Cine nu viseaz\u0103? Cum s\u0103 nu viseze un muzician?
\n La ce viseaz\u0103? La un soi de nemurire, la un soi de vibra\u021bie care ar trebui s\u0103 nu se mai termine. Dac\u0103 simte \u0219i publicul \u201enespecializat\u201d la fel? M\u0103 \u00eendoiesc. Doar muzicianul pot intra \u00een pielea altui muzician, doar mintea muzicianului poate g\u00e2ndi ca a altui muzician. De aceea uneori pornirile ideatice converg spre acelea\u0219i tipare. Nu mai departe de strofa secund\u0103 a celui de-al optulea song de pe albumul 44\/876 m\u0103 reg\u0103sesc, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie vreun motiv de laud\u0103 \u0219i nici ca s\u0103-mi bifez existen\u021ba l\u00e2ng\u0103 a lui Sting, \u00een concluziile deja publicate. Degeaba visezi s\u0103 ajungi cineva, degeaba \u00eencerci s\u0103 ai un parcurs muzical personal de excep\u021bie dac\u0103 ai ca modele \u0219i mentori Podul de piatr\u0103, Melc, melc, codobelc \u0219i pe Mirabela Dauer. Vrei s\u0103 c\u00e2n\u021bi americ\u0103ne\u0219te, la cel mai \u00eenalt nivel? \u00cenva\u021b\u0103 la gr\u0103dini\u021b\u0103 New York, New York. Atare ra\u021bionamentul piesei Dreaming In The USA. \u00cent\u00e2i trebuie s\u0103 fi fost b\u0103iat, precum Sting, s\u0103 fi visat la Statele Unite. Fiindc\u0103 toate filmele vizionate provin din acela\u0219i loc, toat\u0103 muzica pe care o iube\u0219te este din State, toate vedetele cunoscute au fa\u021b\u0103 american\u0103. \u0218i da, v\u0103 pot \u00eencuviin\u021ba c\u0103 americanii se deosebesc grozav facial, de\u0219i sunt un conglomerat de na\u021biuni, de orice alt locuitor de pe planet\u0103, po\u021bi recunoa\u0219te \u00een fe\u021bele multor oameni obi\u0219nui\u021bi chipurile vedetelor. Mi s-a \u00eent\u00e2mplat acum c\u00e2\u021biva ani, c\u00e2nd din cauza condi\u021biilor nefavorabile, festivalul de dans interna\u021bional s-a \u021binut \u00een sala de spectacol \u0219i nu \u00een fa\u021ba prim\u0103riei. \u00cen afara faptului c\u0103 erau \u0219i negri, \u0219i galbeni, \u0219i ro\u0219iatici, \u0219i albi, masca lor facial\u0103 te trimitea cu g\u00e2ndul la un star de cinema. Recte un tip cu barb\u0103 ce sem\u0103na izbitor cu Steve Carell. Leit. Sting aduce noi dovezi c\u0103 visarea nu este o \u00eent\u00e2mplare, ci o consecin\u021b\u0103 a vie\u021bii cotidiene. Blugii pe care-i poart\u0103 sunt americani, adida\u0219ii din picioarele sale sunt fabrica\u021bi \u00een State. \u00cen\u0219i\u0219i Presley, Monroe, Dean, Louis Armstrong, Sinatra \u0219i Marvin Gaye sunt americani din State. Construc\u021bia textului nu este \u00eent\u00e2mpl\u0103toare \u0219i beneficiaz\u0103 de acel ceva ce \u00eenc\u0103 nu s-a realizat \u00een Rom\u00e2nia, nu dintr-o pornire fireasc\u0103 (noi doar imit\u0103m slova altora), acel ceva…. De\u0219i personaliz\u0103m \u0219i noi func\u021bie de participan\u021bii la un \u201ejam\u201d. Totu\u0219i, nu \u00eencape grad de compara\u021bie cu Sting \u0219i Shaggy, proveni\u021bi din dou\u0103 culturi diferite, din medii diferite \u0219i cu vise\/uri diferite, dar cu un deziderat comun, acela de a fi \u0219i participa ca membri ai societ\u0103\u021bii cele mai evoluate \u0219i mai pregnante de pe glob. Shaggy porne\u0219te de la a c\u0103uta s\u0103 ob\u021bin\u0103 o viz\u0103 – cum to\u021bi vis\u0103torii lumii o doresc \u00eenc\u0103 -, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie niciodat\u0103 u\u0219or \u0219i nefiind alt\u0103 cale – unii tot \u00eencearc\u0103 \u0219i altfel dec\u00e2t legal \u0219i izbutesc -, de la sloganul prin care Dumnezeu