{"id":22984,"date":"2024-03-30T01:59:00","date_gmt":"2024-03-29T22:59:00","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22984"},"modified":"2024-03-30T02:00:07","modified_gmt":"2024-03-29T23:00:07","slug":"spatii-culturale-nr-1-12","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22984","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 1 (12)"},"content":{"rendered":"

Florin Dochia<\/strong>
\n\"\"

\u00cent\u00e2lniri cu Max<\/strong>
\n (fragment)<\/p>\n

Daniel intr\u0103 \u00een holul blocului \u00een care se afla garsoniera unchiului Cezar. V\u0103zu imediat dreptunghiul de h\u00e2rtie lipit pe u\u015fa ascensorului: defect. Va trebui s\u0103 urce pe sc\u0103ri cele \u015fapte etaje\u2026 Ori s-ar putea \u00eentoarce \u00een alt\u0103 zi\u2026 Alese prima variant\u0103, nu avea cum s\u0103 renun\u0163e, mai ales c\u0103 se socotea cam sedentar, adunase pe p\u00e2ntec ceva strat adipos, mai l\u0103rgise pu\u0163in cureaua\u2026 \u015fi doar abia se apropiase de treizeci de ani! O porni ritmic, a\u015fa cum \u015fi amintea c\u0103 f\u0103cea pe munte, c\u00e2nd pleca, \u00eenc\u0103 din martie, cu grupul de prieteni care acum se risipise \u00een cele patru z\u0103ri. Un vag miros ciudat venea de la burlanul prin care gunoiul ajungea de la toate etajele \u00een camera de la subsol, \u00eei m\u00e2ng\u00e2ia n\u0103rile, amestec\u00e2ndu-se cu miasmele de ceap\u0103 pr\u0103jit\u0103, fiertur\u0103 de os afumat, deodorant amestecat cu sudoare veche, p\u0103m\u00e2nt de flori din ghivecele postate pe la col\u0163urile casei sc\u0103rii. La ora aceea nu prea se auzeau zgomote, doar din loc \u00een loc ecoul \u00eenfundat al unei voci de actri\u0163\u0103 sud-american\u0103 din vreo telenovel\u0103.
\nPere\u0163ii, la \u00eenceput cura\u0163i, se umpleau treptat de mereu mai multe desene, graffitti \u2013 figuri \u015fi litere adesea bine executate, am\u0103nun\u0163it, cu detalii \u015fi umbre. Lumina galben\u0103, slab\u0103 de aprindea pe fiecare palier odat\u0103 ce trecea prin dreptul unui senzor de prezen\u0163\u0103 montat undeva sus, \u00eentr-un col\u0163. La etajul al treilea, se aprinse cu \u00eent\u00e2rziere, dup\u0103 ce f\u0103cuse c\u00e2\u0163iva pa\u015fi pe \u00eentuneric, \u00een apropierea zidului a c\u0103rui greutate masiv\u0103 o sim\u0163ise l\u00e2ng\u0103 palma \u00eentins\u0103 instinctiv. Lumina albastr\u0103, fantomatic\u0103. Umbrele treptelor \u00ee\u015fi pierduser\u0103 din consisten\u0163\u0103. \u00cei p\u0103rea c\u0103 urc\u0103 \u00een noapte o cascad\u0103 a t\u0103cerii; fragmentele minuscule de mic\u0103 din zugr\u0103veala alb\u0103 str\u0103luceau ca ni\u015fte pic\u0103turi suspendate \u00een aer. Negrul lucios al u\u015filor din fa\u0163\u0103 era o suprafa\u0163\u0103 a unui lac sub razele lunii, \u00een mijloc vizorul ca un mic nuf\u0103r galben.Deja respira cu dificultate. Se rezem\u0103 de balustrad\u0103 c\u00e2nd treptele se sf\u00e2r\u015fir\u0103. La parter se tr\u00e2nti o u\u015f\u0103. Apoi f\u00e2\u015f\u00e2itul celei metalice de la intrare care se \u00eenchidea automat. Trupul i se scurse \u00eencet p\u00e2n\u0103 se a\u015fez\u0103 pe podeaua de mozaic. Chiar c\u0103 era sedentar! Apele din cele dou\u0103 u\u015fi jucau \u00een continuare \u00een fa\u0163a ochilor lui Daniel. Treptat c\u00e2\u015ftigau \u00een ad\u00e2ncime, iar formele se organizau \u00eenspre un sens. \u00centoarse privirea c\u0103tre plafon, apoi reveni c\u0103tre u\u015fi: formele alc\u0103tuite din umbre \u015fi lumini \u015fi continuau mi\u015fcarea spre volume recognoscibile \u2013 cl\u0103diri, pavaje, f\u00e2\u015fii de gazon, un indicator albastru pe care urme albe deveneau inevitabil litere.
