{"id":22942,"date":"2024-03-26T01:03:52","date_gmt":"2024-03-25T22:03:52","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22942"},"modified":"2024-03-26T01:03:52","modified_gmt":"2024-03-25T22:03:52","slug":"literadura-nr-31-8","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22942","title":{"rendered":"Literadura nr. 31 (8)"},"content":{"rendered":"

Rodica BRETIN<\/strong>
\n\"\"

COLONELUL \u015eI PRIM\u0102VARA DE LA PRAGA<\/strong><\/p>\n

\u2013 O s\u0103 ai prima ta rochie adev\u0103rat\u0103, f\u0103cut\u0103 dup\u0103 m\u0103suri, nu din cele de-a gata, care stau pe tine ca pe gard! mi-a spus mama.
\n\u201eS\u0103 te v\u0103d c-o m\u0103tr\u0103\u015fe\u015fti \u015fi pe-asta!\u201c a ad\u0103ugat din priviri, apoi m-a l\u0103sat \u00een casa m\u0103tu\u015fii, fiindc\u0103 deja \u00eent\u00e2rziase la serviciu. \u00cen asemenea momente deveneam foarte cuminte \u015fi ascult\u0103toare \u2013 m\u0103car p\u00e2n\u0103 treceau pe deasupra norii negri.
\n Iat\u0103-m\u0103 deci pe podiumul din atelier, \u00eendur\u00e2nd cu stoicism s\u0103-mi fie luate m\u0103surile cu un centimetru de p\u00e2nz\u0103 at\u00e2t de uzat \u00eenc\u00e2t cifrele se \u015fterseser\u0103 cu totul. Croitoreasa care m\u0103 r\u0103sucea ca pe un titrez le p\u0103stra \u00eens\u0103 \u00eentip\u0103rite \u00een minte \u2013 altfel cum de nu gre\u015fea? \u00cemi era m\u0103tu\u015f\u0103 de mai de departe \u2013 fratele ei, unchiul Tiberiu se c\u0103s\u0103torise cu sora mamei \u2013, \u00eens\u0103 dec\u00e2t tanti i se potrivea mai degrab\u0103 domni\u0163a Stela. Dac\u0103 vreuna ar fi cobor\u00e2t \u00eentr-o zi dintr-o tapiserie cu cavaleri \u015fi nobile de odinioar\u0103 exact a\u015fa ar fi ar\u0103tat ori s-ar fi purtat.
\n Mergea dreapt\u0103, de parc\u0103 ducea mereu o amfor\u0103 plin\u0103 cu ap\u0103 pe cre\u015ftet \u015fi se ferea s\u0103 nu verse vreo pic\u0103tur\u0103, p\u0103\u015find cu elegan\u0163\u0103 chiar \u00een papuci de cas\u0103. Felul cum se mi\u015fca, m\u00e2nca, vorbea \u2013 pe un ton cald, \u00eenv\u0103luitor, ce te-ar fi convins c\u0103 ninge \u00een miezul verii \u2013 pe toate le deprinsese \u00een anii de pension la Viena, de care \u00ee\u015fi amintea cu nostalgie. \u201eO fat\u0103 trebuie s\u0103 \u015ftie s\u0103 coas\u0103, s\u0103 g\u0103teasc\u0103, s\u0103 danseze\u201c, m\u0103 d\u0103sc\u0103lea. \u201e\u015ei mai ales… Dar asta \u00ee\u0163i spun c\u00e2nd va veni vremea.\u201c \u00centre timp \u00ee\u015fi d\u0103dea osteneala s\u0103 m\u0103 \u00eenve\u0163e c\u00e2t mai multe \u2013 poate ceva tot o s\u0103 se lipeasc\u0103 de mine. M\u0103 punea s\u0103 stau \u0163eap\u0103n\u0103 ca un manechin dintr-o vitrin\u0103, s\u0103 m\u0103 plimb cu o carte pe cap p\u00e2n\u0103 ame\u0163eam \u015fi m-ar fi \u00eenc\u0103l\u0163at cu pantofii ei italiene\u015fti, cu v\u00e2rf ascu\u0163it \u015fi toc cui, noroc c\u0103-mi erau mari… M\u0103 sim\u0163eam o cenu\u015f\u0103reas\u0103 antren\u00e2ndu-se cu z\u00e2na cea bun\u0103 pentru o noapte de bal care n-o s\u0103 vin\u0103 niciodat\u0103, fiindc\u0103 prin\u0163ul fugise \u00een Anglia, Fran\u0163a sau chiar \u00een iubita ei Austrie.
\n Eram \u00een Rom\u00e2nia anului 1968, c\u00e2nd prin\u0163esele se duceau la serviciu, iar fiii de rege aveau carnete de partid \u00een loc de s\u0103bii. La ce mi-ar fi folosit s\u0103 merg ca o ghei\u015f\u0103, s\u0103 dansez ca o baiader\u0103, s\u0103 c\u00e2nt la mandolin\u0103 precum barzii de alt\u0103 dat\u0103? Ori s\u0103-mi fac o rochie pe care n-aveam de g\u00e2nd s-o port?
