{"id":22410,"date":"2024-01-08T22:20:13","date_gmt":"2024-01-08T19:20:13","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22410"},"modified":"2024-01-08T22:20:13","modified_gmt":"2024-01-08T19:20:13","slug":"spatii-culturale-nr-5-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22410","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 5 (1)"},"content":{"rendered":"

EDITORIAL<\/strong><\/p>\n

Valeria MANTA T\u0102ICU\u021aU<\/strong>
\n\"\"

Cultura \u00een vreme de criz\u0103<\/strong><\/p>\n

De la o vreme, ori de c\u00e2te ori se pune problema finan\u021b\u0103rii de la buget (cel local ori central, al ministerului de resort, cum ar veni) a vreunui act de cultur\u0103, se apeleaz\u0103 la o formul\u0103 deja tocit\u0103 de-at\u00e2ta folosire: este criz\u0103 economic\u0103 N-avem, nu putem, de unde bani, noi nu avem nici pentru plata salariilor, nici pentru chestiuni vitale, iar vou\u0103 v\u0103 arde de?!…Apelul la criza economic\u0103 este menit s\u0103-l ru\u0219ineze pe eventualul solicitant, care, cu o grav\u0103 lips\u0103 de aderen\u021b\u0103 la real, \u00eendr\u0103zne\u0219te s\u0103-\u0219i imagineze c\u0103 un popor subnutrit, cu num\u0103rul \u0219omerilor mereu \u00een cre\u0219tere, cu o economie \u00een colaps, cu at\u00e2tea probleme sociale de nerezolvat, ar mai avea chef s\u0103 se cultive, s\u0103 citeasc\u0103, s\u0103 \u00eenve\u021be, s\u0103 mearg\u0103 la spectacole etc. Se pare c\u0103, \u00een opinia mai-marilor no\u0219tri, finan\u021barea unor concerte jalnice cu Vijelie, Gu\u021b\u0103 \u0219i al\u021bi maneli\u0219ti, sau a unor expozi\u021bii de valoare \u00eendoielnic\u0103, sau a unor monografii realizate din copy-paste, ar fi mai mult dec\u00e2t suficient\u0103 pentru a proba \u201einteresul pentru cultur\u0103\u201d. Se g\u0103sesc \u00eentotdeauna bani c\u00e2nd e vorba de sprijinirea manifest\u0103rilor \u00een aer liber, la munte sau la mare, \u00een parcuri \u0219i pie\u021be publice, cu mul\u021bime de gur\u0103- casc\u0103 adunat\u0103 s\u0103 guste un mic \u0219i o bere moca, s\u0103 str\u00e2ng\u0103 m\u00e2na cut\u0103rui sau cut\u0103rui \u0219ef de partid, prezent la manifestare cu o turm\u0103 de reporteri dup\u0103 el, s\u0103 asculte ultimele l\u0103l\u0103ituri (ce \u021bin loc de muzic\u0103) \u0219i ultimele sloganuri politice, c\u0103ci rom\u00e2nul trebuie afumat \u0219i aburit, \u021binut \u00een ignoran\u021b\u0103 \u0219i primitivism, redus la func\u021biile biologice de baz\u0103, sau, mai savant, la str\u0103vechile ritualuri legate de hran\u0103 \u0219i \u00eemperechere. Tot ce \u021bine de spirit nu mai are ce c\u0103uta \u00een aceast\u0103 alunecare pe panta dezumaniz\u0103rii, \u00eentr-un spa\u021biu \u00een care intelectualii nu se mai bucur\u0103 de nici un respect, iar lozinca unei mineriade, , respectiv \u201eNoi muncim, nu g\u00e2ndim\u201d a f\u0103cut – \u0219i face – o trist\u0103 carier\u0103.
\nNu mai este o noutate pentru nimeni c\u0103 \u00een \u201esfatul \u021b\u0103rii\u201d, cum ar spune \u00eenc\u0103 o dat\u0103 Eminescu, s-au adunat nu reprezentan\u021bi ai elitei culturale, nu exper\u021bi \u00een varii domenii, ci parveni\u021bii, agrama\u021bii, tupei\u0219tii, filma\u021bi \u0219i da\u021bi pe post, s\u0103-i vad\u0103 na\u021biunea cum dorm, m\u0103n\u00e2nc\u0103, se scarpin\u0103, dezleag\u0103 rebus ori joac\u0103 solitaire pe laptopuri scumpe, \u0219i toate acestea \u00een vreme de criz\u0103, din bani de la buget \u0219i, evident, \u00een timpul \u201eserviciului\u201d. Inevitabil, istoria se repet\u0103 \u0219i rom\u00e2nii nu \u00eenva\u021b\u0103 nimic din ea: ori de c\u00e2te ori, cel pu\u021bin \u00een ultimele dou\u0103 sute de ani, a fost vorba de \u201ecurbe de sacrificiu\u201d, cei sacrifica\u021bi au fost intelectualii: profesorii, medicii, arti\u0219tii autentici, \u00eendeosebi, adic\u0103 exact categoriile care sunt r\u0103spunz\u0103toare de s\u0103n\u0103tatea \u0219i de civiliza\u021bia unei na\u021biuni. Sigur c\u0103 este u\u0219or \u0219\u0103 guvernezi peste oameni bolnavi \u0219i analfabe\u021bi. Dar c\u00e2t de pervers (ca s\u0103 nu spun prost) trebuie s\u0103 fii, ca s\u0103-\u021bi plac\u0103 s\u0103 guvernezi peste o lad\u0103 de gunoi? Exact, \u201eo lad\u0103 de
\ngunoi\u201d, dup\u0103 cum bine zicea, zilele trecute, la o or\u0103 de maxim\u0103 audien\u021b\u0103 una dintre pi\u021bipoancele \u0219ti ri\u0219te, pl\u0103tit\u0103 c\u00e2t dou\u0103zeci de medici \u0219i profesori la un loc, \u0219i asta numai ca s\u00e2\u00bb\u0219i arate s\u00e2nii, gropi\u021bele \u0219i dispre\u021bul suveran fa\u021b\u00e2 de popor \u201eRom\u00e2nia a devenit o imens\u0103 lad\u0103 de gunoi\u201d Ad\u0103ug\u0103m noi c\u0103 are toate \u0219ansele s\u0103 \u0219l r\u0103m\u00e2n\u0103 a\u0219a, dac\u0103 \u00een posturile-cheie, \u00een ministere, In parlament \u0219 a m.d vor continua s\u0103 se buluceasc\u0103 neica-nimeni, precum \u0219i fiii. fiicele, cumna\u021bil, ginerii, cuscrii, nepo\u021bii, str\u0103nepo\u021bii \u0219i alte rubedenii, p\u00e2n\u0103 la a \u0219aptea spi\u021b\u0103, ale acestor neica- nimeni. Acestor neferici\u021bi, \u00een fond, cu mentalitate de h\u00e2rciog, n-ai cum s\u0103 le ceri un minim respect ori interes pentru cultur\u0103. Ar fi prea costisitor s\u0103-i l\u0103mure\u0219ti ce este cultura \u0219i \u021bi-ar lua o ve\u0219nicie s\u0103-i faci s\u0103 priceap\u0103 c\u0103 ea, cultura, nu \u00eenseamn\u0103 manele, nu \u00eenseamn\u0103 vaza scump\u0103 cu flori de plastic \u00een ea, nici \u021boalele de firm\u0103, nici ma\u0219inile de mii de euro, conduse \u00een stare de ebrietate, nici l\u00e2ptopul de ultim\u0103 genera\u021bie, pe care-l folose\u0219ti doar pentru c\u0103ut\u0103ri elementare, prin site-urile deocheate. Cultur\u0103 nu \u00eenseamn\u0103 s\u0103 te \u00eembog\u0103\u021be\u0219ti pe seama poporului \u0219i apoi s\u0103-l prive\u0219ti de sus, cultur\u0103 nu \u00eenseamn\u0103 s\u0103 afirmi c\u00e2t de ru\u0219ine \u021bi-e c\u0103 e\u0219ti rom\u00e2n, \u0219i asta pentru c\u0103 d\u0103 bine la imagine \u0219i, crezi tu, te desolidarizeaz\u0103 de gloat\u0103.
\nCultura \u00eenseamn\u0103 cu totul \u0219i cu totul altceva. Ea se formeaz\u0103 \u00een \u0219coli \u2014 deci ar trebui s\u0103 avem a\u0219a ceva, adic\u0103 \u0219coli adev\u0103rate, nu localuri insalubre, \u00een marea lor majoritate, f\u0103r\u0103 materiale didactice de calitate, \u0219coli \u00een care s\u0103 se predea din voca\u021bie, nu din lips\u0103 de alt\u0103 ocupa\u021bie (mai nou, \u0219colile au devenit ca un peron de gar\u0103, unde fiecare st\u0103 p\u00e2n\u0103 ce prinde un alt tren, fiind ele, cadrele didactice, tot mai superficial preg\u0103tite, la universit\u0103\u021bile particulare deschise pretutindeni, de la S\u0103p\u00e2n\u021ba p\u00e2n\u0103 Glodeanu S\u0103rat). Cultura se formeaz\u0103 \u00een biblioteci, \u00een teatre \u0219i muzee, deci ar trebui s\u0103 avem \u0219i a\u0219a ceva, \u0219i, spun unii, chiar avem, cum, nu avem noi teatre, nu avem noi biblioteci, nu avem noi muzee? Sigur c\u0103 avem, pentru c\u0103 ni le-au l\u0103sat \u00eenainta\u0219ii, \u0219i nu m\u0103 refer ia comuni\u0219ti, ci la cei de dinaintea lor. \u00eentre timp, cum am tot trecut dintr-o criz\u0103 \u00eentr-alta, loca\u0219urile de cultur\u0103 (\u0219i de cult) au \u00eenceput s\u0103 se clatine, s\u0103 se deterioreze, pentru c\u0103 e foarte greu s\u0103 g\u0103se\u0219ti bani pentru reparare, consolidare, reutilare etc. E foarte greu s\u0103 g\u0103se\u0219ti bani pentru achizi\u021bii de c\u0103r\u021bi, pentru sprijinirea publica\u021biilor tip\u0103rite, pentru sprijinirea \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului, a cercet\u0103rii, a tot ceea ce \u021bine de spirit.
\nCultura o fac oamenii de cultur\u0103, cei educa\u021bi s\u0103 vibreze la ceea ce \u021bine de spirit \u0219i nu de stomac. C\u00e2nd spui c\u0103 nu ai bani pentru fapte culturale \u0219i invoci \u201ecriza economic\u0103\u201d te adresezi, de fapt, stomacului celorlal\u021bi, nu min\u021bii lor. E aici un act deliberat de mic\u0219orare \u00een ochii proprii a unei \u00eentregi na\u021biuni. Ceea ce nici r\u0103zboaiele, nici foametea, nici invaziile repetate n-au reu\u0219it de-a lungul vremii, uite c\u0103 reu\u0219e\u0219te, \u00een c\u00e2teva decenii, o ceat\u0103 de histrioni, de oportuni\u0219ti, de veleitari \u0219i impostori: s\u0103-l \u00eentoarc\u0103 pe homo sapiensis la homo neanderthalensis.<\/p>\n


