poet ale c\u0103rui c\u0103r\u021bi de versuri avuseser\u0103 tiraje vexatorii: C\u00e2ntec de trecut Akheronul \u2013 650 de exemplare; O zi \u00een natur\u0103 \u2013 870; Respira\u021bie artificial\u0103 \u2013 985; Pasaj de pietoni \u2013 3770. A\u0219a st\u00e2nd lucrurile, se justific\u0103 \u00eentrebarea: \u201e\u00centr-o cultur\u0103, despre care nu obosim s\u0103 credem c\u0103 e de mas\u0103, te po\u021bi confrunta, cu ADEV\u0102RAT, cu publicul \u00een tiraje de c\u00e2teva sute, ori o mie-dou\u0103 de exemplare?\u201d (D. Tudoran, Restul a devenit… via\u021b\u0103 literar\u0103, \u00een Adaptarea la realitate, 1982, p. 81), care d\u0103dea pe fa\u021b\u0103 n\u0103ruirea iluziei unei literaturi de mas\u0103.
\nDac\u0103 ne referim la anul 1979, la doi poe\u021bi (D. Tudoran \u0219i \u0218tefan Aug. Doina\u0219) \u0219i la Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, re\u021binem c\u0103, \u00een vreme ce lui D. Tudoran i s-a realizat un tiraj de 3770 de exemplare pentru bilan\u021bierul Pasaj de pietoni, lui Doina\u0219 aceea\u0219i editur\u0103 avea s\u0103 \u00eei tip\u0103reasc\u0103 Hesperia \u00een 7290 de buc\u0103\u021bi. Cum s-ar motiva
\ndiferen\u021ba de tiraj dintre c\u0103r\u021bile celor doi \u201escandalagii\u201d de la Colocviul Na\u021bional de Poezie din 1978? Ce argument ar fi inatacabil nu \u0219tim, \u00eens\u0103 diferen\u021ba dintre cotele de vizibilitate de care se bucurau cei doi s-ar putea constitui \u00eentr-un argument a c\u0103rui soliditate ar sta \u00een picioare.
\nOri de c\u00e2te ori ne interes\u0103m de evolu\u021bia rela\u021biei dintre literatur\u0103 \u0219i cititor, nu ar trebui s\u0103 pierdem din vedere c\u0103 tirajele tip\u0103riturilor r\u0103m\u00e2neau un veritabil c\u0103lc\u00e2i al lui Ahile. De ce oare? P\u0103i cum s\u0103 \u00ee\u0219i formeze publicul s\u0103u poetul care trimitea \u00een libr\u0103rii de la c\u00e2teva sute la c\u00e2teva mii de exemplare dintr-o carte, la 4\u20135 ani? \u00cen absen\u021ba unor tiraje semnificative, prin care s\u0103 se realizeze \u00eempingerea figurii spiritului creator p\u00e2n\u0103 \u00een limburile societ\u0103\u021bii comuniste, cum ar fi reu\u0219it, de exemplu, D. Tudoran s\u0103 se conving\u0103 asupra cotelor de reactivitate a orizontului de a\u0219teptare al cititorului? S\u0103 fi fost sc\u0103derea tirajelor \u0219i a num\u0103rului de pagini ale revistelor motivat\u0103 doar prin criza de h\u00e2rtie ori ar trebui s\u0103 ne g\u00e2ndim \u0219i la altceva? C\u0103 scriitorul nu \u00eei era pe at\u00e2t de fidel pe c\u00e2t \u00eei cerea Partidul s\u0103 \u00eei fie, Puterea va fi g\u00e2ndit c\u0103, sub\u021biind tirajele c\u0103r\u021bilor \u0219i grosimea revistelor literare, \u00eel f\u0103cea mai pu\u021bin disponibil pentru cititori: \u201eDin ra\u021biuni, atunci, de \u00een\u0103sprire a controlului ideologic (fiindc\u0103 tezele din iulie 1971 nu putuser\u0103 a fi integral aplicate), Ceau\u0219escu a comprimat drastic publica\u021biile politice \u0219i culturale ale vremii.\u201d (Nicolae Manolescu, \u00een Decalogul criticii literare, 2005, p. 48) Nemul\u021bumirea pus\u0103 pe seama sub\u021birimii tirajelor se asocia cu altele, una eviden\u021biind, de pild\u0103, sc\u0103derea interesului Puterii \u00een sus\u021binerea inechivoc\u0103 a promo\u021biei literare \u201970: \u201eExista, \u00een urm\u0103 cu ani buni, o preocupare evident\u0103 de sus\u021binere a adev\u0103ratelor valori literare tinere.\u201d (D. Tudoran, \u00cen principiu; dar \u00een practic\u0103, […], 1982, p. 89). S\u0103 indice realit\u0103\u021bile \u201econfirm\u00e2nd aceast\u0103 nedorit\u0103 involu\u021bie \u00een activitatea de sus\u021binere a valorilor tinere\u201d, D. Tudoran a recurs la compararea factorilor de afirmare a promo\u021biei \u0219aizeciste cu cele ce se \u00eent\u00e2mplau dup\u0103 1973\u20131974. Care au fost propulsan\u021bii \u0219aizeci\u0219tilor? Pe l\u00e2ng\u0103 eforturile criticii literare de a impune o serie de scriitori tineri \u2013 ale c\u0103ror c\u0103r\u021bi s-au \u00eentors contra realismului socialist, repudiind anecdotismul \u0219i ideologia, reinstaur\u00e2nd liricul \u0219i esteticul \u2013 re\u021binem c\u00e2teva eviden\u021be. Prima a fost \u00eenfiin\u021barea colec\u021biei Luceaf\u0103rul din cadrul ESPLA, al c\u0103rei director a fost Ion B\u0103nu\u021b\u0103, omul care avea s\u0103 se salveze de la inclemen\u021ba judec\u0103\u021bii postdecembriste prin exemplaritatea activit\u0103\u021bii editoriale. Dup\u0103 ce Ion B\u0103nu\u021b\u0103 a fost demis \u00een 1968, fiindc\u0103 publicase \u2013 \u00een Biblioteca pentru to\u021bi \u2013 Poezia rom\u00e2n\u0103 modern\u0103 de la G. Bacovia la Emil Botta (antologie, prefa\u021b\u0103 \u0219i note de N. Manolescu), colec\u021bia Luceaf\u0103rul a disp\u0103rut. Tinerilor le-a r\u0103mas s\u0103 debuteze prin \u201econcursurile de debut ale editurilor\u201d, ma\u0219in\u0103rii cu mers obscur, care mai mult ocoleau valoarea dec\u00e2t o atr\u0103geau. Rezultatele acelor turniruri ale debutan\u021bilor erau descurajante, ca \u0219i cum s-ar fi volatilizat sevele poetice ale fiin\u021bei rom\u00e2ne\u0219ti, pentru c\u0103 \u201emaladii interne (…) nu permit(eau) acestor concursuri s\u0103 premieze \u0219i s\u0103 trimit\u0103 \u00een libr\u0103rii suficiente c\u0103r\u021bi de valoare\u201d (D. Tudoran, \u00cen principiu; dar \u00een practic\u0103, […], 1982, p. 90).
