{"id":22656,"date":"2024-02-15T00:55:18","date_gmt":"2024-02-14T21:55:18","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22656"},"modified":"2024-02-15T00:55:18","modified_gmt":"2024-02-14T21:55:18","slug":"spatii-culturale-nr-92-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22656","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 92 (10)"},"content":{"rendered":"

Istorie literar\u0103<\/strong><\/em><\/p>\n

Nina Elena PLOPEANU <\/strong>
\n\"\"

O frumoas\u0103 prietenie literar\u0103 \u00eentre poetul foc\u0219\u0103nean Dimitrie D\u0103sc\u0103lescu \u0219i scriitorul George Sion<\/strong><\/p>\n

Prima jum\u0103tate a secolului al XIX-lea se caracterizeaz\u0103 prin coexisten\u021ba tr\u0103s\u0103turilor unor curente literare diferite (iluminism, preromantism, romantism, clasicism, realism) nu numai \u00een opera aceluia\u0219i scriitor, ci chiar \u0219i \u00een aceia\u0219i crea\u021bie. Totodat\u0103, se manifest\u0103 o deschidere c\u0103tre occident, dar \u0219i o \u00eencercare de a ajunge cultura european\u0103 prin arderea mai multor etape. \u00cen romantismul rom\u00e2nesc putem distinge dou\u0103 ipostaze: una patetic\u0103 \u0219i declamatoare specific\u0103 Munteniei, iar cea de-a doua senin\u0103 \u0219i temperat\u0103 caracteristic\u0103 Moldovei. Motivele \u00eent\u00e2lnite \u00een crea\u021biile literare sunt: evocarea trecutului istoric, trecerea ireversibil\u0103 a timpului, mitul strigoiului, condi\u021bia scriitorului, dragostea, natura, patriotismul, ata\u0219amentul fa\u021b\u0103 de p\u0103m\u00e2ntul natal, de tradi\u021bii, dar mai cu seam\u0103 ideea na\u021bional\u0103, secolul al XIX-lea fiind prin excelen\u021b\u0103 secolul na\u021biunilor.
\nDimitrie D\u0103sc\u0103lescu, ca \u0219i George Sion, a f\u0103cut parte din pleiada de poe\u021bi \u0219i scriitori tipici perioadei pa\u0219optiste (1830-1860), reprezentativi pentru romantismul secolului al XIX-lea \u00een \u021a\u0103rile Rom\u00e2ne: Vasile Alecsandri, Gheorghe Sion, Dimitrie Bolintineanu, Alecu Russo, Andrei Mure\u0219anu, Vasile C\u00e2rlova, Grigore Alecsandrescu sau Ion Heliade R\u0103dulescu. El a compus epistole, satire, poeme, cuplete \u0219i poezii de dragoste pe care le-a grupat \u00een dou\u0103 volume: Ziorile \u0219i Scrisori din \u021aara \u021a\u00een\u021b\u0103reas\u0103 \u0219i Poezii noue. Al\u0103turi de Vasile Alecsandri, Alexandru Odobescu, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu a publicat \u00een revistele Steaua Dun\u0103rii \u0219i Rom\u00e2nia Literar\u0103, ultima \u00eenfiin\u021bat\u0103 de Bardul de la Mirce\u0219ti \u00een anul 1855 la Ia\u0219i.
\nDimitrie D\u0103sc\u0103lescu, fiu al sp\u0103tarului \u0218tefan Scarlat D\u0103sc\u0103lescu \u0219i al Mariei D\u0103sc\u0103lescu (fost\u0103 Danu), s-a n\u0103scut \u00een anul 1927 \u00een ora\u0219ul de pe Milcov \u00eentr-o perioad\u0103 \u00een care semnele moderniz\u0103rii culturale \u0219i politice \u00een \u021a\u0103rile Rom\u00e2ne erau evidente. Tat\u0103l s\u0103u, care a cunoscut direct unele personalit\u0103\u021bi ale vremii (Tudor Vladimirescu, Pavel Kisselef, Mihail Sturza) a l\u0103sat posterit\u0103\u021bii, a\u0219a cum sublinia Nicolae Iorga, informa\u021bii despre via\u021ba politic\u0103 din \u021a\u0103rile Rom\u00e2ne fiind un adev\u0103rat \u201ecuget\u0103tor politic moldovean\u201d. Dimitrie a \u00eenv\u0103\u021bat \u00een ora\u0219ul natal, iar apoi \u0219i-a des\u0103v\u00e2r\u0219it studiile la Paris \u0219i la Viena. Pentru c\u0103 limba greac\u0103 era \u00eentr-o v\u0103dit\u0103 dec\u0103dere, familia l-a trimis \u00een capitala Fran\u021bei s\u0103 \u00eenve\u021be limba lui Moliere, iar mai t\u00e2rziu, a \u00eenv\u0103\u021bat \u0219i limba rus\u0103. \u00cen 1850 se afla la Ia\u0219i unde \u00eendeplinea func\u021bia de same\u0219.
\nVolumul de poezii Ziorile, ce cuprinde 26 de texte lirice, a ap\u0103rut \u00een 1854, la aceia\u0219i tipografie din Ia\u0219i unde se tip\u0103rea \u0219i revista Rom\u00e2nia Literar\u0103. Doi ani mai t\u00e2rziu, ap\u0103rea, tot la Ia\u0219i, Scrisori din \u021aara \u021a\u00een\u021b\u0103reask\u0103 \u0219i Poezii noue, \u00een care sub form\u0103 epistolar\u0103 sunt criticate moravurile epocii \u0219i comportamentele umane desuete, nimicnicia uman\u0103, dec\u0103derea moral\u0103 etc. \u00cen multe din crea\u021biile sale sunt prezente elemente din autobiografia sa. Cea mai evident\u0103 este poezia Mijloacele ap\u0103rut\u0103 \u00een volumul din 1856, Scrisori din \u021aara \u021a\u00een\u021b\u0103reask\u0103 \u0219i Poezii Noue. \u00cen ceea ce prive\u0219te poeziile de dragoste a avut-o ca muz\u0103 pe Eliza Robescu, cea care \u00eei va deveni so\u021bie \u00een 1855.
\nUnionist \u00eenfl\u0103c\u0103rat, poetul Dimitrie D\u0103sc\u0103lescu surprinde \u00een lirica sa atmosfera \u00een\u0103l\u021b\u0103toare din perioada premerg\u0103toare unirii din 1859. Edificatoare \u00een acest sens este poezia Refrenul musei: \u201eEu v\u0103 rog s\u0103 pre\u021bui\u021bi\/ Ist refren al muzei mele\/ Dragi rom\u00e2ni s\u0103 fim uni\u021bi… Jertfesc tot… tot… afar\u0103 de Unirea \u021b\u0103rii mele.\u201d \u00centr-o alt\u0103 poezie, intitulat\u0103 O zi frumoas\u0103, red\u0103 bucuria prilejuit\u0103 de trecerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza prin Foc\u0219ani la 5 februarie 1859, care , de altfel, a \u0219i fost g\u0103zduit \u00eentr-una din casele familiei sale: \u201eAzi rom\u00e2nul dovede\u0219te\/C\u0103-n sf\u00e2r\u0219it s-a de\u0219teptat\/\u0218i c\u0103-n fapt\u0103 vrednice\u0219te\/Libertatea ce-a visat.\u201d.
\n\tOpera poetic\u0103 a lui Dimitrie D\u0103sc\u0103lescu, scris\u0103 \u00eentr-un alfabet de tranzi\u021bie, a reprezentat obiect de exegez\u0103 pentru scriitorii vremii, dar \u0219i pentru criticii din epoca contemporan\u0103.
\n\tG. Sion spunea referitor la opera lui Dimitrie D\u0103sc\u0103lescu: \u201escrierea este captivant\u0103\u201d, f\u0103cut\u0103 ca \u201ecititorul s\u0103 nu poat\u0103 l\u0103sa cartea din m\u00e2n\u0103\u201d. Poezia sa este apropiat\u0103 ca stil de cea a lui Pierre-Jean de B\u00e9ranger sau Alfred de Musset (1810-1857).