\nINTERVIU<\/strong><\/p>\n

Poezia \u0219i-a pierdut tot mai mult din specificitatea real\u0103 \/ normal\u0103…<\/em><\/p>\n

ION BELDEANU<\/strong><\/p>\n

Domnule Beldeanu, anul acesta a\u021bi s\u0103rb\u0103torit 70 de ani de la \u00eenfiin\u021barea SSB. Ce loc ocup\u0103 aceast\u0103 societate \u00een universul dvs personal?
\nNu \u0219tiu dac\u0103 despre mine ar trebui s\u0103 vorbesc, \u00eens\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 fiu obiectiv, voi spune c\u0103 existen\u021ba noastr\u0103 literar\u0103, a celor de la Suceava, nu poate fi corelat\u0103, \u00een\u021beleas\u0103 dec\u00e2t cu cea a Societ\u0103\u021bii Scriitorilor Bucovineni, pe care am reactivat-o imediat dup\u0103 evenimentele din decembrie 1989. De altfel, afund am reluat elementele de rezisten\u021b\u0103 ale mi\u0219c\u0103rii literare din Bucovina, ceea ce explic\u0103 \u0219i existen\u021ba S S B \u0219i a \u201eBucovinei Literare”. Pentru c\u0103 noi – ne place s-o spunem ap\u0103sat – i-am avut \u00eenainta\u0219i pe cei care formau c\u00e2ndva la Cern\u0103u\u021bi coloana de rezisten\u021b\u0103 numit\u0103 Bucovina a literaturii rom\u00e2ne: Mircea Streinul. Traian Chelariu, Iulian Vesper, E.Ar. Zaharia. George Drumur, Teofil Lianu \u0219.a.
\nNoi n-avem cum dec\u00e2t s\u0103 ne raport\u0103m la aceast\u0103 flamur\u0103 de rezisten\u021b\u0103, prea pu\u021bin luat\u0103 \u00een seam\u0103 de cei care ar trebui s-o ia, adic\u0103 de critica \u0219i istoria literara de azi. De altfel \u201esupraveghetorii” \u00een cauz\u0103 nici nu se omoar\u0103 s\u0103-\u0219i corecteze viziunea ori privirea \u00eent\u00e2mpl\u0103toare sau de moment ocazional ei pierz\u00e2nd din vedere c\u0103 Bucovina e o entitate istoric\u0103 irepetabil\u0103.<\/p>\n

