{"id":22692,"date":"2024-02-20T00:02:50","date_gmt":"2024-02-19T21:02:50","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22692"},"modified":"2024-02-20T00:04:45","modified_gmt":"2024-02-19T21:04:45","slug":"spatii-culturale-nr-3-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22692","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 3 (1)"},"content":{"rendered":"

EDITORIAL<\/strong><\/p>\n

Valeriu SOFRONIE<\/strong>
\n\"\"

SINELE \u015eI CULTURA<\/strong><\/p>\n

Motto \u2013 \u201eorice act de crea\u0163ie originar, este un act
\nanticultural\u2026\u00eentr-o oper\u0103 de crea\u0163ie autentic\u0103,
\noriginar\u0103, avem de-a face cu o evadare expres\u0103 din
\nspa\u0163iul culturii\u2026\u00een problemele mari, importante ne
\nafl\u0103m pe un teren nesigur\u2026\u00een marile probleme avem
\nacela\u015fi fel de a ne r\u0103t\u0103ci ca \u00een vremea lui Socrate\u2026\u201d
\n(Alexandru Dragomir)<\/em><\/p>\n

Cultural se nume\u015fte ceea ce, ivindu-se \u00een ins \u015fi
\ndevenind prea pu\u0163in pre\u0163ios pentru a r\u0103m\u00e2ne acolo, \u00eel
\np\u0103r\u0103se\u015fte \u015fi se instituie \u00eentr-o realitate colectiv supraindividual\u0103.
\nNimic din ceea ce nu r\u0103m\u00e2ne \u00een individ nu are
\nvaloare. Dac\u0103 nu are pentru cel care ajunge la
\ncon\u015ftiin\u0163a lui, cu at\u00e2t mai pu\u0163in pentru amatorul de
\ndivertisment cultural.
\nCea mai mare art\u0103 a omului este exteriorizarea
\npublic\u0103 a ignoran\u0163ei, a lipsei \u00een\u0163elegerii \u015fi asta sub
\naerul martiriului pentru aproapele aflat \u00een \u00eentuneric.
\nSe \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte convingerea naiv\u0103 c\u0103, puse laolalt\u0103,
\ntoate aceste g\u00e2nduri expropriate vor reu\u015fi ele \u00eensele s\u0103
\n\u00ee\u015fi afle temeiul care a sc\u0103pat analizei fiec\u0103ruia. \u00cen felul
\nacesta este \u00een\u0163eleas\u0103 de c\u0103tre mul\u0163i cultura ca un imens
\nsistem de autoorganizare, de fiecare dat\u0103 mai mult
\ndec\u00e2t suma p\u0103r\u0163ilor ce-l compun, adic\u0103 a indivizilor.
\n\u00cen fa\u0163a acestui colos f\u0103r\u0103 chip \u015fi nume, insul se va sim\u0163i
\nfie la ad\u0103post (de sine), fie \u00een rela\u0163ie de aservire p\u00e2n\u0103 la
\npierderea identit\u0103\u0163ii.
\nIstoria realismului ce a traversat istoria p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi
\ns-a dovedit a nu fi mai mult dec\u00e2t doxosophie, \u015ftiin\u0163\u0103
\np\u0103relnic\u0103. \u00cen afara unui real tr\u00e2mbi\u0163at \u015fi promis cu
\nat\u00e2ta pomp\u0103, nu a putut oferi dec\u00e2t o imens\u0103 cortin\u0103
\n\u00eentins\u0103 de jur \u00eemprejur. To\u0163i cei care au avut curajul s\u0103
\no trag\u0103 au \u00eent\u00e2lnit de fiecare dat\u0103 un chip de meduz\u0103,
\nlu\u00e2nd-o pe urma femeii lui Lot. Nu au putut cultiva
\ndec\u00e2t tehnica care \u00ee\u015fi anexeaz\u0103 omul drept sclav,
\nf\u0103c\u00e2ndu-l s\u0103 se declare \u201cme\u015fte\u015fugar al cerului\u201d \u015fi s\u0103 nu
\nvad\u0103 c\u0103 \u00een realitate nu este dec\u00e2t un analfabet de
\nexcep\u0163ie \u00een privin\u0163a propriului sine. L\u0103sat \u00een seama
\n\u015ftiin\u0163ei care intr\u0103 \u00een carnea sufletului ca plugul \u00een cea
\na p\u0103m\u00e2ntului, Sinele s-a r\u0103zbunat \u00eentr-at\u00e2t pe om, \u00eenc\u00e2t
\nl-a f\u0103cut s\u0103 cread\u0103 c\u0103, st\u0103p\u00e2n pe 2-3 reac\u0163ii
\ncondi\u0163ionate, este \u015fi \u201cpropriul pl\u0103smuitor de cinste\u201d.
\nDup\u0103 mai bine de un mileniu de realism, a sosit
\npoate vremea s\u0103 ascult\u0103m \u015fi glasul surd al