\n Tanti Stela se apucase deja de croit. R\u0103mas\u0103 pe podium ca o statuie neterminat\u0103, m\u0103 uitam cum desf\u0103\u015fura valul de crep pe mas\u0103 \u015fi, cu un creion chimic \u015fi o rigl\u0103 de lemn trasa linii, decupa tipare. \u201e\u00cen croitorie, m\u0103sori de mai multe ori \u015fi tai o dat\u0103\u201d, le spunea mereu celor trei cus\u0103torese. \u00centotdeauna le g\u0103seam \u00een atelier, robotind cu acul, foarfeca ori la ma\u015fina de cusut, dar c\u00e2nd era mult de lucru pentru vreo nunt\u0103 sau un botez, m\u0103tu\u015fa angaja cinci-\u015fase ajutoare \u015fi atunci camera devenea ne\u00eenc\u0103p\u0103toare, ca un stup plin de b\u00e2z\u00e2itul vocilor \u00een surdin\u0103.
\n Regina mam\u0103 f\u0103cea, cum s-ar numi ast\u0103zi, concep\u0163ie creativ\u0103. Alegea modelul \u00eempreun\u0103 cu clienta, lua m\u0103suri, croia tipare apoi t\u0103ia f\u0103r\u0103 teama de a gre\u015fi, cro\u015fet\u00e2nd v\u0103zduhul cu foafeca, repede \u015fi iscusit, a\u015fa cum m\u00e2nuiau sabia muschetarii lui Dumas. C\u00e2nd termina, peticele de material zburau spre albinele lucr\u0103toare, ce \u00eencepeau munca de rutin\u0103: \u00eenseilau, tr\u0103geau la ma\u015fina Singer \u2013 pe atunci cu pedal\u0103, nu electric\u0103 \u2013 festonau, coseau nasturi, butoniere, puneau fermoare, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd rochia, fusta sau taiorul erau gata pentru retu\u015furi, un nou moment crucial \u00een care reintra \u00een scen\u0103 domni\u0163a Stela.
\n De c\u00e2te ori \u00ee\u015fi f\u0103cea ceva nou de \u00eembr\u0103cat \u2013 cam o dat\u0103 pe an \u2013 mama m\u0103 lua cu ea, iar \u00een pauza dintre m\u0103sur\u0103tori \u015fi prima prob\u0103, m\u0103tu\u015fa se ocupa de antrenamentul meu pentru concursul Miss Rom\u00e2nia \u2013 nu c-ar mai fi fost vreunul de c\u00e2nd m\u0103 n\u0103scusem, dar nu se \u015ftie niciodat\u0103! De data asta am sc\u0103pat de corvoad\u0103; st\u0103p\u00e2na atelierului de croitorie m\u0103 trata ca pe o client\u0103, ba chiar m-a servit cu dulcea\u0163\u0103 de nuci verzi, mai bun\u0103 dec\u00e2t cea de vi\u015fine, dup\u0103 cum aveam s\u0103 constat. Tocmai lingeam linguri\u0163a, cu ochii la peticul de cer croit de cadrul ferestrei \u2013 acela\u015fi bleu-ciel pe care se alungau nori de crep \u2013, c\u00e2nd o t\u0103cere at\u00e2t de ad\u00e2nc\u0103 \u00eenc\u00e2t o puteai auzi m-a f\u0103cut s\u0103 \u00eentorc privirea.
\n Marea doamn\u0103, o numeau to\u0163i, str\u0103ini ori de-ai casei, la fel cum to\u0163i amu\u0163eau c\u00e2nd \u00ee\u015fi f\u0103cea intrarea \u00eentr-o \u00eenc\u0103pere. N-o v\u0103zusem \u00eembr\u0103cat\u0103 altfel dec\u00e2t \u00een rochie neagr\u0103, cu ve\u015fnica grimas\u0103 de nemul\u0163umire d\u0103ltuit\u0103 \u00een marmura fe\u0163ei, cu \u015firagul de perle la g\u00e2t al\u0103turi de lan\u0163ul lornionului \u2013 prin care nu mai privea demult lumea \u2013, cu p\u0103rul argintiu prins \u00een filde\u015ful acelor de p\u0103r. Dac\u0103 a\u015f fi \u00eent\u00e2lnit-o \u00een miez de noapte, \u00eentr-un castel ruinat, mi se oprea inima \u00een piept sau o luam la fug\u0103 cum se \u00eent\u00e2mpla prin filmele de groaz\u0103 \u2013 orice, dar de mirat, asta nu. Sub bol\u0163i arcuite, \u00eenalte c\u00e2t ale unei catedrale, pe o podea de piatr\u0103 lucind \u00een lumina focurilor din \u015feminee, marea doamn\u0103 ar fi fost la ea acas\u0103. Aici \u00eens\u0103 \u2013 \u00eentr-un apartament de bloc cu tavanul at\u00e2t de jos \u00eenc\u00e2t puteai atinge lustrele cu m\u00e2na, cu zugr\u0103veal\u0103 \u00een ulei sau hum\u0103 \u015fi ferestre d\u00e2nd spre o parcare unde o Dacie ruginea pe butuci \u2013, apari\u0163ia sa putea s\u0103 par\u0103 \u00eentr-un singur fel: nefireasc\u0103.
