{"id":22952,"date":"2024-03-27T02:54:04","date_gmt":"2024-03-26T23:54:04","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22952"},"modified":"2024-03-27T02:54:04","modified_gmt":"2024-03-26T23:54:04","slug":"spatii-culturale-nr-1-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22952","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 1 (9)"},"content":{"rendered":"

Mircea V. Homescu<\/strong>
\n\"\"

Indignatio faber oratoris<\/p>\n

Cu furie s-au n\u0103pustit pe vultur p\u0103s\u0103rile toate
\n\u015fi bl\u00e2nde ca \u015fi r\u0103pitoare.
\n\u015ei-au hot\u0103r\u00e2t, cu gheare, ciocuri, s\u0103-l omoare.
\nVulturul aprig se zb\u0103tu… p\u00e2n\u0103 c\u0103zu.
\nAtunci, ad\u00e2nc \u00eendurerat,
\n\u201ece v-am f\u0103cut?\u201d
\nle-a \u00eentrebat,
\ncu glasul stins, cu al mor\u0163ii grai.
\nIar p\u0103s\u0103rile i-au r\u0103spuns:
\n\u201enimic, doar c\u0103 prea sus te \u00een\u0103l\u0163ai\u201d.
\n(versuri scrise \u00een temni\u0163a Sighetului
\nla aflarea mor\u0163ii lui Iuliu Maniu)<\/em><\/p>\n

Desigur, a\u015fa este: revolta \u00eel f\u0103ure\u015fte pe lupt\u0103tor, alteori chiar \u015fi pe Kamikadze (a se re\u0163ine… cu majuscul\u0103!). Eu \u00eensumi am dob\u00eendit \u00eendr\u0103zneala de a scrie, de vorbit… limbut am fost de c\u00eend m\u0103 \u015ftiu, numai dup\u0103 ce sufletul mi s-a umplut de sc\u00e2rb\u0103 fa\u0163\u0103 de ceea ce v\u0103d \u00een juru-mi. Motive de admira\u0163ie, pentru mul\u0163i \u015fi multe \u00eentre care am tr\u0103it, am avut \u015fi mai \u00eenainte de a purcede s\u0103 scriu; numai indignarea\/sc\u00e2rba, \u00eens\u0103, m-a f\u0103cut s\u0103 iau condeiul \u015fi s\u0103-l \u00eempl\u00e2nt ad\u00e2nc, cu foc, \u00een clisa pestilen\u0163ial\u0103 a realit\u0103\u0163ilor cu care m-am confruntat de prea mult\u0103 vreme, pentru a putea s\u0103 mai tac. Scrisul a devenit pentru mine o ultima ratio scris\u0103 pe \u201etunul\u201d cu care \u00eencerc s\u0103 trag \u00een \u201eAPORII METAFORIZATE\u201d, \u00een toate nemerniciile lumii de azi; ultim argument cu care \u00eencerc s\u0103 iau atitudine fa\u0163\u0103 de tot ce m\u0103 umple de groaz\u0103 \u015fi de sc\u00e2rb\u0103 din ce v\u0103d \u015fi aud, mai aproape sau mai departe. M\u0103 \u00eempinge acel horror vacui, oroare a vidului moral \u00een care ne zbatem… \u015fi ne place. Fiindc\u0103 astfel stau lucrurile, adic\u0103 motivele pentru care purced din nou a-mi a\u015fterne pe h\u00e2rtie sentimente, g\u00e2nduri \u015fi revolte la un loc, nu voi face, nici de data asta, un expozeu savant, organizat secven\u0163ial, ci voi folosi tot vechiul meu procedeu, al t\u0103ierii cozii (c\u00e2inelui, s\u0103racul) dintr-odat\u0103, bref adic\u0103. Fragmentarizarea \u015fi separa\u0163ia, p\u00e2n\u0103 la sarcasm, a formul\u0103rilor, la care recurg cu pl\u0103cere, sunt benefice tuturor, recte cititorului, c\u00e2t \u015fi truditorului \u00eentr-ale scrisului. Decep\u0163iile se vor \u00eent\u00e2lni cu satisfac\u0163iile, \u00een paginile care urmeaz\u0103, fiindc\u0103 a\u015fa e via\u0163a \u015fi cu unele, \u015fi cu celelalte. Nu voi expune cine \u015ftie ce nout\u0103\u0163i cu iz filozofic. Voi sparge doar coaja, de ou, a banalului cotidian \u015fi ve\u0163i vedea, cu surpriz\u0103, c\u00e2t\u0103 neb\u0103nuit\u0103 filozofie con\u0163ine mai fiecare banalitate. Precum, de exemplu…
\n Din multele \u201eprostii\u201d pe care le faci \u00een via\u0163\u0103, se poate, cu oarecare sinceritate, construi un a\u015fa-zis triunghi al inevitabilit\u0103\u0163ii lor. A) Prostii pe care trebuie s\u0103 le faci, de\u015fi nu-\u0163i sunt pe plac. B) Prostii pe care nu trebuie s\u0103 le faci, dar le faci din sl\u0103biciune, din comoditate sau din oportunism. C) Prostii pe care trebuie s\u0103 nu le faci, dar le faci f\u0103r\u0103 a avea vreo justificare, alta dec\u00e2t aceea c\u0103 e\u015fti prost.
