{"id":22860,"date":"2024-03-15T00:18:01","date_gmt":"2024-03-14T21:18:01","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22860"},"modified":"2024-03-15T00:18:01","modified_gmt":"2024-03-14T21:18:01","slug":"spatii-culturale-nr-2-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22860","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 2 (11)"},"content":{"rendered":"

VIRGIL DIACONU<\/strong>
\n\"\"

Probleme ale literaturii
\ncontemporane<\/strong><\/p>\n

Pentru suflarea cultural\u0103 vr\u00e2ncean\u0103, Salonul
\nLiterar Dragosloveni, desf\u0103\u015furat la Foc\u015fani \u015fi
\nla Dragosloveni (\u00een acest ultim loc se afl\u0103 Casa
\nMemorial\u0103 \u201eAlexandru Vlahu\u0163\u0103\u201d) \u00een zilele de 13 \u015fi 14
\ndecembrie, va fi fost cel mai important eveniment de
\npeste an. Organizat de Direc\u0163ia pentru Cultur\u0103 a
\njude\u0163ului Vrancea, evenimentul a avut ca invita\u0163i scriitori
\ndin Bucure\u015fti, Chi\u015fin\u0103u, Ia\u015fi, Cluj, T\u00e2rgu-Mure\u015f, Satu
\nMare, Piatra Neam\u0163, Ploie\u015fti, Gala\u0163i, Buz\u0103u, Foc\u015fani,
\nR\u00e2mnicul S\u0103rat, Pite\u015fti. \u00cen total, vreo 80 de scriitori.
\nOrganizatorul a oferit premii de excelen\u0163\u0103 \u015fi a
\nprezentat c\u0103r\u0163ile a trei scriitori vr\u00e2nceni, edita\u0163i pe banii
\ns\u0103i. O premier\u0103 na\u0163ional\u0103, a spus poetul Liviu Ioan
\nStoiciu (\u015fi noi, dimpreun\u0103 cu el), pentru c\u0103 direc\u0163iile
\npentru cultur\u0103 nu fac acest lucru. S-au mai prezentat, \u00een
\nplus, \u00eenc\u0103 vreo 15 c\u0103r\u0163i.
\nRevista foc\u015f\u0103nean\u0103 \u201eOglinda literar\u0103\u201d a oferit premii
\n\u00een diplome \u015fi bani. La sec\u0163iunea \u201ereviste literare\u201d a fost
\npremiat\u0103 \u201eCafeneaua literar\u0103\u201d, editat\u0103 de Centrul
\nCultural Pite\u015fti.
\nColocviul \u201eLiteratura rom\u00e2n\u0103 contemporan\u0103\u201d, din
\nprima zi a Salonului, a scos la ramp\u0103 c\u00e2teva idei care, \u00een
\ngenere, fac sarea \u015fi piperul vie\u0163ii noastre\u2026 scriitorice\u015fti.
\nLeo Butnaru: Critica literar\u0103 \u2013 o laud\u0103 generalizat\u0103
\n\u00cen Basarabia nu se \u015ftie ce este, de fapt, cultura rom\u00e2n\u0103.
\n\u201eDar nici la noi nu se \u015ftie\u201d, completeaz\u0103 Gheorghe
\nNeagu, directorul revistei \u201eOglinda literar\u0103\u201d. Critica
\nliterar\u0103 e un fel de laud\u0103 generalizat\u0103, iar arta amestec\u0103
\nvalorile cu nonvalorile.<\/p>\n

Liviu Ioan Stoiciu: \u00cen literatura rom\u00e2n\u0103 sunt multe
\nvalori fictive<\/strong><\/p>\n

Receptarea critic\u0103 este proast\u0103. Pe de o parte, \u00een
\nliteratura rom\u00e2n\u0103 sunt multe valori fictive. Pe de alt\u0103
\nparte, multor scriitori nu li se d\u0103 nicio aten\u0163ie. Nicolae
\nManolescu elimin\u0103 din Istoria sa 90% din scriitorii
\ncontemporani. Acest lucru este o anomalie.
\nDan Mircea Cipariu a f\u0103cut un lucru bun cu filmul
\n\u201eScriitori pe calea regal\u0103\u201d. \u00cens\u0103 filmul acesta este plin de
\n\u015fefi \u015fi de func\u0163ii, ca \u00eenainte vreme. Dar scriitorii unde
\nsunt? Filmul este ratat.<\/p>\n