\nnominalismului. A sosit vremea s\u0103 rostim tare numele
\nnou de \u201cPostcultur\u0103\u201d. Vreme a sosit s\u0103 ne reamintim
\nde Socrate \u015fi s\u0103 privim \u00een moartea sa ca \u00eentr-o f\u00e2nt\u00e2n\u0103
\nlini\u015ftit\u0103 \u00een care s\u0103 ne deschidem uimirea. S\u0103 \u00een\u0163elegem
\nc\u0103 mai mare dec\u00e2t singur\u0103tatea noastr\u0103 de dincoace de
\ncarne nu se afl\u0103 nimic. C\u0103 Dumnezeu dac\u0103 ne va striga
\nvreodat\u0103, \u00eenc\u0103 av\u00e2nd noi umbra \u00een Soare, o va face cu
\npropriul nostru glas.
\nSe tot roste\u015fte de un num\u0103r de ani \u2013 \u201cCriza
\nculturii\u201d. \u015ei tot de acela\u015fi num\u0103r de ani adun\u0103m
\noamenii de marc\u0103, exponen\u0163i ai zeitgeistului s\u0103 dea
\nverdictul \u015fi s\u0103 trimit\u0103 la leac. Se scriu re\u0163ete \u00een limbaje
\nsofisticate. \u00cenghi\u0163im tone de pilule. Cultura \u00ee\u015fi revine
\nca prin minune, d\u0103 semne de reviriment. Dar vai,
\nSinele, at\u00e2t de nepriceput \u00een chestiuni at\u00e2t de
\ninginere\u015fti, pare s\u0103 nu \u00een\u0163eleag\u0103 cine este cu adev\u0103rat
\nbolnav \u015fi cine nu. Nu are nimic cultura, este \u00een regul\u0103,
\npare a spune el. Uita\u0163i-v\u0103 \u015fi la mine! Busola noastr\u0103 nu-\u015fi
\nrote\u015fte \u00eens\u0103 magnetul \u00een direc\u0163ia lui. \u00cen schimb, \u015ftie cu
\nprisosin\u0163\u0103 s\u0103 clasifice cl\u0103dirile dup\u0103 vechime, \u00een\u0103l\u0163ime,
\nnum\u0103r de locatari etc. \u00cen m\u0103sura \u00een care, de la \u00eenceput,
\nau fost \u00een afar\u0103 de sine, ar fi de ne\u00eenchipuit cum ar
\nputea deveni vreodat\u0103 mai departe de at\u00e2t. C\u00e2nd e\u015fti
\n\u00een afar\u0103, orice ai face, e\u015fti dincolo de orice apropieri \u015fi
\ndistan\u0163\u0103ri. E\u015fti precum clasicul lucru \u00een sine, care
\n\u00eentotdeauna se pozi\u0163iona fie de partea apei, fie de cea
\na uleiului fenomenal. Dar noi suntem fiin\u0163e culturale.
\nAd\u0103pa\u0163i din na\u015ftere cu laptele zeruit al institu\u0163iei, am
\ncrescut mari \u015fi ne-am \u00eenrolat \u00een mi\u015fc\u0103rile ei,
\ncontinu\u00e2nd tradi\u0163ia. Avem reflexe perfect receptive la
\ncriteriile valorice. \u015etim cu at\u00e2ta siguran\u0163\u0103 c\u0103, mai mare
\ndec\u00e2t Eminescu, nu se afl\u0103. C\u0103 a fi postmodern
\n\u00eenseamn\u0103 a \u0163ine pasul cu timpul. Credem cu t\u0103rie \u00een
\npoliticile de tip cultural. Iar prin camerele lor, Sinele
\nabia dac\u0103 mai trece ca o stafie.
\nSocrate a fost cel mai privat om din c\u00e2\u0163i au r\u0103s\u0103rit
\ndin coast\u0103 de om. Nu a avut nici un templu \u00een care s\u0103-\u015fi
\nplece genunchiul \u015fi s\u0103-\u015fi aduc\u0103 ofranda. Dar a c\u0103utat \u00een
\nfiecare om templul. Aproape f\u0103r\u0103 s\u0103 le cear\u0103 voie, a
\nintrat \u00een ei \u015fi le-a cerut Sinele s\u0103 i-l arate. \u015ei c\u00e2nd a
\nv\u0103zut ce mai de pietre adun\u0103m \u00een noi cu pietate, a luat
\nbarosul \u015fi a ref\u0103cut iar c\u00e2mpia. Goli\u0163i de zidul \u00een
\nspatele c\u0103ruia obi\u015fnuiam s\u0103 dormim, am pus m\u00e2na pe
\ntic\u0103los \u015fi i-am turnat otrav\u0103 \u00een vine. Fiecare creator
\nadev\u0103rat a strigat dup\u0103 Socrate \u015fi ne-a ar\u0103tat cu
\ndegetul. Dar Viclenia noastr\u0103 nu a fost luat\u0103 niciodat\u0103
\nprin surprindere \u2013 de c\u00e2te ori se ridica c\u00e2te unul, de
\nat\u00e2tea ori ea avea grij\u0103 s\u0103 \u00eei potriveasc\u0103 ceasul dup\u0103
\nmersul trenurilor progresului.<\/p>\n


