{"id":22744,"date":"2024-02-28T00:10:41","date_gmt":"2024-02-27T21:10:41","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22744"},"modified":"2024-02-28T00:15:21","modified_gmt":"2024-02-27T21:15:21","slug":"spatii-culturale-nr-3-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22744","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 3 (9)"},"content":{"rendered":"

PORTRETE \u00ceN PENI\u021a\u0102<\/strong><\/p>\n

FLORENTIN POPESCU<\/strong>
\n\"\"

\u201eVuiau \u00een mine ne\u015ftiute
\nc\u00e2nturi\u201d…<\/strong><\/p>\n

Prim\u0103vara \u00een \u00eendep\u0103rtatul an 1970. Cu volumul de debut
\n\u201eObsesia p\u0103s\u0103rilor\u201d \u00een buzunar \u015fi cu ceva lenjerie \u00een geamantan
\najung la Bac\u0103u, la unitatea militar\u0103 unde trebuia s\u0103-mi fac
\nstagiul de absolvent al unei facult\u0103\u0163i. Dup\u0103 c\u00e2teva zile \u00een care
\nsimt c\u0103 abia mai rezist \u00een bocanci \u015fi-n haina de soldat, \u00eei trimit
\nprin po\u015ft\u0103 cartea poetului Radu C\u00e2rneci, redactor-\u015fef al revistei
\n\u201eAteneu\u201d \u015fi o binecunoscut\u0103 personalitate \u00een ora\u015f. Nu trece
\nmult \u015fi-mi r\u0103spunde printr-o scrisoare de felicitare,
\npromi\u0163\u00e2ndu-mi totodat\u0103 c\u0103-n proximul num\u0103r al revistei pe
\ncare o conduce m\u0103 va onora cu o cronic\u0103 la volum. Domnia Sa
\n\u0163ine \u00een \u201eAteneu\u201d o rubric\u0103, \u201ePro amicitia\u201d, \u015fi-ntr-adev\u0103r, dup\u0103
\nun r\u0103stimp, citesc la rubrica amintit\u0103 un text mai mult dec\u00e2t
\nflatant. \u015ei mai trec apoi \u00eenc\u0103 pu\u0163ine zile p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, printr-o alt\u0103
\nepistol\u0103, poetul m\u0103 invit\u0103 la libr\u0103ria central\u0103, unde urmeaz\u0103 s\u0103
\nlanseze un nou volum, pare-mi-se \u201eGr\u0103dina \u00een form\u0103 de vis\u201d.
\nArmata. \u015etie toat\u0103 lumea, are rigorile ei, \u015fi nu po\u0163i ie\u015fi pe
\npoarta caz\u0103rmii c\u00e2nd vrei \u015fi c\u00e2nd nu vrei, ca-n via\u0163a civil\u0103, a\u015fa
\nc\u0103 dl. C\u00e2rneci \u00ee\u015fi \u00eencheie invita\u0163ia cu un post-scriptum:
\n\u201eSpune-le comandan\u0163ilor dumitale c\u0103 vii la mine \u015fi-\u0163i vor da
\nbilet de voie!\u201d. A\u015fa \u015fi fac, iar \u00een ziua respectiv\u0103 ajung \u00eentr-un
\nsuflet la locul acelei \u00eent\u00e2mpl\u0103ri literare. Lume mult\u0103, iar \u00een fa\u0163\u0103
\npatru-cinci persoane (ulterior aveam s\u0103 aflu c\u0103 erau colegi de
\nredac\u0163ie ai poetului), dar \u015fi autorit\u0103\u0163i ale jude\u0163ului, printre care
\nrecunosc numaidec\u00e2t figura celui care m-a invitat \u2013 doar i-am
\nv\u0103zut fotografia de mai multe ori prin reviste \u015fi pe coperta
\nunor volume. Nu trec dec\u00e2t c\u00e2teva minute \u015fi dl. Radu C\u00e2rneci,
\narunc\u00e2ndu-\u015fi privirile prin sal\u0103, descoper\u0103 \u015fi pe singurul
\nsoldat prezent acolo: eu. Se desprinde din grupul domnilor
\n\u00een costume, cu cravat\u0103 \u015fi pu\u015fi \u201ela patru ace\u201d \u015fi nu se opre\u015fte
\ndec\u00e2t \u00een fa\u0163a mea: \u201eDumneata trebuie s\u0103 fii poetul din Buz\u0103u,
\nFlorentin Popescu?!\u201d. \u201eDa\u201d, r\u0103spund eu emo\u0163ionat. \u201eVino
\nl\u00e2ng\u0103 noi!\u201d, adaug\u0103, \u00een vreme ce m\u0103 prinde de bra\u0163 \u015fi \u00eencearc\u0103
\ns\u0103 m\u0103 conduc\u0103 la grupul din care s-a desprins mai devreme.
\nNu-i vine u\u015for s-o fac\u0103, pentru c\u0103 emo\u0163ia m\u0103 face \u00eend\u0103r\u0103tnic
\n\u015fi m\u0103 las cu greu dus de-acolo. Ce s\u0103 caut eu acolo, printre
\nat\u00e2tea somit\u0103\u0163i? \u015ei-apoi \u015fi hainele astea militare, \u015fi bocancii
\nm\u0103 cam str\u00e2ng \u015fi-mi dau un sentiment de stinghereal\u0103. \u00cen fine,
\nnu rezist \u015fi \u00een cele din urm\u0103 cedez…
\nAu trecut de-atunci aproape patruzeci de ani, dar scena
\nmi-a r\u0103mas at\u00e2t de ad\u00e2nc \u00eentip\u0103rit\u0103 \u00een memorie, de parc\u0103 nu
\ns-ar fi \u00eent\u00e2mplat dec\u00e2t \u00een urm\u0103 cu c\u00e2teva ore, ori cel mult cu
\no zi-dou\u0103, de unde \u015fi concluzia fireasc\u0103: amintirile frumoase
\nte marcheaz\u0103 pentru toat\u0103 via\u0163a \u015fi nu se mai \u015fterg niciodat\u0103
\ndin memorie.
\nA\u015fadar, au trecut de-atunci aproape patruzeci de ani, timp
\n\u00een care aveam s\u0103 m\u0103 \u00eent\u00e2lnesc cu poetul Radu C\u00e2rneci de zeci
\nde ori \u015fi \u00een fel de fel de \u00eemprejur\u0103ri, \u00een Bac\u0103u, mai apoi \u00een
\nBucure\u015fti \u015fi-n multe alte locuri din \u0163ar\u0103. Aveam s\u0103 particip\u0103m
\n\u00eempreun\u0103 la nenum\u0103rate manifest\u0103ri culturale: lans\u0103ri de c\u0103r\u0163i,
\nexpozi\u0163ii, \u00eent\u00e2lniri cu prietenii, \u00eent\u00e2lniri \u00een redac\u0163ii \u015fi la Uniunea
\nScriitorilor, festivaluri \u015fi ceremonii, s\u0103rb\u0103toriri ale sale de c\u0103tre
\nprieteni, anivers\u0103ri personale, vizite la cuno\u015ftin\u0163e comune,
\nemisiuni de televiziune etc, etc.
\n\u015ei nu exagerez! \u00cen tot acest timp, care echivaleaz\u0103 cu o
\nvia\u0163\u0103 de om, poetul Radu C\u00e2rneci m-a onorat \u015fi continu\u0103 s-o
\nfac\u0103 \u015fi azi 1) cu o prietenie rar\u0103, cum cred c\u0103 n-au mai f\u0103cut-o
\ndec\u00e2t pu\u0163ini al\u0163ii din mul\u0163ii cunoscu\u0163i pe care i-am \u00eent\u00e2lnit
\n\u00een trecut \u015fi-i \u00eent\u00e2lnesc \u015fi azi \u00een forfota vie\u0163ii noastre culturale.
\n(Pe c\u00e2t mi-a stat \u00een putere am \u00eencercat, la r\u00e2ndu-mi, s\u0103 nu-i
\ntr\u0103dez \u00een niciun fel \u015fi niciodat\u0103 sentimentele calde pe care
\nle-a nutrit \/ le nutre\u015fte pentru subsemnatul). Recunoa\u015fterile
\nna\u0163ionale de care s-a bucurat \/ se bucur\u0103 la senectute a \u0163inut
\n\/ \u0163ine aproape de fiecare dat\u0103 s\u0103 le tr\u0103iasc\u0103 \u015fi \u00eempreun\u0103 cu