Gheorghe Neagu: \u00cen patria noastr\u0103 iubit\u0103 cultura nu
\ne dorit\u0103\u2026<\/strong><\/p>\n

Cipariu a spus c\u0103 \u00een Vrancea nu e nicio valoare. Nici
\nManolescu nu a v\u0103zut vreuna. Iat\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103 \u00een poezia lui
\nC\u0103rt\u0103rescu \u00eel descoperim pe Bolintineanu\u2026 Nici
\nrevistele, nici scriitorii de aici nu sunt b\u0103ga\u0163i \u00een seam\u0103.
\nManolescu nu d\u0103 bani dec\u00e2t pentru editarea anumitor
\nreviste. C\u00e2\u0163i scriitori a publicat Lucia Oveza? Dar Tzone?
\n\u00cen patria noastr\u0103 iubit\u0103 cultura nu e dorit\u0103\u2026
\nIoana Cr\u0103ciunescu: Sunt tradu\u015fi scriitori mici, care
\nau func\u0163ii importante \u015fi bani
\nAm s\u0103-i r\u0103spund lui Stoiciu, cu privire la filmul
\n\u201cScriitori pe calea regal\u0103\u201d. Problema este c\u0103 nu po\u0163i s\u0103
\ncontrolezi Televiziunea, c\u0103reia i-ai comandat filmul.
\nTeleviziunea nu te cheam\u0103 s\u0103 vezi materialul filmat, iar tu
\nnu-i po\u0163i repro\u015fa\u2026 nimic. \u00cen schimb, s-au f\u0103cut 14
\nportrete de scriitori, care vor fi date pe post \u00een cursul unui
\nan. Dar se petrec alte lucruri grave. La Paris am v\u0103zut o
\nantologie de literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103, \u00een care nu am putut
\nrecunoa\u015fte nici 10 scriitori. Sunt tradu\u015fi scriitori mici, care
\nau func\u0163ii importante \u015fi bani, iar nu scriitori de valoare.
\nLiviu Ioan Stoiciu: Murim ne\u015ftiu\u0163i, iar U.S.R. \u2026
\nNu contest faptul c\u0103, \u00een mare, Cipariu a f\u0103cut un lucru
\nbun. Dar era o ocazie unic\u0103 s\u0103-i filma\u0163i pe cei 45 de
\nscriitori premia\u0163i de U.S.R. Pe de alt\u0103 parte, vede\u0163i c\u0103
\nmurim ne\u015ftiu\u0163i, iar U.S.R. nu poate s\u0103 dea nici cel pu\u0163in
\nun comunicat.<\/p>\n

Sterian Vicol: Suntem o \u0163ar\u0103 de premii<\/strong><\/p>\n

Sunt zeci de manifest\u0103ri la care se dau premii literare.
\nSuntem o \u0163ar\u0103 de premii. Pe l\u00e2ng\u0103 scriitori valoro\u015fi este \u015fi
\nmult b\u0103ligar.<\/p>\n

Ion Tomescu: Acum facem lobby pentru \u00eenfiin\u0163area
\nCentrului Na\u0163ional al Culturii Scrise<\/strong><\/p>\n

Se mai \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi lucruri bune. APLER a donat opt
\ncorpuri de bibliotec\u0103 Trenului cu scriitori. Am editat, \u00een
\ndou\u0103 limbi, dou\u0103 antologii cu scriitori rom\u00e2ni, pe care \u00eei
\npropunem pentru export. Acum face lobby pentru
\n\u00eenfiin\u0163area Centrului Na\u0163ional al Culturii Scrise, care s\u0103
\ncoordoneze mijloacele prin care se promoveaz\u0103 cultura
\nArcadie Suceveanu: protec\u0163ia literaturii trebuie
\nasigurat\u0103 la nivel de stat
\nExist\u0103 o confuzie a valorilor \u00eencurajat\u0103 de revistele
\nliterare, critica literar\u0103 \u015fi istoriile literare. \u00cen \u201eO panoram\u0103
\ncritic\u0103\u201d a lui Marin Micu nu figureaz\u0103 nume importante.
\nNume semiobscure de scriitori \u00eent\u00e2lnim \u015fi \u00een sintezele lui
\nEugen Simion, care din Basarabia i-a cules doar pe patrio\u0163i,
\nnu pe scriitori. Istoriile noastre sunt istoriile centrului.
\nSingurii care au dat aten\u0163ie valorilor basarabene sunt
\nTheodor Codreanu \u015fi Adrian Dinu Rachieru. De fapt, \u00een
\nBasarabia exist\u0103 doar 20-30 de scriitori de valoare. Dar
\nprotec\u0163ia literaturii trebuie asigurat\u0103 la nivel de stat.<\/p>\n