\nGeorge Sion (1822-1892), a fost scriitor, dramaturg \u0219i traduc\u0103tor. S-a n\u0103scut \u00eentr-o familie de c\u0103rturari. Tat\u0103l s\u0103u, Ioni\u021b\u0103 Sion, a fost fratele cronicarului Constantin Sion(1795-1862). Fra\u021bii mamei sale, Eusta\u021biu \u0219i Alecu Schina, au fost avoca\u021bi \u00een Bucure\u0219ti. Dup\u0103 ce a studiat acas\u0103 cu un dasc\u0103l particular de origine rus\u0103, unchiul s\u0103u Eustachie l-a adus la Bucure\u0219ti \u0219i l-a \u00eenscris la \u0219coala Sf. Sava. \u00centre anii 1845-1847, a fost copist \u00een cancelaria Departamentului din l\u0103untru al Moldovei. Din 1855 lucreaz\u0103 la Arhivele Statului din Ia\u0219i, iar un an mai t\u00e2rziu \u00eel afl\u0103m ca membru al Divanului de \u00eent\u0103rituri. C\u00e2t s-a aflat la Ia\u0219i, a audiat cursuri la Academia Mih\u0103ilean\u0103 \u0219i a participat la \u201esoarele\u201d literare din casa lui Gheorghe Asachi. \u00cen 1857, s-a c\u0103s\u0103torit cu Eliza M\u0103rculescu \u0219i s-a mutat la Bucure\u0219ti.. \u00centre anii 1860-1862, a scos Revista Carpa\u021bilor. A scris versuri, piese de teatru \u0219i a tradus din clasicii \u0219i romanticii francezi. S-a remarcat \u00eendeosebi prin proza memorialistic\u0103 Suvenire contimpurane publicat\u0103 \u00een 1888.
\n\u00centre George Sion \u0219i Dimitrie D\u0103sc\u0103lescu au existat nu numai rela\u021bii de prietenie ci \u0219i de rudenie. Str\u0103bunicul s\u0103u, dup\u0103 mam\u0103, s-a numit Toader Danu \u0219i a fost vornic de Vrancea. Bunica Eufrosina, nepoata lui Simion T\u0103utu, era c\u0103s\u0103torit\u0103 cu stolnicul Iordache Sion cu care a avut cinci fii. Printre ace\u0219tia s-au num\u0103rat tat\u0103l s\u0103u Ioni\u021b\u0103 Sion, c\u0103s\u0103torit \u00een 1820 cu Fr\u0103sina, domni\u0219oar\u0103 de onoare \u00een casa lui Mihai \u0218u\u021bu, \u0219i fratele s\u0103u cronicarul \u0219i paharnicul Constantin Sion. Acest unchi al s\u0103u a studiat la Ia\u0219i, fiind crescut \u00een casa lui Theodor Paladi. Cuno\u0219tea limba greac\u0103 \u0219i a \u00eendeplinit mai multe slujbe \u00eencep\u00e2nd cu cea de boier de divan, continu\u00e2nd cu altele precum copist la vistierie, ceau\u0219, staroste de Foc\u0219ani, vechil de staroste de Putna \u0219i pre\u0219edinte al Eforiei din Foc\u0219ani. S-a stabilit \u00een ora\u0219ul de pe Milcov \u00een urma c\u0103s\u0103toriei cu Eufrosina, fata banului Toma Stamatin, care f\u0103cea parte din vechea familie a Movile\u0219tilor. El a scris Arhondologia Moldovei \u00een care a vorbe\u0219te despre originea a \u0219apte sute de familii de boieri contemporani cu el. Despre familia boierilor mari \u0219i mici Danu, men\u021bioneaz\u0103 c\u0103 ar avea o vechime de peste trei sute de ani, c\u0103 ar fi originari din \u021aara Rom\u00e2neasc\u0103. Veni\u021bi \u00een Moldova, ar fi de\u021binut mo\u0219ii \u00een \u021ainutul Neam\u021bului, dar \u0219i \u00een \u021ainutul Putnei (Odobe\u0219ti, P\u0103\u021be\u0219ti, Mirce\u0219ti). Urma\u0219ii lui Toader Danu, vornicul de Vrancea, au de\u021binut de asemenea dreg\u0103torii importante: Enache Danu a fost sp\u0103tar, Scarlat Danu a fost postelnic, \u0218tefan Danu, paharnic.
\nDimitrie D\u0103sc\u0103lescu \u0219i George Sion, av\u00e2nd preocup\u0103ri literare comune, se \u00eent\u00e2lneau adesea fie la Foc\u0219ani, fie la Ia\u0219i, unde era unul din centrele scriitorice\u0219ti ale vremii, unde se g\u0103seau revistele \u00een care \u00ee\u0219i publicau crea\u021biile literare. Dovad\u0103 a trainicei prietenii ce \u00eei lega este \u0219i poezia Epistol\u0103 la George Sion, \u00een care t\u00e2n\u0103rul D\u0103sc\u0103lescu, probabil la repro\u0219urile prietenului s\u0103u c\u0103 nu-i r\u0103spunde la scrisori, \u00eei d\u0103 o replic\u0103 public\u0103 \u00een versuri \u00een care exprim\u0103 triste\u021bea \u0219i angoasele ce-l fr\u0103m\u00e2ntau din diverse pricini: \u201eDe ce \u00eens\u0103 amice, de-a mea prietenie \/S\u0103 ai tu \u00eendoial\u0103, c\u0103ci cine oare \u0219tie \/Mai bine dec\u00e2t mine \u00een lume a pre\u021bui \/Pe acea sf\u00e2nt\u0103 fecioar\u0103 ce-nva\u021b\u0103 a iubi \/De nu-\u021bi amu scris\u0103 eu \u021bie, nu e de lenevire \/C\u0103ci lene nu-i la mine, la mine-i adormire;\/A ta prietenie, iubite n-am uitatu,\/Dar sunt \u00een agonie, iubite-am \u00eenghe\u021batu!\/Pe mine nu m\u0103 mi\u0219c\u0103 \u00een trista-mi letargie\/S\u0103 crezi, nici o sim\u021bire \u0219i nici-o armonie:\/\u00cen cerul istu de ghea\u021b\u0103, \u00een care m\u0103-nv\u00e2rtescu\/\u00cec\u00eet nu \u0219tiu iubite eu singur de tr\u0103iescu\u201d. Poemul exprim\u0103, de asemenea, starea de nelini\u0219te, de ne\u00eencredere a creatorului, de melancolie \u0219i dezgust fa\u021b\u0103 de via\u021b\u0103 \u00een general, cunoscut\u0103 sub numele de spleen, at\u00e2t de caracteristic\u0103 scriitorilor vremii sale. Singura certitudine pe care o are este prietenia fa\u021b\u0103 de cel ce-i \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219e\u0219te aspira\u021biile \u0219i \u00een fa\u021ba c\u0103ruia se confeseaz\u0103 ca unuia ce-l \u0219tie aproape de suflet \u0219i de care este convins c\u0103-l \u00een\u021belege. Putem s\u0103 afirm\u0103m c\u0103 este vorba de o prietenie adev\u0103rat\u0103, profund\u0103 bazat\u0103 pe \u00eencredere \u0219i ata\u0219ament:\u201eA\u0219teptu… dar p\u00een atuncea de noi \u00een adormire \/Prietenia are \u00een mine ad\u0103postire \/Ca o divinitate p\u0103strat\u0103-n sanctuaru\/\u00cen inimi mi zdrobit\u0103, ea are un altaru.\/C\u00e2ndu doftorii s\u0103-ncearc\u0103 a face o t\u0103lm\u0103cire \/La boala-mi ne-n\u021beleas\u0103, a-i da o denumire\/ C\u00eend ei se distan\u021beazu, de-i oftic\u0103 ori junghiu\/ O v\u0103d \u0219ez\u00eendu de-o parte cum r\u00eede dintr-un unghiu\/ B\u0103t\u00eendu-\u0219i jocu de d\u00een\u0219ii, b\u0103t\u00eendu-\u0219i joc de mine!\/ Ea r\u00eede, c\u0103ci ea nu mai cunoa\u0219te azi mai bine\/ Ce feliu e suferin\u021ba, ce feliu e chinul meu\/ Ce inima m\u0103 roade ca altui Prometeu\/ Ea \u0219tie a mea g\u00eendire, ea \u0219tie a me durere\/ \u0218i-n locu, ca s\u0103-mi aduc\u0103 pu\u021bin\u0103 m\u00eeng\u00eeiere\/ R\u00eez\u00eend de-a mea dorin\u021b\u0103 de mult m-a\u021bi p\u0103r\u0103situ\u201d.