Sunte\u021bi cunoscut \u2014 \u00een \u021bar\u0103 \u0219i nu numai \u2014 ca poet, dar \u0219i ca \u201emanager cultural\u201d al uneia dintre cele mai importante publica\u021bii literare de la noi, \u201eBucovina literar\u0103\u201d. Vorbi\u021bi-ne despre echipa cu care lucra\u021bi \u0219i despre proiectele pe care vi le-a\u021bi propus.
\nPreluarea unei publica\u021bii de factura celei despre care discut\u0103m (\u201eBucovina Literar\u0103”) presupune o mare responsabilitate. N-a\u0219 vrea s\u0103 sune altfel, dar cred c\u0103 \u201eBucovina literar\u0103\u201d constituie de mult\u0103 vreme un reper pentru publicistica literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103. Fac aceast\u0103 afirma\u021bie care ar putea s\u0103 par\u0103 ambi\u021bioas\u0103, pentru c\u0103 observ lejeritatea, chiar superficialitatea cu care sunt g\u00e2ndite unele publica\u021bii de aceea\u0219i factur\u0103.
\nC\u0103 fiecare grup din cutare ora\u0219 vrea s\u0103 se afirme, mai exact s\u0103 ias\u0103 \u00een eviden\u021b\u0103 cu un periodic de genul despre care discut\u0103m, e o realitate. Numai c\u0103 multe din aceste ie\u0219iri nu se remarc\u0103 prin nimic dec\u00e2t prin inten\u021bie. \u00eencerca\u021bi s\u0103 r\u0103sfoi\u021bi asemenea mostre \u0219i v\u0103 ve\u021bi convinge. Recent eu am avut proasta inspira\u021bie de mi-am spus f\u0103r\u0103 \u00eenconjur p\u0103rerea despre o anume publica\u021bie, ap\u0103rut\u0103 de c\u00e2\u021biva ani, proast\u0103 desigur, dar care se revendic\u0103 a avea \u201er\u0103d\u0103cini\u201d de nu \u0219tiu c\u00e2nd. De altfel chestia cu revendicarea, deci cu trimiterea la \u201er\u0103d\u0103cini” publicistice de odinioar\u0103, aproape imposibil de controlat, a devenit o manier\u0103. \u0218i persoana \u00een cauz\u0103 s-a sup\u0103rat \u0219i a renun\u021bat s\u0103-mi mai r\u0103spund\u0103. De unde se vede c\u0103 parte din publicistica de factur\u0103 literar\u0103 plute\u0219te pe orgolii de genul celor men\u021bionate.
\nDou\u0103 cuvinte \u0219i despre echipa noastr\u0103: este mai mult dec\u00e2t insuficient\u0103, ca s\u0103 nu zic minuscul\u0103, \u0219i \u00een aceste vitrege condi\u021bii \u00eencerc\u0103m s\u0103 rezist\u0103m curen\u021bilor nefavorabili, \u00eendeosebi inspira\u021biei de moment, adic\u0103 proastei calit\u0103\u021bi. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, r\u0103m\u00e2ne de v\u0103zut..<\/p>\n

Revista a reflectat, permanent, problemele scriitorilor rom\u00e2ni din Bucovina \u201ecare ne doare\u201d. Mai sunt scriitorii capabili s\u0103 trezeasc\u0103 \u201edin somnul cel de moarte” un popor?
\nA fost o vreme \u00een care \u201eBucovina Literar\u0103\u201d sus\u021binea cu mai mult\u0103 ardoare cauza spiritualit\u0103\u021bii bucovinene indiferent de deciziile dure ale istoriei, \u0219tiindu-se c\u0103 Bucovina nu mai este o entitate lingvistic\u0103 \u0219i geografic\u0103 singular\u0103. Adev\u0103rul e, dac\u0103 intereseaz\u0103, c\u0103 prietenii \u0219i colegii no\u0219tri de la Cern\u0103u\u021bi sunt nevoi\u021bi s\u0103 suporte consecin\u021bele nedrepte ale acestei realit\u0103\u021bi. Am sa v\u0103 dau doar un exemplu. \u00een luna noiembrie trecut (deci 2008) noi, SSB. am organizat s\u0103rb\u0103torirea a 70 de ani de existen\u021b\u0103 a Societ\u0103\u021bii Scriitorilor Bucovineni. (Am consemnat evenimentul, numai c\u0103 \u0219i celelalte publica\u021bii au preferat s\u0103 tac\u0103: din invidie sau din indiferent\u0103 De\u0219i nu era cazul.)
\nLa \u00eent\u00e2lnirea festiv\u0103 de la Biblioteca Bucovinei \u201eI.G. Sbiera\u201d din Suceava a vorbit. \u00eentre al\u021bii, poetul Ilie T. Zegrea de la Cern\u0103u\u021bi. El a punctat. \u00eentre altele, drama limbii \u0219i literaturii rom\u00e2ne din partea ocupat\u0103 a Bucovinei, adic\u0103 din Ucraina, \u0219i a eviden\u021biat starea de subordonare pe care trebuie s-o suporte intelectualitatea rom\u00e2n\u0103 din zona Cern\u0103u\u021bilor. Numai c\u0103 atitudinea lui Ilie T. Zegrea a ajuns repede la urechile localnicilor ucrainieni de acolo, fapt care i-a adus prietenului nostru numai nepl\u0103ceri ce au \u00eensemnat intern\u0103ri \u00een spital, retragere din fa\u021ba \u0219efilor porni\u021bi \u00eempotriva sa, a\u0219teptarea tacit\u0103 a trecerii timpului.
\nCam a\u0219a stau lucrurile ast\u0103zi.<\/p>\n

\u00cen ce mod crede\u021bi c\u0103 este ast\u0103zi influen\u021bat un scriitor de politic\u0103?
\nAia se pot da dou\u0103 r\u0103spunsuri: unul pentru cei implica\u021bi \u00een via\u021ba politic\u0103 – \u0219i sunt \u00eenc\u0103 suficiente asemenea cazuri \u2014 \u0219i altul pentru scriitorii care n-au nimic cu derularea de ordin politic a realit\u0103\u021bii. De altfel subiectul \u00eenc\u0103 re\u021bine aten\u021bia, numai c\u0103 distinctive devin obligatorii Vremea c\u00e2nd Lauren\u021biu Ulici, Nicolae Manolescu ori Ana Blandiana se aflau \u00een Parlament a cam trecut.
\nDar c\u00e2t timp scriitorii sunt trata\u021bi a\u0219a cum sunt trata\u021bi nici nu v\u0103d o apropiere a acestora de arenele politice. E suficient s\u0103 numesc un singur element care define\u0219te situa\u021bia: cartea. Intereseaz\u0103 \u00een vreun fel autorit\u0103\u021bile de azi realitatea \u00een care exist\u0103 cartea cerut\u0103, cartea a\u0219teptat\u0103, modul In care aceasta \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te locul ce i se cuvine? A\u0219a c\u0103 influen\u021ba de care se vorbe\u0219te nu poate fi dec\u00e2t negativ\u0103.<\/p>\n