\nmine. \u00cen urm\u0103 cu c\u00e2\u0163iva ani, bun\u0103oar\u0103, m-a invitat s\u0103-l
\n\u00eenso\u0163esc \u00een Gorj, unde a fost \u00eencununat cu un trofeu
\nimportant \u00een cadrul Serilor de poezie de la Br\u0103diceni,
\nalt\u0103dat\u0103 am mers \u00eempreun\u0103 la R\u00e2mnicu S\u0103rat, la
\ns\u0103rb\u0103torirea, dac\u0103 nu m\u0103 \u00een\u015fel, a 500 de ani de atestare
\ndocumentar\u0103 a municipiului \u2013 cadru \u00een care poetul a primit
\ntitlul de \u201eCet\u0103\u0163ean de onoare\u201d al ora\u015fului.
\n\u00cen Bac\u0103ul at\u00e2t de drag inimii Domniei Sale am ajuns cu
\nprilejul primirii titlului de \u201eDoctor Honoris Causa\u201d al
\nUniversit\u0103\u0163ii de acolo. \u015ei v\u0103z\u00e2ndu-l \u00een toga \u015fi \u0163inuta specific\u0103
\nacelui moment a fost \u015fi pentru mine, ca \u015fi pentru al\u0163ii, o
\nbucurie s\u0103 rostesc c\u00e2teva cuvinte despre Omul Radu
\nC\u00e2rneci. Tot cu acea ocazie, poetul \u015fi doamna sa au \u0163inut s\u0103
\nfacem un drum \u015fi la Hemeiu\u015f, vestitul parc dendrologic,
\napoi la Ocolul silvic F\u00e2nt\u00e2nele, unde familia C\u00e2rneci
\n(am\u00e2ndoi ingineri silvici) \u015fi-au petrecut o bun\u0103 parte din
\ntinere\u0163e. Cei doi amfitrioni ad-hoc erau v\u0103dit emo\u0163iona\u0163i de
\nre\u00eent\u00e2lnirea cu locurile din amintire. \u201eAici s-a \u00eent\u00e2mplat
\ncutare lucru…\u201d \u00eemi spunea poetul, iar doamna sa \u00eel completa,
\npun\u00e2ndu-m\u0103 \u00een tem\u0103: \u201eAici, a\u015fa \u015fi a\u015fa… \u00cen cl\u0103direa asta am
\nn\u0103scut-o pe Magda (e vorba de fiica lor, cunoscuta poet\u0103).
\n\u015ei altele. \u015ei altele.
\nFugit irreparabile tempus! Din goana ma\u015finii care ne
\npurta prin \u0163inutul Bac\u0103ului am v\u0103zut \u015fi locul \u00een care \u00een
\nprim\u0103vara ploioas\u0103 a anului 1970 f\u0103ceam exerci\u0163ii militare,
\nla poalele unei p\u0103duri. \u00cen locul poligonului de odinioar\u0103
\npotenta\u0163ii zilei ridicaser\u0103 vile mari \u015fi ar\u0103toase, \u00eengrop\u00e2nd
\nsub temeliile lor \u015fi amintirile a zeci \u015fi sute de solda\u0163i de
\nalt\u0103dat\u0103. Dar asta e o alt\u0103 poveste…
\nAjuns la senectute, dl. C\u00e2rneci a r\u0103mas acela\u015fi
\ntemperament optimist \u015fi solar (poate c\u0103 nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor
\nvolumul cu care a debutat \u00een poezie se numea \u201eNoi \u015fi
\nsoarele\u201d: a \u00eenfiin\u0163at o editur\u0103, Orion, \u015fi o Funda\u0163ie \u201epentru
\nprotec\u0163ia naturii \u015fi a artelor\u201d (\u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri m-a
\n\u00eencununat \u015fi pe mine cu Diplome de excelen\u0163\u0103 ale acesteia,
\nfapt nu tocmai banal, de vreme ce, pe atunci, pre\u015fedintele
\nde onoare al Funda\u0163iei era doamna Zoe Dumitrescu-
\nBu\u015fulenga, cunoscuta academician\u0103, profesoar\u0103 universitar\u0103
\n\u015fi spre sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii c\u0103lug\u0103ri\u0163\u0103), apoi a dat la iveal\u0103 c\u0103r\u0163i ce
\nvor intra, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, \u00een istoria culturii na\u0163ionale: \u201eMiori\u0163a\u201d
\n(\u00een \u015fapte limbi), \u201eAntologia p\u0103durii\u201d (la al c\u0103rei prim volum
\nmi+a solicitat colaborarea \u015fi se \u00een\u0163elege c\u0103 am acceptat cu
\npl\u0103cere cererea de a alc\u0103tui sumarul \u015fi de a scrie postfa\u0163a),
\n\u201eCinegetica\u201d, vast\u0103 panoram\u0103 a textelor consacrate temei cu
\npricina la noi \u015fi \u00een literaturile lumii, \u201eV. Voiculescu +
\nShakespeare, Sonete\u201d, cea dint\u00e2i edi\u0163ie la care crea\u0163iile celor
\ndoi mari poe\u0163i au fost reunite \u00eentre copertele aceluia\u015fi volum.
\nAcum are pe \u201e\u015fantierul literar\u201d o vast\u0103 culegere ce
\ncuprinde toate versiunile rom\u00e2ne\u015fti ale \u201eC\u00e2nt\u0103rii
\nC\u00e2nt\u0103rilor\u201d \u015fi o Antologie a sonetului rom\u00e2nesc de la
\n\u00eenceputuri \u015fi p\u00e2n\u0103 azi, \u00eentreprinderi temerare la care nu cred
\nc\u0103 ar fi mul\u0163i dispu\u015fi s\u0103 se \u201e\u00eenhame\u201d, dat\u0103 fiind enorma
\ntrud\u0103 de bibliotec\u0103 \u015fi nu numai de bibliotec\u0103…
\nPoetul Radu C\u00e2rneci are o oper\u0103 literar\u0103 care umple \u015fi
\ntotodat\u0103 \u00eennobileaz\u0103 peste un \u00eentreg raft de bibliotec\u0103.
\nInten\u0163ionat n-am scris aici niciun cuv\u00e2nt despre ea, fiindc\u0103
\nau f\u0103cut-o \/ o fac \u015fi o vor face desigur, \u00een viitor, cercet\u0103torii,
\ncomentatorii, istoricii literari. Dar poate c\u0103 \u00eenaintea lor \u015fi
\n\u00eenaintea tuturor de aceast\u0103 oper\u0103 s-au bucurat, se bucur\u0103 \u015fi se
\nvor bucura \u015fi \u00een viitor cei pentru care a fost ea creat\u0103: cititorii.
\nA\u015fa s-a \u00eent\u00e2mplat, se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi nu m\u0103 \u00eendoiesc c\u0103 \u015fi la
\nrecitirile viitoare se va \u00eent\u00e2mpla \u015fi celui ce semneaz\u0103 aceste
\nr\u00e2nduri \u015fi care are privilegiul de a se num\u0103ra printre
\nprietenii poetului. Poate nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, \u00eentr-unul dintre
\nmultele autografe pe care mi le-a scris pe c\u0103r\u0163ile Domniei
\nSale – cel de pe \u201eHeraldica iubirii\u201d, carte ap\u0103rut\u0103 \u00een populara
\ncolec\u0163ie \u201eBiblioteca pentru to\u0163i\u201d \u015fi c\u0103reia i-am semnat
\nTabelul cronologic, nota: \u201eAcest minunat popas al urcu\u015fului
\nnostru \u00eentru Poezie se \u00eencredin\u0163eaz\u0103 \u2013 cu prietenie \u015fi aleas\u0103
\npre\u0163uire \u2013 cinstitului biograf [sic!], poet \u015fi publicist de marc\u0103
\nFlorentin Popescu \u015fi distinsei sale doamne, din partea lui
\nRadu C\u00e2rneci, 31 mai 1999\u201d.<\/p>\n