\nDin c\u00e2te spunea D. Tudoran sau din ceea ce l\u0103sa s\u0103 se citeasc\u0103 pe sub enun\u021buri, pricepem c\u0103 Puterea lucra minu\u021bios, sistematic, lu\u00e2ndu-i scriitorului \u2013 care nu o servea \u00een clovneriile ei \u2013 orice form\u0103 de manifestare slobod\u0103, fireasc\u0103, sper\u00e2nd s\u0103 \u00eei readuc\u0103 pe indocili pe calea dreapt\u0103. Desfiin\u021barea colec\u021biei Luceaf\u0103rul va fi urmat\u0103 de suprimarea colec\u021biei Albatros, unde \u201epoe\u021bii tineri remarcabili, ajun\u0219i la a treia ori a patra lor carte, \u00ee\u0219i publicau volume selective\u201d (D. Tudoran, \u00cen principiu; dar \u00een practic\u0103, […], 1982, p. 90). Anul\u0103rilor de colec\u021bii literare, care nu trebuie puse pe seama obtuzit\u0103\u021bii directorilor de edituri, li s-au al\u0103turat expresiile indiferen\u021bei politicii culturale ceau\u0219iste fa\u021b\u0103 de poe\u021bii care aspirau la deschiderea de orizonturi de acceptare colectiv\u0103, f\u0103r\u0103 a trece pe sub furcile caudine ale D.S.S.-ului \u0219i C.C.E.S.-ului. Deci tirajele anemice sau meschine, \u201ece se acord\u0103 primelor c\u0103r\u021bi ale unui poet\u201d (D. Tudoran, \u00cen principiu; dar \u00een practic\u0103 […] 1982, p. 90), sub care se mi\u0219cau idiosincrasiile Puterii, care sabota receptarea prin formarea cititorului insignifiant numerice\u0219te, care vulnerabiliza pecuniar scriitorul, erau una dintre loviturile date literaturii acelor vremuri.
\nSerialul \u00eenjosirii beletristului \u0219aptezecist continua sub condeiul polemistului D. Tudoran. Acesta \u00ee\u0219i concentra tirul pe revistele \u00een ale c\u0103ror pagini poezia se furi\u0219a, aici aceasta amestec\u00e2ndu-\u0219i excelen\u021ba cu mediocritatea, spre deosebire de \u0219aizecism, c\u00e2nd exponen\u021bii lui se bucurau de spa\u021bii tipografice largi, fapt datorat intereselor Puterii ale c\u0103rei manevre aveau s\u0103 fie decodate peste ani. C\u00e2nd \u00ee\u0219i \u00eendrepta privirea spre emisiunile literare ale Radioului \u0219i ale Televiziunii, ce vedea diferit D. Tudoran? Nimic!… Radioul \u0219i Televiziunea lucrau pe acela\u0219i tipar. Nep\u0103sarea fa\u021b\u0103 de lansarea valorilor era coloana vertebral\u0103 a activit\u0103\u021bii lor, prioritar\u0103 fiind reprezenta\u021bia improvizatorilor care jucau \u00een hora loialit\u0103\u021bii fa\u021b\u0103 de Puterea care \u00ee\u0219i f\u0103\u021buia figura uzit\u00e2nd impostura exuberant\u0103.
\nCeea ce pentru D. Tudoran p\u0103rea de ne\u00een\u021beles prin anii 1975\u20131980, pentru Eugen Negrici avea s\u0103 devin\u0103 limpede dup\u0103 1990. Dictatura \u2013 sim\u021bindu-se excelent \u00een propria piele, bucur\u00e2ndu-se at\u00e2t \u00een interior, c\u00e2t \u0219i \u00een exterior de o splendid\u0103 fotografie, a c\u0103rei putere de seduc\u021bie fusese decis\u0103, incredibil, prin cutezan\u021ba ceau\u0219ist\u0103 din 1968 \u2013 \u00ee\u0219i d\u0103dea arama pe fa\u021b\u0103. Puterea avea s\u0103 reac\u021bioneze prin opozi\u021bie cu sine, cu vechea generozitate.
