{"id":22507,"date":"2024-01-24T19:02:03","date_gmt":"2024-01-24T16:02:03","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22507"},"modified":"2024-01-24T19:07:18","modified_gmt":"2024-01-24T16:07:18","slug":"spatii-culturale-nr-4-3","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22507","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 4 (3)"},"content":{"rendered":"

PROZ\u0102<\/strong><\/p>\n

LEO BUTNARU<\/strong>
\n\"\"

St\u00e2ngaciul<\/strong><\/p>\n

\u021ain minte c\u0103 a\u0219 fi fost prin clasa a doua, c\u00e2nd, vreo trei luni la r\u00e2nd, radioul, televiziunea, ziarele de partid, dar \u0219i cele de bulevard anun\u021bau triumf\u0103tor c\u0103 la gr\u0103dina zoologic\u0103 din Chi\u0219in\u0103u, \u00een captivitate, bine\u00een\u021beles, s-a n\u0103scut un pui de tigru. La cei \u0219apte-opt ani ai no\u0219tri – m\u0103 refer la v\u00e2rsta mea \u0219i a semenilor mei – noi puteam fabula c\u0103, chipurile, mama, adic\u0103 tigroaica, fusese \u00eens\u0103m\u00e2n\u021bat\u0103 pe cale artificial\u0103, deoarece tigrul, adus de la Odessa, pentru vreo dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, pentru a-\u0219i exercita datoria de mascul (patruped), nu avusese chef s\u0103 se apropie de ea, astfel c\u0103 cei de la gr\u0103dina zoologic\u0103 din Chi\u0219in\u0103u, f\u0103r\u0103 \u0219tirea celor de la Odessa, pur \u0219i simplu \u00eei tr\u0103seser\u0103 tigrului \u00een coaps\u0103 un glonte cu anestezic \u0219i, c\u00e2t timp felina c\u0103zuse \u00een somn ad\u00e2nc, zoologii gr\u0103dinii \u00eei scurseser\u0103, mai bine zis \u00eei recoltaser\u0103, pe cale artificial\u0103, s\u0103m\u00e2n\u021ba vie\u021bii etcaetera. Al\u021bii ziceau \u00eens\u0103 c\u0103 puiul de tigru ap\u0103ruse \u00een pu\u0219c\u0103ria gr\u0103dinii zoologice ca rezultat al don\u0103rii \u0219i aici p\u0103rerile se \u00eemp\u0103r\u021beau, unii sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 celulele regeneratoare de animal integru fuseser\u0103 prelevate de la tigresa chi\u0219in\u0103uian\u0103, al\u021bii sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 cel contribuabil fusese tigrul din Odessa etcetera.
\nEu par s\u0103 fiu omul care a\u0219 putea s\u0103 m\u0103 laud c\u0103 am cutezat s\u0103 m\u00e2ng\u00e2i acel pui de tigru, pe c\u00e2nd el s\u0103 fi avut deja vreo 5-6 luni de via\u021b\u0103 \u00een captivitate, felin\u0103 ce nu era nici anim\u0103lu\u0219, dar nici animal deplin
\nnu ar\u0103ta \u00eenc\u0103 a fi.
\n\u00een acea zi de mijloc de toamn\u0103, hot\u0103r\u00e2sem s\u0103 chiulesc de la orele de pian, unde mergeam, de obicei, mar\u021bea \u0219i vinerea, dup\u0103 lec\u021biile de la clasele primare. Mi-am zis s\u0103 v\u0103d pe viu ce \u0219i cum e cu fauna lumii, at\u00e2t c\u00e2t se poate judeca despre aceasta dup\u0103 exemplarele ei \u00eentemni\u021bate la gr\u0103dina zoologic\u0103 din ora\u0219ul nostru. Ajunsei la poart\u0103, dar, p\u00e2n\u0103 a intra prin cadrul ei, \u00eemi procurai o \u00eenghe\u021bat\u0103, dup\u0103 care am pornit pe aleea principal\u0103 pe unde – ce surpriz\u0103! – \u00eemi venea \u00een cale un \u00eengrijitor de fiare \u0219i fieri\u0219oare, \u00eenso\u021bit, \u00een dreapta, jos, l\u00e2ng\u0103 genunchi, de puiul de tigru Bibi – a\u0219a \u00eei zicea – pe care, bine\u00een\u021beles, \u00eel v\u0103zusem deja de sute de ori la televizor, cum era al\u0103ptat, c\u00e2nt\u0103rit, corcolit, examinat de medicul veterinar care, dup\u0103 una din consulta\u021bii, le \u0219i spuse \u00eengrijitorilor: \u201eDe acum \u00eei pute\u021bi da carne”.
\nCe bucurie pe mine – s\u0103 dau nas \u00een nas cu Bibi! \u0218i, c\u00e2nd ajunge \u00een dreptul meu, cum s\u0103 nu-l m\u00e2ng\u00e2i pu\u021bin, cum s\u0103 nu-i \u00eentind \u00eenghe\u021bata mea, jertfindu-i-o cu pl\u0103cere?!