11 F\u0103urar, 2009<\/em><\/p>\n


\nCRONIC\u0102 LITERAR\u0102<\/strong><\/p>\n

PETRACHE PLOPEANU<\/strong>
\n\"\"

Ioan Dumitru Denciu
\nsau Ultimul Joc al Iluziilor
\nMarelui Sine<\/strong><\/p>\n

Cele trei p\u0103r\u0163i ale volumului lui Ioan Dumitru Denciu,
\nChem\u0103tori \u015fi atrape, (Editura Andrew, Foc\u015fani, 2008): Ultime
\nrime, Las\u0103 jocul iluziilor \u015fi C\u0103tre Marele Sine, las\u0103 mintea s\u0103 se
\ntulbure \u015fi, din aceast\u0103 zbatere ini\u0163ial\u0103, g\u0103se\u015fte o ludic\u0103 pl\u0103cere
\nde a rearanja cuvintele apar\u0163in\u00e2nd titlurilor respective, de a
\nle p\u0103stra majusculele acolo unde g\u00e2ndul observatorului crede
\nde cuviin\u0163\u0103, de a interpreta pornind de la rezultatul acestui
\ntravaliu pl\u0103cut \u015fi jocul, \u015fi iluziile, \u015fi sinele celui care s-a ostenit
\n\u00eendeajuns s\u0103 \u201echeme\u201d prin \u201emomelile\u201d sale \u00eenaripate, mai
\n\u00eent\u00e2i poemul spre sine, iar mai apoi lectorul \u00eendr\u0103gostit de
\npoezie. Pentru c\u0103, s\u0103 explic, titlul are trimiteri spre lumea
\ncinegetic\u0103, dar, \u00eendr\u0103znesc s\u0103 spun, nu este acea lume a
\nanimalelor chemate, ademenite pentru o \u201epredare\u201d u\u015foar\u0103, ci
\neste acea lume a cuvintelor care sunt chemate, sunt ademenite
\npentru a fi prinse \u015fi a fi p\u0103strate, nu \u00eemp\u0103iate, nu expuse pe un
\nperete pr\u0103fuit de muzeu al v\u00e2n\u0103torii, ca un memento mori
\nanimal, ci vii \u00een toat\u0103 plenitudinea lor, iar dac\u0103 ele, cuvintele,
\naccept\u0103 acest lucru, este pentru c\u0103 nu pot exista adunate
\nbuchet, \u00een p\u0103m\u00e2nt \u015fi pe p\u0103m\u00e2nt, \u00een ap\u0103, \u015fi aer, \u015fi foc, dec\u00e2t sub
\nochiul poetic al creatorului lor \u2013 prinderea cuvintelor, cu
\ndelicate\u0163e, cu dragoste, cu duio\u015fie \u015fi m\u00e2ng\u00e2ierea lor
\n\u00eencontinuu, este f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 o crea\u0163ie.
\nCred \u00een posibilitatea ca tot ce exist\u0103 s\u0103 aib\u0103 un sens, nimic
\nnu este \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, iar poezia lui I. D. Denciu, cu at\u00e2t mai
\nmult nu este \u00eent\u00e2mpl\u0103toare, poate doar inten\u0163ia autorului
\nacestui articol de a g\u0103si pretutindeni leg\u0103turi \u015fi nu
\n\u00eent\u00e2mpl\u0103ri, s\u0103 fie chiar ea \u00eent\u00e2mpl\u0103toare, dar oare lucrurile
\nstau chiar a\u015fa? \u00cent\u00e2lnirea unor oameni care iubesc
\ndeopotriv\u0103 cuvintele \u015fi, mai ales poezia, s\u0103 fie
\n\u00eent\u00e2mpl\u0103toare? S\u0103 fie oare \u00eent\u00e2mpl\u0103toare \u00een acest context
\nidentificarea direc\u0163iei acestui eseu spre sensurile \u015fi
\nsemnifica\u0163iile pe care le arat\u0103 titlul: Ultimul Joc al Iluziilor
\nMarelui Sine? Nu vreau s\u0103 cred aceasta, iar judec\u0103torii, aceia
\ncare vor citi cele scrise aici, vor hot\u0103r\u00ee!
\nDe ce Ultimul Joc, de ce Jocul Iluziilor, de ce Marele Sine?
\nChiar I. D. Denciu m\u0103 \u00eendeamn\u0103 s\u0103 m\u0103 opresc pe acel \u0163\u0103rm
\nal Ultimelor rime: \u00eencercarea apare ca un ultim gest al relu\u0103rii
\nsemnificative a gestului ritual de-o via\u0163\u0103 \u00een scris (S\u0103 mai
\n\u00eencerc un ton din melodia \/ c\u00e2ndva cu-nfiorare prins\u0103, S\u0103 mai
\n\u00eencerc), o nostalgie dup\u0103 un inefabil al ninsorilor de alt\u0103dat\u0103
\nse desprinde \u00eentr-un efort de catalogare a imposibilului alb
\nal des\u0103v\u00e2r\u015firii (alt catalog de ninsori \/ valori \u015fi iar\u0103\u015fi valori, Alt
\ncatalog de ninsori). Poetul se vede comet\u0103 str\u0103pung\u00e2nd o
\nclip\u0103 firmamentul vie\u0163ii (Nu-s ciud\u0103\u0163enie. \u00cenchipuire\u2026 \/ \u2026
\nCometa care sunt cu-antenele str\u0103punge \/ \u015fi nu \u00een trupul s\u00e2ngelui
\nse stinge, Cometa), dar nu pune semnul egal \u00eentre el \u015fi ea,
\ndintr-o pudoare a firii sale, pentru c\u0103 are con\u015ftiin\u0163a
\nimposibilei reveniri, a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu acel corp ceresc
\no dat\u0103 la c\u00e2teva sute de ani, poetul are con\u015ftiin\u0163a
\n\u201eultimit\u0103\u0163ii\u201d. Nu dore\u015fte un statut cultural-ontologic aparte,
\nci se dore\u015fte doar observatorul care arat\u0103 cu degetul (V\u0103
\ndesfid s\u0103 m\u0103 socoti\u0163i un scai \/ care vi se aga\u0163\u0103 de hain\u0103 \/ sau mierea
\nce v\u0103 ispite\u015fte \/ s\u0103 v\u0103 linge\u0163i pe degete \/ mai f\u0103\u0163i\u015f mai \u00een tain\u0103 \u2026 \/
\n\u2026degetul care se-ntinde \/ poate alina \u015fi \u00eenchide, Intim\u0103). Aceasta
\npentru c\u0103 sentimentului efemerit\u0103\u0163ii este acut intuit (Unde se
\nna\u015fte oare adev\u0103ratul pui: \/ \u00een clocotul de s\u00e2nge pliat asupra lui \/
\nsau \u00een rotirea surd\u0103 de elemente moarte? \u2026 \/ \u2026 Secretul se
\nascunde \u00een spumele verzui \/ mi-a spus intuitivul, nu prea h\u00e2r\u015fit
\n\u00een arte, Secretul spumelor verzui). Cu toate aceste ultime
\nrime, se dore\u015fte \u00eenc\u0103 r\u0103m\u00e2nerea \u00een murire (\u00cenadins \/ nu voi
\nm\u00e2ng\u00e2ia pasul prea departe \/ prea lesne \u00eentins. \/ \u00cend\u0103r\u0103tnic voi
\nz\u0103bovi \u00een acest loc \/ cu umbrele clipelor ag\u0103\u0163ate de pelini\u015furi \u015fi soc,
\nCalm <>). Ascensiunea este \u00eenc\u0103 dorit\u0103 chiar
\ndac\u0103 se \u015ftie dinainte c\u0103 urcu\u015ful este prea dificil pentru a fi
\nsupus de un om, de aceea va fi ratat\u0103 (\u00cenfierb\u00e2ntat, m\u0103 urcam
\np\u00e2n\u0103 la soare; \/ umbra \u00een mine-o sim\u0163eam \u015fi-o p\u0103stram \/ ca pe ceva