Ierarhii false<\/strong><\/p>\n

Dup\u0103 c\u00e2t se vede, scriitorii liberi, neprin\u015fi \u00een diverse
\n\u201estructuri\u201d de interese, spun lucrurilor pe nume. Nu se
\ncred nemuritori \u015fi \u00ee\u015fi permit s\u0103 fie critici cu propria
\nbreasl\u0103. Din nefericire, spiritul critic r\u0103m\u00e2ne de regul\u0103
\nf\u0103r\u0103 aplica\u0163ie \u00een activitatea critic\u0103 propriu-zis\u0103, unele
\nreviste literare exalt\u00e2nd un patriotism local care nu trece
\ngrani\u0163a ora\u015fului. Istoriile literaturii scrise anii ace\u015ftia sunt
\nmai mult istorii de grup, a\u015fadar ale grupului meu literar
\nsau ale grupurilor literare pe care eu le protejez (istorii
\nde cumetrie, ale genera\u0163iei mele \u015fi\/sau ale genera\u0163iei pe
\ncare am c\u0103rat-o \u00een spate), \u00een timp ce institu\u0163ia premiilor
\npractic\u0103 adesea un set de criterii l\u0103turalnic literaturii. Un
\nredactor-\u015fef participant la Salon tocmai dep\u0103na povestea
\nunui poet t\u00e2n\u0103r care \u00eei trimisese spre publicare c\u00e2teva
\ntexte care erau \u00eenso\u0163ite de o list\u0103 de vreo 40 de premii
\nliterare, ob\u0163inute la fel de fel de concursuri. Nicio
\nproblem\u0103 cu num\u0103rul de premii; at\u00e2ta doar c\u0103 poeziile
\nerau mediocre\u2026 \u015ei atunci cum fuseser\u0103 ob\u0163inute totu\u015fi
\nacele premii? Poate cinstit, pentru cazul \u00een care
\nconcuren\u0163ii erau str\u0103ini de performan\u0163\u0103.
\nDar premii nemeritate se dau \u015fi pe la case mai mari.
\nProblema literaturii rom\u00e2ne nu este aceea c\u0103 literatura cu
\nadev\u0103rat bun\u0103 nu dep\u0103\u015fe\u015fte 10% din ceea ce se public\u0103.
\nProblema este c\u0103 o parte din literatura mediocr\u0103 a bineplasa\u0163ilor,
\na prietenilor no\u015ftri, a acelora care ne
\n\u00eendatoreaz\u0103 este promovat\u0103 ca literatur\u0103 de valoare (iat\u0103
\nliteratura holografic\u0103!) \u015fi c\u0103 doar o mic\u0103 parte din
\nscriitorii de for\u0163\u0103 sunt recunoscu\u0163i ca atare. \u015ei asta se
\n\u00eent\u00e2mpl\u0103 mai ales cu privire la scriitorii contemporani,
\npentru c\u0103 scriitorii de valoare disp\u0103ru\u0163i sunt, \u00een genere,
\nrecunoscu\u0163i \u015fi respecta\u0163i. Problema literaturii rom\u00e2ne
\ncontemporane este, vai, una de ierarhie. Este, cu
\nexcep\u0163iile sub\u00een\u0163elese, desigur, una a falselor ierarhii.<\/p>\n