\nIar pentru domniile voastre, ca sa \u00een\u021belege\u021bi f\u0103r\u0103 multe cuvinte cum s-a \u00eencheiat acea \u00eent\u00e2lnire a noastr\u0103, a mea cu tigrule\u021bul Bibi, pot s\u0103 v\u0103 spun doar c\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci scriam, ca majoritatea elevilor, cu m\u00e2na dreapt\u0103, iar dup\u0103 ce i-am \u00eentins \u00eenghe\u021bata… Pe scurt, aceste r\u00e2nduri vi le scriu deja cu m\u00e2na st\u00e2ng\u0103… \u00een plus, cu mama nu mai puteam c\u00e2nta la patru m\u00e2ini la pian, precum o f\u0103cusem p\u00e2n\u0103 \u00een acea clip\u0103 \u00een care \u00eei \u00eentinsesem lui Bibi \u00eenghe\u021bata, cu inten\u021bia generoas\u0103 de a i-o jertfi:
\n\u201eNa, tigru\u021bule, m\u0103n\u00e2nc\u0103 \u0219i tu, c\u0103 e cal… d… A-a-a!”…
\n*
\nLeo BUTNARU (n\u0103scut la 5 ianuarie 1949, comuna Negureni, jud. Orhci) este licen\u021biat \u00een jurnalistic\u0103 \u0219i filologie al Universit\u0103\u021bii de Stat din Chi\u0219in\u0103u (1967-1972). A activat \u00een presa periodic\u0103, de la redactor la redactor- \u0219ef: \u201eTinerimea Moldovei”, \u201eLiteratura \u0219i arta”, \u201eMoldova”. A de\u021binut func\u021biile de vicepre\u0219edinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1990-1993) \u0219i Pre\u0219edinte al Filialei Chi\u0219in\u0103u a Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia (1997-2005). A debutat cu placheta de versuri Aripa \u00een lumin\u0103 (1976), urmat\u0103 de alte peste patruzeci de volume de poezie, proz\u0103, eseuri, interviuri \u0219i traduceri ap\u0103rute la edituri din Chi\u0219in\u0103u, Ia\u0219i, Bucure\u0219ti, Alba lulia, Cluj, Timi\u0219oara, N\u0103dlac, Madrid, precum \u0219i antologiile: Iluzia necesar\u0103 (Ed. Eminescu, 1998); Altul, acela\u0219i (Ed. Litera Interna\u021bional, 2003); \u00een caz de pericol (Ed. Junimea, 2004) \u0219i c\u00e2teva c\u0103r\u021bi pentru copii. Preocupat de avangardismul european \u0219i cel rus, a tradus c\u0103r\u021bi de Velimir Hlebnikov, Aleksei Krucion\u00e2h, Igor Bahterev, Ian Satimovski, Ghennadi Ayghi, Veaceslav Kuprianov. A elaborat antologia de poezie universal\u0103, precum \u0219i antologia Avangarda rus\u0103. A fost distins cu mai multe Premii ale Uniunii Scriitorilor din Moldova, cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia (1998) \u0219i Premiul Na\u021bional al Republicii Moldova (2002).<\/p>\n


\nDANIEL DR\u0102GAN<\/strong>
\n\"\"

Fantoma<\/strong><\/p>\n

O ploaie fierbinte \u00eel izbe\u0219te \u00een piept. \u00een p\u00e2ntece. \u00een picioare. Voia s\u0103 cad\u0103 \u0219i nu c\u0103dea. Trupul ar fi vrut s\u0103 se pr\u0103bu\u0219easc\u0103 pe z\u0103pada \u00eenghe\u021bat\u0103 din curtea caz\u0103rmii, s\u0103 se reazime de un zid sau de p\u0103m\u00e2ntul de sub el \u0219i nu se putea sprijinii de nimic. De nic\u0103ieri nu-1 sus\u021binea nimic \u0219i totu\u0219i nu c\u0103dea. „Ce face\u021bi, m\u0103i copii?” At\u00e2t apucase s\u0103 b\u00e2iguie \u0219i mai voia s\u0103 le spun\u0103 s\u0103 nu trag\u0103. Trebuia s\u0103-i previn\u0103 c\u0103 vor fi judeca\u021bi de Tribunalul Suprem, de Marea Adunare, de istorie. Dar n-a mai apucat s\u0103 pronun\u021be cuv\u00e2ntul acela care mereu \u00eei da fiori pl\u0103cu\u021bi \u0219i care acum nu-1 mai \u00eenfiora nicicum. Cuv\u00e2ntul istorie \u00een care intraser\u0103 glorio\u0219i Decebal al lui Scorilo din Or\u0103\u0219tie, Vlad, fiul Dracului, Tudor din Vladimiri, Mihai, fiul c\u00e2rcium\u0103resei Teodora din T\u00e2rgul cu Floci \u0219i \u00eenc\u0103 al\u021bii \u0219i al\u021bii, \u00eenghesui\u021bi \u00een cuv\u00e2ntul istorie ca \u00eentr-un sac burdu\u0219it. „Nu trage\u021bi, copii!” ar fi vrut s\u0103 le strige, dar ei \u00eel priveau cu o spaim\u0103 teribil\u0103, zeci de ochi bulbuca\u021bi ie\u0219ind din orbite, mii de ochi, milioane de ochi, zeci de milioane de ochi \u00eel priveau speria\u021bi \u0219i copiii au tras. Dar poate c\u0103 armele lor s-au desc\u0103rcat singure, n-au mai putut r\u0103bda, au vrut s\u0103 scape de focul din ele \u0219i s-au slobozit. O ploaie fierbinte l-a izbit \u00een piept, \u00een p\u00e2ntece, \u00een picioare \u0219i ar fi trebuit s\u0103 cad\u0103, s\u0103 se pr\u0103bu\u0219easc\u0103, dar nu c\u0103dea. S-a dus mai \u00eent\u00e2i c\u0103tre ei, c\u0103tre tinerii care f\u0103cuser\u0103 zid \u00een calea lui, s-a dus s\u0103 le vorbeasc\u0103, s\u0103 le spun\u0103 ceva de\u0219i nu \u0219tia ce. Situa\u021bia asta nu fusese inclus\u0103-n agend\u0103. Nu se preg\u0103tise nicicum. Nu \u0219tia din ce regiment sunt, cine i-a convocat, la ordinul cui? El a p\u0103\u0219it spre ei \u0219i a v\u0103zut cum joac\u0103 o fric\u0103 imens\u0103 pe chipurile lor tinere. A str\u0103b\u0103tut cei zece pa\u0219i p\u00e2n\u0103 la copiii-solda\u021bi care l\u0103sau jos armele \u00eencinse de apriga lor lucrare \u0219i armele