\nDeodat\u0103 \u00eei inund\u0103 mintea un vis mai vechi \u2013 nu foarte vechi, totu\u015fi! \u2013 \u00een care \u00eel vedea pe Nae Simion cu o sticl\u0103 de rachiu \u015fi o crati\u0163\u0103 murdar\u0103 de resturile unei m\u00e2nc\u0103ri cu sos. E \u00een sta\u0163ia de autobuz de la Sc\u0103ri. Nae Simion are o cas\u0103 de reparat, a lui, a nu se \u015ftie cui, de astupat g\u0103uri \u00een ziduri, a\u015fa pare c\u0103 zice, morm\u0103ie, z\u00e2mbe\u015fte t\u00e2mp. Nae Simion pleac\u0103 \u00eempleticindu-se cade \u00eentr-o balt\u0103 de noroi verzui se scufund\u0103 cu capul pare c\u0103 respir\u0103 noroi vom\u0103 de noroi uleios verzui ca un amestec de balig\u0103 \u2013 e cea\u0163\u0103 e frig e amurg trec\u0103tori ca ni\u015fte umbre \u00een haine cenu\u015fii pe l\u00e2ng\u0103 fabrica de mobil\u0103 de unde iese pe un co\u015f abur alb rece. Iau sticla de rachiu \u015fi o pun pe asfaltul umed, murdar\u2026 \u00eencerc s\u0103-l ridic n-am putere sunt slab \u00eel t\u00e2r\u0103sc e moale elastic ca o piftie neagr\u0103 \u00eel scap din noroi \u00eel t\u00e2r\u0103sc ajunge \u00een alt\u0103 b\u0103ltoac\u0103 vom\u0103 verzuie de noroi lent\u0103 \u00eei curge din gur\u0103 din nas din urechi\u2026 trec\u0103tori ca ni\u015fte umbre murmur\u00e2nd – o rumoare de umbre \u00een haine cenu\u015fii zdren\u0163uite
\nBRUSC M\u0102 TREZESC \u00een alt vis \u00een \u00eenc\u0103perea mic\u0103 \u00een casa din livad\u0103 \u00een apropierea p\u0103durii soba rece \u00een \u00eenc\u0103perea rece vag o und\u0103 de c\u0103ldur\u0103 draperia e la loc \u00een cadrul u\u015fii absente \u00een fotoliu nu e C\u0103lin (din care vis?) care a\u015fteapt\u0103 pe cineva, pe cine? Cineva cu toate hainele gr\u0103mad\u0103 \u00een mijlocul camerei \u00eentre crengi rupte pentru foc crengi cu frunze uscate unele jilave lipicioase strivite ce mizerie! \u015ei mai e cineva la marginea privirii o prezen\u0163\u0103 feminin\u0103 ghemuit\u0103 sau scund\u0103 \u00een haine groase cenu\u015fii \u2013 C\u0103lin absent \u00een fotoliu z\u00e2mbe\u015fte: E Laurina. De ce ai schimbat draperia din tocul u\u015fii? A\u015ftept pe cineva! Pe cine? Pe cineva! z\u00e2mbe\u015fte cald enigmatic. Laurina ghemuit\u0103 la marginea privirii. M\u0102 TREZESC (?) veioza e aprins\u0103 micul aparat de radio cu muzic\u0103 de noapte m\u0103 ridic o linguri\u0163\u0103 de peltea am ness pe undeva, da, \u00een buzunarul jachetei \u00eel v\u0103d e acolo sub\u0163ire lung red cup \u00eel voi p\u0103stra pentru diminea\u0163\u0103 e sear\u0103 e noapte unsprezece noaptea mi-e sete m\u0103 duc dup\u0103 ap\u0103 apa rece din buc\u0103t\u0103ria rece mai aprind o \u0163igar\u0103 cinci monede de cinci bani ro\u015fu-cupru pe mas\u0103 am aprins o \u0163igar\u0103 m\u0103 voi strecura sub plapuma rece voi citi cartea cu coperte reci un roman angoasant bine scris premiat a\u015f fi vrut iar Ray Bradbury dar am \u00eenghi\u0163it-o repede nemestecat am nasul rece afar\u0103 strig\u0103te de be\u0163ivi am\u00e2n somnul am\u00e2n visul acum recunosc: visez colorat! Ce \u00eenseamn\u0103 asta, Sigmund, dragule?