\nVictor Zorin<\/strong><\/p>\n

Meseria de a muri<\/strong><\/p>\n

Dac\u0103 inten\u0163ia lui Dumitru Augustin Doman ar
\nfi fost s\u0103 scrie un simplu eseu filosofic despre
\nmoarte, probabil c\u0103 lucrarea sa (\u201eMoartea
\nnoastr\u0103 cea de toate zilele\u201d, Editura Timpul, Ia\u015fi, 2008)
\nnu s-ar fi deosebit foarte mult de alte zeci de lucr\u0103ri
\nasem\u0103n\u0103toare. Numai c\u0103 scriitorul din Pite\u015fti, merg\u00e2nd
\ncumva pe urmele lui Lauren\u0163iu Cerne\u0163 (v. \u201eModa
\njurnalelor\u201d), \u00eembin\u0103 eseul cu memorialistica, jurnalul cu
\nnota\u0163iile ironice ori lirice, medita\u0163ia cu satira, rezult\u00e2nd
\nun amalgam din care cititorul ia drept sigur\u0103 doar
\natitudinea \u201e\u00een r\u0103sp\u0103r\u201d, teama ascuns\u0103 de moarte, dar \u015fi
\nsfidarea. Aceast\u0103 sfidare merge at\u00e2t de departe, \u00eenc\u00e2t
\nautorul ajunge s\u0103 pun\u0103 sub semnul \u00eentreb\u0103rii suferin\u0163a
\numan\u0103, nelini\u015ftea \u00een fa\u0163a trecerii \u015fi \u00eens\u0103\u015fi sinceritatea
\nmuribundului. El \u015fi-ar dori o atitudine \u201enecosmetizat\u0103\u201d
\n\u00een fa\u0163a mor\u0163ii, uit\u00e2nd, pur \u015fi simplu, c\u0103 nimeni nu poate
\nface \u201eregie\u201d \u00een acele momente. Muribunzii sunt
\nsuspecta\u0163i c\u0103 fac spectacol, c\u0103 nu sunt demni, care va s\u0103
\nzic\u0103, \u00eentr-un moment at\u00e2t de important: \u201eCum se mai
\nr\u0103sfa\u0163\u0103 muribundul! Cu c\u00e2t\u0103 importan\u0163\u0103 geme el! Parc-ar
\nfi primul care p\u0103\u015fe\u015fte pe teritoriul mor\u0163ii f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u015fit.
\nCu c\u00e2t e mai aproape de putrefac\u0163ie \u015fi de primul vierme,
\ncu at\u00e2t preten\u0163ia lui s\u0103-l respect\u0103m, s\u0103 fim impresiona\u0163i,
\ns\u0103-l comp\u0103timim e mai mare. O singur\u0103 scuz\u0103 \u00eei g\u0103sim:
\nlipsa de experien\u0163\u0103 pe grani\u0163a abia perceptibil\u0103 dintre
\nvia\u0163\u0103 \u015fi moarte. Doar lipsa aceasta de experien\u0163\u0103 ne las\u0103
\no porti\u0163\u0103 s\u0103-l iert\u0103m pentru trufia lui\u201d (p. 8). Acest
\nfragment, ca \u015fi multe altele asem\u0103n\u0103toare, tr\u0103deaz\u0103, mai
\ncur\u00e2nd, exasperarea celui care nu suport\u0103 spectacolul
\nmor\u0163ii altora, din team\u0103 c\u0103, la r\u00e2ndu-i, cine \u015ftie c\u00e2nd, va
\nda un spectacol asem\u0103n\u0103tor, \u015fi p\u00e2n\u0103 atunci, se
\nr\u0103zvr\u0103te\u015fte, este cinic, ia numele mor\u0163ii \u00een de\u015fert, cu
\nsperan\u0163a ascuns\u0103 c\u0103, poate, va fi cru\u0163at.
\nAugustin Doman \u00ee\u015fi fragmenteaz\u0103 cartea \u00een 17
\ncapitole cu titluri ironice ori amuzante, grave ori
\nconstruite pe nonsens, multe dintre ele fiind \u00een \u00eentregime