\nCeea ce le sc\u0103pase cu dou\u0103 m\u00e2ini scriitorilor, dup\u0103 1965, c\u00e2nd avusese interesul s\u0103 o fac\u0103 (\u00eenlocuirea cultului dejist al personalit\u0103\u021bii prin cultul ceau\u0219ist al personalit\u0103\u021bii), urma s\u0103 fie drastic retras: \u201eC\u00e2nd etapa de consolidare a puterii personale s-a \u00eencheiat, scriitorii au avut dovada c\u0103 rolul pe care \u00eel rezervase \u0219i lor propaganda luase sf\u00e2r\u0219it: li s-a adus aminte cu brutalitate c\u0103 nu puteau aspira a fi mai mult dec\u00e2t au fost destina\u021bi s\u0103 fie \u0219i \u00een 1950.\u201d (Eugen Negrici, Scurt istoric al propagandei prin poezie, \u00een vol. Poezia unei religii politice. Patru decenii de agita\u021bie \u0219i propagand\u0103, 1995, p. 354) \u020antrebarea \u201eCreatorii de art\u0103 pot fi buni critici? (D. Tudoran, Maturizarea, dac\u0103 nu vine c\u00e2nd trebuie, poate fi \u0219i o sinucidere, […], 1982, p. 94) \u00eei fusese adresat\u0103 recenzentului D. Tudoran \u00eensu\u0219i, pe ocolite, sau viza \u00eens\u0103\u0219i breasla m\u00e2nuitorilor de condei? Ideea c\u0103 poetul ar trebui s\u0103 scrie versuri \u0219i numai versuri, s\u0103 se \u021bin\u0103 departe de recenzie, de cronica literar\u0103 sau de eseu, este veche, de sorginte maiorescian\u0103 (Mircea Martin, Critica \u2013 con\u0219tiin\u021ba literaturii?, \u00een Singura critic\u0103, 2006, p. 35).
\nRealitatea literar\u0103 \u2013 una refractar\u0103 la orice exces \u0219i la nefasta imobilitate \u2013 a luat \u00een r\u0103sp\u0103r interdic\u021bia practic\u0103rii criticii literare de beletri\u0219ti. Nu condescenden\u021ba unora sau a altora, ci valoarea scrierilor proprii \u00ee\u021bi garanteaz\u0103 dreptul de a trece frontiera de la un gen literar la altul: \u201eAzi, ca \u0219i alt\u0103dat\u0103, arta rom\u00e2neasc\u0103 are c\u00e2\u021biva excelen\u021bi critici ce poart\u0103 acelea\u0219i nume cu ale unor importan\u021bi creatori.\u201d (D. Tudoran, Maturizarea, dac\u0103 nu vine c\u00e2nd trebuie, poate fi \u0219i o sinucidere […] 1982, p. 94)
\nFinalul \u201emai orice creator viseaz\u0103 la o exegez\u0103 asupra propriei opere, un fel de Cutare par lui m\u00eame\u201d \u00eel \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 pe D. Tudoran ca fiind ispitit de duhul edific\u0103rii unei interpret\u0103ri a operei sale prin prisma inten\u021bionalit\u0103\u021bii auctoriale, \u00eens\u0103, revenindu-\u0219i, le-a transferat altora aceast\u0103 povar\u0103: \u201eDeocamdat\u0103, prefer s\u0103 ascult comentariile celor chema\u021bi s\u0103 le fac\u0103.\u201d (D. Tudoran, Maturizarea, dac\u0103 nu vine c\u00e2nd trebuie, poate fi \u0219i o sinucidere […] 1982, p. 94)
\nFa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 cu verdictele criticii, cum ar trebui s\u0103 reac\u021bioneze un poet? Fire\u0219te c\u0103 nu exist\u0103 niciun vademecum general valabil. Serenitatea auctorial\u0103 (D. Tudoran, Restul a devenit\u2026 via\u021b\u0103 literar\u0103 […] 1982, p. 80) nu era o emana\u021bie constant\u0103 a eului creator, ci o dificil\u0103 producere de sine, o poz\u0103 a adapt\u0103rii la realitatea fluctuant\u0103 a recept\u0103rii, a domolirii orgoliului arz\u0103tor, a tocirii sensibilit\u0103\u021bii ultragiate, a autoimpunerii de puerile canoane, precum m\u0103rturisita necitire a cronicilor literare. Aceast\u0103 senin\u0103tate auctorial\u0103 se organizeaz\u0103 \u00een jurul verbelor \u201eam c\u00e2\u0219tigat\u201d, \u201elupt\u00e2nd\u201d \u0219i \u201es\u0103v\u00e2r\u0219ind\u201d, care ar trebui astfel redistribuite: \u201es\u0103v\u00e2r\u0219ind\u201d, \u201elupt\u00e2nd\u201d \u0219i \u201eam c\u00e2\u0219tigat\u201d, ad\u0103ug\u00e2ndu-li-se (ca agen\u021bi ai persuad\u0103rii) loc. adverbial\u0103 \u201edin greu\u201d \u0219i sintagma \u201eeforturi nu tocmai de neglijat\u201d (D. Tudoran, Restul a devenit\u2026 via\u021b\u0103 literar\u0103 […] 1982, p. 80). Acest \u201elupt\u00e2nd din greu cu mine \u00eensumi\u201d (rostit b\u0103rb\u0103te\u0219te, prozaic, \u00een 1980) ne r\u0103suce\u0219te cu fa\u021ba \u00eenspre debutantul D. Tudoran. Nu el ne invitase, \u00een Mic tratat de glorie (1973), la \u201eultimul turnir\u201d interior \u0219i exterior? Nu atunci Poetul \u0219i Puterea \u00eencepeau s\u0103 \u00ee\u0219i dea cota de s\u00e2nge \u00eentr-o aren\u0103 lipsit\u0103 de str\u0103lucire (Rom\u00e2nia socialist\u0103)?
