{"id":22476,"date":"2024-01-20T01:51:37","date_gmt":"2024-01-19T22:51:37","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22476"},"modified":"2024-01-20T01:51:37","modified_gmt":"2024-01-19T22:51:37","slug":"spatii-culturale-nr-12","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22476","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. (12)"},"content":{"rendered":"

FLORENTIN POPESCU<\/strong>
\n\"\"

O \u00eent\u00e2lnire \u0219i mai multe
\nfilm\u0103ri cu Octavian Mo\u0219escu<\/strong><\/p>\n

S\u0103 fi fost prin toamna lui 1972, dac\u0103 nu
\ncumva \u00een cea a anului urm\u0103tor, c\u00e2nd, Fiind eu un june
\ncolaborator la Televiziunea Rom\u00e2n\u0103, mi s-a propus
\ns\u0103 realizez un reportaj despre un ora\u0219 de provincie,
\n\u201eDar s\u0103 nu fie o re\u0219edin\u021b\u0103 de jude\u021b, fiindc\u0103 de astea
\nam mai avut!”, mi se atr\u0103sese aten\u021bia de c\u0103tre
\nredactorul emisiunii. Magazin duminical\u201d, \u00een cadrul
\nc\u0103reia ar fi urmat s\u0103 se difuzeze micul meu film.
\n\u0218i a\u0219a st\u00e2nd lucrurile, nu m\u0103 puteam g\u00e2ndi
\nla o alt\u0103 a\u0219ezare \u201ecorespunz\u0103toare cerin\u021belor\u201d, de
\nvreme ce cuno\u0219team c\u00e2t de c\u00e2t bine R\u00e2mnicul S\u0103rat
\n\u0219i mi se p\u0103rea c\u0103 ar putea ie\u0219i o pelicul\u0103 frumoas\u0103.
\nA\u0219adar, \u00eempreun\u0103 cu o echip\u0103 a Televiziunii,
\ncondus\u0103 de regizorul de imagine George Pascaru,
\ncunoscut \u0219i mult apreciat \u00een institu\u021bia lui, am descins
\n\u00een fosta capital\u0103 de jude\u021b, fiind cu to\u021bii pu\u0219i pe \u201efapte
\nmari\u201d. Aveam deja schi\u021bat \u00een memorie un scenariu,
\n\u0219tiam pe unde trebuie s\u0103 ne oprim, unde s\u0103 film\u0103m \u0219i
\ncu cine s\u0103 st\u0103m de vorb\u0103 \u2014 fie c\u0103 ne refeream la
\nistorie, la via\u021ba economic\u0103 \u0219i social\u0103 sau la cultur\u0103.
\nAutorit\u0103\u021bile de atunci ale municipiului ne-au
\nprimit cu mult\u0103 ospitalitate \u0219i era firesc s\u0103 se
\n\u00eent\u00e2mple a\u0219a, fiindc\u0103 Televiziunea Rom\u00e2n\u0103 nu
\nmergea \u00een fiecare zi \u0219i nici m\u0103car \u00een fiecare an la
\nR\u00e2mnic. \u0218i-apoi, \u00een condi\u021biile de trist\u0103 amintire, c\u00e2nd
\nteleviziunea emitea doar c\u00e2teva ore pe zi, s\u0103 fii
\nprezent pe ecranul micului aparat din toate casele
\nr\u00e2mnicenilor \u00eensemna o mare cinste \u0219i totodat\u0103 o
\nonoare pentru toat\u0103 lumea: administra\u021bia ora\u0219ului,
\ninstitu\u021biile, locuitorii lui \u0219i a\u0219a mai departe.
\nAm filmat la Fabrica de garnituri de fr\u00e2n\u0103 \u0219i
\netan\u0219are, la Fabrica de \u021bigarete (Deh! Nu se c\u0103dea
\ns\u0103 facem altfel \u0219i nici n-ar fi fost de acceptat
\nreportajul dac\u0103 nu surprindeam pe pelicul\u0103 \u0219i
\n\u201erealiz\u0103rile regimului comunist\u201d!) \u0219i apoi am convins
\nechipa cu care eram s\u0103 abord\u0103m \u0219i c\u00e2teva subiecte
\nculturale, dar mai ales specifice, \u201ede culoare \u0219i de
\natmosfer\u0103\u201d, poate mai greu sau chiar imposibil de
\ng\u0103sit prin alte a\u0219ez\u0103ri comparabile ca m\u0103rime cu
\nR\u00e2mnicul. Casa de cultur\u0103, parcul, cl\u0103direa g\u0103rii cu
\nfrumoasele ei ancadramente, realizat\u0103 de Anghel
\nSaligny, expozi\u021bia permanent\u0103 \u201eFlorica
\nCristoforeanu\u201d (oare o mai fi exist\u00e2nd ast\u0103zi?),
\nmuzeul de istorie au intrat, astfel, r\u00e2nd pe r\u00e2nd \u00een
\nvizorul nostru.
\nDar de departe \u0219tiam c\u0103 filmarea cea mai
\ninteresant\u0103 o vom realiza \u00eempreun\u0103 cu dl. Octavian
\nMo\u0219escu, scriitorul, animatorul cultural \u0219i marele
\ncolec\u021bionar de art\u0103 care, pe atunci, de\u0219i octogenar,
\nera, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, cea mai important\u0103 personalitate a
\nora\u0219ului \u0219i una dintre cele mai interesante figuri de
\nintelectuali din \u00eentreg jude\u021bul Buz\u0103u.
\nIntrat oarecum \u00een umbr\u0103 dup\u0103 r\u0103zboi,
\nOctavian Mo\u0219escu fusese, cu ani \u00een urm\u0103, unul
\ndintre cei mai cunoscu\u021bi \u0219i iubi\u021bi oameni, mai ales \u00een
\nlumea ziari\u0219tilor, a pictorilor \u0219i scriitorilor. \u00centre 1921-
\n1925, pe c\u00e2nd \u00ee\u0219i f\u0103cea studiile universitare la Viena,
\nfusese pre\u0219edinte al vestitei Societ\u0103\u021bi Academice
\n\u201eRom\u00e2nia Jun\u0103”, \u00eenfiin\u021bat\u0103 \u00een 1871 de Mihai
\nEminescu \u0219i Ciprian Porumbescu, apoi aci, acas\u0103
\n(s-a n\u0103scut la T\u00e2mboie\u0219ti, fostul jude\u021b R\u00e2mnicu
\nS\u0103rat), \u00een ora\u0219ul \u00een care urmase gimnaziul, se
\ndistinsese printr-o foarte rodnic\u0103 munc\u0103 de
\norganizator de manifest\u0103ri culturale, editase reviste
\n(\u201eVestala”, 1915-1916; \u201eR\u00e2mnicu S\u0103rat\u201d, 1919;
\n\u201eFoaia R\u00e2mnicului”, 1920, \u0219.a.) la care atr\u0103sese
\ncolaborarea multor scriitori de prestigiu, condusese
\nun cenaclu literar. \u00een fine, se \u201eprodusese\u201d cu versuri
\n\u0219i proze, compusese reviste teatrale cu subiecte
\ncritice din lumea politicienilor locali.
\nDar dincolo de toate acestea, mai \u0219tiam c\u0103
\nacest distins c\u0103rturar a fost, p\u00e2n\u0103 la cedarea
\nCadrilaterului, primar al ora\u0219ului Balcic, fieful
\nscriitorilor \u0219i pictorilor din perioada interbelic\u0103.