binecuv\u00e2nteaz\u0103 America \u0219i pune la finalul interven\u021biei sale, mini pove\u0219tii sale, retorica \u00eentrebare dac\u0103 e cumva vreo isterie, vreo fixa\u021bie pe creier s\u0103 visezi la USA. R\u00e2ndul lui Sting eviden\u021biaz\u0103 respectul pentru valorile na\u021biunii visate, pentru travaliul tuturor cet\u0103\u021benilor s\u0103i, cei care lucreaz\u0103 pe c\u00e2mpurile \u021b\u0103rii, cei trudesc ca nimeni al\u021bii pentru hrana familiei, cei care se al\u0103tur\u0103 armatei \u0219i lupt\u0103 pentru State, \u201eAici pe p\u0103m\u00e2ntul curajului \u0219i \u00een casa libert\u0103\u021bii\u201d. Fiecare cu ce-l doare…. Shaggy \u00eendeamn\u0103 ascult\u0103torul la a pream\u0103ri imigran\u021bii care tr\u0103iesc \u0219i muncesc \u00een America, care se trezesc diminea\u021b\u0103 pentru a ajunge la cele dou\u0103 slujbe, el, militarul care a purtat arme \u0219i a luptat pentru ap\u0103rarea Americii (f\u0103r\u0103 s\u0103 fiu impertinent…: ce lupte pe teritoriul Statelor s-au dat?), cu speran\u021ba c\u0103 va veni ziua c\u00e2nd va\/vor locui \u00eentr-o Americ\u0103 mai bun\u0103. Refrenul este simplu \u0219i u\u0219or de de\u021binut, cu o mic\u0103 varia\u021bie \u00eenainte de a doua interven\u021bie solo a lui Sting: Vis\u00e2nd \u00een USA (alternativa: Nu \u00eenceta s\u0103 visezi).
\n Un mozaic de foste interpret\u0103ri, varient\u0103ri, dar cu efecte auditive surprinz\u0103toare. Strofele sunt tributare uzualului Do major \u0219i primei tonalit\u0103\u021bi din sfera pozitivelor Sol major, \u00eemperecheate, ambele game, cu surorile de lacrim\u0103 (mi se trage de la \u201eprimarele\u201d de Boldu, M\u0103rg\u0103rit) – eolienele -, La minor \u0219i Mi minor, invers: Do-La, Mi-Sol. Cu auftakt, cu o cezur\u0103 pe prima optime a timpului unu. De la ter\u021b\u0103 c\u0103tre tonica do \u0219i-un semiton mai jos (pe treapta sensibil\u0103, locrian\u0103), practic patru perechi de c\u00e2te trei note, put\u00e2nd fi grupate \u0219i ca tribrahuri, anapest, dactil \u0219i amfibrah (sincop\u0103): mi, mi, mi; mi, re, do; si, si, si; do, re, si. \u0218i-un do legat de ultima optima din m\u0103sur\u0103 \u0219i prima din m\u0103sura urm\u0103toare. Ghidul amintirilor mele, strofa a doua, adaug\u0103 sonorit\u0103\u021bile de alt\u0103 dat\u0103 – orchestral – ale The Police, ritmul vivace \u0219i cu premierul pe fiecare dintre timpi, pe prima optime, iar toba mare pe a doua optime. \u00cen limbaj muzic\u0103n\u021besc \u201eTa-tu, ta-tu, ta-tu, ta-tu\u201d, cu silaba deschis\u0103, ta, pentru premier, \u0219i silaba \u00eenchis\u0103, tu, pentru toba mare. Chitara de asemenea pe fiecare timp, pe aceea\u0219i optime, cu strumming poate \u0219i mai scurt, pe acorduri ce scot \u00een eviden\u021b\u0103 perechile de note do-mi \u0219i si-mi (mi mai \u00eenalt\u0103), executat dinspre corzile groase spre cele sub\u021biri – cel mai potrivit exemplu este identificarea p\u00e2n\u0103 la confundare cu chitara lui Summer de la Roxanne. Clapele de \u00eenceput au ton de fundal, \u00eenchis. La refren \u00eei sunt ad\u0103uga\u021bi clopo\u021bei (re, mi, fa#, sol, fa#, mi, re), optimi \u0219i vocea, cu dou\u0103 note de re pe tot at\u00e2tea silabe ale Dreaming-ului, preambul pentru \u201eDreaming in the USA\u201d, al c\u0103rui parcurs descinde de acela\u0219i cuplu frecven\u021bial spre si \u0219i la (to the) \u0219i revine la matc\u0103 pentru fiecare liter\u0103 a acronimului (ok, suntem \u00een Re major, Sol major \u0219i La major). Pentru Don’t stop dreaming, Sting a ales o interven\u021bie pe p\u0103trimi legate