\nmetafore (\u201eArm\u0103tura de idei a mor\u0163ii\u201d, \u201eFanfara
\ncultivatorilor de c\u0103p\u015funi din cartierul Progresul\u201d,
\n\u201eMoartea mea e un roman\u201d, \u201eUmbra mor\u0163ii \u00een c\u00e2mpul
\nalb de crini\u201d, \u201eSemnul roz al mor\u0163ii\u201d, \u201eMoartea ca un
\ntren albastru\u201d, \u201eDoamna cu ten de granit platinat\u201d etc.).
\nCel care \u015ftie c\u0103 moartea este prezent\u0103 \u00een noi \u00eenc\u0103 de la
\nna\u015ftere, caut\u0103 prin biblioteci, prin c\u0103r\u0163ile filosofilor, ale
\npoe\u0163ilor, ale istoricilor, m\u0103rturii despre atitudini
\nasem\u0103n\u0103toare, select\u00e2nd obsesiv tot ce are leg\u0103tur\u0103 cu
\nc\u00e2mpul semantic al mor\u0163ii: \u201e\u00een secolul al XIII-lea fiin\u0163\u0103
\nOrdinul Sf\u00e2ntului Pavel, iar membrii ordinului se
\nnumeau fra\u0163ii mor\u0163ii\u201d. Dup\u0103 cum scrie Jean Delumeau, ei
\npurtau un cap de mort pe tunic\u0103 \u015fi se salutau cu formula
\nG\u00e2nde\u015fte-te la moarte, frate prea iubit!. Intr\u00e2nd \u00een refectoriu,
\ns\u0103rutau un cap de mort a\u015fezat la baza unui crucifix \u015fi \u00ee\u015fi
\nspuneau unii altora: Aminti\u0163i-v\u0103 de sf\u00e2r\u015fitul de pe urm\u0103 \u015fi
\nnu ve\u0163i p\u0103c\u0103tui! Unii m\u00e2ncau cu un craniu \u00een fa\u0163\u0103, dar to\u0163i
\ntrebuia s\u0103 aib\u0103 c\u00e2te unul \u00een camera lor. Sigiliul ordinului
\ncon\u0163inea un cap de mort \u015fi cuvintele Sanctus Paulus,
\nermitarum primus pateri, memento mori! Nimic din acestea
\nnu mi se pare morbid. G\u0103sesc c\u0103 era o terapie social\u0103
\nminunat\u0103, o igien\u0103 public\u0103 \u015fi personal\u0103 perfect\u0103\u201d (p. 115).
\nCum Dumitru Augustin Doman are talent, nici cele
\nmai mari n\u0103zb\u00e2tii pe care le afirm\u0103 nu par altceva dec\u00e2t o
\nsimpl\u0103 atitudine ludic\u0103 \u00een fa\u0163a mor\u0163ii, condimentat\u0103 cu
\nceva cabotinism. C\u0103ci, \u00een ciuda gustului \u2013 s\u0103-i zicem
\npostmodernist \/ neosuprarealist \/ absurd \/ grotesc etc. \u2013
\n\u015fi a viziunii \u2013 uneori de un tragism cioranian – asupra
\nmor\u0163ii, \u201edoamna cu ten de granit platinat\u201d, \u201e\u015ferif
\nfeminin\u201d, \u201e\u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een uniform\u0103 mulat\u0103 pe coapse, pe
\nfese, pe labii, cu ochelari fumurii pe nas \u015fi chipiu\u201d, \u201ecu o
\n\u0163\u00e2\u0163\u0103 galben-ro\u015fcat\u0103 \u00een loc de insign\u0103\u201d, lirismul este o
\nprezen\u0163\u0103 constant\u0103 \u015fi unele fragmente ar putea fi
\nconsiderate poeme \u015fi intitulate, de pild\u0103, \u201eZidul de cea\u0163\u0103\u201d
\nsau \u201eC\u00e2mpia de romani\u0163\u0103\u201d, \u00een care autorul,