\nFire\u0219te, nu-mi f\u0103ceam iluzii c\u0103 vom imprima vreo
\nconvorbire despre perioada aceea (Balcicul era un
\nsubiect tabu \u00een presa \u0219i audiovizualul nostru \u0219i nu se
\nputea aborda nicicum), \u00eens\u0103 tot mai n\u0103d\u0103jduiam s\u0103
\naflu c\u00e2te ceva, a\u0219a, pentru mine, cum s-ar spune. \u0218i
\nam aflat.
\nM\u0103runt de statur\u0103, cu o figur\u0103 comun\u0103 de
\nb\u0103tr\u00e2nel care parc\u0103 ar fi vrut s\u0103 treac\u0103 prin lume
\nneobservat, Octavian Mo\u0219escu a acceptat cu pl\u0103cere
\ns\u0103 fie filmat \u00een locuin\u021ba lui de pe strada Amurgului 1A
\n(nume parc\u0103 predestinat \u0219i el, nu numai pentru o
\nstrad\u0103, ci \u0219i pentru un ins aflat la amurgul vie\u021bii, cum
\nera gazda noastr\u0103, \u0219i s\u0103 expun\u0103 \u00een fa\u021ba aparatului de
\nfilmat documente \u0219i reviste vechi, scrisori \u0219i
\nautografe de la mari scriitori pe care i-a cunoscut \u0219i
\npe care i-a publicat \u00een revistele \u00eenfiin\u021bate de al, ori cu
\ncare s-a \u00eent\u00e2lnit la R\u00e2mnic, la Bucure\u0219ti sau la Balcic.
\nDe altfel, la ceasul vizitei noastre, cred c\u0103 Octavian
\nMo\u0219escu \u00ee\u0219i publicase deja, \u00een regie proprie, la
\nEditura Litera, primul din cele trei volume de Vitralii,
\nc\u0103r\u021bi \u00een care sunt adunate amintiri \u0219i secven\u021be din
\nvia\u021ba cultural\u0103 a R\u00e2mnicului interbelic \u0219i nu numai.
\n\u00cens\u0103 pentru mine, unul, cea mai mare
\nbucurie a fost \u00een clipa \u00een care amfitrionul, bucuros c\u0103
\ndup\u0103 ani \u0219i ani n-a fost uitat, c\u0103 \u0219i persoane din alte
\ngenera\u021bii dec\u00e2t a lui \u00eei cuno\u0219teau c\u00e2t de c\u00e2t via\u021ba \u0219i activitatea, a consim\u021bit s\u0103 facem \u00eempreun\u0103 o c\u0103l\u0103torie prin ora\u0219 cu ultima tr\u0103sur\u0103 care mai exista la acea or\u0103 \u00een R\u00e2mnic. Carabelea, fiindc\u0103 a\u0219a \u00eel chema pe conduc\u0103torul pitorescului mijloc de transport, p\u0103rea el \u00eensu\u0219i venit dintr-un alt veac: era b\u0103tr\u00e2n \u0219i purta \u0219apc\u0103 \u0219i raglan cum nu mai v\u0103zusem dec\u00e2t prin fotografiile din Bucure\u0219tiul de odinioar\u0103.
\nCompanionul meu, \u00eens\u0103, nu era deloc surprins \u0219i-mi povestea c\u0103 \u00een tinere\u021be, la Bucure\u0219ti, sau la Viena, ori prin alte locuri prin care l-a purtat via\u021ba, a c\u0103l\u0103torit cu fel de fel de birje \u0219i a v\u0103zut tot felul de muscali”.
\n\u00cen ce m\u0103 prive\u0219te eram surprins, \u00eentre altele, de memoria foarte vie a celui care m\u0103 \u00eenso\u021bea: din loc \u00een loc \u00eei cerea birjarului s\u0103 \u00eencetineasc\u0103 mersul \u0219i-mi ar\u0103ta c\u00e2te o cl\u0103dire sau c\u00e2te un loc de care se legau amintiri culturale din trecutul R\u00e2mnicului. Era limpede: omul retr\u0103ia cu emo\u021bie momente, clipe, evenimente care \u00eei marcaser\u0103 \u00eentreaga viat\u0103. Iar dac\u0103 printr-un miracol aparatul de filmat ar fi putut surprinde ce era \u00een acele clipe \u00een sufletul c\u0103rturarului, cred c\u0103 am fi putut realiza una dintre cele mai originale, frumoase \u0219i tulbur\u0103toare pelicule.
\nCele c\u00e2teva ore de plimbare cu tr\u0103sura, \u00een tropotul sacadat al copitelor calului, mi-au amintit de o scen\u0103 celebr\u0103 dintr-un film suedez, nu mai pu\u021bin celebru, Fragii s\u0103lbatici, \u00een care un b\u0103tr\u00e2n savant \u00ee\u0219i rememoreaz\u0103 anii \u0219i faptele tinere\u021bii. A\u0219ijderea parc\u0103, Octavian Mo\u0219escu \u00ee\u0219i amintea anii \u0219i zilele de odinioar\u0103, \u00eencerc\u00e2nd sentimente dintre cele mai profunde.
\nDe\u0219i aproape octogenar, amfitrionul nostru tr\u0103ia parc\u0103 o a doua tinere\u021be. Spirit viu \u0219i nelini\u0219tit, cu sufletul doldora de amintiri, care de care mai interesante, sim\u021bea, pe de alt\u0103 parte, \u0219i nevoia s\u0103 d\u0103ruiasc\u0103 \u0219i celorlal\u021bi din farmecul \u00eent\u00e2lnirilor de alt\u0103dat\u0103 cu scriitori, pictori, ziari\u0219ti (ulterior aveam s\u0103 aflu c\u0103, pe c\u00e2nd era primar la Balcic, le-a oferit acestora terenuri gratuite pentru a-\u0219i ridica acolo vile; se pare, \u00eens\u0103, c\u0103 numai Ion Pillat ar fi f\u0103cut-o \u2014 cel pu\u021bin pe terasa vilei lui au fost imortalizat! V. Voiculescu \u0219i Tudor Vianu) \u0219i de aceea, cu o grab\u0103 fireasc\u0103, Octavian Mo\u0219escu a \u00eenceput s\u0103 \u00eencredin\u021beze tiparului volumele lui cu caracter memorialistic: Vitralii (3 tomuri, 1971 \u2014 1973), Oaspe\u021bi de alt\u0103dat\u0103 (1972), Din jurnalul unui colec\u021bionar (1974), Epigrami\u0219ti r\u00e2mniceni (1977). Aflate acum \u00een rafturile \u0219i depozitele bibliotecilor, toate acestea deschid \u2014 cui vrea s\u0103 afle informa\u021bii inedite despre oameni de odinioar\u0103, dar mai ales despre ambianta, farmecul \u0219i tumultul vie\u021bii culturale r\u00e2mnicene din trecut – largi ferestre de cunoa\u0219tere.
\n\u0218i – cine \u0219tie! – poate c\u0103, \u00eentr-un viitor nu prea \u00eendep\u0103rtat, autorit\u0103\u021bile r\u00e2mnicene vor purcede \u0219i ia amenajarea \u0219i deschiderea unei case memoriale \u201eOctavian Mo\u0219escu\u201d \u00een chiar cl\u0103direa \u00een care \u0219i-a tr\u0103it ultima parte a vie\u021bii acest c\u0103rturar cu virtu\u021bi pilduitoare pentru cei de azi \u0219i pentru cei de m\u00e2ine.<\/p>\n