\nCeea ce le imputa D. Tudoran comentatorilor de literatur\u0103 era dispersia \u00een ac\u021biuni de construire a mesajelor transmise c\u0103tre cititori, astfel c\u0103 \u2013 peste valorile criticilor singulari, unele chiar imbatabile \u2013 se juca drama fragilit\u0103\u021bii solidarit\u0103\u021bii de breasl\u0103, clicile literare fiind \u00een floare \u00een Rom\u00e2nia acelor ani: \u201eAdic\u0103 nutresc b\u0103nuiala (cu gust de convingere) c\u0103 avem mai degrab\u0103 un num\u0103r de critici foarte buni \u0219i cu mult mai pu\u021bin o critic\u0103 literar\u0103, \u00een sensul unui \u00abfront\u00bb bine articulat.\u201d (D. Tudoran, Restul a devenit\u2026 via\u021b\u0103 literar\u0103\u201d […] 1982, p. 79). Dac\u0103 obsesia de \u201e\u00abfront\u00bb bine articulat\u201d nu \u00eei chinuia pe criticii \u0219aptezeci\u0219ti, s-a \u00eent\u00e2mplat ca expectativa lor s\u0103 gireze amor\u021birea procesului de stopare a invaziei nonvalorilor, deci a \u00eens\u0103il\u0103rilor patriotarde, nu de \u00eenmul\u021bire a valorilor refractare la obiectivele Puterii: \u201eA\u0219a st\u00e2nd lucrurile, a\u0219 zice c\u0103, de o bun\u0103 bucat\u0103 de vreme, critica noastr\u0103 literar\u0103 a s\u0103v\u00e2r\u0219it mai rar dec\u00e2t are dreptul (era s\u0103 spun obliga\u021bia!) impunerea ori respingerea tran\u0219ant\u0103 a unor scriitori.\u201d (D. Tudoran, Restul a devenit\u2026 via\u021b\u0103 literar\u0103\u201d […] 1982, p. 79).
\nCeea ce r\u0103m\u00e2ne irecuzabil \u00een privin\u021ba promo\u021biei literare \u201970 \u2013 prin compara\u021bie cu r\u0103sf\u0103\u021bata promo\u021bie \u201960 \u2013 este insignifian\u021ba investi\u021biilor criticii literare \u00een confec\u021bionarea de socluri pentru \u0219aptezeci\u0219ti (L. Ulici, Promo\u021bia 70 \u2013 privire general\u0103 […] 1995, p. 45). Ce a\u0219tepta D. Tudoran de la criticii \u0219aptezeci\u0219ti? S\u0103 \u00ee\u0219i redefineasc\u0103 obiectivele, a\u0219a ca prioritar s\u0103 se concentreze asupra crea\u021biei colegilor de promo\u021bie decenal\u0103, model fiindu-le \u0219aizeci\u0219tii, care s-au afirmat printr-o exemplar\u0103 solidaritate dintre oper\u0103 \u0219i interpretare, poetul \u0219i criticul trec\u00e2nd prin drama descoperirii \u0219i a afirm\u0103rii de sine cu mari beneficii reciproce (D. Tudoran, E frig \u0219i e noapte, seniori! […] 1982, pp. 74\u201376).
\nApelul lui D. Tudoran c\u0103tre colegii din promo\u021bia \u201970 \u2013 verbalizat \u00een E frig \u0219i e noapte, seniori! \u2013 era un spectacol de con\u0219tiin\u021b\u0103 literar\u0103 m\u0103r\u0219\u0103luind \u00eentr-o campanie de anexare de teritorii, unele care li se cuveneau celor ce crescuser\u0103 la umbra ap\u0103s\u0103toare a \u0219aizeci\u0219tilor \u00eencununa\u021bi cu lauri. Aidoma oratorului nelini\u0219tit de metehnele ascult\u0103torilor s\u0103i, D. Tudoran formula poetica lui \u201eS\u0103 nu…\u201d, a conjunctivului negativ cu sens de imperativ, rostogolindu-ne \u00een auz o avers\u0103 de enun\u021buri imperative, \u00een care ironia \u0219i sarcasmul \u00ee\u0219i disput\u0103 scaunul de onoare, \u00een care fervoarea angaj\u0103rii d\u0103 \u00een clocot, astfel c\u0103 pagina pare c\u0103 ia foc (D. Tudoran, E frig \u0219i e noapte, seniori! […] 1982, pp. 74\u201376).
\nFinalul proclama\u021biei E frig \u0219i e noapte, seniori!, anun\u021bat prin fraza: \u201eAsta era ce doream s\u0103 v\u0103 spun, iubi\u021bi colegi de genera\u021bie.\u201d, aducea \u00een b\u0103taia aten\u021biei un gazetar aproape dezabuzat, un poet aproape \u00eenvins de defetism, nedesolidariz\u00e2ndu-se totu\u0219i de o promo\u021bie decenal\u0103. \u0218aptezeci\u0219tii r\u0103m\u00e2neau \u00eenghesui\u021bi \u00eentr-un proiect \u00eenghe\u021bat, purt\u00e2nd pe chipul spiritului creator umbrele victimelor venind din lupta promo\u021biilor literare coexistente, astfel c\u0103 \u201evom privi, \u00een continuare, derapajele hilare ale criticului buldozer prin poezia noastr\u0103, degetul lui ar\u0103\u00act\u0103tor, cam ars, ce-i drept, turn\u00e2ndu-ne ici \u0219i colo de \u00abdezideologiza\u021bi\u00bb, slalomurile speciale ale criticului subtil pe marginea (al\u0103turi) de c\u0103r\u021bile noastre\u201d (D. Tudoran, E frig \u0219i e noapte, seniori! […] 1982, p. 76).