\nPoetul D\u0103sc\u0103lescu \u00eel simte pe George Sion ca pe un tovar\u0103\u0219, ca pe un sus\u021bin\u0103tor, ca pe omul fa\u021b\u0103 de care nu are reticen\u021be. Lui i se poate pl\u00e2nge de nedreptatea lumii, de invidia, ura, clevetirea \u0219i pizma altora. \u201eGre\u0219e\u0219ti c\u0103 nici odat\u0103 pe muza ei n-au putut\/ Astfel s\u0103 \u00eenjoseasc\u0103, c\u0103-ci ei nici le-ai v\u0103zut\/ Sc\u0103pate din cutia pandorei totu odat\u0103 \/Invidia \u0219i ura, m\u00eenia nemp\u0103cat\u0103 \/Pizma \u0219i clevetire, \u00een lume au ie\u0219it \/ Cam \u0219chioape, cam oloage, \u00een urm\u0103 au pornitu… A\u0219a-i, dar ori cum fie, o! crede-m\u0103 ur\u0103scu\/ Pe ace\u0219ti ling\u0103i de rime, ce neamul omenescu\/ Curatu parodiaz\u0103 cu-a lor trist\u0103 suflare\/ Av\u00eend mai multu c-o scoic\u0103 o trist\u0103 asem\u0103nare \/Jivinii t\u00eer\u00eetoare, pitici \u00een sfera loru\/ Ei critic\u0103 iubite, chiar vulturu \u00een noru \/ Ei critic\u0103 totu lucru ce trece-a lor g\u00eendire \/ \u0218i credu c-ar\u0103 face parte \u0219i ei din omenire\u201d.
\nPrietenia \u0219i sus\u021binerea lui Sion, \u201ecredin\u021ba \u0219i iubirea\u201d de care este foarte sigur, \u00eei dau putere \u0219i \u00eencredere \u00een sine poetului D\u0103sc\u0103lescu: \u201eDar cred c\u0103 dintr-o tras\u0103, \u021bi-am scris acum destulu\/ De-a mele versuri \u0219chioape, eu cred c\u0103 e\u0219ti s\u0103tulu\/ \u0218i c\u0103 \u00eendatorire, nu mic\u0103 eu a-mi face\/ Iubite dou\u0103 vorbe, mi iart\u0103-m\u0103 sf\u00eer\u0219esc\/ Tu \u0219tii c\u0103 marinarii, pe mare se slujescu\/ Ca s\u0103-\u0219i cunoasc\u0103 drumu, pe unda cea amar\u0103\/ Dreptu semne, de busol\u0103, de steaua cea polar\u0103\/ Sv\u00eerli\u0219i \u0219i noi iubite, pe-o mare de dureri\/ De grele suferin\u021be, de chinuri, de p\u0103reri\/ Busola noastr\u0103 fie, \u00een str\u00eens\u0103 ne-unire\/ A noastr\u0103 datorie, credin\u021ba \u0219i iubirea \/ \u0218i-n loc de stea polar\u0103 \u00een ceruri str\u0103luce\u0219te\/ Prietenia noastr\u0103 tot bl\u00eend\u0103 lumin\u00eend\u0103 \/ A nostru slabe pasuri \u00een lume s\u0103-ndrepteze\/ \u0218-a noastr\u0103 suferin\u021b\u0103 doreasc\u0103 s\u0103 u\u0219ureze\u201d.<\/p>\n


\nC\u0103r\u021bi prezentate de:<\/strong><\/em><\/p>\n

Petre ISACHI <\/strong>
\n\"\"

Via interogativa – \u00eendoieli, incertitudini, dileme existen\u021biale
\nsau Dubito ergo communico; Communico ergo sum*<\/strong><\/p>\n

\tMotto:
\n\u201e\u00cens\u0103 eu vreau s\u0103 stau de vorb\u0103 cu Cel Atotputernic; s\u0103 m\u0103 sf\u0103tuiesc cu Dumnezeu este dorin\u021ba mea\u201d (Iov, 13,3)<\/em><\/p>\n

Mul\u021bi dintre cititorii acestei docufic\u021biuni dilematice, de excep\u021bie, Carte a \u00eentreb\u0103rilor, care-\u0219i propune s\u0103 transfigureze, simultan, eternitatea \u0219i clipa, m-au \u00eentrebat – \u0219i nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor \u2013 de ce scriitorul nietzscheano-dostoievskiano-kantian, profesorul de filosofie, Ion Fercu, a configurat dialogic-heideggerian, aceast\u0103 duplicitar\u0103 \u201eaventur\u0103 subiectiv\u0103 \u00een poetica fiin\u021b\u0103rii\u201d, \u00eempreun\u0103 cu profesorul de litere, Marius Manta, scriitor apolinic, fascinat mai cur\u00e2nd de taumaturgie, de misterul br\u00e2ncu\u0219ian al cumin\u021beniei p\u0103m\u00e2ntului, de misterul perfec\u021biunii \u0219i al vinov\u0103\u021biei ce ne b\u00e2ntuie de la cea dint\u00e2i \u00eentrebare: Adev\u0103rat este c\u0103 a spus Dumnezeu s\u0103 nu m\u00e2nca\u021bi din to\u021bi pomii gr\u0103dinii? Ei bine, ve\u021bi vedea, v\u0103 ve\u021bi convinge, t\u00e2n\u0103rul critic \u0219i istoric literar al revistei \u201eAteneu\u201d, n\u0103scut cu voca\u021bia \u00eendoielii, dar \u0219i cu o f\u0103r\u00e2m\u0103 norocoas\u0103 de spirit christic, nu este un simplu motiv-pretext, un personaj episodic oarecare al acestei scriituri turnate, nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, \u00een tiparele mir\u0103rii, interoga\u021biei, indetermin\u0103rii, fatalit\u0103\u021bii, \u00eenstr\u0103in\u0103rii, dar \u0219i al unei posibile frumuse\u021bi sacre, ce ar putea salva Lumea de la c\u0103derea \u00een infernul R\u0103ului \u0219i al disolu\u021biei. Cele 30 + \u201en\u201d \u00eentreb\u0103ri plutitoare, migratoare, aparent inofensive \u0219i nevinovate leag\u0103 dialogul polifonic \u00eentr-o triangula\u021bie mitico-magic\u0103, de centre arhetipale, rena\u0219te \u0219i perpetueaz\u0103 \u00eendoiala \u2013 m\u0103 \u00eendoiesc, deci g\u00e2ndesc, g\u00e2ndesc, deci exist – care are drept virtute filosofic\u0103 puterea de a (de)sacraliza prejudecata multimilenar\u0103 c\u0103 doi ori doi fac doar patru \u0219i de a ne sugera s\u0103 urm\u0103m via interogativa, plec\u00e2nd de la afirma\u021bia lui Descartes: Sunt, deci exist, dar cine sunt? Adic\u0103 s\u0103 ne convingem fiecare \u00een parte c\u0103 orice \u00eentrebare este un paradox perpetuu, care poten\u021beaz\u0103 ontologia misterului \u0219i modific\u0103 clasica paradigm\u0103 a \u00eendoielii carteziene \u00een Dubito ergo communico; Communico ergo sum. Comunic, deci exist! Paradoxal, dar, \u00een ciuda tehnologiz\u0103rii excesive, sc\u0103pate de sub control, cel mai mare disconfort al prezentului este tocmai (in)comunicarea. S\u0103 se afle cauza cauzelor R\u0103ului, doar \u00een pierderea func\u021biei taumaturgice a cuv\u00e2ntului?