14 Cire\u0219ar 2009<\/em><\/p>\n


\nIONU\u021a CARAGEA<\/strong>
\n\"\"

Corbul m\u0103iastru al
\npoeziei \u0219i Evanghelia sa<\/strong><\/p>\n

Catalogat de unii optzecist, de al\u021bii postmodern, Daniel Corbu trece cu non\u0219alant\u0103 peste (\u0219i prin) valurile curentelor literare, aidoma unui Caron al poeziei. Nu, nu! Nu este nici elaborat \u0219i nici \u201e\u00eenv\u0103\u021b\u0103tor\u201d, \u00een ciuda \u201eManualului bunului singuratic” sau a \u201eEvangheliei dup\u0103 Corbu \u0219i alte poeme\u201d pe care a declarat-o drept bun comun la Editura Princeps Edit \u00een anul 2006. Este oracular, dar stenic prin greutatea \/ gravitatea cuv\u00e2ntului, uneori radiografiaz\u0103 societatea, expun\u00e2ndu-i scheletul hidos la lumina revela\u021biei poetice, alteori cuvintele sale ascu{ite fac incizii ad\u00e2nci, prin umbrarele con\u0219tiin\u021bei \u0219i spiritului. S\u0103-i spunem poetul justi\u021biar cu Corbul pe um\u0103r, Corbul fiind spiritul liber \u0219i imagina\u021bia.
\n\u201eOprit la jum\u0103tatea drumului, precum m\u00e2na lui Avraam la uciderea fiului”, poetul a\u0219teapt\u0103 \u00een zadar \u201eve\u0219ti noi de la pas\u0103rea oarb\u0103 Dali”. Unde este gloria, unde sunt amintirile, unde este \u201esufletul aruncat \u00een trup ca regele \u00eentr-un umbros sarcofag”? Relevante versuri ale decep\u021biei. Ce mare nedreptate s\u0103 fii sacerdotul propriului cult!
\nCare sunt satisfac\u021biile? Poetul m\u0103rturise\u0219te: \u201eva a\u0219tepta metafora s\u0103-i intre ca t\u00e2rfele \u00een a\u0219ternuturi…\u201d (Cartea trupului). Ce suntem noi, care este destinul nostru \u0219i care este istoria prin care ne perind\u0103m? Poetul m\u0103rturise\u0219te din nou: \u201eAII Right”, \u201eistoria poate sta \u0219i-n cap \u0219i din buzunare \u00eei curg toate m\u0103run\u021bi\u0219urile”.
\nAcela\u0219i motiv al sacrificiului prin cuv\u00e2nt se reg\u0103se\u0219te \u0219i la Daniel Corbu, \u201eel urc\u0103 mereu o Golgot\u0103 plin\u0103 de cruci \u0219i foi de papirus” (Tutun olandez \u0219i veghe-ngro\u0219at\u0103 la barierele spaimei). De ce? Pentru ca ceilal\u021bi s\u0103 vad\u0103 \u201eh\u00e2r\u0219\u00eeitul tancurilor \u0219i al programelor Microsoft\u201d, \u201epentru ca ceilal\u021bi s\u0103 vad\u0103 lini\u0219ti\u021bi hemovitul popoarelor\u201d, \u201er\u0103zboiul rece sau cald dintre zorn\u0103itul t\u0103lpilor goale\u201d.
\nMoartea este o tem\u0103 major\u0103 invocat\u0103 \u00een foarte multe poeme. Moartea este \u201esingura institu\u021bie care mai impune respect” (Transcenden\u021ba goal\u0103), cu toate c\u0103 \u201emoartea de care-mi vorbe\u0219ti gre\u0219e\u0219te mereu\u201d. \u00een ciuda acestor gre\u0219eli autorul ne \u00eendeamn\u0103 la aducere-aminte, \u201es\u0103 nu-l uit\u0103m niciodat\u0103 pe cel care \u00ee\u0219i are morm\u00e2ntul \u00een mare\u201d (Prolegomene de \u0219oapte).
\nToat\u0103 aceast\u0103 pledoarie despre moarte se face din perspectiva omului singur. Dar, spune poetul \u00eentr-o bijuterie aforistic\u0103 (\u0219i parc\u0103 vr\u00e2nd a-l contrazice pe Nietzsche): \u201e…alteori singur\u0103tatea are mireasma unui Dumnezeu fericit” (Batiscaful). Da, Mereu r\u0103sare, \/ De la mine \/ P\u00e2n\u2019la Eminescu \/ Tot universul \/ Te plou\u0103 \/ Cu soare” (\u201eMotto\u201d).
\nPoemele de inspira\u021bie religioas\u0103 denot\u0103 un misticism patriarhal, cuminte \u0219i duios, clopotele, \u00eengerii, icoanele, paradisul pierdut, lupta dintre fiin\u021ba cea de carne \u0219i aspira\u021biile ei spre transcendent fiind integrate \u00eentr-un spa\u021biu rural, arhaizat cu bun\u0103-\u0219tiin\u021b\u0103: \u201eFe\u021bii mei! \/ Veni\u021bi la ceasul \/ Unde arde lumin\u0103 \/ In doruri \u0219i p\u0103cate \/ \u0218i scripca lunec\u0103 \/ Prin clopote imnuri \/ Din schitul \/ De Miaz\u0103noapte* (\u201eAici un demiurg\u201d).
\nTirania timpului, povara trecerii lui implacabile sunt puse sub semnul scutur\u0103rii, astfel c\u0103, intr\u00e2nd \u00een c\u00e2mpul semantic al vegetalului, \u00ee\u0219i pierd tragismul \u0219i las\u0103 loc speran\u021bei, plutirii la suprafa\u021ba lucrurilor \u0219i a fenomenelor, f\u0103r\u0103 a l\u0103sa s\u0103 se \u00eentrevad\u0103 tensiunea din ad\u00e2nc: \u201eCeva nestatornic \/ \u00eenrobe\u0219te privirea \/ Secundele din ornic \/ Toarce [sic!( filigranul \/ At\u00e2tor corvezi \/ Albind covorul \/ Prim\u0103verii-n livezi: \/ Timpul, tiranul, \/ Jefuindu-i str\u0103lucirea \/ Vijelia-i crunt\u0103 \/ Sufl\u0103-n floarea \/ ce-i scutur\u0103 \/ Peste tine \/ Mereu, \/ Uitarea\u201d (\u201eCe-i scutur\u0103\u201d).
\nEcourile eminesciene nu-i fac r\u0103u poeziei, dac\u0103 nu lu\u0103m \u00een calcul senza\u021bia de deja-vu \u0219i ne limit\u0103m numai la perceperea emo\u021biei care a determinat actul scrierii. Puiu Bobelic\u0103 Cisl\u0103u este un poet sincer, care se ia pe sine drept obiect al poeziei, \u0219i, \u00een calitate de actant poetic, nu-\u0219i cenzureaz\u0103 tr\u0103irile \u0219i nici nu-\u0219i prelucreaz\u0103 \u201ela rece\u201d imaginile. Impresia de spontan \/ neelaborat este cople\u0219itoare, chiar \u0219i \u00een poemele mai preten\u021bioase, de medita\u021bie asupra condi\u021biei umane: \u201eToate \/ Frumos; – \/ \u0218i foarte ur\u00e2t; \/ De c\u00e2nd se na\u0219te \/ Nu \u0219tie ce-i pl\u0103cut \/ \u0218i drumul pe care-l face \/ \u00een neexisten\u021b\u0103, \/ Singurul cuv\u00e2nt \/ pentru care \/ fr\u0103m\u00e2nt\u0103 universul \/ \u0218i copiaz\u0103 \/ De pe buricele degetelor \/ amprentele unei plante \/ care ne \u00eenghite \/ De zeci de mii de ani \/ E\u0219ti TU! \/ omuldep\u0103m\u00e2nt\u201d (\u201eE\u0219ti tu Omuldep\u0103m\u00e2nt\u201d).
\nCitind poemele, m-am sim\u021bit ca \u00een fa\u021ba unor icoane apar\u021bin\u00e2nd unui pictor naiv, mai interesat de sensul \/ ecoul temei abordate dec\u00e2t de mijloacele prin care aceasta trebuie s\u0103 se exprime. Unele st\u00e2ng\u0103cii, explicabile prin adoptarea filonului folcloric \u00een starea lui brut\u0103, \u00eel \u00eentorc pe cititor departe \u00een timp, pe vremea, poate, a entuziastului, sprin\u021barului Alecsandri, f\u0103c\u0103torul de rime la minut: \u201eE de busuioc \/ Floare cu noroc, \/ D\u00e2nd de un deochi \/ Crap – al zilei ochi, \/\/ \u0218i \u00een rou\u0103 crud\u0103 \/ Vr\u0103jile-\u0219i adun\u0103, \/ Cu zorii pe fa\u021b\u0103 \/ Dalb\u0103 diminea\u021b\u0103, \/\/ C\u00e2nd pe unde line \/ Din p\u0103duri divine, \/ R\u00e2urile toate \/ se aud \u00een \u0219oapte, \/\/ l\u0103crim\u00e2nd de via\u021b\u0103 \/ Fete le-\u0219i r\u0103sfa\u021b\u0103, \/ Pline de-nc\u00e2ntare, \/ Aurori solare\u201d (\u201eE de busuioc”).
\nO astfel de poezie, categoric \u00een afara orizontului de a\u0219teptare a cititorului contemporan, are pu\u021bine \u0219anse de a fi apreciat\u0103, cu at\u00e2t mai mult, cu c\u00e2t poetul, de o discre\u021bie rar \u00eent\u00e2lnit\u0103, a fost toat\u0103 via\u021ba lui un fel de Jude ne\u0219tiutul. Sensibil, trist adeseori, sentimental, \u00eendr\u0103gostit, dup\u0103 puteri, de poezie, acolo unde \u201ecuvintele aburesc\u201d: \u201ePe strada mea \/ Se-aud \u0219oapte de p\u0103s\u0103ri, \/ Din pomi \/ Cad s\u0103ruturi de mirese \/ Timpul de l\u00e2ng\u0103 cas\u0103 \/ Intr\u0103 pe u\u0219\u0103 \/ Cu ploi de soare, \/ C\u00e2nd cuvintele \/ Aburesc pe mas\u0103\u201d.
\nspune el, un Dumnezeu fericit, dar care (evoc\u00e2nd fatalitatea), \u201enu poate corecta \u0219palturile gre\u0219itei tale vie\u021bi\u201d \u0219i \u201est\u0103 singur ca o u\u0219\u0103 s\u0103pat\u0103 \u00een ziduri”.
\nIar dragostea, at\u00e2t de frumos dedicat\u0103 nemuritoarei Lenor, este \u201eo boccelu\u021b\u0103 de \u0219oapte”(Cartea nop\u021bilor).
\nCrezul este esen\u021bial. \u00een discursul s\u0103u cu domnul Kafka, cu aceea\u0219i m\u0103iestrie aforistic\u0103, \u00eent\u00e2lnit\u0103 uneori \u0219i \u00een filosofia blagian\u0103, autorul declar\u0103: \u201elucrul \u00een care nimeni nu crede se-nfometeaz\u0103 \u00een sine\u201d.
\nPoezia lui Daniel Corbu este aceea a marilor valori. Ea a\u0219teapt\u0103 s\u0103 fie descoperit\u0103 de cei care \u00eenc\u0103 n-au orbit din pricina luminii reflectoarelor contemporane, de cei care sper\u0103, \u201eca \u00een coliba lor s\u0103 coboare, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, zeii.\u201d
\n\u0218i, dup\u0103 cum ne sugereaz\u0103 autorul, s\u0103 credem c\u0103 \u201esperan\u021ba-i \u00een spiritul spiritului\u201d.<\/p>\n