\nMIOARA BAHNA<\/strong>
\n\"\"

Procesul de crea\u0163ie,
\n\u00eentre divin \u015fi uman<\/strong><\/p>\n

Mul\u0163i dintre cei care au luat cuno\u015ftin\u0163\u0103, \u00eentr-un
\nfel sau altul, de produsele spiritului, \u00een spe\u0163\u0103
\noperele de art\u0103, din Antichitate \u015fi p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, s-au sim\u0163it
\nfascina\u0163i de acel nu \u015ftiu ce s\u0103l\u0103\u015fluit \u2013 uneori vremelnic \u2013
\n\u00een creator, care-i permite s\u0103-\u015fi z\u0103misleasc\u0103 opera, \u015fi au
\n\u00eencercat s\u0103-i caute o explica\u0163ie. \u00cen leg\u0103tur\u0103 cu aceasta,
\nproblema care s-a impus, de la \u00eenceput, a fost dac\u0103
\noriginea germenelui crea\u0163iei apar\u0163ine umanului sau
\ndivinului.
\nPentru antici, arti\u015ftii creatori erau ni\u015fte ale\u015fi ai zeilor,
\ncare-i inspirau. Platon, de pild\u0103, \u00een Ion, considera c\u0103 \u201ezeul
\nr\u0103pe\u015fte mintea poe\u0163ilor pentru a-i folosi, ca \u015fi pe c\u00e2nt\u0103re\u0163ii
\nde oracole sau ca pe ghicitorii divini, drept slujitori ai s\u0103i,
\nastfel c\u0103 noi, care-i ascult\u0103m, trebuie s\u0103 \u015ftim c\u0103 nu ace\u015fti
\nie\u015fi\u0163i din min\u0163i gr\u0103iesc lucruri at\u00e2t de pre\u0163ioase, ci c\u0103 zeul
\n\u00eensu\u015fi ne vorbe\u015fte prin ei\u201d.
\nUlterior, au continuat s\u0103 existe adep\u0163i ai inspira\u0163iei,
\ndar originea ei divin\u0103 a fost respins\u0103 de mul\u0163i, arti\u015ftii
\nnemaifiind considera\u0163i unelte ale zeilor, ci rivali ai
\nacestora, prin for\u0163a creatoare pe care o de\u0163in. \u015ei-au rostit
\nun asemenea crez nu numai o seam\u0103 de g\u00e2nditori, cei
\ncare scriau despre arti\u015fti \u015fi despre operele lor, ci \u015fi
\npl\u0103smuitorii de frumos \u00een\u015fi\u015fi, care l\u0103sau despre ei s\u0103 se
\ncread\u0103 c\u0103 opera de art\u0103 \u00eei face egalii divinit\u0103\u0163ii.
\nSpre deosebire de antici, Nietzsche, spre exemplu,
\ncrede c\u0103 \u201earti\u015ftii au interesul ca lumea s\u0103 cread\u0103 \u00een
\nintui\u0163iile bru\u015fte, \u00een a\u015fa-zisele inspira\u0163ii… \u00cen realitate, \u2013
\nad\u0103uga filosoful \u2013 imagina\u0163ia artistului sau a
\ng\u00e2nditorului autentic produce constant lucruri bune,
\nmediocre \u015fi proaste, dar judecata lui foarte ascu\u0163it\u0103,
\nexersat\u0103, respinge, alege, combin\u0103\u201d. Prin urmare, nu e
\nnimic ira\u0163ional \u00een procesul crea\u0163iei.
\n\u00cen ceea ce-l prive\u015fte, Henri Delacroix, \u00een Psihologia
\nartei, afirm\u0103 c\u0103 inspira\u0163ia intereseaz\u0103 doar psihologia
\nestetic\u0103. Autorul men\u0163ionat \u00eenl\u0103tur\u0103 \u015fi el din discu\u0163ie
\noriginea divin\u0103 a inspira\u0163iei: \u201eInspira\u0163ia este un \u015foc;
\nasemenea emo\u0163iei, asemenea aten\u0163iei brusc fascinate.
\n\u00censeamn\u0103 ruptur\u0103 a echilibrului \u015fi readaptare,
\nsistematizare nou\u0103. Ritmul vie\u0163ii se opre\u015fte. Un ritm nou
\n\u00ee\u015fi face apari\u0163ia. Un \u015fir de opera\u0163ii mentale se \u00eentrerupe,
\nceva nou intr\u0103 \u00een ac\u0163iune\u201d.
\nCa stare afectiv\u0103, potrivit lui Delacroix, inspira\u0163ia se
\npoate manifesta nu numai de la \u00eenceputul procesului de
\ncrea\u0163ie, adic\u0103 nu este totdeauna cea care \u00eel declan\u015feaz\u0103, ci
\npoate surveni \u015fi pe parcursul acestuia. O astfel de
\nperspectiv\u0103 determin\u0103 identificarea a patru forme de crea\u0163ie:
\ncrea\u0163ie datorat\u0103 inspira\u0163iei; crea\u0163ie datorat\u0103 prelucr\u0103rii lente,
\nsubcon\u015ftiente, a unor date; crea\u0163ie determinat\u0103 de munca
\nreflexiv\u0103 \u015fi con\u015ftient\u0103 \u015fi crea\u0163ie realizat\u0103 prin obi\u015fnuin\u0163\u0103 \u015fi
\nautomatism. \u00cen felul acesta, inspira\u0163ia se explic\u0103 prin cauze
\nde ordin ra\u0163ional: \u201eVia\u0163a, expresia, forma sunt la artist
\ntotdeauna str\u00e2ns legate. Orice impresie tinde c\u0103tre art\u0103;
\nartistul nu acumuleaz\u0103 material brut\u201d.
\nFilosoful \u015fi psihologul francez citat extinde
\nobserva\u0163iile pe care le face nu doar la nivelul artistului, ci
\n\u015fi la cel al omului comun, remarc\u00e2nd c\u0103 spiritul creeaz\u0103
\ncontinuu: amintirile \u00eense\u015fi nu se constituie \u00een istorie a
\nvie\u0163ii noastre, ci \u00een crea\u0163ie original\u0103, din moment ce
\nimaginile mai vechi se modific\u0103 permanent. \u00cen concluzie,
\npentru H. Delacroix, inspira\u0163ia, \u015focul de care aminteam
\nmai sus, nu e altceva dec\u00e2t rezultatul unui lung proces
\nde asimil\u0103ri con\u015ftiente \u015fi reflexive.
\nPe de alt\u0103 parte, dac\u0103 Antichitatea, a\u015fa cum am ar\u0103tat,
\nreducea fiin\u0163a creatorului de art\u0103 la sediu al inspira\u0163iei venind
\ndinspre divinitate, \u00een epocile urm\u0103toare, a\u015fa cum reiese \u015fi din