\u00centre \u201eatitudine social\u0103” \u0219\/ \u201eart\u0103 pentru art\u0103” pentru ce a\u021bi opta, dac\u0103 a\u021bi fi pus in situa\u021bia de a alege?
\nNu cred c\u0103 scriitorul trebuie s\u0103 se ata\u0219eze de un singur crez (din cele dou\u0103 nominalizate). Dac\u0103, presupunem, ar deveni adeptul clasicei disponibiliz\u0103ri (\u201epentru art\u0103\u201d), autorul ar r\u0103m\u00e2ne probabil suspendat, adic\u0103 rupt de via\u021ba social\u0103. Ceea ce a\u0219a cum men\u021bionam, devine un non sens, o contradic\u021bie a realit\u0103\u021bii de care depindem.<\/p>\n

Sunte\u021bi un poet remarcabil, dublat de un eseist de mare for\u021b\u0103. Citindu-v\u0103 volumele recente, am constatat c\u0103 refuza\u021bi \u201e\u00eennoirea”, respectiv \u201epostmodernizarea” poeziei pe care o scrie\u021bi. Ce \u0219anse de supravie\u021buire \u201eestetic\u0103” \u00eei da\u021bi poeziei scrise de dou\u0103mii\u0219ti \/ fracturi\u0219ti \/ autentici\u0219ti \/ post sau transmoderni\u0219ti?
\nMul\u021bumindu-v\u0103 pentru aprecieri, \u021bin totu\u0219i s\u0103 intervin, s\u0103 fac, altfel zis o precizare: nu refuz \u00eennoirea, numai c\u0103 evolu\u021bia spre care alunec\u0103 poezia, de pild\u0103, nu poate duce dec\u00e2t la anularea acesteia, mai exact spus, la ruperea rela\u021biilor sale normale cu cititorul, cu cel c\u0103ruia i se ofer\u0103 produsul estetic numit literatur\u0103.
\nParcurge\u021bi a\u0219a-zisa poezie cultivat\u0103 de dou\u0103mii\u0219ti, de pild\u0103, \u0219i de cei care vin cu ei \u0219i dup\u0103 ei \u00eendeosebi. Enun\u021burile \u00een cauz\u0103 (cu care cei aminti\u021bi jongleaz\u0103 cu o rapiditate aiuritoare) se vor rupe din normalitatea sintactic\u0103 a discursului logic, dar sfideaz\u0103, mai exact spus, ordinea sintactic\u0103 \u0219i logic\u0103. Or aceste emana\u021bii de factur\u0103 lingvistic\u0103, s\u0103 zicem, nu au cum s\u0103 devin\u0103 enun\u021buri fire\u0219ti, acceptate drept expresii artistice c\u00e2nd derularea lor nu se vrea altfel dec\u00e2t rupt\u0103 de cursivitatea normal\u0103. M\u0103 \u00eendoiesc, la urma urmei, de supravie\u021buirea acestor forme nefire\u0219ti ori mai exact a acestor abateri voite de la cursul real al discursului verbal, dac\u0103 mai poate fi numit astfel. Dac\u0103 derularea social\u0103, paralizat\u0103 de crize de tot felul \u0219i de interven\u021bii c\u0103rora e greu s\u0103 le g\u0103se\u0219ti o explica\u021bie, va merge a\u0219a, de-a rostogolul, peste normalitatea fireasc\u0103 a existen\u021bei, atunci abera\u021bia va \u00eenlocui normalitatea. <\/p>\n

Poate fi considerat trivialul o categorie estetic\u0103?
\nPoate… R\u0103m\u00e2ne \u00eens\u0103 de re\u021binut cine \u00eel sus\u021bine \u0219i cu ce scop.<\/p>\n

\u201eCriza” literaturii este \u00eenso\u021bit\u0103, \u00een discu\u021bii mai mult sau mai pu\u021bin docte, de afirma\u021bia c\u0103 poezia a obosit, c\u0103 trebuie s\u0103 se cufunde ad\u00e2nc \u00een abjec\u021bie, desfr\u00e2nare \u0219i ur\u00e2t pur \u0219i simplu, pentru ca s\u0103 existe \u0219ansele unui nou \u00eenceput. Ce crede un poet despre aceste idei?
\nExist\u0103 aceast\u0103 criz\u0103 (\u00een care se pare c\u0103 ne afund\u0103m tot mai mult) \u0219i la una din \u00eentreb\u0103rile anterioare am relatat \u00een ce fel se manifest\u0103. Adaug doar am\u0103nuntul de care se \u0219tie desigur: poezia \u0219i-a pierdut tot mai mult din specificitatea real\u0103 \/ normal\u0103 alunec\u00e2nd evident p\u00e2n\u0103 la nivelul de consemnare alogic\u0103 a st\u0103rilor propuse de autori, dar care au prea pu\u021bin\u0103 tangen\u021b\u0103 cu normalitatea. Falsa poezie propus\u0103 de ultimele genera\u021bii (excep\u021bii exist\u0103, bine\u00een\u021beles) nu se vrea altceva dec\u00e2t o nociv\u0103 sfidare a cursivit\u0103\u021bii lingvistice, a gramaticii clasice In folosul sau \u00een favoarea aberantelor jocuri de cuvinte, de multe ori \u00eembibate de expresii sau formule preluate din englez\u0103 sau, mai rar, din francez\u0103. Spre a dovedi ce? (S\u0103 se explice astfel absen\u021ba c\u0103r\u021bii de poezie \u00een libr\u0103rii? Oricum explica\u021bia dat\u0103 de cei ce vegheaz\u0103 asupra rafturilor sun\u0103 f\u0103r\u0103 echivoc: nu se cere.)
\nOpinia poetului depinde de grupul din care crede acesta c\u0103 face parte sau la care ader\u0103. Se poate afirma desigur c\u0103 \u201epoezia a obosit\u201d, c\u0103 formele el de existen\u021b\u0103 par \u00eemb\u0103tr\u00e2nite, vl\u0103guite, In contradic\u021bie cu nervozitatea actualit\u0103\u021bii Se poate, eventual, vorbi de un nou \u00eenceput? Al cui \u00eenceput?!<\/p>\n