\nVALERIA MANTA T\u0102ICU\u021aU<\/strong>
\n\"\"

Versuri anaforistice<\/strong><\/p>\n

Plecat de foarte mult\u0103 vreme din Buz\u0103u, Puiu Bobelic\u0103 Cisl\u0103u a dus toat\u0103 via\u021ba dorul zonelor de deal care l-au preg\u0103tit pentru lirismul volumelor de versuri publicate de-a lungul timpului. La noi a ajuns, pe c\u0103i \u00eentortocheate (uneori Bra\u0219ovul pare teribil de departe de restul Rom\u00e2niei), un singur volum, publicat \u00een 2009 de editura Eikon: \u201eCu duh \u0219i inspira\u021bie divin\u0103\u201d. Subtitlul, foarte bine ales (\u201eVersuri anaforistice\u201d) trimite la o cunoscut\u0103 figur\u0103 de stil, anafora, care presupune repeti\u021bia unui cuv\u00e2nt \u00een pozi\u021bie ini\u021bial\u0103, ceea ce se \u0219i \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een c\u00e2teva poeme, dar mai trimite, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, \u0219i la o secven\u021b\u0103 euharistic\u0103 \u2014 este vorba de buc\u0103\u021bile de prescur\u0103 care se \u00eempart credincio\u0219ilor la biseric\u0103. E limpede c\u0103 lexemul a fost ales cu premeditare, mai \u00eentrunind el, pe l\u00e2ng\u0103 sensurile deja precizate, \u0219i pe acela de proclama\u021bie a unui domnitor sau de raport \u00eenm\u00e2nat de c\u0103tre un dreg\u0103tor domnitorului. A. I. Brumaru g\u0103se\u0219te, \u00eentr-o cronic\u0103 de \u00eent\u00e2mpinare, \u0219i o alt\u0103 explica\u021bie a titlului, pun\u00e2nd \u00een rela\u021bie anaforismul cu aforismul, demers validat, \u00een parte, de ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een volum.
\nPuiu Bobelic\u0103 Cisl\u0103u \u00ee\u0219i alege teme grave, tratate \u00een manier\u0103 tradi\u021bional\u0103: vers limpede, elemente de prozodie, figuri de stil. Via\u021ba, moartea, dragostea, rela\u021bia cu divinitatea, timpul, trecerea etc constituie pilonii pe care se \u00eenal\u021b\u0103 o construc\u021bie relativ fragil\u0103, u\u0219or desuet\u0103. Aceasta poate \u0219i din cauza pl\u0103cerii de a scrie urm\u0103rind muzicalitatea textului \u0219i plasticitatea imaginilor, \u00een detrimentul stratului ideatic. Tonalitatea ludic\u0103 (dat\u0103 de m\u0103sura scurt\u0103 \u2014 cinci \/ \u0219ase silabe, ca \u00een poezia popular\u0103) dilueaz\u0103 gravitatea discursului, care cap\u0103t\u0103, pe alocuri, o discordant\u0103 not\u0103 s\u0103lt\u0103rea\u021b\u0103: \u201eDe la Eminescu \/ P\u00e2n’la mine \/ Pe cer, \/ Luceaf\u0103rul \/ Mereu r\u0103sare, \/ De la mine \/ P\u00e2n\u2019la Eminescu \/ Tot universul \/ Te plou\u0103 \/ Cu soare” (\u201eMotto\u201d).
\nPoemele de inspira\u021bie religioas\u0103 denot\u0103 un misticism patriarhal, cuminte \u0219i duios, clopotele, \u00eengerii, icoanele, paradisul pierdut, lupta dintre fiin\u021ba cea de carne \u0219i aspira\u021biile ei spre transcendent fiind integrate \u00eentr-un spa\u021biu rural, arhaizat cu bun\u0103-\u0219tiin\u021b\u0103: \u201eFe\u021bii mei! \/ Veni\u021bi la ceasul \/ Unde arde lumin\u0103 \/ In doruri \u0219i p\u0103cate \/ \u0218i scripca lunec\u0103 \/ Prin clopote imnuri \/ Din schitul \/ De Miaz\u0103noapte* (\u201eAici un demiurg\u201d).
\nTirania timpului, povara trecerii lui implacabile sunt puse sub semnul scutur\u0103rii, astfel c\u0103, intr\u00e2nd \u00een c\u00e2mpul semantic al vegetalului, \u00ee\u0219i pierd tragismul \u0219i las\u0103 loc speran\u021bei, plutirii la suprafa\u021ba lucrurilor \u0219i a fenomenelor, f\u0103r\u0103 a l\u0103sa s\u0103 se \u00eentrevad\u0103 tensiunea din ad\u00e2nc: \u201eCeva nestatornic \/ \u00eenrobe\u0219te privirea \/ Secundele din ornic \/ Toarce [sic!( filigranul \/ At\u00e2tor corvezi \/ Albind covorul \/ Prim\u0103verii-n livezi: \/ Timpul, tiranul, \/ Jefuindu-i str\u0103lucirea \/ Vijelia-i crunt\u0103 \/ Sufl\u0103-n floarea \/ ce-i scutur\u0103 \/ Peste tine \/ Mereu, \/ Uitarea\u201d (\u201eCe-i scutur\u0103\u201d).
\nEcourile eminesciene nu-i fac r\u0103u poeziei, dac\u0103 nu lu\u0103m \u00een calcul senza\u021bia de deja-vu \u0219i ne limit\u0103m numai la perceperea emo\u021biei care a determinat actul scrierii. Puiu Bobelic\u0103 Cisl\u0103u este un poet sincer, care se ia pe sine drept obiect al poeziei, \u0219i, \u00een calitate de actant poetic, nu-\u0219i cenzureaz\u0103 tr\u0103irile \u0219i nici nu-\u0219i prelucreaz\u0103 \u201ela rece\u201d imaginile. Impresia de spontan \/ neelaborat este cople\u0219itoare, chiar \u0219i \u00een poemele mai preten\u021bioase, de medita\u021bie asupra condi\u021biei umane: \u201eToate \/ Frumos; – \/ \u0218i foarte ur\u00e2t; \/ De c\u00e2nd se na\u0219te \/ Nu \u0219tie ce-i pl\u0103cut \/ \u0218i drumul pe care-l face \/ \u00een neexisten\u021b\u0103, \/ Singurul cuv\u00e2nt \/ pentru care \/ fr\u0103m\u00e2nt\u0103 universul \/ \u0218i copiaz\u0103 \/ De pe buricele degetelor \/ amprentele unei plante \/ care ne \u00eenghite \/ De zeci de mii de ani \/ E\u0219ti TU! \/ omuldep\u0103m\u00e2nt\u201d (\u201eE\u0219ti tu Omuldep\u0103m\u00e2nt\u201d).
\nCitind poemele, m-am sim\u021bit ca \u00een fa\u021ba unor icoane apar\u021bin\u00e2nd unui pictor naiv, mai interesat de sensul \/ ecoul temei abordate dec\u00e2t de mijloacele prin care aceasta trebuie s\u0103 se exprime. Unele st\u00e2ng\u0103cii, explicabile prin adoptarea filonului folcloric \u00een starea lui brut\u0103, \u00eel \u00eentorc pe cititor departe \u00een timp, pe vremea, poate, a entuziastului, sprin\u021barului Alecsandri, f\u0103c\u0103torul de rime la minut: \u201eE de busuioc \/ Floare cu noroc, \/ D\u00e2nd de un deochi \/ Crap – al zilei ochi, \/\/ \u0218i \u00een rou\u0103 crud\u0103 \/ Vr\u0103jile-\u0219i adun\u0103, \/ Cu zorii pe fa\u021b\u0103 \/ Dalb\u0103 diminea\u021b\u0103, \/\/ C\u00e2nd pe unde line \/ Din p\u0103duri divine, \/ R\u00e2urile toate \/ se aud \u00een \u0219oapte, \/\/ l\u0103crim\u00e2nd de via\u021b\u0103 \/ Fete le-\u0219i r\u0103sfa\u021b\u0103, \/ Pline de-nc\u00e2ntare, \/ Aurori solare\u201d (\u201eE de busuioc”).
\nO astfel de poezie, categoric \u00een afara orizontului de a\u0219teptare a cititorului contemporan, are pu\u021bine \u0219anse de a fi apreciat\u0103, cu at\u00e2t mai mult, cu c\u00e2t poetul, de o discre\u021bie rar \u00eent\u00e2lnit\u0103, a fost toat\u0103 via\u021ba lui un fel de Jude ne\u0219tiutul. Sensibil, trist adeseori, sentimental, \u00eendr\u0103gostit, dup\u0103 puteri, de poezie, acolo unde \u201ecuvintele aburesc\u201d: \u201ePe strada mea \/ Se-aud \u0219oapte de p\u0103s\u0103ri, \/ Din pomi \/ Cad s\u0103ruturi de mirese \/ Timpul de l\u00e2ng\u0103 cas\u0103 \/ Intr\u0103 pe u\u0219\u0103 \/ Cu ploi de soare, \/ C\u00e2nd cuvintele \/ Aburesc pe mas\u0103\u201d.<\/p>\n