\nobserva\u0163iile lui Delacroix, aceast\u0103 ipotez\u0103 a fost \u00eenlocuit\u0103 prin
\nlansarea altor teorii prin care raportul creator \u2013 transcendent
\na fost schimbat cu raportul creator \u2013 om comun.
\nLu\u00e2nd ca termen de compara\u0163ie omul obi\u015fnuit,
\npersonalitatea creatoare a fost considerat\u0103 fie ca fiin\u0163\u0103
\numan\u0103 s\u0103n\u0103toas\u0103 fizic \u015fi psihic, dar av\u00e2nd, fa\u0163\u0103 de omul
\ncomun, dezvoltate la maximum, toate facult\u0103\u0163ile
\nfundamentale, fie ca suferind de o boal\u0103, de asemenea
\nfizic\u0103 sau psihic\u0103.
\nIpoteza artistului bolnav ar putea fi legat\u0103 de
\nAntichitate, unde faptul c\u0103 arti\u015ftii sunt inspira\u0163i ar fi o
\ndovad\u0103 a debilit\u0103\u0163ii fiin\u0163ei lor. S-a mers, \u00een aceast\u0103
\ndirec\u0163ie, p\u00e2n\u0103 la a se lansa p\u0103reri exagerate. Astfel, C.
\nLombroso, \u00een celebra sa lucrare Genio e follia, aprecia
\ngenialitatea artistic\u0103 drept o form\u0103 de epilepsie larvar\u0103.
\nContribu\u0163ia cea mai \u00eensemnat\u0103, \u00eens\u0103, \u00een direc\u0163ia
\naceasta, a consider\u0103rii artistului ca fiin\u0163\u0103 traumatizat\u0103 \u015fi-a
\nadus-o psihanaliza. De aceea, ne vom opri, \u00een continuare,
\nasupra teoriei lui Sigmund Freud, cuprins\u0103 \u00een capitolul
\nScriitorul \u015fi activitatea fantasmatic\u0103, din lucrarea Scrieri
\ndespre literatur\u0103 \u015fi art\u0103, \u00een care acesta porne\u015fte de la
\n\u00eentreb\u0103rile pe care \u015fi le pun to\u0163i neaviza\u0163ii \u00een fa\u0163a unei
\nopere de art\u0103: \u201ede unde \u00ee\u015fi ia temele aceast\u0103 personalitate
\naparte, scriitorul, \u015fi cum reu\u015fe\u015fte el s\u0103 ne captiveze prin
\noperele sale \u015fi s\u0103 trezeasc\u0103 \u00een noi emo\u0163ii de care nici
\nm\u0103car nu ne-am fi crezut capabili?\u201d.
\nDemersul freudian urm\u0103re\u015fte s\u0103 arate c\u0103 originea artei
\nse afl\u0103 \u00een subcon\u015ftient, iar acesta se manifest\u0103 sub dou\u0103
\nforme: jocul copiilor \u015fi visarea cu ochii deschi\u015fi. At\u00e2t
\ncopilul, c\u00e2t \u015fi omul matur desf\u0103\u015foar\u0103 aceste activit\u0103\u0163i sub
\nsemnul seriozit\u0103\u0163ii. Totodat\u0103, ambii sunt con\u015ftien\u0163i c\u0103 se
\n\u00eendep\u0103rteaz\u0103 de realitate.
\nSpre deosebire \u00eens\u0103 de jocul copiilor, \u00een activitatea
\nfantasmatic\u0103 a adultului pot ap\u0103rea \u015fi tr\u0103iri
\ntraumatizante. De asemenea, adultul \u201ese ru\u015fineaz\u0103 de
\nfanteziile sale \u015fi le ascunde de al\u0163ii, le consider\u0103 drept
\ntainele sale cele mai intime \u015fi mai cur\u00e2nd \u015fi-ar da \u00een
\nvileag gre\u015felile dec\u00e2t s\u0103-\u015fi recunoasc\u0103 fantasmele. S-ar
\nputea ca, \u00een virtutea acestui fapt, s\u0103 se considere unicul
\nde\u0163in\u0103tor al unor asemenea pl\u0103smuiri, f\u0103r\u0103 a b\u0103nui m\u0103car
\nc\u00e2t de r\u0103sp\u00e2ndit este acest gen de crea\u0163ie printre al\u0163ii\u201d.
\nFreud mai constat\u0103 c\u0103 pe drumul fanteziei se av\u00e2nt\u0103
\nnumai omul nefericit: \u201eDorin\u0163ele nesatisf\u0103cute sunt
\nizvoarele din care se alimenteaz\u0103 fantasmele, iar fiecare
\nfantasm\u0103 reprezint\u0103 \u00eemplinirea unei dorin\u0163e, o corectare
\na realit\u0103\u0163ii nesatisf\u0103cute\u201d. \u00cen plus, dorin\u0163ele difer\u0103 \u00een
\nfunc\u0163ie de sex, caracter \u015fi condi\u0163iile de via\u0163\u0103 ale fiec\u0103rei
\npersoane. Dorin\u0163ele generatoare, \u00een cele din urm\u0103, de art\u0103
\nsunt grupate de psihanalist \u00een dou\u0103 categorii: dorin\u0163e
\nambi\u0163ioase, care servesc la exaltarea personalit\u0103\u0163ii \u015fi
\ndorin\u0163e erotice. Primele s-ar manifesta, cu prec\u0103dere, la
\nb\u0103rba\u0163i, celelalte, la femei.
\n\u00cen concep\u0163ia lui Freud, crea\u0163ia artistic\u0103 reprezint\u0103 o
\ncontinuare a vechiului joc al copil\u0103riei: pentru c\u0103 a suferit
\n\u00een copil\u0103rie o traum\u0103, omul creator se defuleaz\u0103 prin
\nintermediul operei de art\u0103, care \u00eenseamn\u0103 \u201eeliberarea, \u00een
\nforme simbolice, a unui complex cenzurat de con\u015ftiin\u0163\u0103,
\ndar care continu\u0103 a-l st\u0103p\u00e2ni din incon\u015ftient\u201d. Este vorba
\ndespre a\u015fa-numitul complex al lui Oedip, despre care
\nvorbesc to\u0163i psihanali\u015ftii. Ace\u015ftia consider\u0103 c\u0103 arti\u015ftii \u00ee\u015fi
\ndezl\u0103n\u0163uie \u00een crea\u0163ie ac\u0163iunile refulate \u00een existen\u0163a lor noncreativ\u0103,
\nreu\u015find astfel s\u0103-\u015fi descarce tensiunea acumulat\u0103.
\nExamin\u00e2nd critic psihanaliza, L.S. V\u00eegotski, \u00een
\nPsihologia artei, subliniaz\u0103 c\u0103, psihanali\u015ftii nu au f\u0103cut
\nobserva\u0163ii precise: dac\u0103 \u00een vis se trezesc unele dorin\u0163e de
\ncare, \u00een stare de veghe, ne e ru\u015fine, tot a\u015fa \u00een art\u0103 \u015fi-ar