\n \u201eMaman a apucat alte vremuri, mai bune\u201c spunea m\u0103tu\u015fa, apoi \u00eemi povestea despre S\u00e2nnicolau Mare, unde ea \u015fi fratele ei Tiberiu crescuser\u0103 \u00eentr-un conac adev\u0103rat. To\u0163i copiii \u015ftiu cum e via\u0163a prin\u0163eselor \u00een basme. Stela \u00eens\u0103, o tr\u0103ise. P\u00e2n\u0103 la cincisprezece ani servitoarele o \u00eembr\u0103cau, o piept\u0103nau, \u00eei preg\u0103teau baia, iar o guvernant\u0103 o \u00eenso\u0163ea peste tot. \u00cenv\u0103\u0163ase de mic\u0103 rostul celor \u015fase tac\u00e2muri puse de o parte \u015fi de alta a farfuriei, \u015ftia s\u0103 c\u00e2nte la pian, s\u0103 c\u0103l\u0103reasc\u0103, s\u0103 recite din Baudelaire \u2013 numai romanele de dragoste, tot \u00een francez\u0103, le citea pe ascuns. Toate f\u0103ceau parte din via\u0163a unei fiice de mo\u015fier din Banat. Cum e s\u0103 tr\u0103ie\u015fti, zi dup\u0103 zi, \u00eentr-un episod din Forsyte Saga? Stela \u015fi Tiberiu au copil\u0103rit \u00eenconjura\u0163i de bone \u015fi institutori, dup\u0103 care marea doamn\u0103 i-a trimis s\u0103 \u00ee\u015fi des\u0103v\u00e2r\u015feasc\u0103 educa\u0163ia la Viena \u2013 pe b\u0103iat s\u0103 urmeze Dreptul, pe fat\u0103 la pension.
\n C\u00e2nd evoca anii petrecu\u0163i acolo, Stelei i se umezeau ochii, ca atunci c\u00e2nd prive\u015fti \u00een soare. \u201e\u00cemi amintesc de ultimul bal…\u201c, suspina cu nostalgie. Fusese \u00een 1939, avea dou\u0103zeci de ani \u015fi nici prin cap nu i-ar fi trecut ce o s\u0103 urmeze. A doua zi a primit scrisoarea care o chema \u00eenapoi \u00een \u0163ar\u0103. Moartea tat\u0103lui a fost cea dint\u00e2i dintr-un \u015fir de nenorociri, \u00eenceputul sf\u00e2r\u015fitului. Au urmat anii lungi de r\u0103zboi, pacea pl\u0103tit\u0103 scump de \u00eentreaga Europ\u0103, schimbarea regimului \u0103n Rom\u00e2nia, na\u0163ionalizarea.
\n Clepsidra istoriei se \u00eentorsese cu susul \u00een jos, iar marea doamn\u0103 s-a trezit \u00eentr-o diminea\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 un acoperi\u015f deasupra capului. A pus \u00een dou\u0103 c\u0103ru\u0163e ce a putut aduna \u2013 ni\u015fte mobile, tablouri, statuete \u015fi bijuterii \u2013 l\u0103s\u00e2nd restul \u00een urm\u0103: p\u0103m\u00e2nturi, p\u0103duri \u015fi f\u00e2ne\u0163e, conacul devenit cas\u0103 de odihn\u0103 a sindicatelor. La Bra\u015fov avea ni\u015fte rude care au primit-o, pe ea \u015fi copiii, cu bun\u0103voin\u0163\u0103 dar nu pe degeaba; cur\u00e2nd, \u00een caseta cu giuvaieruri au r\u0103mas doar \u015firagul de perle, cerceii \u015fi un inel folosit c\u00e2ndva la pecetluitul misivelor.
\n Oriunde s-ar fi ivit, mantia t\u0103cerii se a\u015feza pe umerii marii doamne \u00een falduri; trecea printre oameni \u015fi lucruri, f\u0103r\u0103 s\u0103 le ia \u00een seam\u0103, duc\u00e2ndu-\u015fi amintirile ca pe o diadem\u0103 ce-i \u00eengreuna fruntea, dar era singura pe care voia s\u0103 o poarte, fiindc\u0103 prezentul…
\n \u2013 S\u0103rut m\u00e2na, mam\u0103 soacr\u0103!
\n Glasul a \u00eencremenit-o. Ochi care nu priveau pe nimeni \u015fi c\u0103rora nu le sc\u0103pa nimic s-au r\u0103sucit spre b\u0103rbatul ce intrase d\u00e2nd u\u015fa de perete, ca un actor n\u0103v\u0103lind pe scen\u0103. \u201eDintre toate relele lumii \u0103steia, iat\u0103-l pe cel mai r\u0103u\u201c, spunea privirea marii doamne, iar cutele din col\u0163ul buzelor se ad\u00e2nciser\u0103, \u00eei br\u0103zdau obrazul asemeni unor cicatrici. O clip\u0103 a p\u0103rut gata s\u0103 pun\u0103 majordomul s\u0103 \u00eel arunce afar\u0103. Apoi \u015fi-a amintit: neavenitul era de-al casei \u015fi, oricum, nu avea pe cine s\u0103 cheme. \u015ei-a continuat plutirea, ie\u015find din \u00eenc\u0103pere, fantom\u0103 alungat\u0103 de lumina zorilor la primul c\u00e2ntat al coco\u015filor \u2013 sau m\u0103car al unuia.