dintr-o singur\u0103 respira\u021bie (la, si, do, re), \u00een stil caracteristic (tot c\u0103ut\u00e2nd pasajul din aceea\u0219i pl\u0103mad\u0103 am dat peste Seven Days… grea de interpretat, greu de compus…) \u0219i un Si minor ca fundal cu un vag La major urm\u00e2ndu-i. Nu se mai revine la Do major, strofa cu c\u00e2mpurile se c\u00e2nt\u0103 pe acordurile refrenului, ascendent-descendent, exact pe acelea\u0219i note ca ale clopo\u021beilor, cu aport final pe fiecare vers de linie melodic\u0103 ce revenea lui \u201eto the USA\u201d. Pe ultima parte, a lui Shaggy, rap-\u0103it-raggae-it, peste, se c\u00e2nt\u0103 refrenul. Finalul apar\u021bine cuplului chitar\u0103-voci, \u00eentr-un duet pe ultima strof\u0103-refren a lui Sting, unde notele clopo\u021beilor sunt c\u00e2ntate de chitar\u0103, duble coarde (sexta \u00een cobor\u00e2re), \u0219i cu o mic\u0103 divaga\u021bie, vocile r\u0103spund acompaniind chitara cu \u201eDreaming\u201d, de trei ori, calm, cald \u0219i o caden\u021b\u0103 pe \u201eDreaming in the USA\u201d, pierdut.
\n Protagoni\u0219tii materialului. Compozitori: Sting, Shaggy, Rankine, Dominic Miller, Kierszenbaum. Bas de la domnul Sting, originalul. Chitare: Miller \u0219i Kierszenbaum. Percu\u021bii Kierszenbaum. Tot el \u0219i la claviaturi, dar \u0219i Shane Hoosong \u0219i Shippy. Saxofon, de\u0219i nu se distinge, Branford Marsalis. Tobele i se datoreaz\u0103 lui Zach Jones. Vocile adi\u021bionale: Sting, Noble, Mellisa, Zach Jones \u0219i Sting cel\u0103lalt. O produc\u021bie Sting (cel mare, cel…) – Kierszenbaum. Robert Orton la mixaj, Sear Sound Studio pus la b\u0103taie pentru \u00eenregistr\u0103ri.
\n N-o s\u0103 v\u0103 vin\u0103 s\u0103 crede\u021bi c\u00e2te note c\u00e2nt\u0103 Marsalis. Eram gata s\u0103 disper dup\u0103 sunetele de la English Man… c\u00e2nd mi-am dat seama unde sunt acele note indistinctibile. La refren \u0219i doar dou\u0103, dou\u0103 doimi, pe timpii unu ai fiec\u0103rei m\u0103suri, re \u0219i sol la cvinta descendent\u0103 \u00een registrul cel mai grav al saxofonului. Ceea ce m-a purtat cu g\u00e2ndul la reac\u021bia actorului ce-l interpreta pe Charlie Parker c\u00e2nd descinsese \u00eentr-o sal\u0103 unde se c\u00e2nta rock, doar p\u00e2n\u0103 la intrare, uimit \u0219i revoltat c\u0103 oamenii se rezum\u0103 la asculta c\u00e2teva note deloc greu de interpretat, c\u0103 nu mai vin \u00een cluburile de jazz \u0219i c\u0103 muzican\u021bi m\u0103run\u021bi, ce c\u00e2nt\u0103 un astfel de gen culeg, lauri nemerita\u021bi (cred c\u0103 i-a \u0219i bruscat \u00eentr-un acces de furie). C\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 unul ca el a ajuns s\u0103 fac\u0103 foamea, de\u0219i era un monstru sacru.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cine nu viseaz\u0103? Cum s\u0103 nu viseze un muzician? La ce viseaz\u0103? La un soi de nemurire, la un soi<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":10495,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,116],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22849"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22849"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22849\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22850,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22849\/revisions\/22850"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10495"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22849"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22849"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22849"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}