\ng\u0103si expresia doar dorin\u0163e ce nu pot fi satisf\u0103cute pe cale
\ndirect\u0103. Pornind de aici, conchide V\u00eegotski, dac\u0103 arta ar
\navea drept obiect doar ceea ce e repudiat, artistul ar
\ntrebui s\u0103 dea acestui obiect o form\u0103 artistic\u0103 av\u00e2nd dou\u0103
\nsensuri esen\u0163iale: pe de o parte, \u201es\u0103 ofere o pl\u0103cere strict
\nsenzorial\u0103, pu\u0163in ad\u00e2nc\u0103, superficial\u0103, aparent sie\u015fi
\nsuficient\u0103 \u015fi s\u0103 serveasc\u0103 drept nad\u0103, drept premiu
\npromis sau drept desf\u0103tare preliminar\u0103, ce-i ademene\u015fte
\npe cititori spre o oper\u0103 grea \u015fi plin\u0103 de dificult\u0103\u0163i:
\nprovocarea incon\u015ftientului\u201d, iar, pe de alt\u0103 parte, \u201es\u0103
\ncreeze un camuflaj artificial, un compromis care promite
\ndorin\u0163elor ascunse s\u0103 ias\u0103 la iveal\u0103 \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, s\u0103
\n\u00een\u015fele cenzura eliminatorie a con\u015ftiin\u0163ei\u201d.
\nV\u00eegotski combate p\u0103rerea c\u0103 la baza oric\u0103rei opere de
\nart\u0103 e complexul lui Oedip, c\u0103 \u201edin for\u0163a sublim\u0103 a acestuia
\n\u00ee\u015fi trag izvoarele operele exemplare ale tuturor timpurilor
\n\u015fi popoarelor\u201d. Argumentul pe care \u00eel aduce autorul e c\u0103
\n\u201edac\u0103 privim arta din punctul de vedere al psihanalizei,
\nevolu\u0163ia ei istoric\u0103, schimbarea formelor sale sociale devin
\nde ne\u00een\u0163eles, pentru c\u0103 din acest punct de vedere, arta a
\nfost totdeauna \u015fi permanent expresie a celor mai vechi \u015fi
\nmai conservatoare instincte\u201d. El repro\u015feaz\u0103 psihanalizei
\ndou\u0103 aspecte principale: reducerea manifest\u0103rilor
\npsihicului uman la atrac\u0163ia sexual\u0103 \u015fi anularea oric\u0103rei
\ncon\u015ftiin\u0163e care ar deosebi omul de animal.
\n\u00cen Estetica sa, Tudor Vianu opune, la r\u00e2ndu-i,
\npsihanalizei teorii care-l consider\u0103 pe creator o fiin\u0163\u0103
\numan\u0103 s\u0103n\u0103toas\u0103. O asemenea teorie pe care o citeaz\u0103 e a
\nlui S\u00e9ailles, potrivit c\u0103ruia artistul este o \u201efiin\u0163\u0103 \u00een care
\ntendin\u0163ele fundamentale ale vie\u0163ii ajung la \u00eemplinirea lor
\ncea mai deplin\u0103\u201d. De asemenea, pentru L. Prat, geniul
\neste imanent oric\u0103rei fiin\u0163e omene\u015fti, pentru c\u0103 orice
\nsuflet are facultatea de a r\u0103sfr\u00e2nge \u00een chip original lumea.
\nA\u015fadar, dac\u0103 pentru S\u00e9ailles geniul e un caz izolat, dup\u0103
\nPrat, orice fiin\u0163\u0103 e \u00eenzestrat\u0103 cu geniu, dar nu toate pot
\ns\u0103-l valorifice: \u201eorice om ar putea s\u0103 aib\u0103 \u015fi s\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015feze
\nsemenilor s\u0103i o viziune proprie despre oameni \u015fi lucruri.
\nDesigur, sunt rari aceia care izbutesc s\u0103-\u015fi produc\u0103 geniul
\nlor \u015fi, p\u00e2n\u0103 la un punct, s\u0103-l impun\u0103 altora. Nu rezult\u0103 de
\naici c\u0103 oamenilor celorlal\u0163i le lipse\u015fte geniul, ci numai c\u0103
\ngeniul lor, \u00eenvins de oameni \u015fi de lucruri, nu \u015fi-a putut
\nlua av\u00e2ntul\u201d.
\n\u00cen ce-l prive\u015fte, Vianu exclude dintru \u00eenceput ipoteza
\nartistului inspirat, de vreme ce \u201efunc\u0163iunea artistic\u0103 \u00een om
\neste pentru noi un fenomen natural, care se cade a fi
\nexplicat prin cauze de acela\u015fi ordin\u201d. Teoriei lui S\u00e9ailles,
\nc\u0103 geniul este izb\u00eenda cea mai deplin\u0103 a expansiunii vitale
\na individului, Vianu \u00eei aduce c\u00e2teva obiec\u0163ii: precocitatea
\n\u00een art\u0103, num\u0103rul mic al personalit\u0103\u0163ilor multilaterale \u015fi
\nideea c\u0103 \u201edac\u0103 geniul ar fi un moment suprem al \u00eenfloririi
\nvitale, el ar trebui s\u0103 se \u00eenso\u0163easc\u0103 \u015fi cu o deplin\u0103 vigoare
\nfizic\u0103\u201d, lucru care ar putea fi sus\u0163inut prin exemple de
\ngenii robuste ca: Tizian, Goethe, V.Hugo, dar contrazis
\nde mult mai multe exemple de genii bolnave: H\u00f6lderlin,
\nLenau, Eminescu, Nietzsche, Van Gogh, Maupassant,
\nE.T.A. Hoffmann, care sf\u00e2r\u015fesc nebuni; Kleist, Gogol,
\nSchumann, care se sinucid; Flaubert, Dostoievski \u2013
\nepileptici; Verlaine, E. A. Poe \u2013 alcoolici; Baudelaire \u2013
\nopioman; Rafael, Mozart, Schiller, Chopin, Musset \u2013
\ntuberculo\u015fi. Nu rezult\u0103 de aici \u2013 \u015fi nici Vianu nu are
\naceast\u0103 inten\u0163ie \u2013 c\u0103 ipoteza arti\u015ftilor bolnavi are valoare
\nde adev\u0103r. Arta \u015fi boala se opun, dup\u0103 Vianu: boala scade
\ncapacitatea vital\u0103 a omului, arta o spore\u015fte.
\nTot de la psihanaliz\u0103 pleac\u0103 \u015fi Norbert Groeben, \u00een
\nPsihologia literaturii, unde reitereaz\u0103 c\u00e2teva
\ncontraargumente la teoriile referitoare la personalitatea
\ncreatoare formulate \u00een timp de al\u0163i g\u00e2nditori, \u015fi anume c\u0103,