sf\u00e2r\u00e2iau \u00een z\u0103pada cu care p\u0103m\u00e2ntul era acoperit. Plutea \u00een aer o boare necunoscut\u0103, era ceva straniu \u00een curtea caz\u0103rmii, \u00een cl\u0103dirile care o \u00eenconjurau, casele se leg\u0103nau abia perceptibil \u0219i se unduiau deform\u00e2ndu-se ca mi\u0219cate de valuri \u00een oglinda unui lac. Nu mai \u0219tia dac\u0103 e noapte sau zi, dac\u0103 e iarn\u0103 sau var\u0103. Z\u0103pada \u00eenghe\u021base. El nu sim\u021bea frig \u0219i, c\u00e2nd observ\u0103 ca nu mai are senza\u021bii, c\u0103 sim\u021burile sale s-au lenevit ar fi trebuit s\u0103 fie cuprins de fric\u0103 dar nici fric\u0103 nu mai avea. Ea c\u0103zuse ca o lespede peste el \u00een sala cu pere\u021bii vopsi\u021bi \u00een verde cazon, cu motorin\u0103 pe du\u0219umea, cu mese str\u00e2mbe din pefeleu, la care \u0219edeau ei, tr\u0103d\u0103torii, sperjurii privindu-1 absen\u021bi, unii f\u0103c\u00e2ndu-se c\u0103 iau noti\u021be, al\u021bii confec\u021bion\u00e2nd juc\u0103rioare din h\u00e2rtie ca \u0219i c\u00e2nd a\u0219teptau r\u0103bd\u0103tori s\u0103 se \u00eent\u00e2mple ceva comun, ceva banal, ceva ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een fiecare zi. Atunci a sim\u021bit frica ap\u0103s\u00e2ndu-1 ca un tavan de granit pr\u0103bu\u0219it peste el, pe cre\u0219tet, pe umeri, turtindu-1 sub o povar\u0103 imens\u0103. Era ursul. Ursul care se aruncase pe el. Ursul pe care \u00eel purtase \u00een spate de veacuri \u00eentregi. \u0218i cozile Iui de topor. La\u0219ii! Sperjurii! Cum au putut s\u0103 se prefac\u0103 at\u00e2\u021bia ani? Citise pe chipurile lor ipocrizia, ura contra lui, ur\u0103 ascuns\u0103 bine o jum\u0103tate de veac, ascuns\u0103 \u00een cus\u0103turile hainelor, \u00een cutele inimilor lor tic\u0103lo\u0219ite, ur\u0103 blindat\u0103 cu declara\u021bii sfor\u0103itoare, cu jur\u0103minte de credin\u021b\u0103, cu cadouri, lingu\u0219eli, aplauze \u0219i pup\u0103turi, cu temenele \u0219i t\u0103m\u00e2ieri. Acum \u00ee\u0219i preg\u0103teau col\u021bii s\u0103 mu\u0219te m\u00e2na care i-a hr\u0103nit. Instinctul lui de copil al uli\u021bei pr\u0103fuite \u00eei spunea c\u0103 tr\u0103darea nu are grade de compara\u021bie. C\u00e2nd este, este! Total\u0103, definitiv\u0103, ucig\u0103toare. De la aceast\u0103 band\u0103 de sperjuri se putea a\u0219tepta la orice. Gura i se uscase. Glicemia era la p\u0103m\u00e2nt. Corpii cetonici trop\u0103iau prin artere, se \u00eembulzeau spre bulbul rahidian, m\u00e2inile tremurau, o sl\u0103biciune periculoas\u0103 \u00eel \u00eempu\u021bina \u0219i vocea devenise uscat\u0103, str\u0103in\u0103. Apoi l-au \u00een\u0219f\u0103cat solda\u021bii s\u0103-i lege m\u00e2inile cu o sfoar\u0103 jalnic\u0103, o sfoar\u0103 de c\u00e2nep\u0103, str\u00e2ng\u00e2ndu-1 zdrav\u0103n de \u00eencheieturi. Afar\u0103 l-a izbit aerul rece de decembrie.
\nPe cer nu trecea nici un nor, nici o pas\u0103re nu zbura \u0219i de nic\u0103ieri nu venea un semn de salvare. Ploaia aceea de foc nici nu \u0219i-o mai aminte\u0219te, a fost ca o pal\u0103 de v\u00e2nt, ceva repede trec\u0103tor, ca lumina unui bli\u021b fotografic.
\n\u00eenaintase \u00eencet, foarte \u00eencet. Solda\u021bii, – copiii, cum le spunea el – nu se tr\u0103geau la o parte din calea lui \u0219i nici nu-1 \u00eenconjurau cu respectul cuvenit, \u00eencremeniser\u0103 cu ochii holba\u021bi spre peretele ciuruit de gloan\u021bele automatelor, spre b\u0103ltoaca de s\u00e2nge care se l\u0103\u021bea sub dou\u0103 trupuri fle\u0219c\u0103ite pe z\u0103pada Cr\u0103ciunului. Copiii aceia p\u0103reau stane de piatr\u0103 cu gurile schimonosite de parc\u0103 ar fi \u00eenghi\u021bit o b\u0103utur\u0103 amar\u0103, sau niscaiva \u0219erpi, animale gre\u021boase, broa\u0219te sau lilieci. El nici nu-\u0219i d\u0103 seama c\u00e2nd \u0219i cum a trecut dincolo de ei. S-a pomenit doar c\u0103 \u0219irul cu alinierea lui precar\u0103 a r\u0103mas \u00een urm\u0103. Merge \u00eenainte, bucuros c\u0103 nimic nu-1 mai \u021bine pe loc. M\u00e2inile nu-i mai sunt legate cu sfoar\u0103. Nu mai are m\u00e2ini \u0219i nu le simte lipsa. E slobod. Slobod \u0219i liber de orice constr\u00e2ngere. \u0218i singur. Slobod \u0219i singur. Vrea s\u0103 trag\u0103 aer \u00een piept. Dar pieptul nu mai exist\u0103. Nu mai are piept. \u0218i nici ea nu mai e l\u00e2ng\u0103 el. Nu-i mai aude \u0219oaptele \u0219uierate: \u201eNicule, \u0103la te sap\u0103. Fii atent, ne-au pus g\u00e2nd r\u0103u, vor s\u0103 ne lichideze”. \u0218i i-au lichidat. \u0218i pe ea \u0219i pe el. Se g\u00e2ndea acum f\u0103r\u0103 o ur\u0103 prea mare la uciga\u0219ii s\u0103i. \u00een fond, nici nu avea o prea mare suferin\u021b\u0103. G\u00e2ndea c\u0103, dac\u0103 l-au lichidat pe el, treac\u0103-mearg\u0103, dar ei vor s\u0103 lichideze Rom\u00e2nia. \u0218i asta nu le-o putea ierta. Va trebui s\u0103 examineze situa\u021bia. S\u0103 fac\u0103 un plan