\nDEBUT<\/strong><\/p>\n

ALEXANDRA IOANA
\nMURE\u0218AN<\/strong><\/p>\n

Din valuri se ridic\u0103 lin lumin\u0103<\/strong><\/p>\n

E r\u0103coare. Valurile \u00eenspumate scald\u0103 nisipul
\nfin. Sparg lini\u0219tea cuprinsului cu zgomotul lor ritmic.
\nV\u0103lul nop\u021bii se las\u0103 alungat de sclipirea din ce
\n\u00een ce mai limpede a dimine\u021bii. \u00eencep s\u0103 se disting\u0103
\ncontururile cl\u0103dirilor de pe litoral. Farul din dep\u0103rtare
\nluce\u0219te stins.
\n\u00eemi \u00eendrept privirile spre R\u0103s\u0103rit. Un fior m\u0103
\nstr\u0103bate din cre\u0219tet p\u00e2n\u0103-n t\u0103lpi. Sunt martora
\nsinguratic\u0103 a unui spectacol.
\nDin valuri se ridic\u0103 lin lumin\u0103. Arcul cre\u0219te.
\nSfera de foc se \u00eenalt\u0103 \u00eencet – \u00eencet. Marea pare
\ncuprins\u0103 de fl\u0103c\u0103ri. Orizontul pare a se-nro\u0219i. R\u0103sare
\nSoarelei
\nlat\u0103-l! S-a ridicat din apa m\u0103rii. \u00ee\u0219i arunc\u0103
\nploaia incandescent\u0103 peste \u00eentinderile de ape,
\norbindu-le cu at\u00e2ta m\u0103re\u021bie.
\nValurile se unduiesc vesele \u0219i str\u0103lucitoare, de
\nparc\u0103 i-ar da bine\u021be st\u0103p\u00e2nitorului. El le z\u00e2mbe\u0219te
\ndin dep\u0103rtare \u0219i-\u0219i continu\u0103 urcu\u0219ul.
\nCople\u0219it\u0103 de emo\u021bie, \u00eemi \u00eentorc privirile spre
\np\u0103m\u00e2nt. Nisipul a prins \u0219i el str\u0103luciri de diamant.
\nPrime\u0219te bucuros \u00eembr\u0103\u021bi\u0219area de smarald a
\nvalurilor.<\/p>\n


\nMirajul vacan\u021bei<\/strong><\/p>\n

lat\u0103 c\u0103, \u00eencetul cu \u00eencetul, mirajul vacantei m-a
\n\u00eenv\u0103luit an de an de c\u00e2nd sunt elev\u0103. A\u0219tept p\u00e2n\u0103 \u00een
\nultima clip\u0103, vacanta de var\u0103 pe care o voi petrece
\nal\u0103turi de verii mei. Nu voi uita niciodat\u0103 acele
\nmomente. Sigur c\u0103 ne vom distra, ne vom relaxa, dar
\ntotodat\u0103 ne vom aminti de copil\u0103ria noastr\u0103 pe care
\nam petrecut-o, \u00een cea mai mare parte, \u00eempreun\u0103. Ne
\nvom aduce aminte de bunici, care ne-au sprijinit
\nc\u00e2nd aveam nevoie, de str\u0103bunici, care, din p\u0103cate,
\nnu mai sunt printre noi. Pe atunci nu \u0219tiam ce este
\nmoartea, dar, cu timpul, ne-am maturizat \u0219i am
\n\u00een\u021beles c\u0103 moartea este un lucru firesc din via\u021ba
\nfiec\u0103rui om. Din p\u0103m\u00e2nt ne tragem, \u00een p\u0103m\u00e2nt
\najungem. Focul, care ne \u00eenv\u0103luia cu minunata lui
\nc\u0103ldur\u0103 \u00een timpul zilelor friguroase de iarn\u0103
\nd\u0103inuie\u0219te \u0219i ast\u0103zi in inimile \u0219i sufletele noastre.
\nDesigur c\u0103 nu-i vom exclude nici pe prietenii no\u0219tri,
\ncare ne-au fost al\u0103turi mereu. Nu-i vom uita niciodat\u0103
\npentru c\u0103 au \u0219tiut s\u0103 ne redea z\u00e2mbetele pe buze
\natunci c\u00e2nd eram tri\u0219ti, pentru c\u0103 reu\u0219eau s\u0103
\ntransforme realitatea \u00een vis \u0219i visul \u00een realitate, pentru
\nc\u0103 puteau s\u0103 preschimbe monotonia unei simple zile
\nde var\u0103 \u00eentr-un basm, r\u0103t\u0103cit dintr-o carte. Apusul
\nsoarelui, culorile \u0219i formele ciudate ale norilor la
\nasfin\u021bit, vor r\u0103m\u00e2ne \u00eentip\u0103rite \u00een mintea noastr\u0103.
\nApoi mi-am amintit de culoarea magnific\u0103 \u00eenf\u0103\u0219urat\u0103 in jurul
\ntrupului meu \u0219i am avut sentimentul c\u0103 m\u0103 \u00eenec \u00een frumuse\u021be.
\n\u00cen clipa aceea, m-a izbit un fel de melancolie dureroas\u0103.<\/p>\n


\nVia\u021ba unei frunze<\/strong><\/p>\n

Diminea\u021b\u0103 c\u0103ldu\u021b\u0103 de prim\u0103var\u0103. Zefirul
\nm\u00e2ng\u00e2ie mugurii care \u00eencep a se deschide. Firave
\nfrunzuli\u021be se desfac timid, privind tem\u0103toare spre
\ncle\u0219tarul pur al cerului.
\nUite-o! E aproape vesel\u0103, str\u0103lucind sub
\natingerea razei aurii care-i anun\u021b\u0103 prima ei zi de
\nvar\u0103. Dar ziua trecu repede printre celelalte.
\nA trezit-o s\u00e2rmuli\u021ba de aur care s-a \u00eempletit pe
\nea \u0219i-a \u00eenc\u0103lzit-o, ajut\u00e2nd-o s\u0103 se desfac\u0103, mare,
\nverde \u0219i lucioas\u0103, str\u0103lucind pe ram ca un smarald
\nstropit cu rou\u0103. Copila\u0219ul-frunz\u0103 a crescut. A trecut
\nde adolescen\u021b\u0103.
\nAcum e mare. Serioas\u0103. Grijulie. Urm\u0103re\u0219te
\nzborul ca de s\u0103geat\u0103 al r\u00e2ndunicii \u0219i-o \u00eenc\u00e2nt\u0103
\nciripitul ei vesel. \u00ee\u0219i ridic\u0103 u\u0219or capul. Vede un scatiu
\nzburdalnic \u0219i nelini\u0219tit. \u00eel ad\u0103poste\u0219te sub aripa ei
\nnop\u021bi \u00een \u0219ir ca o mam\u0103 dr\u0103g\u0103stoas\u0103 \u0219i ocrotitoare.
\nDar, \u00eentr-o noapte, scatiul n-a mai venit Frunza
\nse nelini\u0219ti. Era fiorul unui g\u00e2nd? Nu. Era fiorul
\nprimului v\u00e2nt rece de toamn\u0103…
\nNedumerit\u0103, privi \u00een zare: \u0219iruri de p\u0103s\u0103ri
\nv\u00e2sleau spre dep\u0103rt\u0103ri ne\u0219tiute. Nori grei ca de
\nbumbac pluteau purta\u021bi de v\u00e2nt. Stropi reci de ploaie
\n\u00eei biciuiau ve\u0219m\u00e2ntul. Se zgribulea pe ram. Le c\u0103uta
\npe celelalte, s-o \u00eenc\u0103lzeasc\u0103 \u0219i s\u0103-i redea speran\u021ba.
\nDar ele, amor\u021bite, se desprindeau una c\u00e2te una, se
\nleg\u0103nau prin aer \u0219i se a\u0219terneau, fo\u0219nind tomnatic
\ngalben – ar\u0103miu.
\nSingur\u0103 \u0219i trist\u0103, din \u00een\u0103l\u021bimea copacului, frunza
\nprivi tem\u0103toare la zborul p\u0103s\u0103rii din preajm\u0103. Dar
\naceasta trecu nep\u0103s\u0103toare, o atinse, ca din gre\u0219eal\u0103,
\ncu v\u00e2rful aripii. Frunza se cl\u0103tin\u0103…Se desprinse u\u0219or
\nde pe ram, uimit\u0103 \u0219i nel\u0103murit\u0103; se dumiri abia c\u00e2nd
\nc\u0103zu peste celelalte.
\nNu b\u0103nuia c\u0103 pentru ea nu va mai veni
\nprim\u0103vara. Va veni doar \u00eentunericul.<\/p>\n