\nResponsabili de calitatea raportului oper\u0103 literar\u0103-critic\u0103 literar\u0103 erau mul\u021bi. Cine s\u0103 fi fost primii dintre
\nace\u0219tia? De bun\u0103 seam\u0103 c\u0103 scriitorii \u0219i anali\u0219tii lor, cei ce ar fi trebuit s\u0103 joace dup\u0103 cutume, genialoizi \u0219i loiali intereselor confreriei, ceea ce nu se petrecea zilnic, c\u0103 via\u021ba literar\u0103 nu se afi\u0219a doar \u00een roz. Nu de pu\u021bine ori via\u021ba literar\u0103 s-a \u00eembr\u0103cat \u00een negrul interven\u021bionismului Puterii, care perfec\u021biona comedia lui Potemkin, al umilin\u021belor precarit\u0103\u021bii pecuniare a litera\u021bilor, al lin\u0219ajului scriitoricesc: \u201eCeea ce nu a fost amuzant, ci a devenit crim\u0103 cu premeditare a fost activitatea membrilor unui anumit grup de a le aduce celorlal\u021bi acuza\u021bii ce-i puteau trimite pe ace\u0219tia din urm\u0103 la exterminare \u2013 profesional\u0103, social\u0103 \u0219i (de ce nu?) fizic\u0103.\u201d (D. Tudoran, Certuri \u0219i grupuri literare, \u00een Eu, fiul lor. Dosar de Securitate, 2010, p. 38). Consecin\u021bele atacului Puterii asupra con\u0219tiin\u021belor s-au f\u0103cut resim\u021bite \u00een inventarea triadei \u00eenchegate dintr-un beletrist esopic, comentatorul complice \u0219i v\u00e2n\u0103torul de \u201e\u0219op\u00e2rle\u201d, de mesaje camuflate, lectura devenind \u0219i ea \u201eun mod de contesta\u021bie, ea \u00eens\u0103\u0219i \u00een hain\u0103 esopic\u0103\u201d (L. Ulici, Scurt istoric al \u00eenl\u0103n\u021buirii spiritului […] 1995, p. 68). Beletri\u0219tii, criticii literari \u0219i cititorii se r\u0103zboiau cu Puterea \u0219i cu DSS-ul, cu mogulii Propagandei \u0219i cu panegiri\u0219tii epocii. Rom\u00e2nia intrase \u00eentr-un alt deceniu obsedant, care \u00ee\u0219i inventa loialii purt\u0103tori de cuv\u00e2nt, D. Tudoran afl\u00e2ndu-se printre ace\u0219tia (D. Tudoran, Fragmente din stenograma cuv\u00e2nt\u0103rii rostite de TUDORAN DORIN la \u0219edin\u021ba din 6 mai 1980 a Consiliului de conducere a Uniunii Scriitorilor […] 2010, p. 123).
\nC\u00e2nd discut\u0103m despre literatura burdu\u0219it\u0103 de \u201e\u0219op\u00e2rle\u201d, n-ar trebui s\u0103 credem c\u0103 to\u021bi scriitorii se transformaser\u0103 \u00een disiden\u021bi, \u00een sinuciga\u0219i literari. Ast\u0103zi n-ar trebui s\u0103 evit\u0103m s\u0103 (ne) \u00eentreb\u0103m c\u00e2t mai apreciaz\u0103 postdecembristul din textele predecembriste, dac\u0103 totul s-a \u00eence\u021bo\u0219at, contextele \u0219i subtextele s\u0103rind \u00een aer: \u201eMai sigur, opera nu ne mai spune acela\u0219i lucru ca la lectura din urm\u0103 cu decenii. Am semnalat peste tot evanescen\u021ba unor mesaje resim\u021bite odinioar\u0103 at\u00e2t de puternic.\u201d (Nicolae Manolescu, Fotografii de tinere\u021be, \u00een Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache, 2017, p. 164).
\nPoetul \u0219i criticul ar fi trebuit \u2013 pu\u021bini au f\u0103cut-o! \u2013 s\u0103 m\u0103r\u0219\u0103luiasc\u0103 spre acela\u0219i \u021bel, care i-ar fi \u00eennobilat: sporirea valorilor rom\u00e2ne\u0219ti \u0219i sec\u0103tuirea for\u021belor de \u00eencoronare a impostorilor \u0219i a veleitarilor slujind megalomania Puterii. Nu \u00eentotdeauna sl\u0103biciunile criticii le erau imputabile numai Puterii \u0219i acoli\u021bilor, f\u0103r\u0103 ca lui, comentatorului literar, s\u0103 nu \u00eei revin\u0103 o c\u00e2time de responsabilitate \u00een fisurarea calit\u0103\u021bii rela\u021biei dintre scriitori, judec\u0103torii lor \u0219i cititori, de vreme ce de viciile \u201ecenzorului intern\u201d se molipsiser\u0103 to\u021bi (D. Tudoran, Restul a devenit\u2026 via\u021b\u0103 literar\u0103 […] 1982, pp. 81\u201382).
\nC\u00e2nd D. Tudoran \u2013 ap\u0103r\u00e2nd promo\u021bia \u201970, c\u0103reia \u00eei apar\u021binea \u2013 l-a prins la str\u00e2mtoare pe criticul literar (cel t\u00e2n\u0103r, apropiat de el \u00eensu\u0219i, ca v\u00e2rst\u0103 biologic\u0103: Alex. \u0218tef\u0103nescu), atunci l-a executat rapid, ap\u0103s\u00e2nd degetul pe criteriului moral, a\u0219a realiz\u00e2nd acel rechizitoriu apropiat de pamflet: \u201eMali\u021bios, de un timp, cu cei f\u0103r\u0103 influen\u021b\u0103, prevenitor din cale afar\u0103 cu autorii de\u021bin\u00e2nd pozi\u021bii administrative mai r\u0103s\u0103rite, binevoitor cu unii redactori ori \u00abcolaboratori apropia\u021bi\u00bb ai unor reviste \u00abmai dure\u00bb, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 dea cu tifla c\u00e2nd \u00ab\u021bine\u00bb \u0219i redevenind umil c\u00e2nd se impune, Alex. \u0218tef\u0103nescu, critic de real talent, mi se pare azi mai preocupat de realizarea unei cariere dec\u00e2t de \u00eemplinirea unei cariere critice.\u201d (D. Tudoran, G\u00e2nduri despre prestidigita\u021bie […] 1982, p. 99). Ce erori comisese Alex. \u0218tef\u0103nescu? Scriind \u0219i public\u00e2nd Gravitate \u0219i joc \u00een Rom\u00e2nia literar\u0103 (37\/1978), \u00eempricinatul dorind \u201es\u0103 schi\u021beze \u00abo versiune mai pu\u021bin tran\u0219ant\u0103, dar mai realist\u0103\u00bb dec\u00e2t altele cu privire la poezia autorilor afirma\u021bi dup\u0103 anul 1970\u201d (D. Tudoran, G\u00e2nduri despre prestidigita\u021bie […] 1982, p. 94) \u0219i-a dezechilibrat balan\u021ba aprecierii \u0219i prin omiteri, \u0219i prin restr\u00e2ngeri spa\u021bio-tipografice impardonabile, ar\u0103t\u00e2ndu-se culant cu George Arion, urm\u00e2nd ca redactorul de la Flac\u0103ra s\u0103 \u00ee\u0219i concretizeze bun\u0103voin\u021ba fa\u021b\u0103 de r\u0103ul panegirist Alex. \u0218tef\u0103nescu (D. Tudoran, G\u00e2nduri despre prestidigita\u021bie […] 1982, p. 98)?