\n\u00een ciuda tuturor tulbur\u0103rilor nevrotice, creativitatea se
\nimpune, c\u0103 nu trebuie \u00een\u0163eleas\u0103 ca fiind determinat\u0103 de
\nregresiunea la probleme \u015fi mecanisme timpurii, ci de
\ntendin\u0163a de a \u00eempinge la limit\u0103 propriul poten\u0163ial
\ncognitiv, de percep\u0163ie \u015fi expresie \u015fi c\u0103 individul creator
\nare mai mult\u0103 energie pentru a face fa\u0163\u0103 tulbur\u0103rilor
\npsihice dec\u00e2t omul comun.
\nPunctul de vedere al lui Groeben este c\u0103 \u201e\u00een raport cu
\nstructura sa emo\u0163ional\u0103 de ansamblu, individul creativ
\ntrebuie caracterizat prin plan de via\u0163\u0103 optimist,
\nindependen\u0163\u0103 creativ\u0103 \u015fi control de autodisciplinare a
\nexpansiunii emo\u0163ionale\u201d. Dup\u0103 Groeben, deci, artistul nu
\neste net deosebit de omul comun. Aceast\u0103 afirma\u0163ie nu
\nexclude \u00eens\u0103 posibilitatea existen\u0163ei arti\u015ftilor nevrotici.
\nSpre deosebire de psihanali\u015fti, care puneau creativitatea
\n\u00een leg\u0103tur\u0103 cu nevroza, coexisten\u0163a lor fiind un dat,
\nteoreticianul citat prive\u015fte nevrotismul ca pe un efect al
\nsociet\u0103\u0163ii, care se manifest\u0103 fa\u0163\u0103 de artist fie a\u015ftept\u00e2nduse
\ns\u0103 fie nevrotic \u015fi trat\u00e2ndu-l ca atare, fie \u00eei refuz\u0103 \u015fi \u00eei
\nsanc\u0163ioneaz\u0103 negativ originalitarea \u015fi non-conformismul.
\nConcluzia care se impune, dup\u0103 Groeben \u015fi dup\u0103 al\u0163i
\nautori men\u0163iona\u0163i, este c\u0103 opera de art\u0103 nu trebuie
\nexplicat\u0103 \u00een afara \u015ftiin\u0163ei \u015fi c\u0103 artistul este o fiin\u0163\u0103 \u00eenscris\u0103
\n\u00een limitele normalului. Ceea ce-l deosebe\u015fte, totu\u015fi, de
\nomul comun este capacitatea creatoare, ai c\u0103rei germeni
\nse afl\u0103 \u00een psihicul s\u0103u.
\n***
\nNe propunem, \u00een continuare, s\u0103 ne referim sumar la
\nno\u0163iunile talent \u015fi geniu, \u00een str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu
\nafirma\u0163iile de mai sus, cele dou\u0103 surse ale artei put\u00e2nd s\u0103
\nfie v\u0103zute \u00een rela\u0163ie cu prezen\u0163a umanului sau a divinului
\nla originea crea\u0163iei artistice.
\nFaptul c\u0103 nu toate operele arti\u015ftilor sunt apreciate ca
\nav\u00e2nd acela\u015fi nivel valoric a impus clasific\u0103ri, analize
\nasupra personalit\u0103\u0163ilor creatoare, pentru care au fost
\nidentificate particularit\u0103\u0163i structurale reprezentative,
\nmenite s\u0103 explice, \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103, misterul
\nseduc\u0163iei pe care arta, \u00een general, o exercit\u0103 asupra noastr\u0103.
\nCa \u00eensu\u015firi ale structurii omului creator, T. Vianu, spre
\nexemplu, re\u0163ine intuitivitatea, puterea reprezentativ\u0103,
\nad\u00e2ncimea psihic\u0103, fantezia creatoare, puterea expresiv\u0103.
\nLa r\u00e2ndul lui, N. Groeben g\u0103se\u015fte c\u00e2teva tr\u0103s\u0103turi de
\npersonalitate, pe care le consider\u0103 condi\u0163ii ale
\ncomportamentului creativ: receptivitatea fa\u0163\u0103 de lumea
\n\u00eenconjur\u0103toare, preferin\u0163a pentru nou, capacitatea de a
\nsuporta conflictele, rezultat\u0103 din percep\u0163ie \u015fi atitudine,
\ncomportamentul practic \u015fi independen\u0163a judec\u0103\u0163ii, care fac
\nposibil ca individul creativ s\u0103 apar\u0103 ca \u201eneconven\u0163ional\u201d,
\ncu \u00eenclinare cosmologic\u0103 – c\u0103ut\u00e2nd, adic\u0103, s\u0103 realizeze prin
\noper\u0103 un cosmos personal de semnifica\u0163ii etc.
\nAnaliza f\u0103cut\u0103 operelor determin\u0103 clasificarea
\ncreatorilor \u00een cel pu\u0163in dou\u0103 categorii: arti\u015fti \u015fi genii. \u00cen
\naceast\u0103 privin\u0163\u0103, poate fi amintit\u0103 opinia lui Vianu, care
\nporne\u015fte de la o clasificare mai veche a lui J. Segond,
\nreferitoare la genii \u015fi talente. Esteticianul rom\u00e2n, lu\u00e2nd
\n\u00een considera\u0163ie aceast\u0103 deosebire, observ\u0103: \u201eceea ce nu
\nporne\u015fte din \u00eentregimea omului nu angajeaz\u0103 nici
\ntotalitatea umanit\u0103\u0163ii \u00een noi. Operele de talent ne pot
\natinge, dar nu ne cuceresc. Ne oprim \u00een fa\u0163a lor cu partea
\nsuperficial\u0103 a con\u015ftiin\u0163ei noastre, dar nu ne d\u0103ruim lor pe
\nde-a-ntregul \u015fi nu ne l\u0103s\u0103m st\u0103p\u00e2ni\u0163i de ele \u00een ultima
\nad\u00e2ncime\u201d. \u00cen schimb, geniul este globalizator: \u201evia\u0163a lui
\nsufleteasc\u0103 are un caracter mai permanent creator\u201d. Spre
\ndeosebire \u00eens\u0103 de artist, geniul manifest\u0103 o mai mare
\nfacilitate, \u00een sensul c\u0103 munca lui nu este sus\u0163inut\u0103. Vianu
\n\u00eel d\u0103 exemplu \u00een acest sens pe Leonardo da Vinci, care \u201en-a
\nterminat o duzin\u0103 de tablouri \u00een via\u0163\u0103\u201d.
\nA\u015fa cum ar\u0103tam mai sus, deosebirea dintre genii \u015fi