\n \u00cen urma ei t\u0103cerea s-a spart \u00een glasuri, r\u00e2sete. Cu un gest de magician, colonelul Pe\u015fchir a scos un buchet de trandafiri, \u00eemp\u0103r\u0163ind cus\u0103toreselor c\u00e2te unul, \u00eempreun\u0103 cu o vorb\u0103 de duh potrivit\u0103 fiec\u0103reia. Al patrulea era pentru mine. Mi l-a \u00eentins ca pe un trofeu pentru care luptase cu un dragon asemenea Sf\u00e2ntului George, ori dezlegase ca Oedip ghicitoarea-capcan\u0103 a Sfinxului. Am mul\u0163umit, apuc\u00e2nd trandafirul cu grij\u0103 \u2013 \u015ftiam c\u0103 \u00een\u0163eap\u0103, mai ales cei s\u0103lb\u0103tici\u0163i, cule\u015fi din rondurile dintre blocuri.
\nColonelul Pe\u015fchir n-avea serviciu, doar o func\u0163ie onorific\u0103, de so\u0163 al st\u0103p\u00e2nei casei, de-asta nu trebuia s\u0103 fie nic\u0103ieri la o or\u0103 c\u00e2nd b\u0103rba\u0163ii se aflau \u00een c\u00e2mpul muncii. Unchiul se considera liber-profesionist, iar meseria lui era vorbitul. \u00cen vremuri medievale ar fi fost menestrel sau bard, sl\u0103vind faptele eroilor legendari \u00een s\u0103lile de ospe\u0163e ale regilor. \u00cen zilele noastre era un palavragiu, cum \u00eel numea marea doamn\u0103.
\n Ginerele ei avea darul vorbelor, te f\u0103cea s\u0103 vezi totul \u00eenaintea ochilor, ca la cinematograf. Nici m\u0103car n-avea \u00eensemn\u0103tate ce anume istorisea, trebuia doar s\u0103-i urmezi glasul, s\u0103-l la\u015fi s\u0103 te poarte cu el. Ca acum: cus\u0103toresele erau numai urechi, sorbindu-i fiecare cuvin\u0163el, de parc\u0103 le ducea la buze un potir sfin\u0163it. Am devenit f\u0103r\u0103 voie atent\u0103 \u015fi, cur\u00e2nd, aproape uitasem s\u0103 r\u0103suflu \u015fi aveam ochii la fel de mari ca ai lucr\u0103toarelor. \u00cei deschisesem mai t\u00e2rziu dec\u00e2t ele, dar \u00een aceea\u015fi lume cu multe nuan\u0163e de cenu\u015fiu. \u015ei ce erau evenimentele anului, defil\u0103rile de 1 Mai sau de Ziua Armatei, fa\u0163\u0103 de parada de la Paris? Colonelul, pe atunci sublocotenent, trecuse c\u0103lare pe sub Arcul de Triumf, \u00een coloana absolven\u0163ilor \u015ecolii Speciale Militare de la Saint-Cyr, \u00eentre ceilal\u0163i ofi\u0163eri \u00een \u0163inute de gal\u0103, to\u0163i \u00eencredin\u0163a\u0163i c\u0103 via\u0163a le va fi o parad\u0103 nesf\u00e2r\u015fit\u0103 pe str\u0103zile Parisului, \u00een timp ce femei frumoase le vor arunca flori de pe trotuare.
\n Ajuns la garnizoana din Timi\u015foara, chipe\u015f \u015fi spilcuit \u00een uniforma care \u00eel f\u0103cea irezistibil, Pe\u015fchir n-avusese nevoie de multe vorbe ca s\u0103 fure inima domni\u0163ei Stela, \u00eent\u00e2lnit\u0103 la o plimbare printr-unul din parcurile ora\u015fului. Cei doi s-au \u00eendr\u0103gostit, au schimbat promisiuni, jur\u0103minte, \u015fuvi\u0163e de p\u0103r \u00een medalioane de argint. Vizita t\u00e2n\u0103rului pretendent la conacul din S\u00e2nnicolau Mare s-a dovedit un dezastru. Tat\u0103l fetei nici n-a vrut s\u0103-l primeasc\u0103, iar mama ei, de pe atunci o mare doamn\u0103, l-a l\u0103murit cum st\u0103teau lucrurile: f\u0103r\u0103 o familie bun\u0103 \u015fi o brum\u0103 de avere, tot un coate-goale r\u0103m\u00e2nea sub haina lui cu bumbi \u015fi fireturi. Stela nu va fi niciodat\u0103 so\u0163ia lui, nu pe lumea asta.
\n Pe\u015fchir \u015fi Stela aveau s\u0103 se revad\u0103 nou\u0103 ani mai t\u00e2rziu, la Bra\u015fov, din nou printr-o \u00eent\u00e2mplare. Marea doamn\u0103 \u00ee\u015fi pierduse so\u0163ul, conacul, servitorii; \u00eei r\u0103m\u0103sese doar un nume care nu valora nimic \u015fi le aducea numai belele. Acum to\u0163i ardelenii erau egali \u00een s\u0103r\u0103cie, to\u0163i tr\u0103iau cu spaima altor nenorociri ce-ar fi putut s\u0103 se pr\u0103vale peste ei… Tiberiu, fiul marii doamne, se c\u0103s\u0103torise \u00eentre timp cu m\u0103tu\u015fa mea, iar \u00een apartamentul pe care \u00eel \u00eemp\u0103r\u0163ise cu mama \u015fi sora lui s-a mutat colonelul Pe\u015fchir. Stela se m\u0103ritase cu alesul ei la ofi\u0163erul St\u0103rii Civile, f\u0103r\u0103 s\u0103 treac\u0103 pe la Biseric\u0103, la fel cum se lipsise de binecuv\u00e2ntarea mamei sale, pun\u00e2nd-o \u00een fa\u0163a faptului \u00eemplinit. Alt\u0103 lume, alte reguli \u2013 pentru unii mai bune, pentru al\u0163ii nu.