\nce nu doare. \/ Durea doar ascensiunea ratat\u0103 \u2026\/ \u2026C\u00e2t mi-a
\ntrebuit s\u0103 \u00een\u0163eleg \/ c\u0103 vremurile nu mai \u00eeng\u0103duie \/ dec\u00e2t o-n\u0103l\u0163are
\nce n\u0103ruie! \u2026, Despre anume ascensiuni). Exist\u0103 chem\u0103tori
\nsuficien\u0163i aici, exist\u0103 \u015fi atrape care ac\u0163ioneaz\u0103 prin magia lor
\nexisten\u0163ial\u0103, iar dorin\u0163a cea mai puternic\u0103 este aceea de
\ncunoa\u015ftere, de \u00eent\u00e2lnire \u015fi \u00eentrebare asupra celor care sunt
\n(Amare \u015fi str\u0103ine chinuri. Familiar \u015fi dulce \/ nimic nu cade-n mine
\ndrept zodie de pace\u2026.\/ \u2026Un fel de scoic\u0103 rar\u0103 cu dubl\u0103 foame
\nsunt, Scoic\u0103 rar\u0103), cunoa\u015ftere a celor l\u0103sate de Dumnezeu
\npe acest t\u0103r\u00e2m, dar chiar \u015fi a lui Dumnezeu \u00eensu\u015fi (\u015ei eu pe
\nDumnezeu \u00eel caut \u015fi poate \/ aidoma l-am g\u0103sit: pui de pas\u0103re c\u0103zut
\ndin cuib. \u2026\/ \u2026Tu oare nu te-ai r\u0103t\u0103cit prin nu-\u015ftiu-c\u00e2ta-Lui\u00eenf\u0103\u0163i\u015fare?,
\nRilke). Cere, dar \u015ftie c\u0103 nici un r\u0103gaz \u00een plus, fa\u0163\u0103
\nde acela fixat, nu-i poate fi acordat (A\u015f fi vrut s\u0103-\u0163i las \u00eentreag\u0103
\n\/ ciud\u0103\u0163enia momentului numit r\u0103gaz \u2026 \/ \u2026 Doamne, doar ca
\niarb\u0103 a na\u015fterii ne-mpr\u0103\u015ftii \u015fi retragi?, A\u015f fi vrut s\u0103-\u0163i las
\n\u00eentreag\u0103). Este inevitabil, la acest examen ultim al rimelor
\npoetice \u015fi ontologice, un bilan\u0163 care conchide asupra
\nsensului vie\u0163ii: aruncarea din vag \u00een pustiu (S-a pierdut p\u00e2n\u0103
\n\u015fi amintirea \/ spumeg\u0103rilor copil\u0103riei \/ \u00een a\u015fteptarea unui fericit
\nurcu\u015f. \/ Mai r\u0103m\u00e2ne doar br\u00e2nciul final, l\u0103murirea \/ arunc\u0103rii din
\nvag \u00een pustiu, Bilan\u0163). Poetul \u00ee\u015fi accept\u0103 senin destinul
\nretragerii din poezie, aceasta este retragerea lui suprem\u0103 \u015fi
\nnu neap\u0103rat aceea din planul existen\u0163ial (\u00cencet s\u0103 ne retragem
\ndintre zodii: \/ fo\u015fnetul pur al zeului \u00eenvins \u2026 \/ \u2026 Dar zelul zeului
\nacum \u00eenvins \/ nu l-a purtat un nobil ins \/ ci doar o pulbere de zodii
\n\/ atras\u0103 \u00een v\u00e2rtej de pulsul unei rodii, Retragere f\u0103r\u0103 tor\u0163e).
\nAceast\u0103 prim\u0103 parte este o grav\u0103 reflectare \u00een con\u015ftiin\u0163\u0103
\na crea\u0163iei poetice. I. D. Denciu se dovede\u015fte a fi aici un ad\u00e2nc
\nreflexiv \u015fi \u00ee\u015fi accept\u0103 rolul de oglind\u0103 cu mii de sp\u0103rturi,
\nfragmente cu unghiuri diferite, care reflect\u0103 diversitatea
\nlumii sale, d\u00e2ndu-i acea surs\u0103 de hran\u0103 care o men\u0163ine \u00een
\nvia\u0163\u0103. Chem\u0103torii \u015fi atrapele \u015fi-au \u00eendeplinit p\u00e2n\u0103 aici
\nsarcina. Au atras \u201ev\u00e2natul\u201d \u00een con\u015ftiin\u0163a creatorului \u015fi a
\ntuturor celor care l-au identificat pe acesta, uneori chiar ca pe
\no \u201eatrap\u0103\u201d inedit\u0103!
\nPartea a doua, Las\u0103 jocul iluziilor, ne \u00eendrum\u0103 asemenea
\nunuia dintre cele \u201ePatru adev\u0103ruri nobile\u201d din religia-filozofia
\nbudist\u0103, spre \u00eendep\u0103rtarea iluziilor pentru c\u0103 numai \u00een acest
\nfel putem s\u0103 ne debaras\u0103m de dorin\u0163e \u015fi \u00eentr-o etap\u0103
\nsuperioar\u0103 s\u0103 elimin\u0103m durerea, suferin\u0163a pentru a atinge
\nsenin\u0103tatea. Este, aceast\u0103 a doua parte a volumului lui I. D.
\nDenciu, at\u00e2t o instrumentare a distan\u0163\u0103rii de iluzie, c\u00e2t \u015fi o
\nilustrare a acestei st\u0103ri de dup\u0103 iluzie, care, sigur este
\nsublimul! Calea spre sublim nu este una u\u015foar\u0103: este nevoie
\nacum de o cur\u0103\u0163are a creierelor de tot ceea ce \u0163ine de
\nreflectarea \u00een con\u015ftiin\u0163\u0103 a crea\u0163iei pentru a crea talvegul, pe
\nunde imaginile reflectate de luciul oglinzilor-fragmente, pe
\ncale de a se transforma \u00een esen\u0163e, s\u0103 ajung\u0103 unde trebuie
\n(Nu-\u015fi poate construi \/ un chip mai frumos, \/ nici chema o iubit\u0103
\n\/ din pove\u015ftile sublunare. \/ Nu-i curge \u00een vine \/ dec\u00e2t un fluviu
\ntr\u0103dat, Cine sau ce), dar simultan \u015fi de o eliberare \u015fi de spa\u0163iu
\n\u015fi timp (E mult p\u00e2n\u0103 la extaz. \/ Trebuie s\u0103 existe o limit\u0103 \/ a legii
\nde plastic a vie\u0163ii; \/ pielea \u00eens\u0103\u015fi a putea s\u0103 plesneasc\u0103, \/ spre a
\nelimina otr\u0103vurile\u2026 \/ Ai respirat prea mult miasmele \/ acestei
\nmargini de spa\u0163iu \u015fi de istorie, Schi\u0163\u0103 de eliberare). Bun\u0103tatea,
\n\u00eense\u015fi, trebuie ascuns\u0103 pentru c\u0103 ea ar putea s\u0103 \u0163in\u0103 \u00een loc
\ndeplasarea, iar mersul trebuie s\u0103 fie unul furi\u015fat, deoarece
\ncon\u015ftiin\u0163a este un paznic prea vigilent pentru a l\u0103sa por\u0163ile
\ndeschise oricui. C\u00e2nd se vorbe\u015fte despre sublim, chiar
\nDumnezeu trebuie s\u0103 se retrag\u0103 pe furi\u015f, darmite Omul (Nu
\nmai am timp s\u0103 te caut; aud clipele vifor\u00e2ndu-se c\u0103tre planeta
\nabsen\u0163ei. \u2026 \/ Tu parc\u0103 Te retragi pe furi\u015f, Tu parc\u0103 Te retragi pe
\nfuri\u015f). Pentru I. D. Denciu, este clar\u0103 aceast\u0103 trecere spre
\naltceva, intuit dar niciodat\u0103 numit \u015fi el se simte \u00eentr-un fel
\nvinovat de p\u0103r\u0103sirea acelora care nu pot trece grani\u0163a dintre
\ncon\u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi sublim (Acum m\u0103 simt vinovat pentru \/ tr\u0103darea
\nsecretului \u015fi preschimbarea speran\u0163ei \u00eentr-un vis-statuie, \u00centre