\n Niciodat\u0103 s\u0103 nu ripostezi la agresiunea unui du\u015fman chiar \u00een momentele \u00een care el \u00ee\u015fi desf\u0103\u015foar\u0103 ac\u0163iunea. Ar fi ca \u015fi cum ai lovi cu palma o musc\u0103 aflat\u0103 pe obrazul propriu. Ai r\u0103bdare p\u00e2n\u0103 ce ea, musca s-a a\u015fezat \u00een alt\u0103 parte \u015fi pocne\u015fte-o acolo, c\u00e2nd poate te-a \u015fi uitat. Aidoma \u015fi cu du\u015fmanul: love\u015fte-l c\u00e2nd te-a uitat \u015fi este ocupat cu \u201elucratul\u201d altuia.
\n Problema fundamental\u0103 a existen\u0163ei nu este unde ai ajuns \/ te afli, fiindc\u0103, oricum, \u00eenapoi nu mai po\u0163i s\u0103 revii, ci \u00eencotro mergi \/ te \u00eendrep\u0163i, fiindc\u0103 asta \u00ee\u0163i apar\u0163ine aproape \u00een \u00eentregime (aten\u0163ie, aproape, nu \u00een totalitate!); motiv pentru care se cere mult\u0103 luciditate c\u00e2nd mergi \u015fi pe drumurile publice, \u015fi pe drumurile vie\u0163ii.
\n Culmea degrad\u0103rii \u00een care ne afl\u0103m (\u015fi nu e singura culme pe care am atins-o) este paradoxul sau stupiditatea c\u0103, pentru a fi acceptat ca atare, adev\u0103rul trebuie, \u00een prealabil, s\u0103 fie verosimil. Poate c\u0103 dintr-un asemenea motiv un statistician-sociolog american constatase c\u0103 un om, \u00een activitatea sa zilnic\u0103, minte de 200 de ori. Dou\u0103 sute de minciuni \u00eentr-o zi de lucru! Dar acas\u0103, dup\u0103 serviciu, de c\u00e2te ori mai min\u0163im? Nu, nu-mi spune\u0163i! \u00cemi sunt de-ajuns minciunile mele, nu-mi trebuiesc \u015fi ale altora.<\/p>\n

Autentic har al predic\u0163iei a avut r\u0103posatul Nicu Steinhardt, alias Nicolae Delarohia. Prin 1934 el prezicea \u201eomului viitorului\u201d urm\u0103torul profil moral, descris cu destul\u0103 minu\u0163ie \u015fi exactitate. Seto\u015fi de har\u0163\u0103 \u015fi de s\u00e2nge, ne vom n\u0103pusti unii asupra altora. Va veni ziua c\u00e2nd libera\u0163i de jugul moralei ne vom arunca cu to\u0163ii \u00een v\u00e2ltoare, cu topoare, cu\u0163ite sau cu ce vom apuca(…). Ai ceva cu vecinul t\u0103u de azi? Vreo veche du\u015fm\u0103nie? Sau poate c\u0103 nu-\u0163i place insul de l\u00e2ng\u0103 tine, la cinematograf? Nu vei mai avea niciun motiv de refulare, \u00ee\u0163i po\u0163i consuma energia \u00een b\u0103t\u0103i cumplite, \u00een sf\u00e2\u015fieli cu din\u0163ii, cu ruperea p\u0103rului din cap (…). Huiduind s\u0103lbatic, url\u00e2nd libertatea nest\u0103p\u00e2nit\u0103 (…) a barbariei lor, oamenii de m\u00e2ine, autentici, sinceri, animale impulsive \u015fi sublime, se vor arunca \u00een cu\u0163it\u0103ria general\u0103 p\u00e2n\u0103 la exterminarea total\u0103. Lipse\u015fte oare ceva din peisajul libertinajului de\u015f\u0103n\u0163at al anilor nou\u0103zeci?