Cum explica\u021bi \u201erevolta” \u00eempotriva lui Eminescu \u0219i etichetele dure care i s-au aplicat?
\nCele zise anterior se afl\u0103 \u00een str\u00e2ns\u0103 rela\u021bie cu nefireasca \u201erevolt\u0103” anti-eminescian\u0103. Oricum, chiar dac\u0103 r\u0103zvr\u0103tirile r\u0103zle\u021be, ce mai apar din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, nu s-au \u00eencheiat, nu trebuie s\u0103 ne facem griji. Eminescu n-are cum s\u0103 fie anulat de ironiile alarmiste cultivate de unii dintre denigratorii s\u0103i.<\/p>\n

\u0218i o ultim\u0103 \u00eentrebare: mai viseaz\u0103 p\u0103durile Bucovinei, domnule Beldeanu?
\nTrimiterea la p\u0103durile Bucovinei, pe care eu am mizat nu de pu\u021bine ori \u00een textele mele, chiar \u0219i \u00een poezie uneori, nu mai are relevan\u021ba de odinioar\u0103.
\nAm v\u0103zut de cur\u00e2nd un film documentar \u00een care \u021binta viza netrebniciile actuale din zonele forestiere. Devenind proprietari, unii dintre proaspe\u021bii posesori ai \u00eentinderilor de aur verde n-au f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 profite de \u00eemprejur\u0103ri. Drept urmare nu pu\u021bine dintre suprafe\u021bele v\u0103lurite de p\u0103duri au devenit goluri de spaim\u0103, suprafe\u021be abandonate peste care domin\u0103 urmele fo\u0219tilor copaci, deci cioatele hidoase ce-\u021bi dau impresia abandonului \u0219i inutilit\u0103\u021bii. P\u0103durile de alt\u0103dat\u0103 nu mai au frumuse\u021bea \u0219tiut\u0103, ele devenind ni\u0219te suprafe\u021be silvestre de a\u0219teptare peste care oric\u00e2nd poate cobor\u00ee l\u0103comia acaparatoare.<\/p>\n

A consemnat Valeria Manta T\u0103icu\u021bu<\/strong><\/p>\n


\nIon Beldeanu<\/strong>
\n\"\"

E dreptul t\u0103u<\/strong><\/p>\n

Nici o schimbare, deci nici o schimbare
\ndoar un pumn de imagini
\n\u0219i speran\u021ba cuib\u0103rindu-se
\n\u00een spatele primei \u00eentreb\u0103ri<\/p>\n

\u00cenving\u0103torii dorm \u00eentr-un ochi
\nde cioc\u00e2rlie \u00eencrez\u0103tori
\n\u00een c\u00e2ntecul ei g\u00e2lg\u00e2itor<\/p>\n

\u00cemi spun totu\u0219i: e dreptul t\u0103u
\ns\u0103 intri \u00eentr-o p\u0103dure de mesteceni
\n\u0219i s\u0103 mori acoperit
\nde o palid\u0103 ninsoare.<\/p>\n


\nAl. S\u0102NDULESCU<\/strong>
\n\"\"

Not\u0103 biobibliografic\u0103<\/strong><\/p>\n

Al. S\u0103ndulescu, membru al USR, istoric \u0219i critic literar, editor \u0219i memorialist, s-a n\u0103scut la 13 iunie 1929 \u00een Ple\u0219e\u0219ti \u2014 Podgoria, jude\u021bul Buz\u0103u. A absolvit Liceul \u201eRegele Ferdinand\u201d din R\u00e2mnicu S\u0103rat \u00eentre 1940-1948, apoi Facultatea de Filologie a Universit\u0103\u021bii din Bucure\u0219ti (licen\u021ba \u00een 1952), unde i-a avut profesori pe G. C\u0103linescu. Tudor Vianu, Al. Rosetti, lorgu Iordan. Lucreaz\u0103 mai \u00eent\u00e2i ca redactor la Editura de Stat pentru Literatur\u0103 \u0219i Art\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een 1958, c\u00e2nd i se desface contractul de munc\u0103 din cauza dosarului, tat\u0103l s\u0103u afl\u00e2ndu-se \u00een \u00eenchisoare ca de\u021binut politic.
\nDin 1963 \u0219i p\u00e2n\u0103 la ie\u0219irea la pensie, \u00een 1997, este cercet\u0103tor, \u0219ef de sector la Institutul de Istorie \u0219i Teorie literar\u0103 \u201eG. C\u0103linescu\u201d. \u00eentre 1991-1996 a fost redactor-\u0219ef al \u201eRevistei de istorie \u0219i teorie literar\u0103\u201d, \u00een 1972, ob\u021bine titlul de doctor \u00een filologie cu o tez\u0103 despre literatura epistolar\u0103, publicat\u0103 \u00een volum cu acela\u0219i titlu. A colaborat la numeroase periodice, precum \u201eGazeta literar\u0103\u201d, \u201eRom\u00e2nia literar\u0103\u201d, \u201eVia\u021ba Rom\u00e2neasc\u0103\u201d, \u201eLuceaf\u0103rul\u201d, \u201eJurnalul literar\u201d, \u201eAdev\u0103rul literar \u0219i artistic\u201d, \u201eAteneu\u201d, unde \u00een anii ’70 a sus\u021binut rubrica \u201eFi\u0219e de istorie literar\u0103\u201d.
\nA debutat \u00een 1958 cu monografia \u201eG. Top\u00e2rceanu\u201d, urmat\u0103 de \u201eDelavrancea\u201d (1964, 1970), \u201eDuiliu Zamfirescu\u201d (1969), acestuia consacr\u00e2ndu-i mai multe studii \u0219i edi\u021bii. Pentru volumul \u201eScrisori inedite\u201d (1967) a primit premiul \u201eB.P. Hasdeu\u201d al Academiei Rom\u00e2ne, iar pentru \u00eentreaga edi\u021bie a coresponden\u021bei (1984-1985), premiul Asocia\u021biei Scriitorilor din Bucure\u0219ti. Au urmat o serie de culegeri de studii \u0219i articole, precum \u201eCitind, recitind\u201d (1973), \u201eContinuit\u0103\u021bi\u201d (1976), \u201ePortrete \u0219i analize literare” (1982), \u201eConstela\u021bii literare\u201d (1998), \u201eAcele puncte lucii” (2004).
\nAl. S\u0103ndulescu a fost atras de asemenea de opera lui Liviu Rebreanu, public\u00e2nd o \u201eIntroducere \u00een opera lui Liviu Rebreanu” (1976) \u0219i un studiu despre \u201eP\u0103durea sp\u00e2nzura\u021bilor\u201d (2002). O alt\u0103 preocupare a istoricului literar a fost eseistica lui Paul Zarifopol din care, \u00eentre 1971-1998, a f\u0103cut s\u0103 apar\u0103 mai multe edi\u021bii.
\nDup\u0103 1989, Al. S\u0103ndulescu s-a afirmat \u0219i ca memorialist cu volumele \u201eEfectele dosarului dalma\u021bian\u201d (1995) \u0219i \u201eOpera\u021bia pe cord deschis\u201d (2002), dar \u0219i prin studierea genului. Volumul s\u0103u, \u201eMemoriali\u0219ti rom\u00e2ni\u201d (2003), se afl\u0103 acum la edi\u021bia a doua sub titlul \u201e\u00eentoarcere \u00een timp. Memoriali\u0219ti rom\u00e2ni\u201d (2008).<\/p>\n