\nprimul \u015fi ultimul scris). Interiorizeaz\u0103 puternic \u015fi vede clar
\ncontururile suprarealiste ale noului spa\u0163iu spre care se
\n\u00eendreapt\u0103 (Lan\u0163 al clipirilor ce m\u0103 obosesc \/ lumea ia forma
\nfanto\u015fei \/ pe care o tremur \u00een mine \/ tot mai stingher,
\nInteriorizare). E stingher pentru c\u0103 presim\u0163ind sublimul,
\nanticipeaz\u0103 deja apropierea de transcendent, iar aceast\u0103
\napropiere este \u00eent\u00e2lnirea cu Marele Sine. Bucuria se
\npartajeaz\u0103 complementar cu triste\u0163ea, se resping \u015fi se atrag
\nuna pe alta. Cum prinde I. D. Denciu sublimul \u015fi ce face fiind
\nacolo? Frumuse\u0163ea este cea dint\u00e2i locatar\u0103 (M\u0103 faci s\u0103 respir
\ntu liter\u0103, \/ dovad\u0103 a pierderii suflului \/ \u00een fa\u0163a unei frumuse\u0163i ce
\nmereu ne alege \u2026 \/ \u2026 \u015ei c\u00e2t de supus sunt \u015fi cuminte dorindu-te
\n\/ recunosc\u00e2ndu-\u0163i alba apartenen\u0163\u0103 \/ la colierele \u00cemp\u0103ratului
\nAlbastru \u2026 \/ \u2026 Z\u0103natec\u0103 nevoie de frumuse\u0163e \/ de Frumoasa \u00een
\nsine fie \u015fi palid\u0103, \u2026Nevoie de frumuse\u0163e). Consonan\u0163a este
\ncea de-a doua locatar\u0103, aceea care permite realizarea
\nechilibrului intrinsec, al treilea locatar al sublimului (Din
\ndiscordante sim\u0163iri \u015fi idei \/ de fiin\u0163\u0103 pl\u0103p\u00e2nd\u0103 \/ \u00een fond, \u00een absolut
\nbolnav\u0103 \/ ai f\u0103urit consonan\u0163e, Montale), c\u0103ruia-i este intrinsec
\nsur\u00e2sul, deci starea de pozitivitate, alt\u0103 fiin\u0163\u0103 diafan\u0103 a
\nspa\u0163iului sublimului (Numai un sur\u00e2s poate opri \/ scurgerea
\nde\u015fart\u0103-a speran\u0163ei \u2026 \/ \u2026Te ag\u0103\u0163i de el \/ de ele \u015fi fiin\u0163a \u00eencepe \/ s\u0103
\nrecunoasc\u0103, s\u0103 accepte \/ balansul care \u0163ine str\u00e2ns \/ disperarea \u015fi
\nfericirea, Numai un sur\u00e2s). T\u0103cerea este alt locatar, dar nu
\naceea rea, \u00eencruntat\u0103 ci aceea creatoare (a\u015f vedea \u015fi-auzi
\numilele cre\u015fteri \/ din s\u00e2mburii de cuvinte, \u2026 Dac\u0103 mi-ar fi cu
\nputin\u0163\u0103 s\u0103 tac). Poemele lui I. D. Denciu, identific\u0103 r\u00e2nd pe
\nr\u00e2nd \u015fi alte manifest\u0103ri ale sublimului: nimicul, non-limita,
\nnon-ambiguitatea, non-plictiseala, zborul, unicitatea, etc.
\nUltima parte din volum, C\u0103tre Marele Sine, propune \u015fi
\n\u00eentreprinde o substituire clar\u0103 \u00eentre el, micul creator, micul
\nsine \u015fi El, marele Creator, Marele sine \u015fi ne delecteaz\u0103 cu
\ninten\u0163ia poetului de a ne duce dincolo de sublim, spre
\ntranscendent, dar se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ceva pe drum, ceva \u00eel
\ndetermin\u0103 pe primul s\u0103 \u00eentreprind\u0103 o mistificare, nu a
\npoemului, nu a spa\u0163iului spre care tinde ci a raport\u0103rii
\nsufletului s\u0103u. Raportarea la divin exist\u0103, dar ea se
\nintermediaz\u0103 chiar prin sufletul \u00eensu\u015fi. Aceast\u0103 raportare
\neste privit\u0103 chiar \u015fi de c\u0103tre Zeu, cu \u00eeng\u0103duin\u0163\u0103, pentru c\u0103
\ntranscendentul vehiculeaz\u0103 al\u0163i nous-i dec\u00e2t sublimul \u015fi de
\naceea orice r\u0103gaz ce \u00eembog\u0103\u0163e\u015fte Fiin\u0163a Divin\u0103, este un r\u0103gaz
\nde cunoa\u015ftere, inclusiv pentru Ea! I.D. Denciu se \u00eentreab\u0103
\ndac\u0103 \u201ese poate atinge \/ vreo pleoap\u0103 a Sinelui?\u201d (Limita),
\n\u00eendeamn\u0103 la crea\u0163ie prin smerenie \u201eGole\u015fte-te smerindu-te \u2026
\n\/ \u2026 De undeva, poate chiar \/ dintr-o turl\u0103 real\u0103 \u00eens\u0103 de templu
\npierdut \/ va izbucni tic\u0103itul straniu \/ apoi melodia nemaiauzit\u0103. \/
\nFlorile de magnolie vor exploda\u201d, (\u00cendemn), dar d\u0103 talentului ce
\ne al lui (Talentul, chiar dac\u0103 \/ n-o fi Pas\u0103rea-cioc\u0103nitoare a lui
\nNietzsche \/ nu face punc\u0163ie doar \u00een clipa lui \/ ci \u00een\u0163eap\u0103 mereu
\npojghi\u0163a sentimentelor, Nostalgie: talent \u015fi intelect). Ajuns \u00een acest
\npunct al drumului s\u0103u, \u00eenceput cu reflectarea \u00een con\u015ftient,
\ncontinuat cu raportarea la sublim, poetul se proiecteaz\u0103 \u00een
\npropriul s\u0103u transcendent, care ar reprezenta sinteza tuturor
\nsingur\u0103t\u0103\u0163ilor (Singur sunt – \/ sinteza tuturor \/ singur\u0103t\u0103\u0163ilor?,
\nSenza\u0163ia sinelui), o scaden\u0163\u0103 sau naufragiu (Straniu deja, mai
\nexotic dec\u00e2t \/ cel c\u0103zut \u00een solitudinea bolilor min\u0163ii, \/ \u00eencerc s\u0103 e\u015fuez
\npe o plaj\u0103 \/ unde m-ai putea reg\u0103si, Scaden\u0163\u0103 sau naufragiu), un
\nexerci\u0163iu de \u00eenstr\u0103inare (C\u00e2nd nu mai po\u0163i suporta \/ nu pl\u00e2nge;
\n\u00eenstr\u0103ineaz\u0103-te, Exerci\u0163iu de \u00eenstr\u0103inare) \u015fi de c\u00e2ntare a luminii
\n\u00een acela\u015fi timp. \u00cen final proiec\u0163ia \u00een adev\u0103ratul Transcendent
\nse realizeaz\u0103, (Nu, Domnule \u2013 \u015fi observ\u0103 c\u0103 nu-\u0163i spun Doamne
\n\/ de team\u0103 s\u0103 nu m\u0103 leg prin tine la vreun \/ st\u0103p\u00e2n lumesc-idolesc
\n\u2026 \/ \u2026 Cum a fost cu putin\u0163\u0103 \/ s\u0103 nu ne recunoa\u015ftem at\u00e2ta timp?
\n\/ Eram ocupa\u0163i cu \/ ad\u00e2nci\u0163i \u00een propria cre\u015ftere \u2026 \/ \u2026 Ce minune
\nde adev\u0103r-bine-frumuse\u0163e alc\u0103tuim \/ separat \u015fi mai ales \u00eempreun\u0103,
\nSeparat \u015fi \u00eempreun\u0103), ceea ce m\u0103 face s\u0103 spun: I. D. Denciu
\neste asemenea unui drume\u0163, care g\u00e2nde\u015fte, merge, se
\nodihne\u015fte \u015fi seara se roag\u0103 la Poezie.<\/p>\n