\nJudecata de valoare nu s-ar putea face dac\u0103 autorul n-ar cuteza s\u0103 \u00ee\u0219i pun\u0103 c\u0103r\u021bile la dispozi\u021bia profesioni\u0219tilor, s\u0103 se predea du\u0219manilor, necondi\u021bionat, dintr-o irepresibil\u0103 necesitate de dialog, literatura \u0219i citirea literaturii coabit\u00e2nd, chiar dac\u0103 rela\u021bia este una cu n\u0103b\u0103d\u0103i: \u201e\u00cen sine, literatura este o nevoie imperioas\u0103 pe care critica vine s\u0103 o satisfac\u0103, o nevoie de dialog, \u00een care fiecare devine el \u00eensu\u0219i confrunt\u00e2ndu-se cu cel\u0103lalt, \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t opera literar\u0103 nu cap\u0103t\u0103 existen\u021b\u0103 deplin\u0103 dec\u00e2t atunci c\u00e2nd sensul ei vine de la cel\u0103lalt, dec\u00e2t atunci c\u00e2nd este criticat\u0103.\u201d (Serge Doubrovsky, Ce este critica?, \u00een De ce noua critic\u0103?, 1977, p. 280).
\nPoetul \u2013 aidoma celorlal\u021bi beletri\u0219ti \u2013 \u00ee\u0219i ap\u0103r\u0103 drepturile sale de \u00eentemeietor al dialogului cu judec\u0103torii sensibiliza\u021bi de voin\u021ba de cooperare a operei literare, pe care \u00eent\u00e2iul o \u00eempinge \u00een b\u0103taia lecturilor, pe c\u00e2nd criticului literar nu \u00eei trece prin minte s\u0103 \u00ee\u0219i reduc\u0103 libertatea de manevr\u0103, uneori ajung\u00e2ndu-se la pernicioasa utilizare a textelor, nu la interpretarea lor (U. Eco, \u00een Marin Mincu, Semiotica literar\u0103 italian\u0103, 1983, p. 75).
\nC\u0103 trebuie s\u0103 i se respecte scriitorului de literatur\u0103 critic\u0103 dreptul s\u0103u la libertatea de verdict este un principiu irecuzabil, dar nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 \u00een anume cazuri beletristul nu poate cere s\u0103 i se dea seam\u0103, adic\u0103 s\u0103 realizeze critica criticii de care a avut parte, atunci sl\u0103biciunile adversarului favoriz\u00e2ndu-l, de bun\u0103 seam\u0103, \u00een acest sens.
\nDac\u0103 \u00een G\u00e2nduri despre prestidigita\u021bie, replic\u0103 la Gravitate \u0219i joc, cel ce fusese obiect al repro\u0219urilor lui D. Tudoran era Alex. \u0218tef\u0103nescu, \u00een o Scrisoare deschis\u0103 \u0219i neexpediat\u0103 nu se devoaleaz\u0103 identitatea vinovatului de construirea unui verdict marcat de superficialitatea lectur\u0103rii unor volume de versuri ale lui D. Tudoran. Ce \u00eel iritase pe D. Tudoran fusese deghizarea truismelor ideatice ale novicelui recenzent \u00eentr-un jargon preten\u021bios, de care se molipsise prin r\u0103sfoirea unor traduceri din critica european\u0103: \u201eUna din marile satisfac\u021bii intelectuale pe care le-am avut citind recenzia ce a\u021bi avut bun\u0103voin\u021ba s-o consacra\u021bi c\u0103r\u021bii mele Respira\u021bie artificial\u0103 a fost aceea de-a afla c\u0103: \u00abPoezia presupune, \u00eenaintea depist\u0103rii temei o adev\u0103rat\u0103 filosofie a stilului, care o scoate din referen\u021bial\u00bb. Frumos! \u2013 mi-am zis. Ad\u00e2nc \u0219i original! \u2013 am ad\u0103ugat.\u201d (D. Tudoran, Scrisoare deschis\u0103 \u0219i neexpediat\u0103 […] 1982, p. 77).