\nDar Leana nu era nic\u0103ieri. Cum disp\u0103ruse? Unde s-a dus? \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u0219i adune g\u00e2ndurile \u0219i s\u0103 afle ce s-a \u00eent\u00e2mplat. \u00ee\u0219i aminte\u0219te degetele lungi, albe-vine\u021bii, cadaverice ale generalului \u0219chiop. R\u0103suceau foi de h\u00e2rtie, confec\u021bion\u00e2nd cor\u0103bioare. B\u0103rbosul, de unde o mai fi ap\u0103rut \u0219i el, \u00ee\u0219i freca ochelarii dar n-a ridicat odat\u0103 privirea spre acuza\u021bi, ca \u0219i c\u00e2nd s-ar fi temut s\u0103 nu i se tulbure b\u0103rb\u0103\u021bia. Ce-au zis \u0219i ce-au f\u0103cut? G\u00e2ndul i se \u00eentunec\u0103. Unde m\u0103 aflu? Parc\u0103 aude glasul ei: \u201eNicule, \u0103\u0219tia ne-au ciuruit”. \u0218i nici acum nu simte nimic. Frica pe care o \u00eencercase \u00een sala cu motorin\u0103 pe jos nu mai era. O \u00eenvinsese. O alungase. Cum putuse el s\u0103 \u00eenving\u0103 frica? Poate c\u0103 Leana lui avea dreptate. Ne-au ciuruit? precis ne-au ciuruit! E fapta ursului! E laba lui grea, ar fi vrut s\u0103 spun\u0103 \u0219i nu avea cui. N-avea cui s\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219easc\u0103 o temere, n-avea cu cine s\u0103 schimbe o vorb\u0103, un g\u00e2nd. G\u00e2ndea singur. Vorbea singur. Asta vine de la lalta. \u0218i de la Malta. S-au \u00een\u021beles t\u00e2lharii s\u0103-l doboare. A tr\u0103it cu povara ursului \u00een spate tot timpul. \u00eei sim\u021bea \u00een ceaf\u0103 respira\u021bia de animal violent. Nu l-a sf\u00e2\u0219iat p\u00e2n\u0103 acum de frica celorlal\u021bi, a rechinilor occidentali, a \u0219acalilor de peste ocean. Dar a stat mereu \u00een spatele lui, cu ghearele \u00eenfipte \u00een suman. \u00een\u0103bu\u0219indu-1 cu mirosurile lui de fiar\u0103 s\u0103lbatec\u0103. A stat r\u0103bd\u0103tor ursul dar \u00een Malta, pe vaporul acela nenorocit a primit dezlegare. \u0218i ce se temea de mult c\u0103 se va produce s-a produs. L-au \u00eencol\u021bit puradeii fiarei, jigodiile cu piciorul \u00een ghips. Asupra lui s-au n\u0103pustit asmu\u021bite poterele agenturilor, fal\u0219ii turi\u0219ti, fal\u0219ii vizitatori, kaghebi\u0219tii cu pistoale \u00een portbagaj, drojdia social\u0103 a Timi\u0219oarei \u0219i Bucure\u0219tilor, parazi\u021bii \u0219i \u021bop\u00e2rlanii, ho\u021bii \u0219i huliganii cu zecile, cu sutele, cu miile. Nu mai era sc\u0103pare. Nic\u0103ieri. Elicopterul b\u00e2z\u00e2ia ame\u021bit \u00een v\u0103zduh \u0219i niciunde nu mai g\u0103sea loc s\u0103 se a\u0219eze. A dormit, cu Leana lui, \u00eentr-o claie cu f\u00e2n, tres\u0103rind la fiecare zgomot produs de p\u0103s\u0103rile nocturne, de g\u00e2ze \u0219i de furnici. Nu era ca-n patul de la Snagov, sau de la Neptun, de la Valea Viilor, de la Via V\u0103ilor, ca \u00een at\u00e2tea zeci \u0219i zeci v\u0103i \u0219i vii, sute de paturi, risipite darnic prin \u021bar\u0103, la munte, la mare, sub coclauri de deal, \u00een miez de codru, prin toate jude\u021bele patriei care acum nu-i mai foloseau la nimic. \u0218i-au venit apoi copiii \u00eembr\u0103ca\u021bi \u00een haine militare. El le-ar fi putut fi bunic \u0219i ei i-ar fi putut fi nepo\u021bi. I-au legat m\u00e2inile cu sfoar\u0103 \u0219i i-au ciuruit, pe el \u0219i pe Leana lui, \u00eentr-o curte dosnic\u0103, \u00eentre cl\u0103diri
\nlugubre, sub un cr\u00e2mpei de cer peste care nici p\u0103s\u0103rile nu mai cutezau s\u0103 zboare. A\u0219a se face c\u0103 frica a murit \u00een trupul lui. El a r\u0103mas f\u0103r\u0103 fric\u0103. \u0218i f\u0103r\u0103 trup. Sentimentul de team\u0103, de spaim\u0103, de groaz\u0103 l-a p\u0103r\u0103sit \u00een clipa c\u00e2nd via\u021ba lui s-a dus. Ne-au ciuruit! Nu mai este nici o \u00eendoial\u0103. A\u0219a se face c\u0103 frica a disp\u0103rut. A r\u0103mas f\u0103r\u0103 fric\u0103. Dar \u0219i f\u0103r\u0103 curaj. Curajul \u00eenc\u0103 n-a ap\u0103rut. Dar trebuie s\u0103 vin\u0103. Va veni! Oare? Atunci la ce ar mai disp\u0103rea frica dac\u0103 locul ei nu I-ar lua imediat curajul? In natur\u0103 nu exist\u0103 vid. Vidul e o no\u021biune didactic\u0103. Trupul dispare. Frica dispare. Via\u021ba dispare. Ce vine-n locul lor?
\nUnde se duce via\u021ba c\u00e2nd pleac\u0103 de la om? Se duce pe g\u00e2rl\u0103, se scurge spre undeva, nimeni nu \u0219tie unde.