\nVALERIU SOFRONIE<\/strong>
\n\"\"

VICTOR CROITORU –
\nDRUMUL \u00ceN SUS<\/strong><\/p>\n

Din toate care sunt \u015fi c\u00e2te vor mai fi,
\nun ceas ad\u00e2nc, un ceas de miaz\u0103zi
\nmi-a pus sub sub\u0163iori pelin \u015fi busuioc
\ndin fiecare zi, fantastic joc,
\nuitatul joc cu care spre-nserat
\n\u00een vorb\u0103 g\u00e2ndul mi l-am presurat
\npe litera de-nalt priveghi
\ndin care vin, din care m\u0103 \u00eencheg.
\n(Starea sim\u0163urilor)
\nDin cele dou\u0103 drumuri \u2013 drumul \u00een sus \u015fi drumul \u00een jos
\n\u2013 se fac \u015fi se desfac toate drumurile, toate trecerile \u015fi
\npetrecerile noastre \u00eentru devenire. \u00ce\u0163i trebuie mult s\u0103 afli
\nasta. Cau\u0163i neodihnit. Sim\u0163i c\u0103 te \u00eempiedici la fiecare pas, la
\nfiecare aducere a min\u0163ii \u00een g\u00e2ndul nestatornic. Nu ai somn,
\nnu ai stare. O cea\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 risip\u0103 \u0163i se \u00eentinde peste vedere. Ba\u0163i
\ncu degetul \u00een lucruri, diseci cu teoria ideile. Cea\u0163a nu
\ndispare. Acela\u015fi \u00eentuneric pare s\u0103 st\u0103ruie \u00een ale noastre de la
\n\u00eenceput \u015fi p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit. Te opre\u015fti \u015fi, \u00eendr\u0103znind mai
\ndeparte, o iei \u00eencrez\u0103tor de la cap\u0103t. \u0162i se pare ceva demn de
\n\u00eentrebat \u015fi \u00eentrebi. Un r\u0103spuns te \u00eendeamn\u0103 la un mult dorit
\nrepaos. \u00cel \u00eentorci \u00eens\u0103 pe toate p\u0103r\u0163ile \u015fi reu\u015fe\u015fti s\u0103 \u00eei vezi
\nde\u015fert\u0103ciunea. Travaliul numit al cunoa\u015fterii este totu\u015fi abia
\nla \u00eenceput. To\u0163i i-am luat povara pe umeri, uneori mai \u00een
\njoac\u0103, alteori foarte \u00een serios. De cele mai multe ori pierdem.
\nAjungem s\u0103 ne privim resemna\u0163i m\u00e2inile goale \u015fi vie\u0163ile
\nconsumate ca lum\u00e2n\u0103rile. Dar se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi c\u0103, gra\u0163ie nu
\n\u015ftiu c\u0103ror Muze, po\u0163i s\u0103 ai parte \u015fi de odihn\u0103. Se prinde ceva
\n\u00een mrejele \u00eentreb\u0103rii \u015fi dintr-o dat\u0103 totul se clarific\u0103, cap\u0103t\u0103
\nsens. Cea\u0163a dispare, orizontul se limpeze\u015fte. E\u015fti de-acum \u00een
\nmijlocul elementelor, arheilor. Po\u0163i numai s\u0103 \u00eentinzi m\u00e2na \u015fi
\ns\u0103 atingi. Lucrurile nu mai au secrete. Le \u00een\u0163elegi principiile.
\nLe po\u0163i povesti istoriile. \u015etii de unde vin \u015fi \u00eencotro vor
\najunge. \u00cen\u0163elegi, a\u015fadar, st\u0103rile. \u00centre cei care ajung aici, la
\n\u00een\u0163elegere adic\u0103, \u00eel \u00eent\u00e2lnim \u015fi pe poetul St\u0103rilor, pe Victor
\nCroitoru. \u00centre at\u00e2\u0163ia poe\u0163i ai timpului nostru, orbi\u0163i de
\nfascina\u0163ia sim\u0163urilor dezl\u0103n\u0163uite orb, Victor Croitoru poate fi
\nnumit \u00cen\u0163eleptul. \u00centre cei care cad victim\u0103 gravita\u0163iei
\nDrumului \u00een jos, al ascunderii, c\u00e2nt\u0103re\u0163ul St\u0103rilor, prezint\u0103
\ngrava anomalie de a fi unul al \u201ec\u0103derilor \u00een sus\u201d. Ceea ce
\nlas\u0103 \u00een tine a\u015fteptata lectur\u0103, primar\u0103 chiar, a c\u0103r\u0163ii sale poate
\nfi cu certitudine numit ajungere la \u00een\u0163eles. Volumul acesta
\nde poezie, Starea st\u0103rilor (Corgal Press, Bac\u0103u, 2007), este o
\ncarte pentru oameni mari, pentru oamenii care nu se mai
\nmul\u0163umesc de mult\u0103 vreme cu surogatul zilei \u015fi pretind
\ncuv\u00e2ntului \u015fi altceva dec\u00e2t sonoritate. Este o lucrare \u015flefuit\u0103
\natent sub semnul Cuv\u00e2ntului – Principiu atotst\u0103p\u00e2nitor. Ca
\ns\u0103 po\u0163i rosti Sensul trebuie s\u0103 privilegiezi \u00eentre toate semnul
\ncu orientare transcendent\u0103. Fara el, drumul t\u0103u nu poate fi
\ndec\u00e2t orizontalic. Nu po\u0163i privi de l\u00e2ng\u0103 lucruri. At\u00e2t de
\naproape de ele, v\u0103zul nu \u00ee\u0163i poate fi dec\u00e2t reificat, secundizat.
\nVictor Croitoru caut\u0103 Cuv\u00e2ntul-element, Cuv\u00e2ntul-arheu,
\nCuv\u00e2ntul care urmeaz\u0103 pas cu pas condi\u0163iile de
\ninteligibilitate ale Fiin\u0163ei clasicilor \u2013 de a fi rotud\u0103,
\nnen\u0103scut\u0103, nepieritoare, perfect circular\u0103 \u015fi sie\u015fi identic\u0103:
\n\u201eM\u0103 cotrope\u015fte-ades c\u00e2te-o vocal\u0103\/ rotund\u0103 \u015fi deschis\u0103\u2026\/
\nsolitar\u0103 \u00eentre toate celelalte sunete\/\u2026 vocal\u0103 f\u0103r\u0103 niciun\/
\n\u00eensemn \u015fi care nu-\u015fi g\u0103se\u015fte locul\/ \u00een niciun