\n \u2013 Ai luat p\u00e2ine?
\nSt\u0103p\u00e2na casei se ivise cu un balot de p\u00e2nz\u0103 \u00een bra\u0163e \u015fi a \u00eenceput s\u0103-l desf\u0103\u015foare pe masa de croitorie.
\n \u2013 Am uitat, Stela drag\u0103.
\n Nu \u00eei rostea niciodat\u0103 numele f\u0103r\u0103 un iubito, scumpa mea sau mon coeur, o vorb\u0103 pe care o adusese de la Paris \u00eempreun\u0103 cu sabia ce \u00eempodobise o vreme unul dintre pere\u0163ii sufrageriei \u2013 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00eei fusese confiscat\u0103, de\u015fi n-avea t\u0103i\u015f nici c\u00e2t un cu\u0163it de t\u0103iat morcovi, fiind o arm\u0103 de panoplie, purtat\u0103 la par\u0103zi.
\n Colonelul s-a r\u0103sucit \u00eentr-o parte, de parc\u0103 se preg\u0103tea s\u0103 smulg\u0103 din teac\u0103 sabia pierdut\u0103 pentru totdeauna \u2013 \u00eempreun\u0103 cu gradul din armat\u0103 \u015fi speran\u0163a la o pensie militar\u0103 \u2013, dar \u00een loc de asta a scos la iveal\u0103 ultimul trandafir abia \u00eembobocit, p\u0103strat anume pentru prin\u0163esa lui. I l-a \u00eentins cu un z\u00e2mbet sfios, care \u00eel f\u0103cea s\u0103 arate foarte t\u00e2n\u0103r, ca atunci c\u00e2nd ie\u015fise pe por\u0163ile de la Saint-Cyr cu proaspe\u0163ii epole\u0163i pe umeri. \u00cen loc s\u0103 se topeasc\u0103 la c\u0103ldura amintirilor, tanti Stela nici n-a clipit, devenit\u0103 dintr-o dat\u0103 \u00cemp\u0103r\u0103teasa Z\u0103pezilor, cea cu inima \u00eenchis\u0103 \u00eentr-un sloi de ghea\u0163\u0103. Cus\u0103toresele l\u0103saser\u0103 trandafirii, reapuc\u00e2ndu-se de lucru, iar m\u0103tu\u015fa i-a adunat \u015fi mi i-a pus \u00een bra\u0163e.
\n \u2013 G\u0103se\u015fti o vaz\u0103 \u00een salon, ap\u0103 la buc\u0103t\u0103rie!
\nPentru unchi n-a irosit dec\u00e2t o privire pe sub spr\u00e2ncene, dar a fost de ajuns.
\n \u2013 M\u0103 duc acum, mon coeur. Intermediar\u0103 pentru noi, franzel\u0103 pentru maman, \u015ftiu. Numai s\u0103 fie proasp\u0103t\u0103.
\n Cu asta s-a \u00eentors pe c\u0103lc\u00e2ie \u015fi dus a fost, cu pasul hot\u0103r\u00e2t \u015fi fruntea sus, cum se pleca la b\u0103t\u0103lie. Nici eu n-am stat pe g\u00e2nduri, ie\u015find pe cealalt\u0103 u\u015f\u0103.
\n \u00cen buc\u0103t\u0103rie, am l\u0103sat apa s\u0103 curg\u0103 la chiuvet\u0103 \u2013 \u00eent\u00e2i venea tulbure, cu rugin\u0103 \u2013, am umplut vasul de cristal p\u00e2n\u0103 la jum\u0103tatea tulpinilor, dup\u0103 care l-am a\u015fezat pe pervazul ferestrei; la plecare, cus\u0103toresele aveau s\u0103 ia fiecare trandafirul ei, ori pe al alteia. Cu misiunea \u00eendeplinit\u0103, m-am \u00eentors \u00een atelierul unde rochia era \u00eens\u0103ilat\u0103, gata pentru prima prob\u0103.
\n C\u00e2nd am pus-o pe mine avea nevoie de retu\u015furi \u2013 o cut\u0103 \u00een talie, alta sub bra\u0163, iar\u0103\u015fi \u00een talie, p\u00e2n\u0103 ce materialul a \u00eenceput s\u0103 se a\u015feze frumos, cum zicea croitoreasa, s\u0103 m\u0103 cuprind\u0103 tot mai str\u00e2ns, ca un piton ce m\u0103 \u00eencol\u0103cise, cum mi se p\u0103rea mie. Tanti Stela f\u0103cea pensele cu bolduri pe care le \u0163inea \u00een col\u0163urile gurii, f\u0103r\u0103 s\u0103 le \u00eenghit\u0103 ori s\u0103 se \u00een\u0163epe \u2013 cum de reu\u015fea? Se pricepea la multe lucruri \u015fi nu pe toate le deprinsese la pension.