\nP\u0103catele \u00een lume sunt ca ni\u015fte toxine care polueaz\u0103 atmosfera moral\u0103 pe care o respir\u0103 \u015fi p\u0103c\u0103to\u015fii, \u015fi nep\u0103c\u0103to\u015fii (exist\u0103, oare?). Totu\u015fi, s\u0103 nu le l\u0103s\u0103m s\u0103 prolifereze ad libitum. A te acomoda cu p\u0103catele este ceva grav. Cu vremea le minimalizezi semnifica\u0163ia \u015fi ajungi s\u0103 le comi\u0163i cu u\u015furin\u0163\u0103 \u015fi incon\u015ftien\u0163\u0103. Avea dreptate Fer. Augustin c\u00e2nd zicea c\u0103 p\u0103catele, chiar \u015fi cele u\u015foare, au destul\u0103 gravitate, fiindc\u0103 sunt multe, adic\u0103 le comitem des, am\u0103gi\u0163i de iluzia c\u0103 ar fi u\u015foare. Matematic vorbind: at\u00e2rn\u0103 pu\u0163in, dup\u0103 unii, dar sunt multe la num\u0103r, iar \u00een fa\u0163a Judec\u0103\u0163ii de Apoi vor avea, de fapt, aceea\u015fi \u201evaloare\u201d (negativ\u0103, fire\u015fte).
\nChit pe chit, nu? Se zice c\u0103 majoritatea b\u0103rba\u0163ilor \u00ee\u015fi \u00een\u015feal\u0103 so\u0163iile cu majoritatea femeilor care-\u015fi \u00een\u015feal\u0103 b\u0103rba\u0163ii. Sofismul \u201emerge\u201d \u00een situa\u0163iile \u00een care adulterul se comite \u00eentre famili\u015fti. Cu \u201erestul\u201d ce facem?
\n Am aflat recent din guri\u0163a, de fapt, din peni\u0163a, unui ovreia\u015f, piesograful (alias dramaturgul) de ant\u0103r\u0163 al lui Gh. Gheorghiu-Dej, Al. Mirodan, care acum tip\u0103re\u015fte \u00een Israel revista Minimum (\u00een rom\u00e2ne\u015fte, bine\u00een\u0163eles), care fuseser\u0103 numele adev\u0103rate (de na\u015ftere, adic\u0103) ale unor rom\u00e2na\u015fi \u201epur-s\u00e2nge\u201d care au maculat (sau \u00eenc\u0103 maculeaz\u0103) tarlaua culturii de la noi: Lucian Raicu \u2013 Bernard Leibovici, Dumitru Solomon \u2013 Dolfi Solomon, Victor Duda \u2013 Rubin Leibovici, Ion Hobana \u2013 Mela Mantaro\u015fie, Ion \u015eerbu \u2013 Izi Schechter.
\nM\u0103 tot \u00eentreb \u015fi nu pot g\u0103si lini\u015fte: de ce oare \u00ee\u015fi vor fi schimbat numele la un moment dat? C\u0103 doar, pe vremea c\u00e2nd au f\u0103cut schimbarea, t\u0103iau \u015fi sp\u00e2nzurau \u00een aceast\u0103 \u0163ar\u0103 (a nim\u0103nui sau a oricui, numai a noastr\u0103, nu!) f\u0103r\u0103 concuren\u0163i \u00een materie de putere, exact dup\u0103 deplina poft\u0103 a \u201emu\u015fchiului inimii\u201d lor. Le-o fi fost ru\u015fine de \u201er\u0103d\u0103cini\u201d? Nu-mi vine s\u0103 cred; rasa lor nu are ru\u015fine. \u015ei e bine.