Ora\u0219ul \u0219i dasc\u0103lii mei<\/strong><\/p>\n

De\u0219i capital\u0103 de jude\u021b, R\u00eemnicu-S\u0103rat era un or\u0103\u0219el de provincie, a\u0219ezat pe malul st\u00e2ng al r\u00eeului cu acela\u0219i nume, cam unde se \u00eentretaie dealul cu c\u00eempia. La numai c\u00ee\u021biva kilometri spre nord-vest \u00eencepeau podgoriile. \u00een partea opus\u0103, \u00eenspre Br\u0103ila, se \u00eentinde B\u0103r\u0103ganul. At\u00e2t calea ferat\u0103 c\u00eet \u0219i \u0219oseaua na\u021bional\u0103 urmeaz\u0103 cel pu\u021bin \u00eentre Buz\u0103u \u0219i Foc\u0219ani, aceea\u0219i linie de demarca\u021bie a celor dou\u0103 forme de relief. Ca orice t\u00eerg de alt\u0103dat\u0103, avea \u0219i R\u00eemnicul \u201eStrada Mare\u201d, ce-l str\u0103b\u0103tea pe c\u00eeteva sute de metri de la nord la sud, pe care se aliniau, de o parte \u0219i de alta, pr\u0103v\u0103lii de toate felurile. Negustorii erau rom\u00e2ni, dar \u0219i destui greci \u0219i armeni \u0219i mai cu seam\u0103 evrei, care, la c\u00ee\u021biva ani dup\u0103 r\u0103zboi au \u00eenceput s\u0103 emigreze \u00een num\u0103r din ce \u00een ce mai mare. L\u00eeng\u0103 magazinul de stofe \u0219i confec\u021bii al lui Stelian Caloinescu. se g\u0103sea drogheria lui Vafiadis \u0219i ceva mai sus, magazinul de cafea \u0219i rahat al lui Vahan M\u0103g\u00eerdicean, un b\u0103rbat \u00een v\u00eerst\u0103, cu fa\u021ba smolit\u0103 \u0219i cu buzele groase, parc\u0103 sorbind pururea dintr-o cea\u0219c\u0103 aburind\u0103. Cam peste drum, era farmacia Aristotel Gheorghiu, \u00een care, c\u00eend intrau, ca \u00een toate farmaciile, b\u0103rba\u021bii \u00ee\u0219i scoteau c\u0103ciula sau p\u0103l\u0103ria. Mai jos, de partea cealalt\u0103, al\u0103turi de tipografia lui lui lorgu Constantiniu (\u201ePoporul\u201d) acesta, un omule\u021b mic \u0219i chel, \u00ee\u0219i etala vitrinele str\u0103lucitoare magazinul de sticl\u0103rie \u0219i \u201eporcelanuri\u201d al lui Zindelovici \u0219i mezel\u0103ria unui polonez, \u0218levi\u021bki, ro\u0219u ca un parizer; chiar din u\u0219\u0103 te \u00eemb\u0103tau, cu mirosurile lor apetisante, jamboanele, salamurile \u0219i ghiudemurile. \u00een anii c\u00eend am intrat eu \u00een liceu, mai exista m\u0103cel\u0103ria Co\u0219erea (ai c\u0103rei patroni, tat\u0103 \u0219i fiu, erau nemaipomenit de gra\u0219i, poate \u0219i din cauza profesiei?) \u0219i cofet\u0103ria Horenga, ce avea tot felul de pr\u0103jituri, dintre care nu pot uita albele cataifuri \u0219i mult \u00eensiropatele sarailii. Pl\u0103cint\u0103riile nu lipseau nici ele, ca aceea a lui Atanasiu sau a lui \u021a\u0103pulescu, din pia\u021b\u0103. La \u00eenceputul str\u0103zii Domne\u0219ti exista un mare magazin de fier\u0103rie al fra\u021bilor Teodorescu, iar pe bulevardul Foc\u0219ani, pr\u0103v\u0103lia lui Carol Schwartz, unde g\u0103seai de toate, de la gust\u0103m ca\u0219caval, icre, m\u0103sline, hamsii la hamuri de cai, de la halva \u0219i lum\u00e2n\u0103ri \u0219i s\u0103pun, ta sape, coase \u0219i fiare de plug. Libr\u0103riile Niculescu \u0219t Anton au \u00eenceput a fi concurate de prin 1944-45 de libr\u0103ria Mohor (patronul purta ni\u0219te ochelari cu multe dioptrii), unde puteai consulta nemijlocit rafturile \u0219i de unde mi-am cump\u0103rat cele mai multe c\u0103r\u021bi de literatur\u0103. Firmele erau \u0219i ele care mal de care mai sugestive \u0219i mai \u021bip\u0103toare. Un restaurant se numea \u201eLa roata lumii”, o croitorie \u201eLa primul rang”, me\u0219terul fiind \u201ediplomat al Academiei de croit din Paris”, o b\u0103c\u0103nie \u201eLa Tarapanaua\u201d, alte pr\u0103v\u0103lii cu articole de nun\u021bi \u0219i botezuri \u201eLa mireasa\u201d, \u201eCoroana” etc. \u00een pia\u021b\u0103, se aflau halele de carne \u0219i de pe\u0219te, construc\u021bie foarte asem\u0103n\u0103toare cu cea din Pia\u021ba Domenii, de la Bucure\u0219ti. Tot acolo era Prim\u0103ria \u0219i Poli\u021bia, iar \u00een spatele lor, Biserica-M\u0103n\u0103stirea, unde profesorul nostru de religie, p\u0103rintele Ro\u0219escu, ne obliga ne obliga s\u0103 ne ducem dumineca la slujb\u0103. Privindu-i st\u00eelpii din pronaos, cu frumoase decora\u021bii florale, s\u0103pate cu migal\u0103 \u00een piatr\u0103, nu \u0219tiam c\u0103 dateaz\u0103 din epoca br\u00eencoveneasc\u0103. Existau \u00een alt punct al ora\u0219ului \u0219i temeliile unei biserici a lui \u0218tefan cel Mare pe care se construise catedrala \u201eCuvioasa Paraschiva\u201d.