\n C\u00e2nd a ajuns la Bra\u015fov, cu fratele \u015fi mama, departe de conacul care nu mai era al lor, de adolescen\u0163a f\u0103r\u0103 griji \u015fi anii de vraj\u0103 petrecu\u0163i la Viena, a tras linie sub ce \u00eei r\u0103m\u0103sese: c\u00e2teva mobile \u015fi tablouri pre\u0163ioase, pe marea doamn\u0103 \u2013 ce \u00ee\u015fi adusese amintirile cu ea, a\u015fez\u00e2ndu-se \u00een ele confortabil, ca \u00eentre ramele unui portret \u2013, \u015fi un so\u0163 care nu \u015ftia s\u0103 coboare de pe calul alb, nici cum s\u0103-\u015fi dea jos uniforma de gal\u0103. Soacra \u015fi ginerele duceau mai departe r\u0103zboiul lor inutil, f\u0103r\u0103 s\u0103 bage de seam\u0103 c\u00e2t erau de asem\u0103n\u0103tori, tr\u0103ind am\u00e2ndoi \u00eentr-alt secol, pre\u0163uind numai lucruri care, dac\u0103 contaser\u0103 c\u00e2ndva, acum erau cenu\u015f\u0103 dus\u0103 de v\u00e2ntul istoriei. Nu se avea dec\u00e2t pe ea, \u015fi-a dat repede seama Stela, iar tot ea a decis c\u0103 trebuia s\u0103 fie de ajuns.
\n La \u00eenceput f\u0103cea rochii pentru vecinele de bloc, apoi de pe strad\u0103. Lucra bine \u015fi nu foarte scump, a\u015fa i s-a dus vestea. Dup\u0103 un an a putut s\u0103-\u015fi cumpere o ma\u015fin\u0103 de cusut Singer, dup\u0103 alte \u015fase luni comenzile curgeau \u015fi angajase prima cus\u0103toreas\u0103. Stela pl\u0103tea facturile, punea m\u00e2ncare pe mas\u0103, aducea doctorul de c\u00e2te ori str\u0103nuta marea doamn\u0103…
\n \u2013 Pe unde o fi?
\n Cu un ac de g\u0103m\u0103lie \u00een m\u00e2n\u0103, ridicase privirea \u2013 a c\u00e2ta oar\u0103? \u2013 spre cadranul ceasului. Vechea pendul\u0103 de pe perete, o alt\u0103 relicv\u0103 din vremuri apuse, nu \u00eenc\u0103puse \u00een sufragerie \u015fi fusese exilat\u0103 \u00een atelier. Ar fi putut fi pus\u0103 \u00een locul tabloului pierdut, \u00eens\u0103 cus\u0103toresele se obi\u015fnuiser\u0103 \u00eentr-at\u00e2t s\u0103-i aud\u0103 b\u0103t\u0103ile, \u00eenc\u00e2t bra\u0163ele lor se mi\u015fcau la unison cu balansul pendulei. Lucraser\u0103 cu s\u00e2rg \u015fi-n ziua aceea: trei rochii \u015fi un deux-pieces, gata \u00eempachetate, a\u015fteptau s\u0103 fie trimise clientelor, misiune pentru care colonelul, ne\u00eentrecut \u00een arta conversa\u0163iei \u015fi oric\u00e2nd dispus s\u0103 \u00ee\u015fi l\u0103rgeasc\u0103 auditoriul \u2013 se oferea de obicei voluntar. Dar unde z\u0103bovea acum?
\n\u2013 N-o fi venit ma\u015fina cu p\u00e2ine…
\n\u2013 Dureaz\u0103 p\u00e2n\u0103 descarc\u0103 l\u0103zile \u015fi s-o fi adunat lume!
\nDou\u0103 dintre cus\u0103torese \u00ee\u015fi d\u0103deau cu presupusul, a treia a vrut s\u0103 zic\u0103 \u015fi ea ceva, apoi s-a r\u0103zg\u00e2ndit, cl\u0103tin\u00e2nd din cap. \u015etiam la ce se g\u00e2nde\u015fte: ultima oar\u0103 c\u00e2nd fusese arestat so\u0163ul Stelei se \u00eent\u00e2mplase cu un an \u00een urm\u0103, \u00een fa\u0163a unei Alimentare. Celelalte femei nu lucrau \u00een atelier pe atunci \u015fi n-aveau cum s\u0103 \u00ee\u015fi aminteasc\u0103.