\n\u00ee\u0219i imagina via\u021ba ca o cor\u0103bioar\u0103 de h\u00e2rtie, ca o coaj\u0103 de nuc\u0103, o frunz\u0103 uscat\u0103, furat\u0103 de val \u0219i dus\u0103 la nic\u0103ieri. Doar via\u021ba voievozilor, a oamenilor mari trece \u00een istorie. Acolo unde s-au dus Decebal al lui Scorilo din Or\u0103\u0219tie, Vlad al Dracului, Mihai, b\u0103iatul din flori al Teodorei, hangi\u021ba deochiat\u0103 din T\u00e2rgul cu Floci, cel desc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nat pe C\u00e2mpia Turzii sau Tudor din Vladimiri, v\u0103taf la Clo\u0219ani, omul Eteriei, cel c\u0103s\u0103pit \u0219i aruncat \u00een f\u00e2nt\u00e2n\u0103 chiar de eteri\u0219tii c\u0103rora le jurase credin\u021b\u0103. To\u021bi au fost mari. Plini de merite. \u0218i de p\u0103cate. Ar trebui s\u0103-i vad\u0103 \u0219i nu-i vede nic\u0103ieri. Nici Br\u00e2ncoveanu, nici Petru Cercel, nici chiar Mare\u0219alul nu se arat\u0103. \u00eei caut\u0103 pe voievozi, pe eroi. Umbl\u0103 prin c\u00e2mpuri pustiite de Criv\u0103\u021b, trece prin mla\u0219tini \u00eenghe\u021bate, urc\u0103 dealuri, coboar\u0103 v\u0103i. \u00eentr-un miez de p\u0103dure aude urlet de lup. \u00eencremene\u0219te cu o spaim\u0103 rece. Urletul se repet\u0103. \u0218i iat\u0103-i! Ochii le sclipesc \u00een noaptea p\u0103durii, printre crengile dezvelite ale tufelor desfrunzite. Sunt doi. Patru. Cinci. Lupii! Spaima de lup i-a frisonat copil\u0103ria, dar p\u00e2n\u0103 acum nu v\u0103zuse ochi de jivin\u0103, nici chiar la v\u00e2n\u0103torile preziden\u021biale. Cu lupii nu avusese niciodat\u0103 de-a face. Acum va’ avea. M\u0103 vor ucide! Abia a\u0219teapt\u0103 s\u0103 m\u0103 sf\u00e2\u0219ie, col\u021bii lor de fiar\u0103 lucesc \u00een \u00eentunecimea codrului. I-ar trebui acum carabina aceea teribil\u0103 pe care niciodat\u0103 nu a luat-o Ia v\u00e2n\u0103toare, carabina primit\u0103 de la Gadafi. Treizeci de focuri pe secund\u0103. I-ar face praf. Chiar \u0219i un copac po\u021bi reteza cu carabina. Dar nu e la el. De-ar fi, n-ar mai tremura acum ca varga. Primul face un pas. Al doilea \u00eel urmeaz\u0103. Unul dup\u0103 altul, cei cinci lupi pornesc c\u0103tre el. Calc\u0103 rar, r\u0103bd\u0103tori, ca \u0219i c\u00e2nd ar \u0219ti bine c\u0103 prada e sigur\u0103. Ce s\u0103 fac? Ce s\u0103 fac? Leana nu e aici, s\u0103-1 aud\u0103, s\u0103-i dea un sfat. Ce s\u0103 fac? \u0218tie c\u0103 lupii se tem de foc \u0219i se \u00eembl\u00e2nzesc cu c\u00e2ntece. Foc, de unde? C\u00e2ntece, cum ? Nu-\u0219i aminte\u0219te acum dec\u00e2t de o roman\u021b\u0103 obosit\u0103 pe care o c\u00e2nta Gic\u0103 Petrescu. Dar nici cuvintele nu le mai \u0219tie. \u00eencepe s\u0103 c\u00e2nte scornind vocabule caraghioase, r\u0103cne\u0219te c\u00e2t poate dar nu prea poate. G\u00e2tul nu-1 ajut\u0103 deloc \u0219i lupii vin. Simt tot mai aproape. Se prefac c\u0103 nici nu-1 z\u0103resc, privesc \u00een alte p\u0103r\u021bi ca \u0219i c\u00e2nd prada asta sigur\u0103 nici nu i-ar interesa. Sunt acum la un singur pas. Dihania din fruntea haitei se opre\u0219te. \u00eentinde g\u00e2tul, ridic\u0103 botul \u00een sus \u0219i sloboze\u0219te un urlet lugubru. El vrea s\u0103 fac\u0103 un pas \u00eenapoi, vrea s\u0103 fug\u0103 dar e \u021bintuit locului \u0219i lupul vine. Acum se va arunca pe el. La beregat\u0103, acolo atac\u0103 lupul. Dar lupul trece. Trece pe l\u00e2ng\u0103 el sau prin el sau pe sub el, se duce, cu ceilal\u021bi ai lui trece nep\u0103s\u0103tor dincolo, \u00een spatele s\u0103u \u0219i dispar to\u021bi \u00een umbra du\u0219man\u0103 a p\u0103durii.
\nCe-am c\u0103utat aici? Nici el nu \u0219tie ce-a c\u0103utat. Vroia s\u0103 \u00eent\u00e2lneasc\u0103 voievozii. Ar trebui s\u0103-i g\u0103seasc\u0103, s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 cu ei. S\u0103-i vad\u0103, s\u0103-i \u00eentrebe, s\u0103 afle. \u0218tie c\u0103 ei sunt aici, \u00een istoria asta \u00eence\u021bo\u0219at\u0103, dar nu-i g\u0103se\u0219te. S-au ascuns? El a venit la ei \u0219i’ ei nu apar de nic\u0103ieri? Nimeni nu-1 \u00eent\u00e2mpin\u0103? Nimeni nu-i zice nici m\u0103car omule, bine-ai venit! Chiar dac\u0103 el n-a venit prea bine. Nici ei n-au c\u0103l\u0103torit spre nemurire du\u0219i cu covorul fermecat. \u0218i-au f\u0103cut trecerea violent\u0103, trecere de cu\u021bit, de otrav\u0103, de glon\u021b. Dar au trecut. \u0218i sunt aici. Unde? O caut\u0103 \u0219i pe ea, pe Leana lui. Nici ea nu e de g\u0103sit. \u0218i-o aminte\u0219te vag. De ce vag? Pentru c\u0103 totul e difuz acum. Locurile pe care le str\u0103bate sunt pr\u0103fuite cu o cea\u021b\u0103 t\u0103cut\u0103, rece, str\u0103in\u0103, o cea\u021b\u0103 \u00een care simte gustul de sulf, o arom\u0103 \u00een\u021bep\u0103toare, altfel dec\u00e2t cea\u021ba din mun\u021bii Gurghiului, cu miros de r\u0103\u0219in\u0103 \u0219i ozon curat, de-\u021bi \u00eenfiora pl\u0103m\u00e2nii c\u00e2nd mergeai la v\u00e2n\u0103toare de mistre\u021bi \u0219i de ur\u0219i, da, ur\u0219i! \u00eenc\u0103 \u00eenainte de r\u0103s\u0103ritul soarelui, c\u00e2nd piesele mari, fl\u0103m\u00e2nde, c\u0103ut\u00e2ndu-\u0219i hrana vin direct \u00een b\u0103taia pu\u0219tii. \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u0219i aminteasc\u0103 larma gonacilor, cornul de v\u00e2n\u0103toare, pocnetele surde care plezneau \u00een ad\u00e2ncul codrului dar nici un sunet nu-i apare \u00een memorie de parc\u0103 \u0219i memoria a asurzit, s-a \u00eempu\u021binat ca o p\u0103staie seac\u0103.