\nPersonal consider sintagma Communico ergo sum, simultan, – principiu de ac\u021biune, metafor\u0103 a lumii (post)moderne \u0219i o modalitate de fiin\u021bare a omului viitorului, a supraomului, a cyborgului. Da\u021bi-mi voie s\u0103 citez o \u00eentrebare a coautorului, Marius Manta, un personaj \u201eputred de literatur\u0103\u201d (Borges), pentru a v\u0103 convinge c\u0103 \u00een cele 30 + \u201en\u201d interoga\u021bii configurate pe un Ceahl\u0103u ideatic, sacro-profan, locuiesc de c\u00e2nd Dumnezeu, esen\u021be gnoseologice atemporale, nu doar antice \u0219i oneste \u201ecare de foc\u201d, ci adev\u0103rate drone lingvistico-filosofice menite s\u0103 diminueze \u0219i chiar s\u0103 elimine c\u00e2te ceva din for\u021ba terorismului intelectual\/ political correctness – se \u0219tie, prezis de Tocqueville – : = g\u00e2ndire unic\u0103 ce-\u0219i propune s\u0103 prolifereze o societate orfan\u0103 de adev\u0103r, \u201esatelizat\u0103 de imagine, hr\u0103nit\u0103 cu emo\u021bii \u0219i cople\u0219it\u0103 de afectivitate\u201d. Descoperim \u00een interoga\u021bia lui Manta, o adev\u0103rat\u0103 mitosofie\/ mitologie arhetipal\u0103 – form\u0103 prim\u0103 de filosofie -, o galaxie plutitoare de noduri, semne \u0219i simboluri menite s\u0103 poten\u021beze comunicarea. G\u00e2ndirea mitico-filosofic\u0103 este punctul arhimedic prin care cele dou\u0103 voci, de fapt, purt\u0103tori de arhetipuri, implic\u0103 Cuv\u00e2ntul-Dumnezeu \u00een enigmatica \u0219i subiectiva poetic\u0103 a fiin\u021b\u0103rii. Iat\u0103 interoga\u021bia lui M. M., ce \u201eodihne\u0219te\u201d acum cuv\u00e2ntul:
\n\u201e\u2013 V\u0103 invit s\u0103 odihnim acum cuv\u00e2ntul \u00een datele poeziei vetero-testamentare. Dintotdeauna am citit parc\u0103 cu mai mult folos C\u00e2ntarea c\u00e2nt\u0103rilor, Ecleziastul, Proverbele lui Solomon, Psaltirea. C\u00e2t de mult se mai potrive\u0219te etica Vechiului Testament cu lumea \u00een care tr\u0103im? \u00ce\u0219i mai p\u0103streaz\u0103 cuv\u00e2ntul func\u021biile taumaturgice?\u201d (p. 401)
\n\tFratele meu, cititorul, cel ce se \u00eentreab\u0103 \u00een Geneza, IV, 9: \u201eSunt eu paznicul fratelui meu?\u201d, va fi observat deja, c\u0103 Romanul omului post-babelic \u2013 acesta mi se pare a fi titlul oarecum mai accesibil al c\u0103r\u021bii; aduc \u00een sprijin, de\u0219i am argumentat teza, \u00een Romanul, \u00eencotro?, 2006, \u0219i punctul de vedere al scriitorului Mario Vargas Llosa (Premiul Nobel pentru Literatur\u0103) : \u201eAvantajul romanului este c\u0103 Totul poate fi roman. Cred c\u0103 este un gen canibal, care \u00eenghite toate genurile\u201d \u2013 nu cere ascult\u0103tori sau simpli lectori, ci interlocutori interogativi, reflexivi, lucizi, activi, convin\u0219i c\u0103 nu putem fi niciodat\u0103 siguri de nimic, c\u0103ut\u0103tori de certitudini, de tipul lui Ion Fercu\/ Marius Manta, dar \u0219i a lui Ion Dinvale cel pr\u0103bu\u0219it \u201edin certitudini\u201d \u2013 de (re)citit vol. Pr\u0103bu\u0219irea din certitudini, 2023. Un lector \u00een a c\u0103rui faustic\u0103 alchimie sufleteasc\u0103 coexist\u0103 omul lui Hristos, cu cel al lui Cioran, Niteszche, Pascal, Augustin, Blaga, Kierkeggard, Eminescu, Caragiale, Kafka, Musil, Rebreanu, Eliade, Creang\u0103 etc., \u00een esen\u021b\u0103, un purt\u0103tor de arhetipuri \u00een care convorbesc cu idealuri\/ idei, \u00eentr-o fluiditate cultural\u0103 dilematic\u0103, \u00een\u021beleptul, inocentul, exploratorul, conduc\u0103torul, altruistul, eroul, sf\u00e2ntul, rebelul, creatorul de tip demiurgic, magicianul, \u00eendr\u0103gostitul, bufonul, orfanul etc., to\u021bi afla\u021bi \u00een c\u0103utarea unei comunic\u0103ri autentice, cu sine, cu Cel\u0103lalt \u0219i cu Lumea.
\n\tDar s\u0103 vedem, s\u0103 auzim cum \u201ese odihne\u0219te\u201d \u00een cuv\u00e2nt interlocutorul lui Marius Manta, filosoful dostoievskiano-heideggerian, Ion Fercu, cum \u00ee\u0219i\/ ne probeaz\u0103 cu acribia Profesorului postmodern, orice tez\u0103\/ antitez\u0103, convingere, \u00eendoial\u0103, plec\u00e2nd de la principiul: tot ce se poate afirma f\u0103r\u0103 probe, poate fi respins f\u0103r\u0103 probe, \u00eenc\u00e2t imediata grij\u0103 a scriitorului este argumentul\/ proba. Iat\u0103-l r\u0103spunz\u00e2nd la \u00eentrebarea aparent desuet\u0103: C\u00e2t de mult se mai potrive\u0219te etica Vechiului Testament cu lumea \u00een care tr\u0103im? Fac precizarea c\u0103 \u00eentreaga scriitur\u0103 este voit subiectiv-obiectiv\u0103 \u0219i se raporteaz\u0103 sub poetica\/ poietica fiin\u021b\u0103rii, la lumea pluralit\u0103\u021bii \u00een care tr\u0103im \u0219i de care suntem par\u021bial tr\u0103i\u021bi. Dar s\u0103 ne \u00eentoarcem la r\u0103spunsul despre\/ \u00eentru etica Vechiului\u2026:
\n\t\u201eMult de tot, cred. Chiar \u0219i la o citire superficial\u0103, foarte multe g\u00e2nduri din aceast\u0103 Carte sunt la fel de actuale ast\u0103zi, precum au fost cu aproximativ trei mii de ani \u00een urm\u0103. Am putea face un exerci\u021biu chiar \u0219i \u00eempreun\u0103 cu atei declara\u021bi, posesori de… doctrin\u0103, pentru a proba aceast\u0103 convingere. Le-a\u0219 propune s\u0103 interpret\u0103m, de exemplu, doar c\u00e2teva g\u00e2nduri din Ecleziast \u0219i din Proverbele lui Solomon.
\nDin Ecleziast: \u201eC\u0103ci unde este mult\u0103 \u00een\u021belepciune este \u0219i mult necaz \u0219i cine \u0219tie multe are \u0219i mult\u0103 durere\u201d (1: 18); \u201eApoi, c\u00e2nd m-am uitat cu b\u0103gare de seam\u0103 la toate lucr\u0103rile pe care le f\u0103cusem cu m\u00e2inile mele \u0219i la truda cu care le f\u0103cusem, am v\u0103zut c\u0103 \u00een toate este numai de\u0219ert\u0103ciune \u0219i goan\u0103 dup\u0103 v\u00e2nt, \u0219i c\u0103 nu este nimic trainic sub soare\u201d (2:11); \u201eDar adu-\u021bi aminte de F\u0103c\u0103torul t\u0103u \u00een zilele tinere\u021bii tale, p\u00e2n\u0103 nu vin zilele cele rele \u0219i p\u00e2n\u0103 nu se apropie anii c\u00e2nd vei zice: Nu g\u0103sesc nicio pl\u0103cere \u00een ei\u201d (12:1); \u201eToate \u00ee\u0219i au vremea lor \u0219i fiecare lucru de sub ceruri \u00ee\u0219i are ceasul lui\u201d (3:1); \u201eFunia \u00eempletit\u0103 \u00een trei nu se rupe u\u0219or\u201d ((4:12b); Din Pildele lui Solomon: \u201eC\u0103ci cei drep\u021bi vor locui p\u0103m\u00e2ntul… Iar cei f\u0103r\u0103 de lege vor fi nimici\u021bi\u201d (2:20-22); \u201eFericit este omul care a aflat \u00een\u021belepciunea\u201d (3:13); (…) Unii dintre cei ce vor accepta s\u0103 participe la acest test probabil c\u0103 nici nu vor realiza care este sursa g\u00e2ndurilor, dar vor armoniza cu \u00een\u021belepciunea ideilor.