\nOchii i se focalizeaz\u0103 pe indicatorul albastru: F\u00e9camp. La falaise. Pe o parte, cl\u0103diri vechi: 1656, 1692, 1710, 1770 \u2013 cifre \u00een relief pe frontispicii v\u0103ruite \u00een culori vii, straturi peste straturi. Stre\u015fini ondulate, decora\u0163iuni din tabl\u0103 decupat\u0103. De cealalt\u0103 parte, \u0163\u0103rmul \u015fi velierele la odihn\u0103. Omopla\u0163ii rezema\u0163i de dou\u0103 vergele metalice. U\u015fa din st\u00e2nga pentru ochiul st\u00e2ng. U\u015fa din dreapta pentru ochiul drept: iahturi um\u0103r la um\u0103r (copastie la copastie), p\u0103dure de catarge leg\u0103nat\u0103 de valuri mici, plesc\u0103itul lor nep\u0103s\u0103tor \u00een granitul \u0163\u0103rmului. \u00centre u\u015fi, peretele luminat bleu-ciel, stelu\u0163e de mic\u0103 str\u0103lucind intermitent. Acolo trece Diana. Singur\u0103. 1656, 1692, 1710, 1770 \u2013 e aproape\u2026 iese pe caldar\u00e2mul din pietre rotunde. Ochii focalizeaz\u0103 pe chipul ei, apoi se dep\u0103rteaz\u0103 rapid \u2013 zoomout! Sear\u0103. Silueta Dianei \u00een blugi str\u00e2m\u0163i, jachet\u0103 de f\u00e2\u015f galben\u0103,
\np\u0103rul ro\u015fcat r\u0103sfirat de briz\u0103. Silueta unui b\u0103rbat scund urc\u00e2nd cele cinci trepte de lemn ale sc\u0103rii de pe puntea b\u0103rcii spre \u0163\u0103rmul acoperit cu lespezi dreptunghiulare de granit. Manta lung\u0103 cenu\u015fie de cauciuc, p\u0103l\u0103rie cu boruri largi. Un vechi marinar la plimbarea de sear\u0103. Diana r\u0103t\u0103cind f\u0103r\u0103 scop pe faleza de la F\u00e9camp. Daniel a\u015fezat, rezemat de dou\u0103 vergele metalice, sprijin\u0103 balustrada. Etajul al treilea din \u015fapte. Din zece, dar el n-a urcat niciodat\u0103 mai sus de \u015fapte. Respir\u0103 normal, ritmic. Ochii panorameaz\u0103 peisajul F\u00e9camp. B\u0103tr\u00e2nul la F\u00e9camp. \u00cen cur\u00e2nd se va \u00eent\u00e2lni cu Diana. Ea nu se va speria. Ea va spune: Bun\u0103 seara! Nu Bon soir! A\u015fa va spune. B\u0103tr\u00e2nul o va privi lung. La Manche \u00ee\u015fi aduce obolul de cea\u0163\u0103 umezind pietrele de pavaj. Umezind p\u0103rul ro\u015fcat al fetei. Umezind borurile p\u0103l\u0103riei b\u0103tr\u00e2nului. Imaginea se \u00eenchide rapid ca o pleoap\u0103, apoi se deschide \u015fi dezv\u0103luie un iris albastru.