\nDaniela C\u00e2rlea \u0218ontic\u0103<\/strong>
\n\"\"

La 100 de ani de na\u0219terea
\nlui Constantin Noica
\nAmintirile fiicei despre
\ntat\u0103l filosof<\/strong><\/p>\n

Alexandra Noica-Wilson s-a aflat la sf\u00e2r\u0219itul lunii iunie \u00een Rom\u00e2nia pentru a s\u0103rb\u0103tori 100 de ani de la na\u0219terea tat\u0103lui s\u0103u, filosoful Constantin Noica. La Alexandria, la Muzeul Jude\u021bean, am v\u0103zut-o bucuroas\u0103 de evocarea pe care au f\u0103cut-o cei prezen\u021bi la s\u0103rb\u0103toare, am citit pe chipul s\u0103u retr\u0103irea unor momente pre\u021bioase. \u201eSunt foarte uimit\u0103 de marea dragoste pe care toat\u0103 lumea a ar\u0103tat-o fa\u021b\u0103 de tata \u0219i de scrierile lui”, mi-a spus doamna, englezoaic\u0103 dup\u0103 mam\u0103, dar cu totul rom\u00e2nc\u0103 dup\u0103 cuget, cum ea \u00eens\u0103\u0219i ne m\u0103rturise\u0219te.
\nFiica filosofului a citit cu glas tremurat un fragment dintr-o scrisoare \u00een care Constantin Noica \u00eei \u00eenv\u0103\u021ba pe ei doi, Alexandra \u0219i R\u0103zvan (azi p\u0103rintele Rafail), copiii lui, s\u0103 nu-\u0219i uite r\u0103d\u0103cinile, s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 ni\u0219te buni rom\u00e2ni. Am \u00eentrebat-o apoi, \u00een lini\u0219tea de dup\u0103 eveniment, dac\u0103 a \u00eemplinit acest sfat \u0219i ne-a m\u0103rturisit: \u201e\u00eentotdeauna. Noi suntem rom\u00e2ni, suntem n\u0103scu\u021bi aici, iar fratele meu, iat\u0103, s-a \u0219i \u00eentors s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een Rom\u00e2nia. Eu am familia \u00een Anglia, e mai greu s\u0103 vin, iar fiica mea cea mic\u0103 e bolnav\u0103, trebuie s\u0103 o \u00eengrijesc. \u0218i acolo e rostul meu. \u0218i tata a \u00een\u021beles asta, dar nu uit niciodat\u0103 de unde am plecat. Iar acum cartea aceasta a lui Nicolae este fantastic\u0103, \u00eei am pe to\u021bi din neam aici \u00een carte, iar azi i-am \u0219i v\u0103zut pe viu, este nemaipomenit s\u0103 fii \u00een familie”.
\nEram curioas\u0103 care este cea mai drag\u0103 amintire legat\u0103 de tat\u0103l s\u0103u. Mi-a spus: \u201eZiua \u00een care a venit la noi prima dat\u0103 dup\u0103 ce noi plecasem din \u021bar\u0103, \u00een 1972. Atunci ne-a zis cuvintele acesta: \u201eCu voi nu vreau s\u0103 vorbesc filosofie, m\u0103 plictise\u0219te. Vreau s\u0103 \u0219tiu ce face\u021bi!\u00bb. \u0218i a fost a\u0219a de frumos atunci… Voia s\u0103 \u0219tie toate nuan\u021bele vie\u021bii noastre, tot ce g\u00e2ndim, tot ce facem, tot ce vrem s\u0103 fim, ca un tat\u0103 adev\u0103rat. Eu mi-am scris amintirile, le-am adunat pu\u021bin c\u00e2te pu\u021bin, pentru copiii mei. N-am crezut s\u0103 fie o carte, dar a\u0219a s-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 fie”.
\nAmintirile acestea despre perioada copil\u0103riei din Rom\u00e2nia \u0219i a drumului spre Anglia \u0219i le-a publicat \u00een cartea \u201eTrezi\u021bi-v\u0103, suntem liberi!”. Alexandra Noica sau Dina, cum \u00eei spunea tat\u0103l ei \u0219i cum \u00eei spun cei apropia\u021bi, ne mai poveste\u0219te c\u0103 pentru cei patru copii ai s\u0103i, bunicul filosof a r\u0103mas printre cele mai frumoase aduceri aminte: \u201eEi \u0219tiau c\u0103, de\u0219i Rom\u00e2nia nu era liber\u0103 \u0219i el era departe de ei, \u0219tiau c\u0103 bunicul lor este cineva special, un bunic foarte plin de dragoste pentru ei. \u00eentotdeauna, c\u00e2nd venea pe la noi, tata avea timp pentru ei \u0219i le f\u0103cea cadouri, \u00ee\u0219i f\u0103cea timp s\u0103 vorbeasc\u0103 cu ei, f\u0103cea mici lec\u021bii cu ei. \u00eel interesa ce poate s\u0103 fie fiecare c\u00e2nd va fi mare. Despre fata mea mai mare, Anita, a spus c\u0103 poate s\u0103 fie profesoar\u0103, v\u0103z\u00e2nd-o c\u0103 este mai ocupat\u0103 de cei mai mici. \u00eei zicea: \u00abAi talent de profesoar\u0103\u00bb. \u0218i \u00eentr-adev\u0103r se ocup\u0103 de copii. Se ocupa de to\u021bi, \u0219i \u00eei \u00eentreba tot felul de lucruri, \u00eei \u00eencuraja. Ultimii doi copii ai mei au un mic handicap, nu pot citi, sunt inocen\u021bi, nu au con\u0219tiin\u021ba primejdiei. Lor le zicea tata: \u00abEu nu \u0219tiu engleze\u0219te bine, \u0219i \u00een fiecare zi, voi trebuie s\u0103 m\u0103 \u00eenv\u0103\u021ba\u021bi 12 cuvinte\u00bb, asta ca s\u0103 \u00eei for\u021beze cumva s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103, s\u0103 \u00eei fac\u0103 s\u0103 lucreze cu mintea lor. Era foarte dr\u0103gu\u021b, \u00eei ducea la plimbare, iar c\u00e2nd veneau le zicea: \u00abEu acum m\u0103 odihnesc \u0219i voi trebuie s\u0103 m\u0103 veghea\u021bi, v\u0103 rog s\u0103 nu m\u0103 l\u0103sa\u021bi s\u0103 sfor\u0103i\u00bb. \u0218i \u00eentr-adev\u0103r, ei st\u0103teau acolo ca \u00eengerii l\u00e2ng\u0103 el… Era \u00een 1983, ultima dat\u0103 c\u00e2nd a fost \u00een Anglia”.