\n\t\u00cen acela\u0219i orizont al eticii putem observa c\u0103 \u00een cadrul Vechiului Testament, drepturile omului sunt puse \u00een rela\u021bie cu diferitele coduri de legi \u00eent\u00e2lnite \u00een cadrul acestuia, cum ar fi Codul Legii (Ie\u0219irea, 20:1-17; Deuteronom, 5:6-21), Codul Leg\u0103m\u00e2n tului (Ie\u0219irea, 20: 18-23: 19) sau Codul Sfin\u021beniei (Leviticul, 17-27)\u201d…, p. 406.
\n\t\u00cen Argument, Marius Manta ne asigur\u0103 de posibilele imperfec\u021biuni ale hermeneuticii dialogice, de drumul subiectiv spre centrul fiin\u021bei dialogale: \u201e\u00eendr\u0103znim s\u0103 vorbim despre ceea ce iubim \u0219i nu despre ceea ce, probabil, ar fi trebuit s\u0103 vorbim\u201d. Fraza explic\u0103 de ce-\u0219i alege dostoievskianul Ion Fercu, un interlocutor-interogativ, doar aparent \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, \u00een realitate, un Alter Ego-oglind\u0103 a Celuilalt\/ Lumii \u2013 \u201elumea-i cum este \u0219i ca d\u00e2nsa suntem noi\u201d -, care s\u0103 nu ocoleasc\u0103, ci, dimpotriv\u0103, s\u0103 implice analitic-interogativ marile temele fundamentale ale existen\u021bei: Dumnezeu, libertatea, credin\u021ba, e\u0219ecul, absurdul, utopia\/ distopia, tragicul, fatalitatea, sensul, iubirea, moartea, suferin\u021ba, frumuse\u021bea, singur\u0103tatea, misterul, umanismul, postumanismul, transumanismul, metaumanismul, entropia, haosul etc., s\u0103 vorbeasc\u0103, s\u0103 \u00eentrebe, s\u0103 comunice \u0219i ceea ce Lumea ar vrea s\u0103 aud\u0103 despre poetica fiin\u021b\u0103rii, despre \u00eensingurare, \u00eenstr\u0103inare, dezr\u0103d\u0103cinare, pierderea identit\u0103\u021bii, a sufletului, a libert\u0103\u021bii etc. Eminescian vorbind, aceast\u0103 Carte a \u00eentreb\u0103rilor insolubile cuprinde \u201etot ce-a fost ori o s\u0103 fie\u201d \u2013 verifica\u021bi, v\u0103 rog – , iar \u00een plus, ne reitereaz\u0103 \u00een palimpsest, \u201esub forma unui urcu\u0219 c\u0103tre lumin\u0103, c\u0103tre \u00eenalturi\u201d, ideea c\u0103 via\u021ba se tr\u0103ie\u0219te cu adev\u0103rat, de la 2 x 2 = 5…
\n\t\u00cen opinia nietzscheanului Ion Fercu: practic, nu exist\u0103 voin\u021b\u0103 proprie \u00een tradi\u021bionalul 2×2 = 4; acesta nu face dec\u00e2t s\u0103 perpetueze la nesf\u00e2r\u0219it, un principiu al mor\u021bii spiritului, al voin\u021bei de a fi tu \u00eensu\u021bi. \u00cen limbajul subteranistului buhu\u0219an, autorul romanului Dac-a\u0219 fi fost Dumnezeu…, aceast\u0103 aritmetic\u0103 pitagoreic\u0103 \u00eenseamn\u0103 \u201ea vie\u021bui doar \u00eentr-o ordine prestabilit\u0103; a tr\u0103i algoritmic \u00een regim de fiin\u021b\u0103 programat\u0103\u201d \u2013, a perpetua la infinit fatalitatea\/ destinul\/ soarta, cum spunem noi, cititorii obi\u0219nui\u021bi. S\u0103 nu-l crezi atunci, pe Buddha care ne ofer\u0103 o paradoxal\u0103 re\u021bet\u0103 a fiin\u021b\u0103rii \u00een fericire: \u201e\u00cenva\u021b\u0103 s\u0103 renun\u021bi \u0219i s\u0103 pierzi. Iat\u0103 cheia spre fericire\u201d? Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, exilul interior perpetueaz\u0103 iluzia unei posibile salv\u0103ri, de\u0219i (auto)exilatul, \u021bine s\u0103 ne aminteasc\u0103 I.F., \u00eenal\u021b\u0103 \u00een jurul s\u0103u, zidul singur\u0103t\u0103\u021bii \u2013 str\u0103in mie \u00eensumi\/ \u201eajung pe mine \u00eensumi a nu m\u0103 mai cunoa\u0219te\u201d -, precum nefericitul Oreste din Mu\u0219tele, de Sartre. P\u0103r\u0103si\u021bi c\u00e2nd ne a\u0219tept\u0103m cel mai pu\u021bin, de memorie, de istorie, de Dumnezeu, de prietenie, de iubire etc., tot noi, oamenii, suntem cei ce recreeaz\u0103 singur\u0103tatea colectiv\u0103, opus\u0103 solidarit\u0103\u021bii; vezi Marquez, Un veac de singur\u0103tate, roman implicat nu doar simbolic \u00een scriitur\u0103. Din nefericire, Socrate – las\u0103 s\u0103 se \u00een\u021beleag\u0103 acest (pseudo)tratat de antropologie numit metaforic \u201eCuv\u00e2ntul \u0219i carele de foc …\u201d – nu poate fi contrazis nici dup\u0103 3000 de ani: Omul este ultima grij\u0103 a Omului!? Prima cauz\u0103 a nefericirii s\u0103 fie\/ r\u0103m\u00e2n\u0103 oare incapacitatea noastr\u0103 funciar\u0103 de a comunica cu Dumnezeu\/ Cel\u0103lalt, cu noi \u00een\u0219ine, cu Lumea?
\n\tCei doi scriitori – afla\u021bi \u00een c\u0103utarea adev\u0103rului fiin\u021b\u0103rii, a unui adev\u0103r dialogic, relativ\/ subiectiv, plutitor, plurivoc, atemporal, cameleonic, incert, indeterminat, interogativ, policromatic – par s\u0103 fie convin\u0219i de (im)posibilitatea de a discerne \u00een exterior, dec\u00e2t ceea ce poate z\u0103misli interiorul. Asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 totul se afl\u0103 \u00een noi. Subtextual este revelat\u0103 cu elegan\u021ba eruditului, o filosofie a dialogului\/ a rela\u021biei dialogice \u2013 cunoa\u0219tere \u00een rela\u021bie; individul dob\u00e2nde\u0219te con\u0219tiin\u021ba de sine odat\u0103 cu con\u0219tiin\u021ba de Cel\u0103lalt; \u201eEul autentic\u201d (al lui I. Fercu, \u00een cazul de fa\u021b\u0103) este rezultatul orient\u0103rii spontane a filosofului c\u0103tre \u201ealtcineva\u201d, Marius Manta, Altul dec\u00e2t sinele s\u0103u, un Alter-ego oglind\u0103 a Lumii, a Celuilalt. Romanul omului post-babelic, Cuv\u00e2ntul \u0219i carele de foc \u2013 o aventur\u0103 subiectiv\u0103 \u00een poetica fiin\u021b\u0103rii – transfigureaz\u0103 \u00een esen\u021b\u0103, desigur, exprim p\u0103rerea unui biet critic, o filosofie a rela\u021biei dialogice, care argumenteaz\u0103 dup\u0103 principiul alterit\u0103\u021bii, ideea de existen\u021b\u0103 prin \u0219i \u00een comunicare, \u00een dialogistica existen\u021bial\u0103, sus\u021binut\u0103, cum \u0219tiu to\u021bi g\u00e2nditorii interesa\u021bi de filosofia dialogului, de o seam\u0103 de cuget\u0103tori consacra\u021bi: \u201e – J.P. Sartre (\u201eexisten\u021ba unul cu altul\u201d), Max Scheler ( eul se percepe pe sine cu adev\u0103rat numai prin a\u0219a numita \u201eDu-Evidens\u201d, adic\u0103 v\u0103z\u00e2ndu-se pe sine ca \u0219i cum ar fi un Altul), Jaspers (teoria \u201ecomunic\u0103rii existen\u021biale\u201d), Ricoeur (\u201efenomenul interlocu\u021biei \u00een limb\u0103\u201d), Gadamer (\u201econstruirea unui Eu prin intermediul lui Tu\u201d), Levinas (\u201ec\u00e2nd omul spune Eu, se adreseaz\u0103 lui Alter\u201d), Jauss (\u201edesf\u0103tarea-de-sine-\u00een-desf\u0103tarea-cu-Altul\u201d), Deleuze (Eul poate fi g\u0103sit doar \u201e\u00een dimensiunea profund\u0103 a lui Alter\u201d) etc. \u2013\u201d; am enumerat ordinea rela\u021bional\u0103 a cercet\u0103toarei, prof. univ. dr. Aliona Grati, Universitatea de Stat, Chi\u0219in\u0103u, poate \u0219i pentru a sugera inter-influen\u021ba paradigmei dialogice \u00een Rom\u00e2nia Mare\/ Europa \u0219i ideea arhicunoscut\u0103 scriitorilor, dar repede uitat\u0103: doar comunicarea dialogic\u0103 perpetueaz\u0103 \u0219i poten\u021beaz\u0103 toate rela\u021biile umane v\u0103zute \u0219i nev\u0103zute, raportul fiin\u021b\u0103 \u2013 nefiin\u021b\u0103, clip\u0103 \u2013 eternitate, g\u00e2ndire – comunicare etc.