\nAuzim mereu pe to\u0163i \u201ereligio\u015fii\u201d, adev\u0103ra\u0163i sau doar snobii religiozit\u0103\u0163ii, evoc\u00e2nd \u015fi invoc\u00e2nd o b\u0103tr\u00e2n\u0103 sintagm\u0103 biblic\u0103: to\u0163i s\u0103 redevenim, din nou, una! Nu mai irosesc timp s\u0103 explic ce \u00eenseamn\u0103 porunca respectiv\u0103; cei ce o folosesc ar trebui s\u0103 \u015ftie ce \u00eenseamn\u0103. Dar, dac\u0103 vrem cu adev\u0103rat aceast\u0103 reunire, poate c\u0103 n-ar fi r\u0103u s\u0103 lu\u0103m act de un anume mod \u00een care Albert Einstein \u201evede\u201d re-unirea. Zice el c\u0103, dac\u0103 iudaismul ar renun\u0163a la Talmud \u015fi cre\u015ftinismul la Patristic\u0103, cele dou\u0103 religii biblice s-ar putea uni \u00eentr-una singur\u0103, monoteist\u0103. Iar cu vremea s-ar putea al\u0103tura \u015fi islamismul, construind astfel un monoteism religios mondial bazat pe acela\u015fi Dumnezeu din cele trei religii, separate azi \u015fi chiar du\u015fm\u0103noase reciproc.
\nTrei penibile utopii la care a visat mereu omenirea f\u0103r\u0103 s\u0103 le fi atins vreodat\u0103: libertatea, egalitatea \u015fi fraternitatea. Liberi n-au fost oamenii niciodat\u0103 \u015fi nici nu pot s\u0103 fie, fiindc\u0103, dac\u0103 ar fi a\u015fa cum vor ei, s-ar m\u00e2nca \u00eentre ei mai n\u0103prasnic dec\u00e2t vie\u0163uitoarele junglei. Fra\u0163i nu putem fi, deoarece aceast\u0103 \u201easpira\u0163ie\u201d este strict sentimental\u0103, subiectiv\u0103, fragil\u0103 \u015fi lipsit\u0103 de obiectivitatea necesar\u0103 transpunerii \u00een realitatea social\u0103. Egalitatea este \u015fi mai imposibil\u0103, de\u015fi o evoc\u0103m declarativ cu neru\u015finat\u0103 \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nare, deoarece progresele pe care le face via\u0163a, civiliza\u0163ia \u015fi cultura se realizeaz\u0103 exclusiv \u015fi eminamente printr-un interminabil lan\u0163 de inegalit\u0103\u0163i, prin infinite inegaliz\u0103ri. Morala? S-o l\u0103s\u0103m mai \u00eencet cu lozinca triplei utopii.
\nFie din ignoran\u0163\u0103, fie din comoditate, mai to\u0163i nu sunt con\u015ftien\u0163i de ceea ce pot realmente s\u0103 \u00eenf\u0103ptuiasc\u0103. De cele mai multe ori, ei, oamenii pot mai mult dec\u00e2t c r e d (sau li se pare) c\u0103 ar putea. De ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 a\u015fa?
\nFiindc\u0103 niciodat\u0103 oamenii n-au fost, \u00een mod serios, interesa\u0163i s\u0103 \u015ftie ce \u015fi c\u00e2t pot, fa\u0163\u0103 de ce-ar trebui s\u0103 poat\u0103; nu este un simplu joc de cuvinte, ci un dureros adev\u0103r care st\u0103 la baza \u201enefericirii\u201d eterne a oamenilor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mircea V. Homescu Indignatio faber oratoris Cu furie s-au n\u0103pustit pe vultur p\u0103s\u0103rile toate \u015fi bl\u00e2nde ca \u015fi r\u0103pitoare. \u015ei-au<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22952"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22952"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22952\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22953,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22952\/revisions\/22953"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22952"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22952"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22952"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}