\nSimte c\u0103 \u00eencepe s\u0103 uite, nu mai \u0219tie cine era \u00een sala vopsit\u0103 cu verde cazon, a uitat privirea neagr\u0103 a procurorului care striga la el \u201eTerori\u0219tii t\u0103i au ucis \u0219aizeci de mii de oameni. Te-acuz de genocid”. Dobitocul! Nici de judec\u0103tor nu-\u0219i mai aduce aminte. Dar n-o poate uita pe Leana \u0219i nici clipele frumoase petrecute \u00eempreun\u0103 \u00een pia\u021ba Tien An Men, la SuGung sau pe marele stadion c\u00e2nd sute de mii de oameni, ca furnicu\u021bele alc\u0103tuiau din trupurile lor mici \u0219i vioaie chipul Marelui C\u00e2rmaci. Era o zi cu soare mult \u0219i culorile str\u0103luceau \u00een lumin\u0103, muzici pentatonice se ridicau din instrumentele cu trei coarde \u0219i din piepturile multor regimente de trupe\u021bi, din milioane \u0219i milioane de piepturi eroice, piepturi din China de Nord, din China de Sud, din China de Est, din China de Vest. Toate spre slava Marelui C\u00e2rmaci. Toate spre ofticarea du\u0219manilor s\u0103i. S\u0103 le sece r\u00e2nza du\u0219manilor s\u0103i! Savanta avea lacrimi de admira\u021bie \u00een ochii cenu\u0219ii: \u201eAsta a\u0219 vrea \u0219i pentru tine, Nicule drag\u0103, tu meri\u021bi mult mai mult, meri\u021bi soarele \u0219i cerul tot!” Nicu a z\u00e2mbit st\u00e2njenit, avea \u00een spate ursul \u0219i nu \u0219tia cum s\u0103-\u0219i u\u0219ureze povara. Dac\u0103 ar reu\u0219i s\u0103-1 aduc\u0103 pe Nixon \u00een China, s\u0103 se-n\u021beleag\u0103 cu tovar\u0103\u0219ul Mao, ursul din spatele s\u0103u ar mai avea \u0219i altceva de lucru \u0219i musai va sl\u0103bi din str\u00e2nsoare. \u201eC\u00e2nd ne-ntoarcem acas\u0103…” dar tocmai atunci s-a
\numplut cerul de porumbeii. Cu f\u00e2lf\u00e2irea aripilor albe, scriau pe bolta albastr\u0103 numele conduc\u0103torului iubit \u0219i alte c\u00e2ntece de slav\u0103 au umplut v\u0103zduhul, devenit prea mic pentru at\u00e2ta iubire, pentru at\u00e2ta devotament \u0219i entuziasm revolu\u021bionar. Dragonii preistorici cu \u0219apte capete \u0219i limbi de flac\u0103r\u0103 au ie\u0219it de sub p\u0103m\u00e2nt, \u00eencol\u0103cindu-\u0219i cozile \u0219i limbile de foc verde \u0219i purpuriu, scriind cu trupurile lor paleolitice cuvinte de dragoste \u0219i devotament nem\u0103rginit. Tunurile bubuiau melodii pentatonale \u0219i soarele desf\u0103cea jerbe str\u0103lucitoare scriind imnuri de slav\u0103. \u0218i \u00een acea desf\u0103tare de sunete \u0219i culori, \u00een be\u021bia aceia cosmic\u0103 antrenat\u0103 cu strig\u0103tele unor for\u021be telurice, \u00een isteria entuziasmului, ea l-a \u00eentrebat dac\u0103-i place \u0219i el a zis da.
\nCe departe sunt toate! C\u00e2t\u0103 cea\u021b\u0103 se a\u0219eaz\u0103 pe ochii lui acum. Trece pe o strad\u0103 micu\u021b\u0103, cu casele ghemuite una \u00een alta, case mici, scunde, f\u0103r\u0103 etaj. Unele au ferestrele a\u0219a de jos c\u0103 ai putea privi \u00een\u0103untru dac\u0103 geamurile n-ar fi acoperite cu p\u00e2nze, cu cartoane sau chiar cu h\u00e2rtie de ziar. \u00eencepe s\u0103 priveasc\u0103 interiorul modestelor locuin\u021be. Oamenii nici nu-1 observ\u0103, nu-1 bag\u0103 \u00een seam\u0103. Privesc la televizor un film de r\u0103zboi, un film cu tancuri \u0219i tunuri, cu explozii incendiare \u00een Muzeul de Art\u0103, cu b\u0103t\u0103lii motorizate \u00een Pia\u021ba Palatului, cu solda\u021bi ar\u0219i de vii, cu oameni arunca\u021bi \u00een crematoriu. Scrumul lor se sparge \u0219i se risipe\u0219te-n v\u0103zduh. Duhoarea de carne ars\u0103 trece prin ecran, provoc\u00e2ndu-i o grea\u021b\u0103 \u00een ad\u00e2ncul nefiin\u021bei sale. Este \u0219i steagul patriei acolo, sf\u00e2rtecat, cu o gaur\u0103 ur\u00e2t\u0103 la mijloc, parc\u0103 un duh r\u0103u ar fi vrut s\u0103 scoat\u0103 capul pe acolo \u0219i s\u0103 \u00eei r\u00e2d\u0103-n nas. C\u00e2nd s-a turnat acest film? Cine i-a dat aprobare? Cine l-a vizionat? Nimeni nu s\u0103rea s\u0103-i r\u0103spund\u0103. \u00eentreb\u0103rile lui r\u0103m\u00e2neau f\u0103r\u0103 nici un r\u0103spuns. Tic\u0103lo\u0219ii! \u0218i o sup\u0103rare legitim\u0103 \u00eel f\u0103cea s\u0103 se \u00eencordeze ca un arc. Cum \u0219i-au permis? Le-am spus de mii de ori c\u0103 arta are o singur\u0103 menire, una singur\u0103: s\u0103-1 \u00eenve\u021be pe om s\u0103 p\u0103\u0219easc\u0103 spre comunism. S\u0103-1 duc\u0103 la comunism. Chiar dac\u0103 el nu \u0219tie. Chiar dac\u0103 el nu vrea. S\u0103-1 duc\u0103 acolo c\u0103 e mai bine pentru el \u0219i pentru noi to\u021bi. Acum uite ce porc\u0103rii le fat\u0103 min\u021bile lor bolnave, uite ce porc\u0103rii pun pe ecrane. \u0218i uite pe ce cheltuiesc ei pelicula, uite ce mizerie de filme fac! Va trebui s\u0103 iau m\u0103suri severe. Cele mai severe m\u0103suri. Nu se mai poate a\u0219a!
\nPe o uli\u021b\u0103 str\u00e2mt\u0103, c\u00e2\u021biva b\u0103rba\u021bi cu figuri ponosite descarc\u0103 balo\u021bi de paie dintr-un camion imens. \u00eencearc\u0103 s\u0103 aud\u0103 cuvintele lor, s\u0103 afle ce-\u0219i spun, ce car\u0103, ce descarc\u0103, ce inten\u021bii au \u0219i pentru cine lucreaz\u0103. Ar vrea s\u0103-i \u00eentrebe ceva \u0219i nu \u0219tie ce, nu poate compune o fraz\u0103, o \u00eentrebare, nimic. Nici glasul nu-1 ajut\u0103 pentru c\u0103 nu mai are glas, uitase c\u0103 a pierdut totul, \u0219i glasul, desigur.