\ncomp\u0103timindu-l pe Isidor, cel ajuns la 117 ani, \u00eemprumut\u0103
\nt\u00e2nguirii sale tonalit\u0103\u0163ile Ecleziastului: \u201eDar \u00een iunie, c\u00e2nd
\nde c\u00e2teva zile \u00eemplinise 117 ani, s-a aventurat dincolo de
\norizont \u015fi s-a trezit \u00eentr-o c\u00e2mpie galben-verde, o c\u00e2mpie
\nplin\u0103 de mu\u015fe\u0163el \u00eenflorit. A str\u0103b\u0103tut-o \u00eencet, ce era graba
\nnu mai \u015ftia de vreun secol, a ajuns dup\u0103 o zi \u015fi o noapte
\nunde credea el c\u0103 e mijlocul c\u00e2mpiei, s-a a\u015fezat cu fa\u0163a \u00een
\njos \u015fi-a \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat-o, ca un \u00eendr\u0103gostit a \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat-o, cu
\niarba ei, cu frunzuli\u0163ele, cu miliardele de flori galbene de
\nromani\u0163\u0103. Soarele ardea din mijlocul cerului \u015fi pe lume nu
\nera durere \u015fi nu era suspin\u201d (p. 116).
\nAstfel de pasaje lirice alterneaz\u0103 cu altele de-un cinism
\nde adolescent \u00eenfumurat, sigur, \u00een fond, c\u0103 moartea este
\nat\u00e2t de departe de el, \u00eenc\u00e2t poate s-o \u00eenjure c\u00e2t vrea:
\n\u201eOmul viu e nou\u0103zeci la sut\u0103 ap\u0103; omul mort e sut\u0103 la
\nsut\u0103 p\u0103m\u00e2nt. Ce s\u0103 \u00een\u0163eleg? C\u0103 \u00eentre via\u0163\u0103 \u015fi moarte e ap\u0103
\n\u015fi p\u0103m\u00e2nt? Adic\u0103 noroi?\u201d (p. 31). \u015ei tot cu infatuare
\nadolescentin\u0103, moartea este reprezentat\u0103 drept fenomen
\ncosmic, destina\u0163ie, spectacol, dar \u015fi simpl\u0103 proiec\u0163ie
\nlivresc\u0103: \u201e\u00cen biblioteca ta de acas\u0103, cu rafturi \u0163intuite pe
\nveci \u00een pere\u0163i, din podea p\u00e2n\u0103-n tavan, cau\u0163i, cau\u0163i s\u0103 afli
\nce este moartea. Din mijlocul tavanului, doi ochi ironici te
\nprivesc \u015fi o voce cavernoas\u0103 \u00ee\u0163i zice: Aceea e moartea
\nlivresc\u0103, h\u0103-h\u0103-h\u0103! he-he-he! hi-hi! Caut\u0103 \u00een alt\u0103 parte,
\npe dealuri \u015fi pe c\u00e2mpii, pe goluri alpine \u015fi \u00een pustiu, mai
\nales \u00een pustiu. Moartea livresc\u0103! H\u0103-h\u0103! He-he! Hi-hi!\u201d
\n(p. 35). Ipostaza de romancier al mor\u0163ii este una
\ncontraf\u0103cut\u0103, o simpl\u0103 poz\u0103 de scriitor cu tabieturi
\nburgheze, care se imagineaz\u0103 capabil de revolte
\nromantice: \u201eMoartea ca un roman. Romancierul toarce la
\ncartea lui toat\u0103 via\u0163a, toarce \u015fi \u0163ese. El se spal\u0103 cu periu\u0163a
\npe din\u0163i, \u00ee\u015fi bea vodca la micul dejun \u015fi vinul ro\u015fu-violet
\nca cerneala la masa de pr\u00e2nz, dar \u00een timpul acesta \u0163ese
\nverbe \u015fi substantive, alteori adjective \u015fi interjec\u0163ii la
\nromanul s\u0103u. […] plute\u015fte romancierul \u00een aburii