\nRevenind la Strada Mare, aceasta cobora spre Gr\u0103dina public\u0103, br\u0103zdat\u0103 de alei \u0219i cu un chio\u0219c central, unde uneori c\u00eenta muzica militar\u0103, se \u00eentret\u0103ia cu bulevardul umbrit de castani ce trecea pe l\u00eeng\u0103 Palatul administrativ (Tribunalul \u0219i Prefectura), cl\u0103dire impun\u0103toare \u00een stil neo-clasic \u0219i ducea mai departe la cocheta gar\u0103, m\u00e2ndrie a r\u00e2mnicenilor, pentru c\u0103 o considerau, pe bun\u0103 dreptate, mai frumoas\u0103 dec\u00eet cele din Buz\u0103u \u0219i Foc\u0219ani. Ca s\u0103 ajung\u0103 la timp \u0219i s\u0103-\u0219i care bagajele, c\u0103l\u0103torii luau, de obicei, o tr\u0103sur\u0103 (o birj\u0103), dintre numeroasele care circulau \u00een ora\u0219. Ro\u021bile erau \u00eencinse cu un cauciuc sub\u021bire \u00een locul \u0219inei de fier, \u00eenc\u00eet pe caldar\u00eemul de piatr\u0103 cubic\u0103 nu se auzea de la distan\u021b\u0103 dec\u00eet tropotul sacadat al cailor. \u00centorc\u00eendu-te de la gar\u0103, pe st\u00eenga, te \u00eent\u00eempina cu zidurile albe, Spitalul jude\u021bean, apoi, \u00een fundul unei cur\u021bi vaste, Liceul comercial \u0219i, pe aceea\u0219i parte, dincolo de Prefectur\u0103, \u0218coala primar\u0103 nr.3. \u00een vecin\u0103tatea ei, mai jos, pe strada Carol, prelungire a Str\u0103zii Mari, se \u00een\u0103l\u021b\u0103 Liceul teoretic de b\u0103ie\u021bi \u201eRegele Ferdinand”, unde am \u00eenv\u0103\u021bat eu \u00eentre 1940-1948. Cl\u0103dire cu dou\u0103 niveluri, cu ferestre \u00eenalte, boltite deasupra \u00een c\u0103r\u0103mid\u0103 aparent\u0103, liceul (mai \u00eent\u00eei gimnaziul) fusese \u00eenfiin\u021bat \u00een 1889. Terenul pentru construc\u021bie provenea din dona\u021bia lui C.C. Datculescu, cel care scosese la R\u00eemnic \u0219i apoi la Bucure\u0219ti \u201eGazeta s\u0103teanului”, unde publicaser\u0103 Caragiale, Co\u0219buc \u0219i C. Dobrogeanu-Gherea. Aspectul \u0219colii din 1940 era cel de dup\u0103 primul r\u0103zboi mondial, c\u00eend se efectuase supraetajarea \u0219i vechiul nume \u201eVasile Boerescu” fusese \u00eenlocuit cu al regelui \u00eencoronat la Alba lulia, ca rege al Rom\u00e2niei Mari. Intrarea principal\u0103, rezervat\u0103 numai profesorilor, d\u0103dea \u00eentr-un culoar foarte larg \u0219i de acolo \u00eentr-un hol, av\u00eend \u00een fa\u021b\u0103 amfiteatrul, \u00een st\u00eenga cancelaria, cu o mas\u0103 lung\u0103, \u00eenconjurat\u0103 de fotolii tapi\u021bate, iar \u00een dreapta, cabinetul directorului. Urmau s\u0103lile de clas\u0103 de la parter \u0219i, urc\u00eend pe sc\u0103ri, de la etaj. A doua intrare, destinat\u0103 elevilor, trecea direct din strad\u0103 prin curtea destul de larg\u0103, \u00een mijlocul c\u0103reia se afla o troi\u021b\u0103; \u00een fund, oarecum izolat\u0103, sala de gimnastic\u0103. \u00een clase, ajungeam pe dou\u0103 u\u0219i laterale din spatele \u0219colii. Tot pe acolo, coboram la subsol, unde \u021binea un \u201ebufet\u201d mo\u0219 Panaite, b\u0103rbat cu o pereche de must\u0103\u021bi bogate \u0219i bine r\u0103sucite, de la care \u00een recrea\u021bia mare puteam cump\u0103ra un sandvi\u0219 cu salam sau un coltuc de p\u00eeine \u0219i un strugure. La bufet \u0219i prin ungherele subsolului se mai \u0219i \u201echiulea\u201d c\u00eend erai cu lec\u021bia nepreg\u0103tit\u0103 la un profesor prea sever. \u00een curtea \u0219colii, la fiecare \u00eenceput de an, avea loc un veritabil t\u00eerg de carte, elevii mai mari oferind spre v\u00eenzare manuale ce nu le mai trebuiau din anii preceden\u021bi. \u201eNou\u0103, nou\u021b\u0103, veche, neumblat\u0103\u201d, strigau glume\u021bii care nu prea se osteniser\u0103 cu buchiseala. \u00een sala de gimnastic\u0103, \u00een afara orelor de educa\u021bie fizic\u0103 ale profesorului Stelian Leu (c\u0103\u021b\u0103ratul pe fr\u00e2nghii, s\u0103ritul pe \u201eaparate\u201d) se desf\u0103\u0219urau \u0219i diverse festivit\u0103\u021bi. La fiecare 30 ianuarie, de Sf. Trei Ierarhi, se s\u0103rb\u0103torea patronul liceului. Directorul ne \u021binea o scurt\u0103 cuv\u00eentare \u0219i apoi, la ie\u0219irea din sal\u0103, fiec\u0103ruia ni se d\u0103dea c\u00eete o gogoa\u0219\u0103 dintr-un imens lighean pe care abia-l putea \u021bine \u00een bra\u021be \u201enea Mitic\u0103\u201d, zis \u0219i \u201eEnglezul\u201d, omul de serviciu al liceului.