\narti\u015fti, dintre geniu \u015fi talent, este apreciat\u0103 distinct de la
\nun teoretician la altul. Spre deosebire de Vianu, care
\ndistinge, dup\u0103 cum am v\u0103zut, \u00eentre geniu \u015fi artist, H.
\nDelacroix apeleaz\u0103 la cei doi termeni nu pentru a
\ndesemna dou\u0103 realit\u0103\u0163i diferite, ci le vede ca fiind laturi
\nale aceluia\u015fi \u00eentreg sau, mai bine-zis, artistul reprezint\u0103
\n\u00eentregul, iar geniul \u2013 partea. El porne\u015fte de la premisa c\u0103
\n\u201epe artist ni-l explic\u0103 arta\u201d. Deci, artistul este fiin\u0163a
\numan\u0103, \u00een timp ce geniul este un atribut al artistului \u015fi se
\nconcretizeaz\u0103 \u00een puterea de a construi: \u201egeniul este
\nputerea de a construi; el valoreaz\u0103 at\u00e2t c\u00e2t valoreaz\u0103
\npl\u0103smuirea\u201d.
\n\u00cen func\u0163ie de calit\u0103\u0163ile lui \u2013 puterea mental\u0103
\nsuperioar\u0103, abilitatea tehnic\u0103, iluminarea, capacitatea de
\na turna o impresie tr\u0103it\u0103 sau g\u00e2ndit\u0103 \u00een forme \u2013 , creatorii
\nde art\u0103 se \u00eempart \u00een: arti\u015fti ai expresiei, arti\u015fti ai formei \u015fi
\narti\u015fti la care expresia \u015fi forma se echilibreaz\u0103.
\nDup\u0103 Vianu, geniul e \u00eenn\u0103scut \u2013 aceea\u015fi idee era
\nformulat\u0103 de T. Maiorescu, referindu-se la M. Eminescu,
\n\u00een 1889, c\u00e2nd afirma: \u201eCe a fost \u015fi ce a devenit Eminescu
\neste rezultatul geniului s\u0103u \u00eenn\u0103scut, care era prea
\nputernic \u00een a sa proprie fiin\u0163\u0103, \u00eenc\u00e2t s\u0103-l fi ab\u0103tut vreun
\ncontact cu lumea de la drumul sau firesc\u201d, iar apoi
\nrevenea subliniind c\u0103 \u201epoetul e din na\u015ftere, f\u0103r\u0103
\n\u00eendoial\u0103\u201d \u2013 \u015fi improgresiv, iar operele lui au un caracter
\nnatural, \u00een timp ce talentul este perfectibil, iar operele pe
\ncare le genereaz\u0103 au un caracter voit. Ar reie\u015fi de aici c\u0103
\noperele geniului se nasc de la sine, cu u\u015furin\u0163\u0103.
\nH. Delacroix concepe opera ca fiind pl\u0103smuire \u015fi
\nmunc\u0103: \u201enu inventezi nimic dec\u00e2t muncind, pentru c\u0103
\nimaginea, care este punctul de plecare al operei, nu i se
\n\u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 artistului dec\u00e2t prin opera \u00eens\u0103\u015fi. \u00cen acest sens,
\nartistul este primul spectator al operei sale. Forma se
\nna\u015fte \u00een v\u00e2rful pensulei, \u015fi pictorii care au doar idei mari
\nsunt pictori pro\u015fti\u201d. Ideea muncii \u00eembinate cu talentul \/
\nharul apare \u015fi \u00een scrierile multor arti\u015fti ai cuv\u00e2ntului \u00eentre
\ncare am putea s\u0103-l cit\u0103m cel pu\u0163in pe T. Arghezi cu
\nversurile sale celebre despre \u201eSlova de foc \u015fi slova
\nf\u0103urit\u0103\u201d care \u201e\u00cemp\u0103recheate-n carte se m\u0103rit\u0103\u201d.
\nAdmi\u0163\u00e2nd faptul c\u0103 arti\u015ftii pot fi recepta\u0163i ca manifest\u00e2nd
\nun grad mai mare de subiectivitate sau de obiectivitate, \u00een
\nprivin\u0163a viziunii asupra lumii care se reg\u0103se\u015fte \u00een operele lor,
\nacela\u015fi Delacroix identific\u0103 raporturile pe care via\u0163a le are cu
\nopera de art\u0103: arta se poate plasa \u00een afara vie\u0163ii, \u00een lumea
\nformelor estetice; arta poate s\u0103 intensifice via\u0163a frumoas\u0103,
\npoate s-o idealizeze (pentru Eminescu, poezia este, \u00een acest
\nsens, \u201estrai de purpur\u0103 \u015fi aur peste \u0163\u0103r\u00e2na cea grea\u201d); arta
\npoate s\u0103 produc\u0103 uitarea vie\u0163ii sau poate s\u0103 exprime
\npersonalitatea de care autorul vrea s\u0103 se desprind\u0103.
\n\u00cenc\u0103 o problem\u0103 care ar mai putea fi adus\u0103 \u00een discu\u0163ie
\nar fi dac\u0103 geniile sunt de g\u0103sit doar \u00een r\u00e2ndul oamenilor
\nde art\u0103 sau \u015fi printre oamenii de \u015ftiin\u0163\u0103. Pentru c\u0103 s-ar
\nputea discuta \u00eendelung \u015fi asupra acestei chestiuni, ne
\nlimit\u0103m, momentan, doar s-a semnal\u0103m \u015fi s\u0103 amintim
\nnumai c\u0103 I. Kant excludea aceast\u0103 din urm\u0103 posibilitate.
\nDimpotriv\u0103, T.Vianu consider\u0103 c\u0103 \u201egeniali sunt \u015fi
\noamenii de \u015ftiin\u0163\u0103, geniile etice \u015fi religioase, to\u0163i cei care
\npot crea noi valori ale lumii \u015fi vie\u0163ii, de asemenea, arti\u015ftii
\nsunt genii cu adev\u0103rat numai c\u00e2nd p\u0103streaz\u0103 ceva din
\nfirea \u00een\u0163elep\u0163ilor \u015fi a profe\u0163ilor\u201d.
\nConcluzia celor ar\u0103tate mai sus este c\u0103 fascina\u0163ia pe
\ncare o produce arta, dintotdeauna, asupra omului, for\u0163a
\nsa cathartic\u0103 nu \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 ne determine s\u0103 c\u0103ut\u0103m s\u0103
\n\u00een\u0163elegem misterul de unde vine \u015fi prin care ac\u0163ioneaz\u0103
\nasupra noastr\u0103, indiferent de epoc\u0103 \u015fi de loc.<\/p>\n