\ncuv\u00e2nt\u2026\/\u2026vocala solitar\u0103 este o\/ gar\u0103 din care trenurile
\npleac\u0103, o gar\u0103\/ pustie cu ziduri albe \u00een care nu\/ sose\u015fte
\nniciun tren, dac\u0103 deasupra\/ ei niciun soare nu r\u0103sare al cui
\neste\/ p\u0103m\u00e2ntul \u00een care ea a r\u0103s\u0103rit \u015fi-n\/care nu a putut da
\nniciun rod\u201d (Starea vocalei). Odat\u0103 g\u0103sit acest Cuv\u00e2nt,
\nlumea va putea fi \u00eentr-un final privit\u0103 sub speciae aeterni:
\n\u201e\u2026 m\u0103 mistui \u00een\/ verb\u2026\/ \u00cen vers e verbul\/ nestatornic
\nflutur, mi\u015fc\u00e2ndu-\u015fi\/ zborul spre ve\u015fnicie\u2026\u201d (Starea
\nverbului). Dar cuv\u00e2ntul acesta mi\u015fc\u0103tor nu scindeaz\u0103 fiin\u0163a
\nomului \u00een p\u0103r\u0163i, alipindu-se doar de epura ra\u0163iunii
\nuniversale \u0163i arunc\u00e2nd \u00een nesemnifica\u0163ie vibra\u0163ia afectului.
\nCa \u00eentr-o rug\u0103ciune a inimii, Ideea este \u00eemplinit\u0103 numai \u00een
\nm\u0103sura \u00een care poate fi prins\u0103 \u00een sistola \u015fi diastola Inimii:
\n\u201eCu ce curaj s\u0103 mai desprind Ideea\/din g\u00e2ndul meu r\u0103zle\u0163
\n\u015fi solitar,\/cine poate spune mai mult \u015fi mai bine\/dec\u00e2t
\ninima…?\u201d (Starea urmei). Prinz\u00e2nd vibra\u0163ia verbului
\nceap\u0103 c\u0103ut\u0103rile. El \u015ftie acum c\u0103 nu po\u0163i porni \u00een toate
\ndirec\u0163iile, c\u0103 nu po\u0163i veni din toate zodiile, c\u0103 exist\u0103 centre
\ncardinale, direc\u0163ii apogetice c\u0103tre lume. La sf\u00e2r\u015fitul acestei
\nc\u0103l\u0103torii odiseice, nu doar vom putea s\u0103 recuper\u0103m lucrurile
\ndin fatumul gnoseologic al hemoragiei existen\u0163iale ci \u015fi omul
\ndin trecerile sale nerodnice: \u201e… mai vrem ades o m\u0103iestrit\u0103
\npoart\u0103\/spre care s\u0103 ne ducem \u00een nesf\u00e2r\u015fit convoi\/\u015fi
\na\u015fez\u00e2ndu-ne g\u00e2nd l\u00e2ng\u0103 g\u00e2nd, cuv\u00e2nt\/l\u00e2ng\u0103 cuv\u00e2nt…\/s\u0103 ne
\nspunem oameni \u015fi s\u0103 trecem…\u201d (Starea oamenilor). Vederea
\ncea nou\u0103 reu\u015fe\u015fte s\u0103 dea drept de cetate \u00een cunoa\u015ftere lumii
\ndar nu \u015fi de locuire \u00een deplin sens. Va r\u0103m\u00e2ne \u015fi pe mai
\ndeparte \u00een actualitate o logic\u0103 a degrad\u0103rii, a devenirii \u00eentru
\ndevenire, a \u00eendep\u0103rt\u0103rii de st\u0103rile fiin\u0163iale \u015fi \u00een fa\u0163a c\u0103reia
\nexisten\u0163a cutremurat\u0103 de luciditate – omul – \u00ee\u015fi va afla
\nneputin\u0163a: \u201eNumai un invizibil praf r\u0103m\u00e2ne \u2026\/sub lumin\u0103
\nse destram\u0103 cuvinte, se desfoiesc\/copacii \u015fi p\u0103s\u0103ri mor
\narz\u00e2nd \u00een zbor,\/nicio mil\u0103, nicio iertare, doar
\nspiritul\/prefacerii tron\u00e2nd deasupra preg\u0103te\u015fte\/viitoarele
\njerbe \u00een sublimu-\u0163i altar,\/tu, nestatornic\u0103 Nefacere cu care
\n\u00eencep\/\u015fi se termin\u0103 toate cele r\u00e2nduite \u015fi ner\u00e2nduite,\/dar
\nnev\u0103zut spre un liman al lini\u015ftii.\/ …Ce mir s\u0103 \u00ee\u0163i a\u015ftern pe
\nfrunte, ce nobile\/parfumuri mirosul s\u0103 \u00ee\u0163i \u00eembie, ce culori
\ns\u0103\/a\u015ftern peste lucruri ca atingerea ta s\u0103\/nu le consume f\u0103r\u0103
\nnicio urm\u0103?\u201d (Starea uit\u0103rii). Drumul \u00een sus nu este dec\u00e2t al
\nomului care, singur de data aceasta, se dovede\u015fte a fi pe
\ndeplin capabil s\u0103 intre \u00een logica celeilalte deveniri, bunei
\ndeveniri \u2013 devenirii \u00eentru fin\u0163\u0103: \u201eNumai o zi s\u0103 ne mir\u0103m la
\ntoate, numai o zi\/s\u0103 fim aceia\u015fi, noi, din noi cobor\u00e2nd \u015fi
\nmerg\u00e2nd…\u201d (Starea m\u0103rii), pentru c\u0103 \u201e… altminteri nicio
\ncale\/nu-i posibil\u0103 dec\u00e2t a g\u00e2ndului sub care\/dinspre alb
\n\u00eenspre ro\u015fu ne schimb\u0103m \u00eentru\/ve\u015fnica mi\u015fcare a
\nelementelor,…\/ p\u00e2n\u0103 la apropierea de Nepomenita
\ntrecere\u201d(Starea culorii).
\nDin starea de fiin\u0163\u0103 aruncat\u0103 pe drumuri, omul \u00een\u0163elept,
\nreg\u0103sindu-\u015fi calea vertical\u0103 va reg\u0103si prin fiin\u0163a sa \u00eemplinit\u0103
\n\u015fi rostul devenirilor lumii, \u00eemplinindu-le \u015fi pe acestea: \u201eA
\ndeveni cu totul altceva, a deveni \u00eenceputul\/ t\u0103u mistuitor, a
\nst\u0103p\u00e2ni metamorfoze f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit, a\/ deveni c\u0103tre lume…a
\ndeveni verb atotmi\u015fc\u0103tor \u00een cuvintele lumii, \/ a deveni idee,
\no form\u0103 perfect\u0103 a deveni, mut\u00e2ndu-ne l\u00e2ng\u0103 devenire noi
\n\u00een\u015fine al\u0163ii fiind…\u201d (Starea st\u0103rilor).<\/p>\n