\n\tTocmai aceast\u0103 filosofie a rela\u021biei dialogice vizualizeaz\u0103 trecerea de la o lume monopolar\u0103, bipolar\u0103, la o lume multipolar\u0103, la un sistem global multipolar, dominat de principiul incertitudinii, a coexisten\u021bei cu legile pluralit\u0103\u021bii, cu zone de indeterminare aleatorii, cu posibila convertire a omului \u00een cyborg – \u00een acest caz este invocat\u0103 prin r\u0103st\u0103lm\u0103cire, de Ion Fercu, \u0219i autoritatea biblic-metaforic\u0103: \u201efierul este amestecat cu lutul\u201d (Daniel, 2; 43). G\u00e2ndind\/ citind aceast\u0103 carte a \u00eentreb\u0103rilor, aparent aleatorii, redescoperim \u2013 heideggerian vorbind – \u201estarea de aruncare\u201d \u00eentr-o Lume ce urmeaz\u0103 tendin\u021ba fatal\u0103 c\u0103tre sodomizare, entropie, haos, incomunicare, \u00een care realizarea, perpetuarea Binelui, Frumosului, Drept\u0103\u021bii, Libert\u0103\u021bii etc. r\u0103m\u00e2n ni\u0219te idealuri \u00een veci neatinse. Filosoful Fercu c\u0103ut\u00e2nd \u201esensul vie\u021bii\u201d, nu postuleaz\u0103 \u0219i nu propune lectorului, adev\u0103ruri ultime, solu\u021bii, ci, \u00een spiritul maestrului s\u0103u, Fr. Nietzsche, sugereaz\u0103 permanent, dezvr\u0103jirea Lumii, revel\u00e2nd chipul unei existen\u021be dezordonate, haotice, obturat\u0103 de o infinitate de \u201eziduri\u201d, de absen\u021ba comunic\u0103rii\/ dialogului; lume dominat\u0103 de o pluralitate de conflicte insolubile, \u00eenso\u021bite de melancolii eminesciano-cioraniene, triste\u021bi iremediabile, depresii milenare, permanente descuraj\u0103ri, frici apocaliptice \u0219i contemporane provocate de inteligen\u021ba artificial\u0103, furii primitiv-medievale, deziluzii politice, obsesii dostoievskiano-cioraniene, apatie, e\u0219ec, ur\u0103, indiferen\u021b\u0103, alienare, dar \u0219i speran\u021b\u0103, credin\u021b\u0103, dreptate, moral\u0103 kantian\u0103, posibilitate de supravie\u021buire, de eroism existen\u021bial etc.
\n Demen\u021ba digital\u0103, tulburarea disociativ\u0103 de identitate\/ dublul, tulburarea disociativ\u0103 de identitate politic\u0103, dedublarea Cet\u0103\u021bii, Europei, Lumii, alunecarea \u00een multiple comportamente deviante, manipularea institu\u021bional\u0103 de c\u0103tre stat \u0219i alte instan\u021be, alienarea mental\u0103, toate, \u0219i fiecare \u00een parte, poten\u021beaz\u0103 dificultatea sesiz\u0103rii unui sens al fiin\u021b\u0103rii \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, \u201evoin\u021ba general\u0103\u201d de \u00eenstr\u0103inare (de Cel\u0103lalt, de lume, de sine), auto\u00eenstr\u0103inarea, inautenticitatea perpetuat\u0103 sisific \u00een favoarea uit\u0103rii fiin\u021bei, parc\u0103 din ce \u00een ce mai dezr\u0103d\u0103cinat\u0103 \u0219i implicat\u0103 ira\u021bional, \u00een procesul de tehnologizare a Lumii, sc\u0103pat de sub controlul Ra\u021biunii, \u00eenc\u00e2t Haosul devine factorul activ principal al devenirii omului post-Babel. Nu po\u021bi s\u0103 nu te \u00eentrebi dac\u0103 omul post-babelic, \u00eenstr\u0103inat de el \u00eensu\u0219i, nu a ajuns o fic\u021biune absurd\u0103, f\u0103r\u0103 istorie, f\u0103r\u0103 poveste, \u201esingur, singur, singur\u201d, cum ar spune Bacovia. Repet, demen\u021ba\/ nevroza digital\u0103, care ne-a cuprins, se pare pe to\u021bi, teoria haosului \u0219i \u201eefectul fluturelui\u201d poten\u021beaz\u0103 destr\u0103marea fiin\u021bei, \u00eenc\u00e2t homo homini lupus pare s\u0103-l fi \u00eenvins definitiv pe homo homini deus …?
\nCum tr\u0103im \u00eentr-o lume \u00een care sunt \u201emai multe m\u0103\u0219ti dec\u00e2t chipuri\u201d (Pirandello), \u00eenc\u00e2t nou\u0103, prizonierii exilului interior, nu ne r\u0103m\u00e2ne, pentru a ne salva de noi \u00een\u0219ine, dec\u00e2t crea\u021bia \u2013 \u201esingurul sur\u00e2s al tragediei noastre\u201d, cum concluziona cu am\u0103r\u0103ciune cioranian\u0103 \u0219i resemnare specific balcanic\u0103, Lucian Blaga. Crea\u021bia condi\u021bionat\u0103 de moral\u0103 \u2013 religie universal\u0103 uitat\u0103, fiic\u0103 a drept\u0103\u021bii \u0219i a \u00cen\u021beleptului – , un \u201ec\u00e2mp de disput\u0103 \u00eentre ap\u0103 \u0219i foc\u201d, cum o define\u0219te metaforico-simbolic, I. Fercu, este una dintre marile probleme ale scriitorului contemporan. Las fratelui meu, cititorul, s\u0103 aleag\u0103 de ce parte a Pirineilor se afl\u0103 \u00een polemica raportului autor \u2013 moral\u0103 \u2013 crea\u021bie. Personal \u00eel v\u0103d pe scriitor\/ artist ca pe un demiurg autonom, desprins de omul predestinat s\u0103 cad\u0103 \u00een p\u0103cate, \u00eenc\u00e2t m\u0103 \u00eentorc la problema inocen\u021bei (cel mai adesea este o fericire \u0219i nu o virtute, A. France) din interven\u021bia scriitorului Marius Manta care nu face dec\u00e2t s\u0103 (re)aprind\u0103 inspira\u021bia ferculian\u0103, primum movens al scriiturii; se \u0219tie, Inspira\u021bia vine greu, dar eficient, urm\u00e2nd doar propriile principii \u00een argumenta\u021bie:
\n\u201e…Mai st\u0103m la Dostoievski: dac\u0103 r\u0103ul este, \u00eentr-adev\u0103r, o pervertire a naturii umane, personaje precum Raskolnikov \u0219i Stavroghin sunt atrase de aceast\u0103 perversiune, cu for\u021ba irezistibil\u0103 pe care o exercit\u0103 orizontul libert\u0103\u021bii, al dob\u00e2ndirii \u0219i afirm\u0103rii propriei personalit\u0103\u021bi. Cei doi \u0219tiu c\u0103 omul este ra\u021bional c\u00e2t timp se \u00eendreapt\u0103 \u00eempotriva propriei \u201eanimalit\u0103\u021bi\u201d. C\u00e2t\u0103 inocen\u021b\u0103 este aici? Ra\u021biunea nu ar prezenta interes, dac\u0103 nu ar fi \u00eenso\u021bit\u0103 de promisiunea libert\u0103\u021bii.\u201d…, p. 205.