\nDac\u0103 a avut vreodat\u0103 regretul c\u0103 tat\u0103l a r\u0103mas \u00een Rom\u00e2nia, iar ei au plecat departe de el? „\u00eentr-un fel. Dar niciodat\u0103 nu mi-am amintit de el \u00een cas\u0103 al\u0103turi de noi. Am plecat c\u00e2nd eram foarte mic\u0103 de la Chiriacu \u0219i ne-am dus \u00een casa din Andronache doar cu mama, iar cu tata am stat numai verile la C\u00e2mpulung. Am \u0219tiut c\u0103 \u0219i-a iubit \u021bara \u0219i de aceea n-a plecat de aici, \u00een felul acesta ne-a l\u0103sat \u0219i pe noi cumva s\u0103 fim liberi”, spune fiica lui Noica.
\nAu \u021binut tot timpul leg\u0103tura prin scrisori. Ne-a ar\u0103tat o fotografie impresionant\u0103 \u00een care apare toat\u0103 familia din Anglia, mama sa, Wendy, Constantin, pr. Rafail \u0219i Alexandra. \u201eE singura poz\u0103 \u00een care \u00eei am pe am\u00e2ndoi p\u0103rin\u021bii.” Ne mai arat\u0103 o fotografie \u00een care tat\u0103l \u0219i fiul Noica sunt at\u00e2t de frumo\u0219i: unul – b\u0103tr\u00e2n \u00een\u021belept, altul – t\u00e2n\u0103r c\u0103lug\u0103r, pe urmele \u00een\u021belepciunii divine. \u201ePoza asta am numit-o \u00abfilosoful \u0219i teologul\u00bb, spune doamna Noica. Astfel vine vorba despre credin\u021b\u0103 \u0219i-mi m\u0103rturise\u0219te c\u0103 \u0219i-a botezat to\u021bi copiii ortodoc\u0219i, iar cel de-al doilea so\u021b s-a botezat \u0219i el ortodox cu numele Barnabas.
\n\u201eSo\u021bul meu c\u00e2nt\u0103 \u00een corul bisericii, are voce de bas, iar eu mai cos ve\u0219minte pentru biseric\u0103, mai fac prescuri, suntem foarte apropia\u021bi de mediul acesta”. Din aceast\u0103 perspectiv\u0103 se \u00een\u021belege de ce n-a fost surprins\u0103 c\u00e2nd fratele ei a luat calea monahismului, intr\u00e2nd dup\u0103 liceu la m\u0103n\u0103stirea din Essex.
\n\u201eEste o binecuv\u00e2ntare pentru noi, \u00eei sim\u021bim rug\u0103ciunile”, ne spune despre p\u0103rintele aflat acum undeva In Apuseni. C\u00e2nd a revenit prima dat\u0103 \u00een Rom\u00e2nia, In 1995, fiica lui Constantin Noica a sim\u021bit c\u0103 l\u0103sase aici o prieten\u0103 care a suferit mult c\u00e2nd a plecat… \u201eAcum venim mai des. Iar azi e ceva extraordinar s\u0103 fiu aici \u00een familie”…
\nAlexandra nu a fost atras\u0103 de filosofie ca tat\u0103l s\u0103u, s-a c\u0103s\u0103torit de t\u00e2n\u0103r\u0103, \u0219i-a continuat studiile la Londra \u0219i a lucrat la un birou de telefoane interna\u021bionale pe aeroportul londonez Heathrow. \u201eTata \u00eentotdeauna m-a \u00eencurajat \u0219i a spus c\u0103 s\u0103 fii mam\u0103 este ceva foarte important \u0219i ceea ce \u00eei \u00eenve\u021bi pe copiii t\u0103i este definitoriu pentru via\u021ba lor”.
\nFiica filosofului a tradus \u0219i publicat \u00een Anglia c\u00e2teva articole scrise de tat\u0103l ei, iar acum dore\u0219te s\u0103 g\u0103seasc\u0103 un specialist care s\u0103 traduc\u0103 \u0219i c\u0103r\u021bile lui de filosofie.
\nLa Alexandria, unde evenimentul a fost marcat printr-un colocviu de zile mari, au venit oameni de seam\u0103 ai culturii noastre: Mihai \u0218ora, Alexandru Surdu, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Constantin Barbu, Viorel Cernica, Andrei Doroban\u021bu, Ion Fillpciuc, Stan V. Cristea. Fostul ministru Nicolae Noica, prin lansarea c\u0103r\u021bii sale, \u201eNeamul Noica”, i-a adunat pe to\u021bi cei care au aceea\u0219i ob\u00e2r\u0219ie. De la v\u00e2rste venerabile p\u00e2n\u0103 la copiii de s\u00e2n, s\u0103 tot fi fost vreo 50 de purt\u0103tori ai numelui f\u0103cut celebru de fondatorul primei – \u0219i singurei p\u00e2n\u0103 acum – \u0219coli de filosofie de la noi.
\nFilele c\u0103r\u021bii adun\u0103 pove\u0219tile str\u0103bunilor, \u00eencep\u00e2nd cu primii Noici, care au \u0219i fost \u00eentemeietori ai ora\u0219ului Alexandria, \u00eempreun\u0103 cu al\u021bi oameni din zon\u0103. La colocviu s-au dep\u0103nat istorioare de suflet, s-au ar\u0103tat fotografii inedite, scrisori, manuscrise, s-a scos \u00een eviden\u021b\u0103 importan\u021ba scrierilor lui Noica. La sf\u00e2r\u0219it, o doamn\u0103 \u00een v\u00e2rst\u0103 \u00eei spunea eminentului profesor Mlhai \u0218ora ceva de genul: \u201eA\u0219a a fost Dinu, mai cu aplecare spre carte, de mic a fost foarte de\u0219tept”…
\nAm ie\u0219it din sala plin\u0103 cu cei din neamul Noica, tr\u0103ind sentimentul unei neb\u0103nuite izb\u00e2nzi. S\u0103 fi fost con\u0219tientizarea faptului c\u0103 abia de la 100 de ani \u00eencolo un filosof este viu cu adev\u0103rat? S\u0103 fi fost faptul c\u0103 multe din personajele cu care m-am \u00eent\u00e2lnit aveau parc\u0103 ceva din profilul celui care a scris „Devenirea \u00eentru fiin\u021b\u0103”? Poate. Dar cel mai mult m-a impresionat aerul de lini\u0219te \u0219i pace transmis de doamna Alexandra Noica, z\u00e2mbetul ei c\u0103tre o soart\u0103 care, de\u0219i i-a luat tat\u0103l mult timp de l\u00e2ng\u0103 ea, i-a rezervat amintirea perpetu\u0103 a unui p\u0103rinte iubitor \u0219i iubit.<\/p>\n