\n\u201eLa cozi se adun\u0103 tot felul de oameni\u201d, spunea mama. \u201eNu \u015ftii niciodat\u0103 cine te ascult\u0103, cui o s\u0103 repete ce aude, f\u0103r\u0103 s\u0103 sar\u0103 vreun cuvin\u0163el.\u201c Colonelul Pe\u015fchir nu vorbea \u00eempotriva cuiva, nu critica regimul, nu \u00eendemna la r\u0103zmeri\u0163\u0103 ori la grev\u0103 japonez\u0103. Povestea despre zilele bune din tinere\u0163ea sa, c\u00e2nd omul nou nu ap\u0103ruse, iar cel vechi era liber s\u0103 guste deliciile capitalismului decadent. Dup\u0103 r\u0103zboi, al doilea pentru \u00eentreaga omenire, Europa \u015fi-a tras r\u0103suflarea; a celor din est sem\u0103na \u00eens\u0103 cu un oftat…
\nPeschir aducea \u00eenaintea ochilor oricui st\u0103tea s\u0103 \u00eel asculte, un Bra\u015fov alt\u0103dat\u0103 plin de magazine elegante, un Bucure\u015fti numit c\u00e2ndva Micul Paris, o Vien\u0103 a muzicii simfonice \u015fi cel\u0103lalt Paris, cel adev\u0103rat, sc\u0103ld\u00e2ndu-se \u00een lumina reflectoarelor istoriei, \u00een timp ce noi tr\u0103iam \u00een umbra Marelui Frate de la r\u0103s\u0103rit. De patru ori l-au s\u0103ltat pe colonel din mijlocul publicului s\u0103u, urc\u00e2ndu-l \u00eentr-o dub\u0103 neagr\u0103, tot de at\u00e2tea ori l-a sc\u0103pat Stela, care o avea printre cliente pe so\u0163ia secretarului de partid din jude\u0163. Mili\u0163ienii ajunseser\u0103 s\u0103 \u00eel cunoasc\u0103 pe Pe\u015fchir ca pe un cal breaz \u015fi-l l\u0103sau \u00een pace, era doar un gur\u0103-spart\u0103 inofensiv. \u201ePoate ar trebui s\u0103-i ridice pe cei str\u00e2n\u015fi m\u0103 aud\u0103\u201c, f\u0103cuse el o glum\u0103, dar Stela s-a sup\u0103rat r\u0103u \u015fi o vreme colonelul s-a cumin\u0163it, cel pu\u0163in p\u00e2n\u0103 \u00een prim\u0103vara lui \u201968, c\u00e2nd a \u00eenceput din nou s\u0103 spun\u0103 vrute \u015fi nevrute.
\nDespre prezent, de data asta. Despre Prim\u0103vara de la Praga \u2013 nu un anotimp, ci un miracol \u00eentr-o lume ce nu avea voie s\u0103 cread\u0103 \u00een Dumnezeu, sfin\u0163i sau minuni. Cehii c\u0103p\u0103taser\u0103 curaj \u015fi \u00ee\u015fi tr\u0103geau \u0163ara \u00eenapoi \u00een Europa, cu libert\u0103\u0163i la care p\u00e2n\u0103 atunci nu cutezaser\u0103 s\u0103 viseze \u015fi, iat\u0103, visau. De luni \u00eentregi, Pe\u015fchir vorbea doar despre asta, la cozi, acas\u0103 la cliente, ori de c\u00e2te ori erau invita\u0163i undeva. Deocamdat\u0103, autorit\u0103\u0163ile \u00eel ignorau, l\u0103s\u00e2ndu-l s\u0103 predice nestingherit despre \u00eentoarcerea democra\u0163iei; poate nu-l luau \u00een serios, ori li se tocise vigilen\u0163a… \u015ei dac\u0103 d\u0103dea peste un mili\u0163ian nou, de un securist prea zelos? \u00centrebarea umbrea privirea pe care tanti Stela o arunca la r\u0103stimpuri pendulei \u2013 c\u00e2nd a r\u0103sunat bufnitura u\u015fii de la intrare.
\nPe\u015fchir avea \u00eentr-o plas\u0103 p\u00e2ine intermediar\u0103 pentru ei, franzel\u0103 pentru marea doamn\u0103, iar \u00een cealalt\u0103 castrave\u0163i \u015fi ro\u015fii; f\u0103cuse un ocol pe la Gostat, de-asta \u00eent\u00e2rziase at\u00e2t? Odat\u0103, c\u00e2nd responsabilul de acolo pusese \u00een vitrin\u0103 anun\u0163ul \u201eAvem varz\u0103\u201c, cineva ad\u0103ugase cu pixul \u201e\u00cenc\u0103 o victorie \u00eempotriva capitalismului!\u201c Afi\u015ful bucluca\u015f fusese luat imediat, n-apucase s\u0103 \u00eel vad\u0103 prea mult\u0103 lume, \u00eens\u0103 colonelul povestea episodul cu at\u00e2ta verv\u0103 \u00eenc\u00e2t ne d\u0103deau lacrimile de r\u00e2s.
\nAcum \u00eens\u0103… A trecut pe l\u00e2ng\u0103 noi cu pa\u015fi grei, cu plasele at\u00e2rn\u00e2nd ca ni\u015fte ghiulele legate cu c\u0103tu\u015fe de \u00eencheieturile m\u00e2inilor. \u201eParc\u0103 i se \u00eenecaser\u0103 toate cor\u0103biile\u201c, ar fi zis bunica, care v\u0103zuse vapoare sau vase cu p\u00e2nze numai \u00een c\u0103r\u0163i po\u015ftale. \u015ei, \u00eentr-adev\u0103r, Pe\u015fchir m\u0103 ducea cu g\u00e2ndul la c\u0103pitanul de pe Titanic, \u00een clipa c\u00e2nd marele transatlantic se cufunda \u00een ad\u00e2ncuri, cu el pe puntea de comand\u0103. Ce se \u00eent\u00e2mplase? Colonelul a disp\u0103rut \u00een buc\u0103t\u0103rie, l\u0103s\u00e2nd \u00eentrebarea s\u0103 unduiasc\u0103 \u00een v\u0103zduh ca un \u015farpe de fum. Mama s-ar fi dus \u00eendat\u0103 dup\u0103 tata, s\u0103 \u00eempart\u0103 cu el necazul \u2013 oricare, fiindc\u0103 povara e mai u\u015foar\u0103 \u00een doi \u2013, \u00eens\u0103 tanti Stela a continuat s\u0103 fac\u0103 pense de parc\u0103 de asta depindea soarta lumii \u015fi nu doar o rochie albastr\u0103.