\n \u00cen infernul migrator al R\u0103ului, \u201eteritoriu\u201d drag, dar \u00eentunecat (Blaga era de p\u0103rere: \u2013 \u201epentru a vedea \u00eentunericul nu trebuie s\u0103-l luminezi\u201d), Ion Fercu intr\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 cu Sf\u00eenta Evanghelie dup\u0103 Matei, suger\u00e2du-ne nu doar vechimea neamurilor de la Avraam p\u00e2n\u0103 la Hristos, c\u00e2t perpetuarea \u00een timp a neghinei (\u201ezizanion\u201d, \u00een greac\u0103) a \u201efiilor celui r\u0103u\u201d, dar \u0219i cu Despre demnitatea omului, a lui G. Pico della Mirandola, spre a confirma cea mai elocvent\u0103 decriptare a pildei gr\u00e2ului \u0219i neghinei, prin implicarea liberului arbitru: \u201e\u00ee\u021bi vei hot\u0103r\u00ee natura prin propria-\u021bi voin\u021b\u0103 \u00een a c\u0103rei putere te-am a\u0219ezat. Te-am pus \u00een centrul lumii (…) pentru ca singur s\u0103 te \u00eenf\u0103\u021bi\u0219ezi \u00een forma pe care tu \u00eensu\u021bi o preferi ca \u0219i cum prin voia ta ai fi propriu-\u021bi sculptor \u0219i pl\u0103smuitor de cinste\u201d… Prin urmare, vinovat este cel ce nu \u0219tie s\u0103 discearn\u0103 Binele de R\u0103u, nu \u0219tie c\u0103 este a\u0219ezat \u00een \u201ecentrul lumii\u201d, drept creator al propriului destin. D\u00e2ndu-i \u201epovara libert\u0103\u021bii\u201d, Dumnezeu l-a pedepsit pe om indirect, la sclavie ve\u0219nic\u0103, \u00eenc\u00e2t cum profe\u021be\u0219te Marele Inchizitor: oamenii \u201ene vor aduce singuri plocon libertatea\u201d \u0219i vor striga \u201e\u00cenrobi\u021bi-ne, dar ast\u00e2mp\u0103ra\u021bi-ne foamea\u201d… Facem noi, masele\/ gloata, altceva, \u00een noiembrie 2023?
\n\tNu \u0219tim \u0219i n-am \u0219tiut niciodat\u0103 s\u0103 alegem \u00eentre libertate \u0219i constr\u00e2ngere, \u00eentre Dumnezeu \u0219i Diavol, ni se argumenteaz\u0103 cu acribie filosofic\u0103 \u00een Cuv\u00e2ntul \u0219i carele de foc \u2013 o aventur\u0103 subiectiv\u0103 \u00een poetica fiin\u021b\u0103rii. Drama op\u021biunii, tragic\u0103 \u00een esen\u021b\u0103, este etern-iluzorie. Orice \u0219i oricum am alege, gre\u0219im. Se pare c\u0103 nu umanitatea, ci supraomul este paradigma viitoare a fiin\u021b\u0103rii… Voin\u021ba de putere \u0219i g\u00e2ndul eternei re\u00eentoarceri perpetueaz\u0103 R\u0103ul ca \u201epervertire a naturii umane\u201d. Va \u00eenvinge oare ideea nietzschean\u0103? Adic\u0103, Supraomul trebuie s\u0103 fie rostul, sensul P\u0103m\u00e2ntului \u0219i al Lumii? \u0218i totu\u0219i, paradoxal, \u00een aceste condi\u021bii \u201era\u021biunea trupeasc\u0103\u201d, tot mai agresiv\u0103 poten\u021beaz\u0103 animalitatea din om. \u201eCorpul este o ra\u021biune uria\u0219\u0103, o multitudine cu un singur sens, o pace \u0219i-un r\u0103zboi, o turm\u0103 \u0219i-un p\u0103stor\u201d…? Totul pleac\u0103 \u0219i curge de la liberul arbitru oferit omului, de Dumnezeu, mai precis, de la imperfec\u021biunea Facerii, \u00eenc\u00e2t nu ne putem salva de noi \u00een\u0219ine, de prejudec\u0103\u021bi, de obi\u0219nuin\u021b\u0103, de r\u0103ul existen\u021bial, dec\u00e2t \u00eenv\u0103\u021b\u00e2ndu-ne s\u0103 renun\u021b\u0103m.
\n\u201eS\u0103 ne lep\u0103d\u0103m de obi\u0219nuin\u021b\u0103 \u0219i devenim zei\u201d? Dar cum? \u00centorc\u00e2ndu-ne la ra\u021biunea divin\u0103: \u201eFiindc\u0103 n-au c\u0103utat s\u0103 p\u0103streze pe Dumnezeu \u00een con\u0219tiin\u021ba lor, Dumnezeu i-a l\u0103sat \u00een voia min\u021bii lor blestemate, ca s\u0103 fac\u0103 lucruri ne\u00eeng\u0103duite. Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de l\u0103comie, de r\u0103utate, plini de pizm\u0103, de ucidere, de ceart\u0103, de \u00een\u0219el\u0103ciune, de porniri r\u0103ut\u0103cioase, sunt \u0219optitori, b\u00e2rfitori, ur\u00e2tori de Dumnezeu, obraznici, trufa\u0219i, l\u0103ud\u0103ro\u0219i, n\u0103scocitori de rele, neascult\u0103tori de p\u0103rin\u021bi, f\u0103r\u0103 pricepere, c\u0103lc\u0103tori de cuv\u00e2nt, f\u0103r\u0103 dragoste fireasc\u0103, ne\u00eendupleca\u021bi, f\u0103r\u0103 mil\u0103.\u201d Desigur, numai lep\u0103d\u00e2ndu-ne de obi\u0219nuitele\/ viciile enumerate \u00een Romani(1. 28. 32) am putea deveni \u201ezei\u201d. Visul supraomului\/ zeului r\u0103m\u00e2ne, \u00een opinia subsemnatului, o himer\u0103 ce se va termina cu moartea lui Dumnezeu \u2013 prin urmare, a omului \u00eensu\u0219i, victim\u0103 a voin\u021bei divine sau a propriei voin\u021be.
\n\tDesigur c\u0103 inocen\u021ba lui Don Quijote, M\u00e2\u0219kin etc., t\u0103cerea lui Hristos din Legenda Marelui Inchizitor, orizontul ilimitat al libert\u0103\u021bii, ispitele propuse de diavol (prefacerea pietrelor \u00een p\u00e2ini, acapararea puterii p\u0103m\u00e2nte\u0219ti, efectul miraculos al minunilor), fericirea preferat\u0103 libert\u0103\u021bii, iubirea de oameni mai presus dec\u00e2t iubirea de Dumnezeu, incapacitatea de a-l \u00een\u021belege pe Cel\u0103lalt, perpetuarea sub noi forme a totalitarismului \u2013 \u201enatura cu adev\u0103rat radical\u0103 a R\u0103ului\u201d ascuns \u00een fiecare dintre noi -, ideea c\u0103 adev\u0103rul nu este o condi\u021bie sine qua non a fericirii, promisiunea\/ posibilitatea unui Rai terestru \u00een care individului s\u0103-i fie str\u0103ine tragicul, conflictul cu lumea \u0219i cu sine, incertitudinea \u0219i anxietatea perpetuate \u00een condi\u021bia de prizonier al propriilor principii\/ prejudec\u0103\u021bi, R\u0103ul travestit \u00een Bine, moartea moralei \u0219i a principiilor benefice, ideea c\u0103 totul este permis, faptul incredibil c\u0103 \u201eto\u021bi suntem sclavi \u0219i egali \u00een sclavie\u201d, dreptul la crim\u0103, cultivarea demonismului etc. nu fac dec\u00e2t s\u0103 ne alimenteze utopia unei lumi \u201edincolo de bine \u0219i de r\u0103u\u201d.