\nNu vede nic\u0103ieri edificiile. Marile construc\u021bii care au f\u0103cut fala epocii sale. Nu se v\u0103d nic\u0103ieri. De parc\u0103 \u0219i ele ar fi c\u0103zut r\u0103puse sub ploaia de foc din curtea caz\u0103rmii t\u00e2rgovi\u0219tene. O cea\u021b\u0103 tulbure acoper\u0103 totul \u0219i oamenii pe care-i \u00eent\u00e2lne\u0219te vorbesc parc\u0103 alt\u0103 limb\u0103, o limb\u0103 str\u0103in\u0103, care nu seam\u0103n\u0103 cu nici o limb\u0103 auzit\u0103 de el, un grai cu fonuri necunoscute ca un ciripit de pas\u0103re mic\u0103, \u00eei aminte\u0219te de o band\u0103 de magnetofon pus\u0103 invers \u0219i i se pare straniu c\u0103 sunetele alea ciudate ar avea \u00een\u021beles, c\u0103 oamenii pricep limba aceea, se poart\u0103 de parc\u0103 \u00eentre ei din Scornice\u0219tii copil\u0103riei sale. To\u021bi, sau mai to\u021bi aveau atingere cu talpa \u021b\u0103rii \u0219i, la urma urmei, \u00eent\u00e2lnirea lui cu voievozii nu era musai s\u0103 se produc\u0103 \u00eentr-un palat, de\u0219i onorurile \u0219i g\u0103rzile de onoare au \u0219i ele rostul lor, pe p\u0103m\u00e2nt \u0219i \u00een cer. Palate \u00eenc\u0103 nu v\u0103zuse, poate nici nu mai sunt palate Era posibil ca cei c\u0103uta\u021bi s\u0103 locuiasc\u0103 \u0219i ei tot a\u0219a, asemeni celor ce jucau \u0219eptic\u0103, tr\u0103geau m\u00e2\u021ba de coad\u0103 sau cur\u0103\u021bau cartofi. N-ar fi exclus s\u0103 dea nas \u00een nas cu Br\u00e2ncoveanu prin cine \u0219tie ce
\napartament de om al muncii. S\u0103-l g\u0103seasc\u0103 adic\u0103 repar\u00e2ndu-\u0219i izmenele sau juc\u00e2nd table cu vecinul de la scara B. Oare at\u00e2t de ingrat\u0103 s\u0103 fie cu oamenii de stat eternitatea? Trece pragul \u0219i
\nvrea s\u0103 \u00eenchid\u0103 u\u0219a. Un gest reflex. Aude un sunet straniu.
\nCe este? De unde vine? U\u0219a nu i se \u00eenchide. C\u00e2nd \u00eencearc\u0103 s\u0103 o \u00eenchid\u0103 ea se deschide singur\u0103 din nou, sco\u021b\u00e2nd acel sunet ciudat, un mieunat de pisic\u0103
\nmecanic\u0103, ceva ca sunetul pe care l-ar scoate un arcu\u0219 bine dat cu sac\u00e2z dac\u0103 ar fi frecat pe bucile unei femei de sticl\u0103. El nu v\u0103zuse niciodat\u0103 o femeie de sticl\u0103. Nici cu arcu\u0219ul nu se jucase \u00een copil\u0103ria lui \u0219i poate c\u0103 tocmai acesta e motivul pentru care acum i se oferea un concert cu sunete atonale. \u00eencepu s\u0103 exerseze la acel instrument de mieunat \u0219i i se p\u0103ru c\u0103 nu sun\u0103 chiar a\u0219a de r\u0103u. Avea fa\u021b\u0103 de muzic\u0103 \u0219i fa\u021b\u0103 de arte \u00een general un complex \u0219i o frustrare veche. Era gelos pe to\u021bi cei care primeau aplauze. De ce trebuie s\u0103 fie aplauda\u021bi? C\u0103 au c\u00e2ntat? Este obliga\u021bia lor de serviciu. Adic\u0103 femeia care m\u0103tur\u0103 scara trebuie aplaudat\u0103? C\u00e2rn\u0103\u021barul care face c\u00e2rna\u021bi trebuie aplaudat? Fiecare \u00ee\u0219i face datoria. Dac\u0103 nu \u0219i-o face, este dat afar\u0103. Dac\u0103 \u0219i-o \u00eendepline\u0219te, primesc retribu\u021bie \u0219i at\u00e2t. E destul. Altfel ajungem s\u0103 aplaud\u0103m g\u0103ina care face ou\u0103 \u0219i vaca pentru c\u0103 d\u0103 lapte. S-a enervat \u0219i enervarea nu este bun\u0103. Urc\u0103 tensiunea \u0219i glicemia o ia \u00een sus. Trebuie s\u0103 coboare la judec\u0103\u021bi mai bl\u00e2nde. Nu po\u021bi s\u0103 interzici prostimii s\u0103 aplaude. C\u0103 de aplauze tu \u00eensu\u021bi ai nevoie \u0219i palmele neantrenate nu sunt la fel de productive ca cele exersate zi de zi. A\u0219a c\u0103 vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd tolera aplauzele, dar gelozia mu\u0219ca din el ca un vierme perfid. Era sigur c\u0103 el ar fi putut c\u00e2nta tot a\u0219a de bine ca F\u0103r\u00e2mi\u021b\u0103 Lambru. Sau chiar mai bine. Ne\u0219ansa lui era c\u0103 nu avea timp s\u0103 r\u0103sfoiasc\u0103 partiturile cum cel\u0103lalt avea. \u0218i pictur\u0103 ar fi putut s\u0103 fac\u0103. Mai bun\u0103 dec\u00e2t Sabin B\u0103la\u0219a. Dar tot a\u0219a, nu avea timp s\u0103 mestece-n vopsele. Timpul lui era d\u0103ruit unei cauze nobile. Nu \u0219i-l putea irosi printre pensule \u0219i culori. Acum ascult\u0103 cu aten\u021bie \u0219i chiar cu o admira\u021bie candid\u0103 sunetele scoase de u\u0219a \u00eenchis\u0103-deschis\u0103, observ\u00e2nd pe bun\u0103 dreptate c\u0103 sunetele nu sunt toate la fel. Unele mai scurte, altele mai lungi. Dup\u0103 cum se mi\u0219c\u0103 u\u0219a de repede. \u0218i tot a\u0219a, sunt mai \u00eenalte sau mai joase. Asta e muzica! Descoperirea aceasta \u00eel \u00eenvioreaz\u0103 \u0219i \u00eei d\u0103 un tonus mai bun, o nou\u0103 poft\u0103 de via\u021b\u0103. Via\u021b\u0103? Care via\u021b\u0103? De unde
\nvia\u021b\u0103? Renun\u021b\u0103 la muzic\u0103. \u00cencearc\u0103 din nou s\u0103 \u00eenchid\u0103 u\u0219a. E \u00een zadar. Se las\u0103 \u0219i de asta p\u0103guba\u0219, \u00een prima \u00eenc\u0103pere e o dezordine de parc\u0103 ar fi trecut t\u0103tarii. Mobile r\u0103sturnate, vase sparte, pere\u021bii murd\u0103ri\u021bi, sertarele deschise \u0219i toate fleacurile din\u0103untru aruncate pe linoleum, pernele cu fulgii \u00eempr\u0103\u0219tia\u021bi… U\u0219a b\u0103ii \u00eel a\u0219teapt\u0103 deschis\u0103. Intr\u0103. Vrea s\u0103 se vad\u0103-n oglind\u0103. De mult nu s-a mai v\u0103zut. A \u0219i uitat de c\u00e2nd. Dar \u00een oglind\u0103 nu este