\nalcoolului, plute\u015fte \u00een hormoni, \u00een adrenalin\u0103, plute\u015fte \u00een
\nvise, dar el r\u0103m\u00e2ne \u00een mijlocul lumii sale, \u0163esute de el
\ndou\u0103zeci \u015fi patru de ore pe zi. Lumea lui apropiat\u0103dep\u0103rtat\u0103,
\nc\u00e2nd pustie \u015fi c\u00e2nd numeroas\u0103 ca un roi de
\nalbine, \u00eel str\u00e2nge tot mai mult. Ar vrea s\u0103 ias\u0103 din roman.
\nE imposibil, \u00eens\u0103. Imposibila ie\u015fire din roman. Aburi de
\nalcool, hormoni, adrenalin\u0103, viziuni, dar toate \u00een
\ninteriorul lumii din care vrea s\u0103 ias\u0103, dar pe care continu\u0103
\ns\u0103 o \u0163eas\u0103, substantiv cu substantiv, verb cu verb, adverb
\ncu adverb, adjectiv cu adjectiv…\u201d (p. 36).
\nAugustin Doman versus moarte \u00eenseamn\u0103 o
\nacumulare de defin\u0163ii, o abordare din unghiuri diferite,
\ndar, mai ales, o viziune antropomorfic\u0103. Femeie mic\u0103 \u015fi
\nalb\u0103, \u015ferif ori doamn\u0103 cu \u201eten de granit platinat\u201d, moartea
\neste, \u00een continuarea accep\u0163iunii mitic-folclorice, neap\u0103rat
\nfemeie. Prin urmare, orice muritor se poate metamorfoza
\n\u00eentr-un Ivan Turbinc\u0103, tenace, \u015firet, pref\u0103c\u00e2ndu-se
\nignorant, dar \u015ftiind, \u00een sinea lui, c\u00e2t de iste\u0163 este \u015fi c\u00e2t de
\ncapabil, la urma-urmei, s\u0103 p\u0103c\u0103leasc\u0103 moartea. C\u0103ci, fiind
\nea femeie, poate fi umilit\u0103, p\u0103c\u0103lit\u0103 cu strategii imbatabile
\n\u015fi, prin urmare, tot ca femeie, u\u015for de \u00eenvins: \u201eAm
\ncredin\u0163a c\u0103 Moartea m\u0103 tolereaz\u0103 at\u00e2ta timp c\u00e2t nu notez
\naici nici un adev\u0103r periculos pentru ea. \u015ei, cum nu exist\u0103
\nnici un risc s\u0103 comit un adev\u0103r esen\u0163ial despre ea, ci s\u0103
\na\u015ftern doar \u00eencerc\u0103ri de-a o surprinde, nu e nici o
\namenin\u0163are pentru mine. Deocamdat\u0103\u201d (p.42).
\nCitind aforismele \/ defini\u0163iile \/ apoftegmele \/
\nfragmentele etc. din care, ca un puzzle, se compune
\n\u201eMoartea noastr\u0103 cea de toate zilele\u201d, nu-mi era greu s\u0103
\nmi-l imaginez pe Augustin Doman st\u00e2nd la o \u015fuet\u0103 cu
\nMarian Dr\u0103ghici ori cu alt scriitor pite\u015ftean, sau
\nmedit\u00e2nd filosofic \u00een gr\u0103dina lui cu p\u0103trunjel \u015fi liliac, sau,
\npur \u015fi simplu, a\u015fezat pe balcon, cu pipa \u00eentre din\u0163i,
\namestec\u00e2nd fumul cu aburii de alcool \u015fi \u00eenjur\u00e2nd moartea
\nde mama focului. Pentru c\u0103, vorba lui Patapievici, \u201ede ce
\nsuntem nesim\u0163it de indiferen\u0163i cu viii \u015fi grotesc de
\nsentimentali cu mor\u0163ii?\u201d (p.53), c\u00e2nd ar trebui, de fapt,
\n\u201es\u0103 facem moartea de r\u00e2s, s-o arunc\u0103m \u00een h\u0103ul
\nderizoriului?\u201d (p. 59).<\/p>\n