\n\t\u201eCuv\u00e2ntul \u0219i carele de foc \u2013 o aventur\u0103 subiectiv\u0103 \u00een poetica fiin\u021b\u0103rii\u201d, \u00een care, cum ar spune Blaga, \u201eparadoxiile metafizicii sunt indisolubile, cu noduri pe care nu le pot t\u0103ia dec\u00e2t \u00eengerii cu s\u0103bii de foc\u201d \u00eensumeaz\u0103 o mul\u021bime infinit\u0103 de contradic\u021bii aflate \u00een permanent\u0103 migra\u021bie\/ deriv\u0103. Mi\u0219carea acestora ne aminte\u0219te de filosoful Zenon. Se \u0219tie, celebrul eleat sus\u021binea c\u0103 mi\u0219carea e imposibil\u0103, fiindc\u0103 o distan\u021b\u0103 ce urmeaz\u0103 s\u0103 fie parcurs\u0103, supus\u0103 succesiv actului de \u00eemp\u0103r\u021bire, cuprinde infinit de multe distan\u021be care trebuie parcurse toate \u00eentr-un timp limitat. E posibil s\u0103 se parcurg\u0103 infinit de multe distan\u021be \u00eentr-un timp limitat?, ne \u00eentreab\u0103 \u0219i ast\u0103zi, Zenon. R\u0103spunsul este previzibil. Timpul limitat, ca \u0219i distan\u021ba \u00een discu\u021bie, limitat\u0103, cuprinde infinit de multe momente, c\u0103rora le-ar corespunde tot at\u00e2tea acte infinitezimale de mi\u0219care\/ fiin\u021bare. Aventura fatal \u201esubiectiv\u0103 \u00een poetica fiin\u021b\u0103rii\u201d se love\u0219te de aceea\u0219i dificultate ca \u0219i cea a filosofului eleat: imposibilitatea de a g\u00e2ndi logic mi\u0219carea, devenirea, poetica fiin\u021b\u0103rii… Cum se poate ca o distan\u021b\u0103 limitat\u0103 \u2013 sau durat\u0103 limitat\u0103 \u2013 s\u0103 cuprind\u0103 infinit de multe p\u0103r\u021bi \u0219i totu\u0219i s\u0103 fie limitat\u0103? Paradoxul dihotomiei lui Zenon str\u0103bate cele 30 + \u201en\u201d \u00eentreb\u0103ri-Marius Manta \u0219i, desigur cele 30 + N + N + N r\u0103spunsuri – Ion Fercu, suger\u00e2ndu-ne c\u0103 este imposibil\u0103 terminarea unei C\u0103r\u021bi cu r\u0103d\u0103cini \u00een fondul arhetipal al Lumii, despre\/ \u00eentru poetica fiin\u021b\u0103rii, \u00een condi\u021biile \u00een care individul dob\u00e2nde\u0219te con\u0219tiin\u021ba de sine doar odat\u0103 cu con\u0219tiin\u021ba de Cel\u0103lalt, deci \u00een spa\u021biu \u0219i \u00een timp; altfel spus, \u00een condi\u021biile \u00een care concretul\/ mi\u0219carea dep\u0103\u0219e\u0219te logicul. A\u0219a se explic\u0103 de ce niciun r\u0103spuns\/ text ferculian nu poate fi terminat, de ce o poetic\u0103\/ poietic\u0103 a fiin\u021b\u0103rii nu poate fi niciodat\u0103 sf\u00e2r\u0219it\u0103… Nefiin\u021b\u0103 \u2013 Fiin\u021b\u0103 \u2013 Existen\u021b\u0103; Neexisten\u021b\u0103 \u2013 Existen\u021b\u0103 \u2013 Devenire; Tez\u0103 \u2013 Antitez\u0103 \u2013 Sintez\u0103 sunt tot at\u00e2tea posibile aventuri subiective \u00een poetica fiin\u021b\u0103rii. Prin urmare aventuri… roman…
\n\tViziunea dialogic\u0103 a celor doi autori asupra poeticii fiin\u021b\u0103rii\/ devenirii\/ existen\u021bei i-au determinat s\u0103 interfereze \u00een scriitur\u0103 at\u00e2t principiul eleatismului, potrivit c\u0103ruia nu poate s\u0103 existe dec\u00e2t ceea ce se poate g\u00e2ndi logic (f\u0103r\u0103 contradic\u021bii?), c\u00e2t \u0219i antiteza: poate s\u0103 existe \u0219i ceea ce nu se poate g\u00e2ndi logic, \u00eenc\u00e2t logicul \u0219i ilogicul nu se exclud. Dimpotriv\u0103, se poten\u021beaz\u0103 reciproc, mai ales \u00een actul comunic\u0103rii transfigurate. Dialectica, ra\u021bionalismul (fie metafizic, fie \u0219tiin\u021bific), ira\u021bionalismul, intui\u021bionismul, postumanismul etc., configureaz\u0103 prin cuv\u00e2nt, mirifica complexitate a existen\u021bei \u0219i revel\u0103 un modus vivendi misterios, divin, \u00eentre fiin\u021b\u0103 \u0219i nefiin\u021b\u0103, \u00eentre a fi \u0219i a nu fi, \u00eentre antinomiile latente, \u00eentre umanism \u0219i metaumanism\/ metavers.\t\t\t\t\t\tAgnosticismul de sorginte blagian\u0103 b\u00e2ntuie scriitura, \u00eenc\u00e2t de cele mai multe ori, mintea noastr\u0103, a cititorilor obi\u0219nui\u021bi, \u00eencearc\u0103 un e\u0219ec \u00een fa\u021ba Absolutului. Cenzura transcendent\u0103 a Marelui Anonim \u2013 expresie a misterului ultim – perpetueaz\u0103 criza gnoseologic\u0103 a prezentului etern, condi\u021bie a existen\u021bei creatoare, ce garanteaz\u0103 statutul demiurgic al omului, \u0219i inepuizabila morfologie a enigmelor lumii. Citim o Carte a \u00eentreb\u0103rilor insolubile, un roman al devenirii omului post-babelic, care ne reconfirm\u0103 canibalismul filosofiei de la Parmenide p\u00e2n\u0103 la Cioran, dar \u0219i teza c\u0103 irealitatea este prima condi\u021bie a Artelor. R\u0103m\u00e2nem suspenda\u021bi \u00een interoga\u021bia: este fiin\u021barea cuantificabil\u0103, poate fi ea g\u00e2ndit\u0103 logic \u0219i comunicat\u0103 \u00een condi\u021biile \u00een care cuv\u00e2ntul \u00ee\u0219i pierde pe zi ce trece func\u021biile taumaturgice, se desemantizeaz\u0103, desacralizeaz\u0103, demitizeaz\u0103? Moartea lui Dumnezeu = moartea Cuv\u00e2ntului. Regenerarea Cuv\u00e2ntului \u00eenseamn\u0103 \u00een fapt, Rena\u0219terea Lumii, aceasta pare s\u0103 fie sugestia binomului scriitoricesc, Ion Fercu \u2013 Marius Manta.<\/p>\n

\t*Ion FERCU, Marius MANTA \u201eCuv\u00e2ntul \u0219i carele de foc \u2013 o aventur\u0103 subiectiv\u0103 \u00een poetica fiin\u021b\u0103rii\u201d, Editura Eikon, Bucure\u0219ti, 2023<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Istorie literar\u0103 Nina Elena PLOPEANU O frumoas\u0103 prietenie literar\u0103 \u00eentre poetul foc\u0219\u0103nean Dimitrie D\u0103sc\u0103lescu \u0219i scriitorul George Sion Prima jum\u0103tate<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22656"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22656"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22656\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22657,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22656\/revisions\/22657"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22656"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22656"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22656"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}