\nDaniel se ridic\u0103 at\u00e2t de sprinten c\u00e2t \u00ee\u015fi poate permite. Viziunea \u00eei \u00eent\u00e2rzie \u00een spatele privirii. Constat\u0103 c\u0103 nu e uimit, c\u0103 i se pare firesc s\u0103 plonjeze \u00een ceva ca un fel de vis unde personajele se amestec\u0103 aparent \u00eent\u00e2mpl\u0103tor. Se scutur\u0103 de \u00eentreb\u0103ri \u015fi porne\u015fte vioi spre treptele care duc la urm\u0103torul nivel. (Spre urm\u0103torul vis?) Sus, lumina e din nou galben\u0103.
\nU\u015fa garsonierei se deschide la fel de silen\u0163ios. \u00cen\u0103untru, aceea\u015fi lini\u015fte de vat\u0103. Acela\u015fi miros de mobile vechi, cu luciu mat \u015fi de h\u00e2rtie \u00eeng\u0103lbenit\u0103 \u00eentre copertele c\u0103r\u0163ilor odihnindu-se pe rafturi. E r\u0103coare \u015fi umbr\u0103 ca sub nuc. Ocole\u015fte jil\u0163ul \u015fi se a\u015feaz\u0103 \u00eentr-un fotoliu moale, dup\u0103 ce-\u015fi aprinde o \u0163igar\u0103 la bricheta mare de pe birou. Am\u00e2n\u0103 momentul lecturii cu un fel de masochism sau poate c\u0103 amintirea noilor \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, proasp\u0103t\u0103, \u00eel deruteaz\u0103. Leg\u0103tura cu un Max Buruian\u0103 despre care \u00eei sosesc tot felul de ve\u015fti, \u00eent\u00e2i dinspre biblioteca unchiului Cezar, apoi de la Ilie, de la Diana, de la Iura devine complicat\u0103. Se surprinde lipsit de mirare, ia mesajele ca atare, nemestecat, ca un depozit de orice, neselectiv. Faptul c\u0103 \u00eencepe s\u0103 aib\u0103 \u015fi viziuni pare a apar\u0163ine aceluia\u015fi firesc. Garsoniera \u00eel atrage ca un magnet, a trecut doar \u00een fug\u0103 pe la redac\u0163ia ziarului ca s\u0103 predea discheta cu textul pentru num\u0103rul urm\u0103tor, a schimbat c\u00e2teva fraze despre vreme (\u00eentr-un t\u00e2rziu venise \u015fi vara, dup\u0103 dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de timp posomor\u00e2t \u015fi ploios), a glumit cu Monica, secretara durdulie \u015fi mereu vesel\u0103, a promis s\u0103 vorbeasc\u0103 la expozi\u0163ia unei pictori\u0163e obsedat\u0103 de arlechini, colombine \u015fi Egon Schiele, a \u00eent\u00e2rziat r\u0103bd\u0103tor ascult\u00e2nd povestea vie\u0163ii moldoveanului \u201esiberian\u201d \u015fi acum, aici, \u00een\u0103untru, \u00eent\u00e2rziind clipa c\u00e2nd va deschide cartea de pe birou, c\u0103ut\u00e2nd filele l\u0103sate de unchiul Cezar.