\nCus\u0103toresele au schimbat priviri pe sub gene:
\n\u2013 Nu l-am v\u0103zut pe domnul colonel at\u00e2t de sup\u0103rat nici c\u00e2nd i-au confiscat sabia, a rostit una.
\n A doua a oftat doar, iar ultima a dat glas unei temeri ce st\u0103ruia mereu \u00een min\u0163ile tuturor.
\n \u2013 O fi dat \u0103\u015ftia vreo lege \u015fi-o s\u0103 ne ia…
\n Stela i-a t\u0103iat vorbele cu o foarfec\u0103 nev\u0103zut\u0103.
\n \u2013 Ce anume, M\u0103rioaro? Ne-a mai r\u0103mas ceva de luat?
\n Nu ridicase tonul \u2013 o doamn\u0103 nu face asta, a\u015fa cum nu \u00ee\u015fi iscode\u015fte so\u0163ul, a\u015ftept\u00e2nd s\u0103 \u00eei spun\u0103 el ce \u00eel sup\u0103r\u0103, c\u00e2nd va crede de cuviin\u0163\u0103. Femeile au re\u00eenceput s\u0103 coas\u0103, fr\u0103m\u00e2nt\u00e2nd t\u0103cerea ca pe un aluat, cu m\u00e2ini-\u00eentreb\u0103ri, iar m\u0103tu\u015fa m-a r\u0103sucit spre oglind\u0103.
\n \u2013 Ei, ce zici?
\nM\u0103 sufoc, \u00eemi taie r\u0103suflarea, iar albastru nu mi se potrive\u015fte, a sunat r\u0103spunsul \u00een capul meu.
\n \u2013 Frumoas\u0103, am zis cu glas tare. Doar c\u0103…
\n Din fericire s-a auzit soneria \u015fi Stela a uitat de mine, gr\u0103bindu-se s\u0103 \u00eent\u00e2mpine o client\u0103. \u00ce\u015fi lipise pe fa\u0163\u0103 un z\u00e2mbet, de parc\u0103 tocmai \u00ee\u015fi v\u0103zuse sora pe care n-o avea, dup\u0103 o lung\u0103 desp\u0103r\u0163ire. Nou venita voia s\u0103 \u00ee\u015fi comande un taior, fust\u0103 \u015fi jachet\u0103, neap\u0103rat verzi precum firul ierbii; se dusese s\u0103 cumpere bucl\u00e9ul de la Stofe, \u00eens\u0103 g\u0103sise magazinul \u00eenchis. \u00cen ora\u015f era nebunie, ma\u015fini mai multe ca niciodat\u0103, to\u0163i se gr\u0103beau, ai fi zis c\u0103 sunt refugia\u0163i fugind din calea unui r\u0103zboi \u015fi to\u0163i vorbeau…
\n \u2013 Dar ce s-a \u00eent\u00e2mplat? a rostit Stela \u00eentrebarea ce \u00eemi st\u0103tea \u015fi mie pe buze.
\n \u2013 Au intrat ru\u015fii \u00een Cehoslovacia. S-a terminat cu reformele, cu Prim\u0103vara de la Praga. Ce, nu \u015ftia\u0163i?!
\n Clienta vorbea mai departe, de\u015fi nimeni n-o mai asculta. M\u0103tu\u015fa a aruncat o privire \u00eengrijorat\u0103 spre u\u015fa buc\u0103t\u0103riei, cus\u0103toresele au l\u0103sat lucrul din m\u00e2inile ce obosiser\u0103 dintr-o dat\u0103. \u015ei-atunci mi-au c\u0103zut ochii pe calendarul din perete, de sub vechea pendul\u0103. Era 21 august 1968, ziua \u00een care nu \u00eemplinisem \u00eenc\u0103 zece ani, c\u00e2nd aveam prima rochie croit\u0103 anume pentru mine. Acum nu mai \u015ftiu dac\u0103 n-am purtat-o niciodat\u0103 fiindc\u0103 nu-mi pl\u0103cea, ori fiindc\u0103 \u00eemi amintea de diminea\u0163a aceea.
\nZiua \u00een care Stela \u015fi colonelul ei aflaser\u0103, la fel ca noi to\u0163i, un adev\u0103r dureros: \u00eentotdeauna mai aveam ceva de pierdut, ce ni se putea lua…
\nSperan\u0163a.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Rodica BRETIN COLONELUL \u015eI PRIM\u0102VARA DE LA PRAGA \u2013 O s\u0103 ai prima ta rochie adev\u0103rat\u0103, f\u0103cut\u0103 dup\u0103 m\u0103suri, nu<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":22879,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22942"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22942"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22942\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22943,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22942\/revisions\/22943"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/22879"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22942"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22942"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22942"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}