\n\u015etefan Andrei<\/strong>
\n\"\"

P\u0103cate de toamn\u0103<\/strong><\/p>\n

Solzii care au gre\u015fit,
\nFrunzele pe care vara le-a ars \u00een
\ngr\u0103dini
\nsunt nes\u0103buita cale
\nspre umbra ta…
\n\u00cen toamna asta \u0163i-am spus:
\nnu ai voie dec\u00e2t
\ns\u0103 \u00ee\u0163i pleci somnul \u00een palmele mele
\n\u015fi eu s\u0103 te m\u00e2ng\u00e2i pe frunte
\ncu dureroasele mele lacrimi.
\n\u015ei cine ar mai putea s\u0103 \u00eenvie
\n\u00een jocul acesta m\u0103re\u0163 de culoare
\ndoar
\no clip\u0103 din amarul nostru cuv\u00e2nt;
\npoate doar strugurii ar\u015fi de pofte \u00een vie
\ns\u0103 ne sature de
\nsetea aceasta nebun\u0103 de ochi,
\nde r\u00e2s
\n\u015fi de var\u0103…
\nc\u0103 iat\u0103,
\np\u0103catele cele mai galbene,
\nse int\u00e2mpl\u0103 toamna ,
\natunci c\u00e2nd ne \u00eempl\u00e2nt\u0103m
\nsufletul cu triste\u0163e
\n\u00een primul m\u0103r pe care
\nl-am gustat
\nspre ruginie aducere-aminte.
\n24.09.2008<\/p>\n


\nZi de octombrie<\/strong><\/p>\n

Vino, s\u0103 auzi! \u00cen \u00eenserata negur\u0103
\n\u00eenchis \u00eentre pietre cine-ar mai a\u015ftepta?
\nPrecum a mai existat, p\u00e2n\u0103 \u00een cealalt\u0103 patrie,
\n\u00cenc\u0103 odat\u0103 cerul s\u0103 se \u2013nro\u015feasc\u0103 ar vrea.
\n\u015ei-n litera v
\nTribut \u00ee\u015fi trimite cocorii
\nspre alt\u0103 chemare.
\nToamna ce galben\u0103 e!
\nLumin\u0103 amar\u0103!
\nUnei noi v\u00e2rste , coapte \u00een toamn\u0103,
\nParc\u0103 am fi r\u00e2ndui\u0163i \u015fi cule\u015fi.
\n\u015ei-o secund\u0103 ne este dat,
\ntenebrosului ev de la miaz\u0103noapte
\ns\u0103-i trimitem un vis f\u0103r\u0103 spin.
\n\u00centre frunza ce alint\u0103 extatic vazduhul
\n\u015fi copacul f\u0103r\u0103 coroan\u0103
\nsf\u00e2r\u015fitul se murmur\u0103
\ncu un act de t\u0103cere \u015fi cu mult\u0103 toamn\u0103\u2026
\nUn joc al iubirii \u015fi\u2013al sor\u0163ii
\ncu solzoasele frunze
\n\u00eengaim\u0103 pe dealuri,
\nprintre fumuri \u015fi p\u0103s\u0103ri
\ndurerosul \u015fi neb\u0103nuitul octombrie.<\/p>\n


\n\u00censerare de toamn\u0103<\/strong><\/p>\n

Din pisc de mun\u0163i
\n\u00eenserarea adie cu
\nobrajii ro\u015fii
\n\u00een cenu\u015fa unor nori
\n\u015fi st\u00e2rne\u015fte rugul aprins sub
\nn\u0103frama lor ars\u0103\u2026
\nO lumin\u0103 ce vine gr\u0103bit\u0103 din apus
\n\u015fi-adun\u0103 steaua risipit\u0103 prin frunze:
\nDar povara este prea galben\u0103\u015fi
\nfrunza se desprinde.
\nOh, trupul acesta beat de cenu\u015f\u0103!
\nS\u0103 mi-l strecor ad\u00e2nc \u00een pumni
\n\u015fi mai ascuns s\u0103 nu-l ajung\u0103 nicio
\nsc\u00e2nteie de lun\u0103 – altfel
\ns-ar n\u0103rui.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

PORTRETE \u00ceN PENI\u021a\u0102 FLORENTIN POPESCU \u201eVuiau \u00een mine ne\u015ftiute c\u00e2nturi\u201d… Prim\u0103vara \u00een \u00eendep\u0103rtatul an 1970. Cu volumul de debut \u201eObsesia<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22744"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22744"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22744\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22749,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22744\/revisions\/22749"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22744"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22744"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22744"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}