\nG\u00e2ndul \u00eei fuge la discu\u0163ia de ieri, din camera de lucru a lui Victor Valerian. Se \u00eent\u00e2lneau o dat\u0103 pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een casa din spatele \u015ecolii Centrale \u2013 Daniel, Costache, Victor. Pentru el era un prilej s\u0103 nu fumeze timp de dou\u0103 ore \u015fi s\u0103 bea un pahar de vin bun. Profesorul Costache avea mereu ceva de clarificat din domenii extraliterare \u2013 filosofie, istoria popoarelor, psihanaliz\u0103, \u015ftiin\u0163e exacte (ceea ce credea el c\u0103 e fals, \u015ftiin\u0163ele astea nu erau deloc at\u00e2t de exacte pe c\u00e2t se sus\u0163inea; c\u00e2t de exacte sunt num\u0103rul Pi ori num\u0103rul de aur? Mai degrab\u0103 erau \u015ftiin\u0163e aproximative\u2026 De aceea \u015fi devenise adeptul logicii triadice, mai potrivit\u0103 unei judec\u0103\u0163i apropiate de adev\u0103r. Sau de Adev\u0103r.)\u2026 Tocmai la acest ultim domeniu Daniel emisese o ipotez\u0103 destul de neobi\u015fnuit\u0103 (sau a\u015fa i se p\u0103ruse lui\u2026). Viziunea noastr\u0103 asupra realit\u0103\u0163ii – zisese – se bazeaz\u0103 pe o conven\u0163ie asupra valorii cunoa\u015fterii empirice, prin sim\u0163uri, eventual prelungite de instrumente imperfecte. \u00cencrederea \u00een aceast\u0103 conven\u0163ie \u00eensemn\u0103 credin\u0163a \u00een halucina\u0163ia existen\u0163ei. Lumea nu este cum o percepem noi, oamenii. Nici cum o percep elefan\u0163ii, taurii (care nu v\u0103d culorile) sau delfinii (care – \u015ftia\u0163i? \u2013 nu dorm niciodat\u0103, pentru c\u0103 ar muri!). incon\u015ftien\u0163i, c\u0103l\u0103torim din co\u015fmar \u00een co\u015fmar, f\u0103r\u0103 z\u0103bav\u0103, f\u0103r\u0103 clipe de trezie. Dincolo de noi, de realitatea pe care am convenit-o, se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi altceva sau nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimic \u2013 nu avem de unde \u015fti \u015fi nici m\u0103car nu ajungem s\u0103 dorim a \u015fti. Costache afi\u015fase o privire fix\u0103, sub care se putea ascunde orice. Victor z\u00e2mbise \u00een\u0163elept \u2013 z\u00e2mbetul acela care f\u0103cea ca \u00een fiecare an s\u0103 adune \u00een juru-i cinci-\u015fase studen\u0163i ca discipoli ai filosofului cu c\u00e2teva c\u0103r\u0163i remarcabile la activ care era, curtat de grupurile de intelectuali din preajma revistelor de specialitate. Mai mult, acoperise scurta t\u0103cere turn\u00e2nd cafea \u00een cea\u015fca lui Daniel \u015fi invit\u00e2ndu-l pe Costache s\u0103 mai ia un fursec.
\n– Via\u0163a e un somn prea scurt \u2013 se auzise, apoi, vocea profesorului de literatur\u0103 \u00eencerc\u00e2nd o concluzie. Deja pensionat, se \u00eenh\u0103mase la recuperarea a ceea ce nu f\u0103cuse, din diferite motive, timp de trei decenii \u2013 c\u0103r\u0163i de critic\u0103 \u015fi istorie literar\u0103 solid analitice \u015fi \u00eenc\u00e2nt\u0103toare ca expresie. Avea un sim\u0163 deosebit pentru poezie \u015fi i se recuno\u015ftea locul prim \u00een judecarea anumitor opere literare \u015fi scriitori de marc\u0103. Dar a\u015f fi putut s\u0103 fac atunci ceea ce fac acum, se \u00eentreba pe sine uneori, \u015ftiam atunci ce \u015ftiu acum, eram preg\u0103tit, aveam lini\u015ftea \u015fi deta\u015farea necesare?