\nGheorghe Mocanu<\/strong><\/p>\n

ALCOOLUL \u0218I SCRIITORII<\/strong><\/p>\n

O asemenea tem\u0103 este ocolit\u0103 de scriitorii no\u0219tri. N-am g\u0103sit-o nic\u0103ieri prin revistele de cultur\u0103 na\u021bionale, de\u0219i \u00eentre cele dou\u0103 no\u021biuni din titlu exist\u0103 uneori o leg\u0103tur\u0103, observat\u0103 de celelalte bresle din lumea creatorilor. Am ales tema din dorin\u021ba a-i lini\u0219ti pe scriitorii atin\u0219i de acest viciu \u0219i pentru a le spune c\u0103 nu au destule motive s\u0103 fie \u00eengrijora\u021bi. Vor fi bucuro\u0219i s\u0103 se reg\u0103seasc\u0103 l\u00e2ng\u0103 nume ilustre ale literaturii universale, m\u0103car din acest punct de vedere.
\nIdeea de a aborda un asemenea subiect mi-a fost inspirat\u0103 de un dialog pe care l-am avut – online – cu un prieten cu care obi\u0219nuiesc s\u0103-mi petrec clipele de odihn\u0103, seara, dup\u0103 cin\u0103, la un pahar cu vin ro\u0219u, \u00eenainte de culcare. El spune: Sunt de acord c\u0103 unii scriitori vr\u00e2nceni au \u00eenclina\u021bii bahice, dar m\u0103 refeream la scriitori \u00een general, nu doar la cei mioritici care se cred genii, \u0219i cu opere care circul\u0103 numai \u00eentre R\u00e2mna \u0219i Milcov. Eu, pu\u021bin iritat, \u00eei r\u0103spund: Unii scriitori vr\u00e2nceni au \u00eenclina\u021bii bahice, ai spus? Excelent! Au numai \u00eenclina\u021bii, deci nu sunt alcoolici! Chiar a\u0219a de-ar fi, tot bine e! \u00een primul r\u00e2nd, Vrancea nu face excep\u021bie. M\u0103 uit \u00een jur, \u00een Buz\u0103u, Bac\u0103u, Gala\u021bi, Prahova, dac\u0103 e s\u0103 lu\u0103m numai c\u00e2teva jude\u021be din vecin\u0103tatea noastr\u0103, avem confirmarea c\u0103 \u0219i pe acolo g\u0103sim scriitori cu asemenea \u00ab daruri \u00bb. Asemenea \u00eenclina\u021bii au avut \u0219i Nichita, Creang\u0103 \u0219i al\u021bii din literatura noastr\u0103 clasic\u0103. Restaurantul Cap\u0219a nu era o biseric\u0103! Nu duceau la ureche nici Caragiale, nici Bacovia, nici Camil Petrescu, iar dac\u0103 ne uit\u0103m spre ru\u0219i, unde literatura a fost \u0219i este excep\u021bional\u0103, ad\u0103ug\u0103m listei pe Esenin, Gorki \u0219.a. Destule argumente spre a ne lini\u0219ti \u00een privin\u021ba licorilor ce alunec\u0103 pe g\u00e2turile scriitorilor. Cine spune c\u0103 oamenii de art\u0103 nu pot crea dec\u00e2t poc\u0103indu-se, ori consum\u00e2nd numai ceaiuri \u0219i ap\u0103 plat\u0103?
\n\u00cen sprijinul ideii c\u0103 alcoolul nu este un obstacol \u00een calea muzelor vine site-ul literar- cinematografic Alternative Reel care a f\u0103cut o ierarhizare cu cei mai be\u021bivi scriitori americani din toate timpurile, pe locuri frunta\u0219e afl\u00e2ndu-se unii dintre cei mai prestigio\u0219i creatori. Interesant este c\u0103 fiecare a avut o anumit\u0103 filosofie prin care voia probabil s\u0103-\u0219i justifice viciul de care suferea \u0219i care, \u00een mare parte din cazuri, le-a distrus cariera, fiindu-le uneori chiar fatal. Alternative Reel citeaz\u0103 din aceste \u201eprofesiuni de credin\u021b\u0103\u201d ale unora dintre scriitorii de pe list\u0103.
\nPrimul loc din top \u00eei revine romancierului \u0219i poetului californian Charles Bukowski (1920-1994) care, \u00eenainte de a se dedica scrisului, a lucrat un deceniu \u00eentr-un oficiu po\u0219tal, acesta fiind \u0219i titlul primului s\u0103u roman. \u201eB\u0103utura este un lucru sentimental”, afirma scriitorul. \u201eTe scoate din rutina cotidian\u0103, din trupul \u0219i mintea ta \u0219i te arunc\u0103 \u00een perete. Am sentimentul c\u0103 b\u0103utura este un fel de sinucidere, stare din care \u021bi se permite s\u0103 revii \u00een via\u021b\u0103 \u0219i a doua zi s\u0103 \u00eencepi totul de la \u00eenceput. Po\u021bi rena\u0219te. Eu m-am ren\u0103scut de-acum de 10-15.000 de ori\u201d.
\nLocul doi este ocupat de Ernest Hemingway (1899-1961) El \u0219i-a justificat dragostea pentru pahar, sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 \u201eun om inteligent trebuie din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd s\u0103 se \u00eembete ca s\u0103 se simt\u0103 bine \u00een propria societate”.
\nWilliam Faulkner (1897-1962) se afl\u0103 pe locul trei. Profesiunea lui de credin\u021b\u0103 era c\u0103 \u201enu exist\u0103 un whisky prost. Exist\u0103 anumite m\u0103rci care, pur \u0219i simplu, sunt mai bune dec\u00e2t celelalte. Dar omul nu trebuie s\u0103 bea p\u00e2n\u0103 la 50 de ani, dup\u0103 aceast\u0103 v\u00e2rst\u0103, ar fi prost dac\u0103 nu ar face-o.
\nLui Edgar Allan Poe (1809-1849) \u00eei revine locul patru. Scriitorul \u0219i-a motivat nevoia de alcool: \u201eBeau ca s\u0103 scap de amintirile mele chinuitoare, de singur\u0103tatea mea insuportabil\u0103 \u0219i deoarece mi-e team\u0103 de soarta care m\u0103 p\u00e2nde\u0219te \u00een prag\u201d.
\nLocul cinci este ocupat de F. Scott Fitzgerald (1896-1940) care \u0219i-a irosit talentul din cauza b\u0103uturii \u201eMai \u00eent\u00e2i tu sim\u021bi nevoia s\u0103 bei, dup\u0103 aceea b\u0103utura mai cere b\u0103utur\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd b\u0103utura are nevoie de tine”, a constatat
\nscriitorul.
\nJack London (1876-1916) se afl\u0103 pe locul \u0219ase. El recuno\u0219tea: \u201eC\u00e2t eram treaz, m\u0103 g\u00e2ndeam doar la b\u0103utur\u0103. Nici nu puteam a\u0219tepta s\u0103-mi termin por\u021bia zilnic\u0103 de scris de 1000 de cuvinte. \u00cen prima faz\u0103, \u00eencepeam s\u0103 beau c\u00e2nd ajungeam la 500. Dup\u0103 aceea, am \u00eenceput s\u0103 beau \u00eenainte de a m\u0103 apuca de scris”.
\nLocul \u0219apte este adjudecat de Jack Kerouack (1922-1969), cel mai faimos scriitor al genera\u021biei Beat. El se justifica: \u201e\u00cemb\u0103tr\u00e2nind, am devenit din ce \u00een ce mai be\u021biv. De ce? \u00eemi place starea de extaz a min\u021bii”.
\nHarry Crews, n\u0103scut \u00een 1935, \u00een statul Georgia, (locul opt) este considerat unul dintre cei mai proeminen\u021bi scriitori din sudul Statelor Unite. Romancier prolific, descriind o lume violent\u0103, nonconformist\u0103, dar plin\u0103 de umor din sud, cu mai multe accidente care i-au marcat via\u021ba, el a fost un mare amator de b\u0103utur\u0103. Se spune despre el c\u0103 \u00een ultimul timp renun\u021base la viciu. El m\u0103rturisea: \u201eAlcoolul m\u0103 stimuleaz\u0103. Am avut multe momente frumoase \u00eempreun\u0103, r\u00e2deam, vorbeam, dansam \u00eempreun\u0103 la petreceri. Dar, \u00eentr-o zi, m-am trezit \u0219i orchestra a plecat, m-am reg\u0103sit printre cioburile paharelor, cu c\u0103ma\u0219a plin\u0103 de vom\u0103 \u0219i atunci am spus: Omule, jocul s-a terminat”.
\nLocul 9 \u00eei revine lui Frederick Exley (1929-1992). Ziarist \u0219i scriitor, autor a trei romane, \u201eFan\u2019s Notes\u201d, \u201ePages from Cold Island\u201d \u0219i \u201eLast Notes from Home\u201d, Exley a fost un alcoolic notoriu – obiceiul i-a provocat \u00eentr-un final moartea.
\nPe locul 10 al topului se situeaz\u0103 cunoscutul autor de romane poli\u021biste, Raymond Chandler (1888-1959), ai c\u0103rui eroi nu refuz\u0103 nici ei c\u00e2te un pahar, dou\u0103 de b\u0103utur\u0103. Autorul afirma c\u0103 \u201ealcoolul este ca dragostea. Primul s\u0103rut este magic, al doilea -intim, al treilea – obi\u0219nuin\u021b\u0103. Dup\u0103 aceea, po\u021bi dezbr\u0103ca fata”.<\/p>\n


\nDANIELA \u0218ONTIC\u0102<\/strong><\/p>\n

Boabe de r\u00e2s<\/strong><\/p>\n

Trecea cu joag\u0103rul
\npeste codrii seculari de la C\u0103ld\u0103ru\u0219ani,
\nd\u0103dea cu sac\u00e2z pe corzile vocale
\n\u0219i g\u00e2lg\u00e2ia boabele de veselie
\n\u00een ha \u0219i hi,
\n\u00ee\u0219i trimitea r\u00e2sul peste capetele prietenilor
\ndin copil\u0103rie ca peste dealuri mofluze,
\nzb\u00e2rlite \u00een soarele dimine\u021bii,
\n\u00ee\u0219i revenea dup\u0103 lunga mu\u021benie.<\/p>\n

R\u00e2dea, alb\u0103 ca un after shave prelins pe
\nobrazul
\nf\u0103r\u0103 pic de p\u0103r,
\n\u0219i urmele lamei o dureau.<\/p>\n

R\u00e2dea, ca \u0219i c\u00e2nd r\u00e2sul i-ar fi vindecat
\narborele genealogic,
\nvoia s\u0103 evadeze din \u021bara lui Gulliver
\n\u0219i nu visa dec\u00e2t la ziua c\u00e2nd
\nnu va mai fi nevoie de nimic pentru asta.<\/p>\n

\u00centre r\u00e2su-i liliputan \u0219i t\u0103cerea uria\u0219\u0103
\nar fi vrut s\u0103 \u0219tie cum e s\u0103-i cad\u0103 pl\u00e2nsul
\npe propria imagine retu\u0219at\u0103.<\/p>\n


\nCine?<\/strong><\/p>\n

\tpe noi cine s\u0103 ne tr\u0103iasc\u0103 \u0219i s\u0103 ne moar\u0103
\n \u00eentr-o singur\u0103 clip\u0103
\n\t\u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t
\n\ttot ochiul care ne va privi
\n\ts\u0103 pl\u00e2ng\u0103 m\u00e2ine diminea\u021b\u0103
\n ca la un happy-end reu\u0219it?
\n\tpe cine s\u0103 \u00eemprumut\u0103m at\u00e2t de ieftin
\n\tpentru rolul vie\u021bilor noastre
\n care altfel n-ar primi dec\u00e2t aplauze?
\n\tcui s\u0103-i fie at\u00e2t de mil\u0103
\n\t\u00eenc\u00e2t s\u0103 ne alunge din afar\u0103 \u00een noi
\n\tcu durerea falangelor strivite \u00een u\u0219\u0103?
\n\tpe noi cine s\u0103 ne iubeasc\u0103?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

FLORENTIN POPESCU O \u00eent\u00e2lnire \u0219i mai multe film\u0103ri cu Octavian Mo\u0219escu S\u0103 fi fost prin toamna lui 1972, dac\u0103 nu<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22476"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22476"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22476\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22477,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22476\/revisions\/22477"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22476"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22476"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22476"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}