\nION CRISTOFOR<\/strong>
\n\"\"

Singur<\/strong><\/p>\n

Singur printre orbii
\nce lumineaz\u0103 popoarele
\nprintre nemuritorii proxene\u0163i ai puterii<\/p>\n

\u00ee\u0163i la\u015fi pe o foaie de h\u00e2rtie mototolit\u0103
\nsemnele negre
\nca balele aselului pe ziduri<\/p>\n

r\u0103t\u0103cit printre tinerele gure\u015fele t\u00e2rfe
\nca Demostene cu pietricele \u00een gur\u0103<\/p>\n

Ca floarea<\/p>\n

Ca floarea ce se deschide \u00eenaintea cutremurului
\nca un potop m\u00e2ntuitor
\nca o ploaie de var\u0103
\nsose\u015fte c\u00e2ntecul<\/p>\n

\u00een palm\u0103
\ncu ochii sco\u015fi din orbite
\nai domnului Homer<\/p>\n

Arborii frem\u0103t\u00e2nd<\/p>\n

carnea iubitelor tale str\u0103lucea ca aurul m\u0103rii-n crepuscul
\n\u015fi arborii frem\u0103tau nelini\u015fti\u0163i sub r\u0103suflarea
\nunui \u00eenger gr\u0103bit<\/p>\n

\u00een timp ce melancolia privea \u00eendelung prin ochean
\n\u00een h\u0103ul \u00een rana unui cuv\u00e2nt<\/p>\n

auzeam \u00een r\u0103stimpuri copitele centaurului
\nr\u0103sun\u00e2nd prin curtea pustie a palatului
\nm\u0103turat\u0103 de v\u00e2nt<\/p>\n

Gr\u0103dina cu crini<\/p>\n

Orbi\u0163i de patim\u0103 ne-am aruncat atunci
\ntrupurile \u00een valuri
\nca ni\u015fte zaruri de os
\n\u015fi marea se retr\u0103gea cu zgomot de lan\u0163uri<\/p>\n

Un nor fura culoarea ro\u015fie din inima din buzele tale
\nseptembrie \u00eennebunea \u00een curtea c\u0103minului de fete<\/p>\n

Pe atunci ne plimbam printr-o gr\u0103din\u0103 de crini
\ncu aripile noastre de \u00eengeri m\u0103tur\u00e2nd pietri\u015ful aleilor
\nviolete<\/p>\n

R\u0103t\u0103ceam la bra\u0163 cu domni\u015foara iluzie
\neram sub\u0163iri \u015fi palizi ca doi crini<\/p>\n

Era pesemne \u00eentr-o alt\u0103 via\u0163\u0103
\npeste un an ne \u00eent\u00e2lneam
\n\u00een m\u0103cel\u0103ria tat\u0103lui t\u0103u<\/p>\n

Eram acum doar doi str\u0103ini<\/p>\n

Sosirea \u00een Indii<\/p>\n

Ne-am luat r\u0103mas bun
\nde la \u00eeng\u0103lbenitele oase ale moa\u015ftelor<\/p>\n

un lan de spice se unduia sub r\u0103suflarea ta
\n\u00ee\u0163i sf\u00e2\u015fia inima o floare<\/p>\n

o ploaie ro\u015fie se auzea cum cade pe masa de \u015fah
\npe dalele de piatr\u0103<\/p>\n

\u00eendep\u0103rtate salve de tun \u00ee\u0163i vesteau sosirea \u00een Indii<\/p>\n

Frunza ro\u015fie<\/p>\n

cu dragostea m\u0103celarului pentru sat\u00e2rul pentru cu\u0163itul s\u0103u
\na pastorului pentru c\u0103r\u0163ile sale de rug\u0103ciuni
\nam c\u0103zut \u00een genunchi \u00een fa\u0163a unei frunze ro\u015fii<\/p>\n

ce voia \u00een c\u0103dere
\ns\u0103-\u0163i ia locul inimii<\/p>\n

Kirie eleison<\/p>\n

cineva r\u0103spl\u0103te\u015fte minciuna cu medalii
\nvapoarele ancoreaz\u0103 \u00een gr\u0103dina unui pitic
\nse-aud urale \u015fi o v\u00e2ntoas\u0103 st\u00e2rnit\u0103
\ndin marele str\u0103lucitorul nimic<\/p>\n

ho\u0163ii au devenit cet\u0103\u0163enii de onoare ai urbei
\ncineva arunc\u0103 \u00een noi cu vorbe
\ncu semin\u0163e de mei \u015fi de c\u00e2nep\u0103
\n\u00een geamul na\u015fului se-aprind candelabre se ridic\u0103 averi
\n\u015fi pahare
\ndulce e limba vi\u0163elului \u00een palma cu sare a st\u0103p\u00e2nului<\/p>\n

ciobanul \u00een somn ne \u015fopte\u015fte
\nfr\u0103\u0163ia lupilor e mai puternic\u0103 dec\u00e2t fr\u0103\u0163ia oilor<\/p>\n

bestia \u00ee\u015fi prive\u015fte-n oglind\u0103 chipul
\nseam\u0103n\u0103 izbitor cu cel al victimei sale<\/p>\n

adev\u0103rul \u00ee\u015fi d\u0103 m\u00e2na cu minciuna
\n\u00een umbrele serii soarele e frate bun cu luna<\/p>\n

Kirie eleison
\npe str\u0103zile urbei alearg\u0103 nebunii \u015fi arm\u0103sarii
\nun dumnezeu b\u0103tr\u00e2n aprinde paie \u015fi frunze
\n\u00een fundul gr\u0103dinii pustii
\nca s\u0103 alunge demonii \u015fi \u0163\u00e2n\u0163arii<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

EDITORIAL Valeriu SOFRONIE SINELE \u015eI CULTURA Motto \u2013 \u201eorice act de crea\u0163ie originar, este un act anticultural\u2026\u00eentr-o oper\u0103 de crea\u0163ie<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22692"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22692"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22692\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22694,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22692\/revisions\/22694"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22692"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22692"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22692"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}