\nDaniel lega ie\u015firea de ieri de \u00eent\u00e2mpl\u0103rile ce-au urmat plec\u0103rii unchiului Cezar. Acestea \u00eel obligaser\u0103 s\u0103 judece altfel lucrurile, s\u0103 priveasc\u0103 altfel \u00een jur. Uneori se g\u00e2ndea la o via\u0163\u0103 de pustnic, de ata\u015fament fa\u0163\u0103 de natur\u0103 \u2013 \u00eencercase \u00een adolescen\u0163\u0103 (doar atunci facem cele mai teribile experien\u0163e!), dar nu rezistase dec\u00e2t dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni s\u0103 locuiasc\u0103 \u00een casa dintr-un sat de munte a bunicilor \u015fi s\u0103 hoin\u0103reasc\u0103 de unul singur peste culmi \u015fi prin v\u0103i umede \u015fi verzi.
\nIese pe balcon s\u0103 sting\u0103 \u0163igara \u00eentr-o farfurioar\u0103 cu ap\u0103. Ora\u015ful se \u00eentinde dedesubt p\u00e2n\u0103 la dealul pe care \u00eel \u00eembr\u0103\u0163i\u015feaz\u0103, oprindu-se la p\u0103durile de fagi. Undeva, c\u00e2\u0163iva mesteceni. \u00cen alt\u0103 parte, un p\u00e2lc de brazi mai \u00eencoace, \u015firurile de arini de pe malurile p\u00e2raielor. Acoperi\u015furile ro\u015fii ale caselor dintre care r\u0103sar, cenu\u015fii, siluetele celor c\u00e2teva zeci de blocuri construite dup\u0103 marele cutremur din \u201977. Brusc, are o senza\u0163ie acut\u0103 c\u0103 se afl\u0103 acas\u0103. C\u0103 aici este locul lui. Nu se g\u00e2nde\u015fte dac\u0103 acest aici e balconul, blocul, ora\u015ful, planeta. Ar putea fi oriunde cu aceast\u0103 senza\u0163ie \u00eenso\u0163indu-l. \u00eenchide ochii \u015fi se p\u0103trunde de o lini\u015fte ad\u00e2nc\u0103, o pace despre a c\u0103rei existen\u0163\u0103 nu \u015ftiuse vreodat\u0103. Se \u00eentoarce la izbucnirea de ieri, \u00een fa\u0163a celor doi prieteni \u015fi crede c\u0103 ar fi trebuit s\u0103 mai adauge ceva, un protest pe care-l citise \u00eentr-o carte: \u201eAtunci c\u00e2nd un co\u015fmar nu e vis, realitatea trebuie s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 \u00een valut\u0103 forte.\u201d Autorul avea acela\u015fi prenume ca \u015fi el. \u00ce\u015fi aminte\u015fte c\u0103, poate f\u0103r\u0103 vreo leg\u0103tur\u0103, notase, seara t\u00e2rziu, \u00een jurnal: \u201eNe-au r\u0103mas amintirile pe care nu le-a putut uita. Cele mai rele.\u201d Mai jos, un vers din care poate nu va ie\u015fi niciodat\u0103 un poem: \u201eLumina adoarme la por\u0163i visat\u0103 de-un ve\u015fnic \u015fi dac\u0103.\u201d.
\nSirena unei ambulan\u0163e \u00eel face s\u0103 deschid\u0103 ochii. Se \u00eentoarce \u00een\u0103untru. Cartea de pe birou e luminat\u0103 de o raz\u0103 venit\u0103 de nic\u0103ieri. O atinge cu palma \u015fi simte c\u0103ldura moale a pielii lucioase, str\u0103vechi. Se a\u015feaz\u0103 \u00een jil\u0163ul rece \u015fi o deschide.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Florin Dochia \u00cent\u00e2lniri cu Max (fragment) Daniel intr\u0103 \u00een holul blocului \u00een care se afla garsoniera unchiului Cezar. V\u0103zu imediat<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22984"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22984"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22984\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22986,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22984\/revisions\/22986"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22984"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22984"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22984"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}