\nCel ce era \u201ecunoscut, \u00een aceea\u0219i m\u0103sur\u0103, ca poet \u0219i critic\u201d, \u021binta replicantului D. Tudoran, avea voca\u021bia recidiv\u0103rii prin inexactit\u0103\u021bi, care ar fi fost u\u0219or de eliminat, \u00een caz c\u0103 sim\u021bul aten\u021biei fa\u021b\u0103 de text, alias respectul, ar fi func\u021bionat: \u201eNu, stimate poet \u0219i critic, n-am publicat nicio carte cu titlul \u00abC\u00e2ntec pentru trecut Akheronul\u00bb.\u201d (D. Tudoran, Scrisoare deschis\u0103 \u0219i neexpediat\u0103, […], 1982, p. 78). Din punctul de vedere al lui D. Tudoran, exercitarea actului critic va fi condi\u021bionat\u0103 de aflarea \u00een posesia scriitorului de critic\u0103 literar\u0103 a unor instrumente de ac\u021biune, nu pu\u021bine, de care calitatea unui produs (cronic\u0103 literar\u0103, recenzie etc.) depinde \u00eentru totul: talent, informa\u021bie, cultur\u0103, \u201eminim\u0103 aten\u021bie (respect)\u201d (D. Tudoran, Scrisoare deschis\u0103 \u0219i neexpediat\u0103 […] 1982, p. 77). De vreme ce titlurile \u00eei d\u0103deau b\u0103taie de cap acelui \u201eDumneavoastr\u0103\u201d care \u201en-a\u021bi apucat s\u0103 publica\u021bi niciun volum\u201d, D. Tudoran \u2013 \u00eendoindu-se, metaforic vorbind, sub \u201e\u00abpovara\u00bb celor 7 volume (…) mai bune, mai altfel\u201d \u2013 nu putea r\u0103m\u00e2ne nep\u0103s\u0103tor la dovezile de ignoran\u021b\u0103 \u0219i de grosolan\u0103 neaten\u021bie, care puneau sub semnul \u00eentreb\u0103rii rezisten\u021ba lecturii: \u201eNu at\u00e2t pentru c\u0103 Scrisori \u0219i C\u00e2ntece nu sunt, deloc, acela\u0219i lucru, dar de nu \u0219tiu, iertat\u0103-mi fie ignoran\u021ba, cine e \u0219i ce reprezint\u0103 al Dvs. Akemoros, \u00een schimb v\u0103 pot spune, adic\u0103 reaminti, cine este Arhemoros.\u201d (D. Tudoran, Scrisoare deschis\u0103 \u0219i neexpediat\u0103 […] 1982, p. 77). Atacul asupra cronicarului slab informat \u0219i neglijent avea s\u0103 ia forma invit\u0103rii la citire, D. Tudoran, mali\u021bios, indic\u00e2ndu-i E.R. Curtius, Literatura euro-pean\u0103 \u0219i evul mediu latin, dup\u0103 rezumarea legendei lui Arhemoros. Aparent cordial \u2013 incisiv, de fapt, sarcastic, a\u0219ez\u00e2ndu-\u0219i pe talgerul din st\u00e2nga al balan\u021bei cele \u0219apte volume (poezie, reportaje, interviuri), iar pe cel din dreapta \u2013 nimicul recenzentului, D. Tudoran pare s\u0103-i fi zic\u00e2nd veleitarului autor al foilor incriminate: \u201eCizmare, nu mai sus de sanda!\u201d, cum \u00eei strigase, la Colocviul Na\u021bional de Poezie (1978), \u201ePiticului-\u0219tie-tot\u201d, care \u00ee\u0219i sc\u0103pase otrava Tezelor din 6 iulie 1971 \u00een c\u0103lim\u0103rile rom\u00e2nilor.
\nFiecare vr\u00e2nd s\u0103 fie \u00een oglinda celuilalt doar ce crede el c\u0103 ar fi fiind, beletristul nu se poate sustrage contextului de-a convie\u021bui ochi \u00een ochi cu analistul s\u0103u, cu toate c\u0103 \u201efiecare vorb\u0103 a lui, \u00een loc s\u0103 \u00eenfloreasc\u0103 asemeni unui tran\u00acdafir la geamul criticului, cade ca o piatr\u0103 pe masa de lucru a acestuia, om de v\u00e2rsta lui\u201d (D. Tudoran, E frig \u0219i e noapte, seniori! […] 1982, p. 73). Experien\u021ba de literat, deloc generoas\u0103, l-a adus pe D. Tudoran \u00een pozi\u021bia de-a avea pielea t\u0103b\u0103cit\u0103 de lovituri \u0219i de-a fi mai pu\u021bin reactiv.
\nIu\u021beala con\u0219tientiz\u0103rii dizarmoniilor din dialogul scriitor-analist-cititor \u00eel va salva pe D. Tudoran de la infertila \u00eempietrire \u00een discordii literare sau nonliterare. Revenirea la ale sale \u0219i punerea \u00een parantez\u0103 a celuilalt, nu<\/p>\n

lapidarea lui, \u00eei d\u0103deau for\u021ba s\u0103 \u00eenainteze, accept\u00e2nd inevitabilitatea adversit\u0103\u021bii, astfel c\u0103 \u201ede fiecare dat\u0103 c\u00e2nd mi-apare o carte nu sunt deloc terorizat \u2013 v\u0103 rog s\u0103 m\u0103 scuza\u021bi! \u2013 de \u00abCe va spune critica literar\u0103?\u00bb.\u201d (D. Tudoran, Restul a devenit\u2026 via\u021b\u0103 literar\u0103\u201d […] 1982, pp. 79\u201380)
\n\u00cen realitatea dublei \u00eencrederi (\u201eo nep\u0103tat\u0103 \u00eencredere reciproc\u0103 \u00eentre creatorul \u0219i comentatorul actului artistic\u201d), peste ascu\u021bimea unghiului de vedere formulat de analist (\u201echiar dac\u0103, nu de pu\u021bine ori, vom fi nemul\u021bumi\u021bi [cu sau f\u0103r\u0103 temei] de ceea ce se va scrie despre c\u0103r\u021bile noastre\u201d (D. Tudoran, Genera\u021bia \u2013 o fic\u021biune obligatorie […] 1982, p. 58), ar sta farmecul dramei scriitorice\u0219ti \u0219i normalitatea literaturii neslujind la doi st\u0103p\u00e2ni: ei \u00eens\u0103\u0219i, nu \u0219i Puterii! Con\u0219tient fiind de menirea criticii literare, f\u0103r\u0103 de care nu ar deveni literatur\u0103 ceea ce s-a vrut literatur\u0103, D. Tudoran \u00eei r\u0103m\u00e2nea al\u0103turi acesteia, criticii literare, chit c\u0103 nu fusese ocolit de un tratament re\u021binut, glacial, contondent (D. Tudoran, Ora\u0219ele lumii, ora\u0219ele mele, firul cu plumb […] 1982, p. 112).