\nnimic. Oglinda e oarb\u0103. Nu-l vede. \u0218i o alt\u0103 fric\u0103 \u00eel spintec\u0103, da, cu mine s-a \u00eent\u00e2mplat ceva. Sim\u021bise mai demult c\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u0219i c\u0103 s-a-nt\u00e2mplat ceva, dar repede uit\u0103 de situa\u021bia special\u0103 \u00een care se afl\u0103 \u0219i ceva din cel de odinioar\u0103 se ridica \u00een el \u00eendemn\u00e2ndu-l s\u0103 porunceasc\u0103 precum alt\u0103 dat\u0103 \u0219i el poruncea. Cui? Ie\u0219ind din baie v\u0103zu linoleumul sf\u00e2\u0219iat \u0219i pete de s\u00e2nge. Da, s\u00e2nge. Aici s-a \u00eent\u00e2mplat ceva! Prive\u0219te spre camera urm\u0103toare. Acela\u0219i dezastru. Dar \u0219i un cadavru. Chiar dou\u0103. Un b\u0103tr\u00e2n h\u0103cuit. Trupul lui e o ran\u0103. \u0218i o b\u0103tr\u00e2n\u0103 cu capul pleznit, moart\u0103, biata de ea, din prima lovitur\u0103. Cea care plecase din fiin\u021ba lui f\u0103r\u0103 trup, spaima, se \u00eentoarce \u0219i \u00eel cuprinde cu degete reci. O ia la fug\u0103 pe str\u0103zi, trece peste o miri\u0219te, printr-o crivin\u0103, peste o carier\u0103 de balast \u0219i ajunge la o ap\u0103 \u00eenvolburat\u0103, cu ghea\u021ba rupt\u0103 la mal. Ialomi\u021bia! Asta Ialomi\u021ba ar trebui s\u0103 fie. A umblat a\u0219a, poate o zi, poate cinci, poate un an sau doi. A trecut peste dune de nisip sau peste \u00eentinderi cu stuf, cu mocirl\u0103 \u00een care s-ar fi putut scufunda definitiv dac\u0103 n-ar fi fost \u00eenzestrat cu puterea trecerii libere dintr-un mediu \u00een altul. Dec\u00e2t timp h\u0103l\u0103duie\u0219te a\u0219a dintr-o parte \u00een alta a lumii? Nu avea sim\u021bul zilelor. Timpul era acela\u0219i, uniform, ca apa care curge \u0219i ziua \u0219i noaptea, \u0219i mar\u021bi \u0219i miercuri la fel. O lentoare cenu\u0219ie \u00eei \u00eenso\u021be\u0219te mersul \u0219i, dup\u0103 o vreme, – c\u00e2t\u0103 vreme? – \u00eencepe s\u0103 simt\u0103 durerea. O simte dar nu \u0219tie ce-l doare. Carnea, oasele? N-are carne, n-are oase. Dar ce are? Nu are nimic. \u00cel doare nimicul. S\u0103-1 doar\u0103 nimicul? Nimicul
\nnu doare, el este nimic. \u0218i totu\u0219i, durerea, sau ceva asem\u0103n\u0103tor cu durerea umbl\u0103 slobod prin el ca un vin r\u0103u, ca o be\u021bie trist\u0103. Umbl\u0103 durerea prin el pentru c\u0103 nu se v\u0103d nic\u0103ieri voievozii. Nici ea. De ea nu-i fusese dor niciodat\u0103. Dar acum ar fi vrut s\u0103 fie cu el, a\u0219a cum era ea, cic\u0103litoare, acr\u0103, pornit\u0103 mereu s\u0103 spun\u0103 ceva r\u0103u de cineva, s\u0103 toarne sau s\u0103 blesteme. Chiar \u0219i la Londra, unde sute de ziari\u0219ti priveau uimi\u021bi cum ei doi, conduc\u0103torii unui stat comunist primeau onorul g\u0103rzii regale \u0219i se urcau tr\u0103sura reginei, Leana lui era \u00een culmea nemul\u021bumirii. Treceau pe l\u00e2ng\u0103 Westminster, pe l\u00e2ng\u0103 London Eve \u0219i Palatul Parlamentului, saluta\u021bi de pietonii londonezi \u0219i ea nu vedea nimic. \u201eUite, Nicule, uite! Calea\u0219ca asta nici nu este de aur curat, e poleit\u0103. \u0218i are \u0219i fier, \u0219i piele, uite ici. Zi-i s\u0103 opreasc\u0103. Eu m\u0103 dau jos!”. El a prins-o de bra\u021b \u0219i a str\u00e2ns-o tare, f\u0103c\u00e2ndu-o s\u0103 a\u0219eze. Dezam\u0103girea ei era imens\u0103, ca \u0219i c\u00e2nd Elisabeta o \u00een\u0219elase, o tr\u0103sese \u00een piept. Calea\u0219ca regal\u0103 nu era cu
\ntotul \u0219i cu totul din aur, ca \u00een basmele copil\u0103riei, singurele sale lecturi care au frisonat-o c\u00e2ndva. Continua s\u0103 bomb\u0103ne cu buzele str\u00e2nse, cu m\u00e2inile-ncle\u0219tate pe po\u0219eta ei alb\u0103 din piele de urs polar. \u201eVeto, Veto, m\u0103 p\u0103c\u0103li\u0219i. Mie \u00eemi d\u0103du\u0219i o cioacl\u0103 vopsit\u0103 \u0219i tr\u0103sura de aur o \u021binu\u0219i ascuns\u0103 \u00een \u0219opron s\u0103 te dai numai tu cu ea. Las\u0103 c\u0103 vii tu la mine! Am s\u0103 te plimb cu o dro\u0219c\u0103 de c\u0103ru\u021b\u0103 cu coviltir. Cu coviltir de papur\u0103 s\u0103 nu vezi \u00een jurul t\u0103u nimic, nici frumoasele cartiere muncitore\u0219ti, nici cl\u0103direa Comitetului Central, nimic. Sau cu un
\ntramvai hodorogit am s\u0103 te plimb, s\u0103 te scoat\u0103 din min\u021bi, Vetu\u021bo drag\u0103, a\u0219a cum m\u0103 scose\u0219i tu pe mine cu rabla ta poleit\u0103. Sta\u021bi-ar \u00een g\u00e2t!”. Fantoma \u00ee\u0219i aminte\u0219te. \u0218i \u00eeng\u0103duitoare, las\u0103 s\u0103-i cad\u0103 un z\u00e2mbet. Dar nimeni nu este acolo s\u0103-l vad\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

PROZ\u0102 LEO BUTNARU St\u00e2ngaciul \u021ain minte c\u0103 a\u0219 fi fost prin clasa a doua, c\u00e2nd, vreo trei luni la r\u00e2nd,<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22507"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22507"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22507\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22511,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22507\/revisions\/22511"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22507"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22507"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22507"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}