\nDumitru Augustin Doman<\/strong>
\n\"\"

Moartea noastr\u0103 cea de toate zilele<\/strong><\/p>\n

\u00centr-o diminea\u0163\u0103 dintr-un secol
\nzbuciumat, Augustin Doman a fost sunat
\nla telefon \u015fi o voce necunoscut\u0103 \u2013 de
\nb\u0103rbat, de femeie? \u2013 \u00eel invita \u00een Fran\u0163a,
\ndac\u0103 tot n-a v\u0103zut Parisul. Dar el vroia s\u0103
\najung\u0103 la Turnu Severin, doar la Turnu
\nSeverin, \u015fi-i mai trebuia totu\u015fi ni\u015fte bani
\npentru a ajunge acolo, ni\u015fte bani \u015fi ni\u015fte
\ntimp.
\n\u00centr-o zi spre pr\u00e2nz, po\u015fta\u015ful i-a adus
\no scrisoare \u00een care cineva necunoscut \u00eel
\ninvita la Budapesta, la o cafea pe o teras\u0103
\nde pe malul Dun\u0103rii. Dar cum s\u0103 mearg\u0103
\nc\u00e2nd deasupra gr\u0103dinii sale se adunaser\u0103
\nnorii \u015fi st\u0103tea s\u0103 plou\u0103?
\nJoi seara, \u00een curtea lui Doman a poposit poetul Marian
\nDr\u0103ghici, invit\u00e2ndu-l la c\u00e2rciuma din col\u0163ul str\u0103zii la o
\nbere. L-a refuzat apatic. Trebuie s\u0103 stea pe aproape, i-a
\nzis. \u00cen cur\u00e2nd va sosi moartea \u015fi vrea s\u0103-l g\u0103seasc\u0103 acas\u0103.
\nTrebuie s\u0103 ai decen\u0163a de a nu plimba moartea prin
\ncafenele \u015fi c\u00e2rciumi mizere.
\nPe cer, luna trecea a\u015fa galben\u0103 \u015fi lene\u015f\u0103!
\nMoartea este c\u00e2mpul de lupt\u0103 spre care oamenii
\npleac\u0103 mereu spre a nu se \u00eentoarce eroi, spre a nu se
\n\u00eentoarce \u00eenvin\u015fi, spre a nu se \u00eentoarce.
\nO joie f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit.
\nDeschid u\u015fa bibliotecii \u015fi un miros ascu\u0163it de moarte
\n\u00eemi \u00eenghea\u0163\u0103 n\u0103rile. Deschid raftul, bag ar\u0103t\u0103torul \u00eentre
\ndou\u0103 tomuri \u015fi scot falangele albe, desc\u0103rnate, oase
\ncurate, de sfin\u0163it cu vin ro\u015fu, cu smirn\u0103, cu mir…
\nVia\u0163a mai lung\u0103 sau mai scurt\u0103 este o moarte mai mult
\nsau mai pu\u0163in am\u00e2nat\u0103.
\nC\u0103 vei face sau nu promisiuni, c\u0103 ai s\u0103 fii un mort
\nfrumos \u015fi cuminte, c\u0103 vei respecta sau nu aceste
\npromisiuni, moartea te va primi cu
\nbra\u0163ele deschise \u00een teritoriul ei.
\n\u00cen aforisme, Blaga este mai
\nfermec\u0103tor c\u00e2nd e mai aproape de
\npoezie dec\u00e2t de filosofie: \u201eCeea ce
\nh\u0103r\u0163ile geografice nu ne spun \u2013 De
\nsub orice ruin\u0103 izvor\u0103\u015fte un fluviu
\nde melancolii\u201d.
\n\u0162i se repro\u015feaz\u0103 c\u0103 nu g\u00e2nde\u015fti
\npozitiv \u015fi nu vezi viitorul \u00een lumin\u0103.
\nE\u015fti dispus s\u0103 vezi viitorul nu doar
\nluminos, dar chiar rozaliu, numai c\u0103
\nde c\u00e2te ori te \u00eentorci cu fa\u0163a spre
\nviitor nu-\u0163i apare la orizont dec\u00e2t un
\nuria\u015f zid cenu\u015fiu, mai mare dec\u00e2t Zidul Chinezesc, deci
\ninexpugnabil.
\n\u00cen a\u015fezarea sa calm\u0103 \u015fi trainic\u0103, moartea nu admite
\nanarhie, nici m\u0103car revolu\u0163ie.
\nMoartea? te \u00eentreab\u0103 prietenul t\u0103u. E locul unde stau
\nsingur \u015fi aud materia z\u0103c\u00e2nd.
\nAflu c\u0103 Socrate a murit nevinovat \u015fi sufletul meu e
\nlini\u015ftit. Mi se spune c\u0103 Borges a tr\u0103it orb de la o anumit\u0103
\nv\u00e2rst\u0103 \u015fi a murit f\u0103r\u0103 vedere, iar eu sunt cu sufletul
\n\u00eemp\u0103cat. Mi se prevede o moarte violent\u0103 \u015fi sufletul meu
\nzburd\u0103 peste p\u0103duri \u015fi paji\u015fti verzi. Lini\u015ftit e sufletul meu
\n\u00eenaintea mor\u0163ii violente.
\nFrica de moarte a majorit\u0103\u0163ii rezid\u0103 \u00een ideea c\u0103
\nmoartea \u00eenseamn\u0103 singur\u0103tate. Or, moartea \u00eenseamn\u0103 o
\ncomunitate \/ comuniune f\u0103r\u0103 precedent, o viermuial\u0103 pe
\ncare via\u0163a nu o poate \u00eenchipui.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

VIRGIL DIACONU Probleme ale literaturii contemporane Pentru suflarea cultural\u0103 vr\u00e2ncean\u0103, Salonul Literar Dragosloveni, desf\u0103\u015furat la Foc\u015fani \u015fi la Dragosloveni (\u00een<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22860"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22860"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22860\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22861,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22860\/revisions\/22861"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22860"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22860"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22860"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}