\nCeea ce \u00een epoc\u0103 p\u0103rea a fi m\u0103cel, azi, c\u00e2nd \u00eei recitim pe bravii predecembri\u0219ti, care au multe p\u0103cate ale tinere\u021bii nem\u0103rturisite sau doar par\u021bial aduse la lumin\u0103 (\u0218tefan Aug. Doina\u0219, Ion Motoarc\u0103, \u00een Evoc\u0103ri, 2003, p. 60), ne d\u0103m seama c\u0103 pip\u0103im fa\u021betele o\u021bioaselor discordii de via\u021b\u0103 literar\u0103 tulburat\u0103, a\u0219a cum C\u00e2rmaciul \u0219i-o dorea, \u00een care se intervenea discre\u021bionar, fiindc\u0103 astfel erau \u021binu\u021bi \u00een fr\u00e2u protocroni\u0219tii de la S\u0103pt\u0103m\u00e2na \u0219i de la Luceaf\u0103rul, precum \u0219i cosmopoli\u021bii de la Rom\u00e2nia literar\u0103 (Sursa: Grigoriu Sorin, 1 Oct. 1980, \u00een D. Tudoran, Eu, fiul lor. Dosar de Securitate, 2010, p. 158).
\nCalitatea actului critic numai p\u0103rea ori chiar \u0219i era condi\u021bionat\u0103 de imperativele politicii culturale ceau\u0219iste? Aidoma poetului ori prozatorului, dac\u0103 astfel se \u00eent\u00e2mpla \u00een cazul lor, criticul literar trebuia s\u0103 beneficieze de aten\u021bia matern\u0103 a deciden\u021bei oficiale, s\u0103 ac\u021bioneze \u00een total\u0103 libertate de opinie, astfel situ\u00e2ndu-se \u00een afara suspiciunii de viciere a verdictului de evaluare, drept care ar trebui \u201es\u0103 vedem dac\u0103: ace\u0219ti critici au deplin\u0103 independen\u021b\u0103 spre a fi ceea ce le cerem s\u0103 fie, dac\u0103 via\u021ba literar\u0103 (cu foarte omenescul ei aspect de via\u021b\u0103 social\u0103, administrativ\u0103, ierarhii false, posturi, situa\u021bii) nu-i \u00eempiedic\u0103 s\u0103-\u0219i fac\u0103 datoria\u201d (D. Tudoran, Genera\u021bia \u2013 o fic\u021biune obligatorie, […], 1982, p. 58).
\nPe c\u00e2nd critica \u0219aptezecist\u0103 a dezertat din postul ei, remarc\u00e2ndu-se \u201eo \u00abdiluare\u00bb a generozit\u0103\u021bii criticii noastre de azi fa\u021b\u0103 de literatura celor mai tineri autori\u201d (D. Tudoran, Genera\u021bia \u2013 o fic\u021biune obligatorie […] 1982, p. 58), D. Tudoran, aidoma altor poe\u021bi, tr\u0103ia \u00eencol\u021bit de temeri bine motivate, dintre care de frunte erau posibila deturnare con\u0219tient\u0103 a voca\u021biei literare \u0219i posibila slujire voluntar\u0103 a previzibilit\u0103\u021bii prelungite de la o carte la alta. Nu incertitudinile privind consisten\u021ba propriului har poetic \u00eel ap\u0103sau pe intervievatul D. Tudoran prin 1977 (\u201e\u0219tiu, \u0219i \u00eenc\u0103 foarte bine, c\u0103 am talent\u201d), ci teama de a se perverti printr-un soi de literatur\u0103, pericolul sporind c\u00e2nd prin ispitele, c\u00e2nd prin inclemen\u021ba sistemului cel f\u0103\u021bi\u0219 represiv: \u201eMarea mea fric\u0103 este alta: aceea de a-l folosi cum nu trebuie.\u201d (D. Tudoran, Genera\u021bia \u2013 o fic\u021biune obligatorie, […], 1982, p. 57)
\nAccept\u00e2nd regulile jocului literar \u0219aptezecist, D. Tudoran ar fi fost martor \u2013 s\u0103 \u00eemprumut\u0103m titlul primei poezii din Mic tratat de glorie \u2013 al instaur\u0103rii previzibilit\u0103\u021bii literare fatale, dac\u0103 s-ar fi l\u0103sat c\u0103l\u0103uzit dup\u0103 jaloanele recept\u0103rii scrierilor sale, care nu era \u00eentru totul insensibil\u0103 acum la preferin\u021bele, acum la idiosincrasiile Puterii absurde. Duhul insumisiunii, c\u0103ruia D. Tudoran nu putea s\u0103 i se opun\u0103, \u00eel f\u0103cea agentul \u0219oc\u0103rii orizontului de a\u0219teptare al criticilor literari \u0219i al cititorilor s\u0103i, el f\u0103c\u00e2ndu-\u0219i, pe temelia revoltei native, un model de crez de scriitor: \u201e\u00cencep \u00eens\u0103 s\u0103 simt gustul de a-i nedumeri, \u00een continuare, pe unii. Adic\u0103, vreau s\u0103 scriu c\u0103r\u021bi care nu vor merge pe drumul pe care mi-l prevedeau. Spun oare o mare noutate afirm\u00e2nd c\u0103 \u0219ansa dintotdeauna a artistului a stat \u00een a da nu ceea ce se a\u0219tepta de la el, ci altceva?\u201d (D. Tudoran, Genera\u021bia \u2013 o fic\u021biune obligatorie, […], 1982, p. 57).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Marius CERNEA Ploaia \u00centr-o diminea\u021b\u0103 de var\u0103, ca \u00een multe dimine\u021bi de var\u0103 din copil\u0103ria mea, am luat undi\u021bele \u0219i,<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23069"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=23069"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23069\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":23073,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/23069\/revisions\/23073"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=23069"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=23069"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=23069"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}