\nDe\u0219i tot cursul inferior l-am f\u0103cut \u00een timpul r\u0103zboiului, c\u00eend unii profesori fuseser\u0103 mobiliza\u021bi, n- am dus lips\u0103 de dasc\u0103li buni, chiar dac\u0103 modelele lor nu se dovedeau totdeauna cele mai potrivite. Unii erau suspicio\u0219i, te \u201eluau la ochi\u201d, cum spuneam noi, al\u021bii manifest\u00eend accese de violen\u021b\u0103, \u00eenso\u021beau notarea de c\u00eeteva palme zdravene, ceea ce, mai ales \u00een clasele mari, ne ap\u0103rea ca degradant. \u00een to\u021bi anii de liceu, am avut trei directori notabili: pe Stelian Cucu, Ion S\u0103ndulescu \u0219i, mult\u0103 vreme, pe Ion Nestorescu. Stelian Cucu venea cu o temeinic\u0103 preg\u0103tire filologic\u0103 \u0219i estetic\u0103. Pe deasupra era \u0219i poet (publicase c\u00eeteva plachete) \u0219i… v\u00een\u0103tor, mai mult spre a-\u0219i satisface nevoia de visare \u00een s\u00eenul naturii, dec\u00eet pentru a-\u0219i atinge cine \u0219tie ce performan\u021be cinegetice. Conducea revista liceului, Glas t\u00een\u0103r, unde a publicat ample studii despre Creang\u0103, Hasdeu \u0219i N. lorga, care conferen\u021biase c\u00eendva \u00een ora\u0219ul nostru. Stelian Cucu purta cioc (de unde i se tr\u0103sese \u0219i porecla) \u0219i vorbea gutural, parc\u0103 ne\u00eencrez\u0103tor \u00een sensibilitatea \u0219i mai ales \u00een considera\u021bia noastr\u0103 pentru poezie. De la el am \u00eenv\u0103\u021bat gramatica \u0219i modul de a face analiza unui text literar, la nivelul, desigur, al clasei a IV-a de liceu, de pe atunci. Tot Stelian Cucu mi-a \u00eendrumat lecturile acelei v\u00eerste, care con\u021bineau, \u00een chip obligatoriu, \u00een afar\u0103 de Eminescu, Creang\u0103, Caragiale \u0219i Slavici, Via\u021ba la \u021bar\u0103 a lui Duiliu Zamfirescu, nuvelele lui I. Al. Br\u0103tescu-Voine\u0219ti \u0219i c\u00eeteva din marile romane ale lui Sadoveanu. C\u00eend adolescen\u021ba noastr\u0103 se apropia de apogeu, profesorul plecase din R\u00eemnic. Lucrarea lui avea s\u0103 fie continuat\u0103 de Ion S\u0103ndulescu (simpl\u0103 coinciden\u021b\u0103 de nume ou al subsemnatului), natur\u0103 blajin\u0103, citindu-ne lungi fragmente literare \u00een clas\u0103 \u0219i \u00eentreb\u00eendu-ne el \u00eensu\u0219i \u00eenc\u00eentat \u201eV-a pl\u0103cut, b\u0103ie\u021bi?\u201d Prin felul s\u0103u de a alege textele, ca \u0219i prin acela, a\u0219 zice familiar, de a le comenta, orele lui \u00eensemnau pentru noi o pl\u0103cere, ce venea ca un r\u0103spuns afirmativ la interoga\u021bia, aparent naiv\u0103, dar \u021bintind mima impresiei estetice Ion S\u0103ndulescu (\u201enea Nicu\u201d, \u00een limbajul elevilor) fusese, un an sau doi, primar al ora\u0219ului. \u00een timpul guvern\u0103rii Antonescu, motiv pentru care, dup\u0103 1948, a \u00eenceput s\u0103 fie persecutat. H\u0103r\u021buit de anchete \u0219i urm\u0103riri \u2014 nu \u0219tiu dac\u0103 nu cumva o fi fost \u0219i arestat -\u2022 blajinul nostru profesor a f\u0103cut, din cauza spaimei, o nevroz\u0103 at\u00eet de puternic\u0103, \u00eenc\u00eet a murit \u00eenainte de vreme.
\nIon Nestorescu (\u201enea Ionel\u201d), profesor de Geografie, era un tip flegmatic, av\u00eend obiceiul \u201es\u0103 ia la ochi”, de regul\u0103 din motive minore, \u0219i – ceea ce ni se p\u0103rea mai grav \u2014 c\u0103-\u0219i schimba cu greu p\u0103rerea. Dar era tob\u0103 de carte, purt\u00eendu-ne pe toate meridianele \u0219i prin toate erele, cu un aer degajat \u0219i u\u0219or ironic. \u0218tia multe altele, \u00een afara obiectului s\u0103u: istorie, statistic\u0103, economie politic\u0103, limbi str\u0103ine. Considera c\u0103 manualul este insuficient \u0219i ne recomanda \u00een completare colec\u021bia \u201eLecturi geografice”. A publicat \u00een anii r\u0103zboiului o carte intitulat\u0103 Transnistria noastr\u0103, \u00een care \u00eencerca s\u0103 sus\u021bin\u0103 cu argumente etnografice \u0219i \u0219i istorice (nu-mi dau seama c\u00eet de conving\u0103toare) dreptul nostru asupra acestor teritorii, dintre Nistru \u0219i Bug, st\u0103p\u00eenite \u00een secolul XVII, c\u00ee\u021biva ani de Duca-Vod\u0103. Aceasta a fost cauza (politic\u0103) pentru care a p\u0103r\u0103sit R\u00eemnicul \u00een 1948, spre a ie\u0219i din raza de b\u0103taie a Securit\u0103\u021bii. L-am \u00eent\u00eelnit un an mai t\u00eerziu la Bucure\u0219ti, unde era
\ndirectorul \u0218colii \u201eCiovic\u0103” de pe aciuatul bulevard N. Titulescu. El m-a angajat pedagog, spre a-mi putea pl\u0103ti taxa la Facultate, care se ridica la o sum\u0103 exorbitant\u0103, potrivit certificatului de stare material\u0103 al p\u0103rin\u021bilor, \u00eentre timp, categorisi\u021bi chiaburi \u0219i suport\u00eend rigorile \u201eluptei de clas\u0103\u201d (impozite uria\u0219e, cote obligatorii etc.). Datorit\u0103 lui Ion Nestorescu am avut posibilitatea s\u0103 m\u0103 \u00eenscriu \u00een anul I, prezent\u00eend adeverin\u021ba de salariu ca pedagog, deci ca un om care-\u0219i c\u00ee\u0219tiga singur existen\u021ba \u0219i nu mai avea nevoie de \u00eentre\u021binere din partea familiei.
\nBun profesor de Francez\u0103, dar impulsiv, cu o palm\u0103 foarte grea, culc\u00eend efectiv la p\u0103m\u00eent pe un coleg al nostru, \u00een clasa I, a fost bucovineanul Trandafir Lup\u0103\u0219teanu (c\u0103ruia \u00eei spuneam \u201eDr\u0103gu\u021bu\u201d, dup\u0103 o vorb\u0103 preferat\u0103 a lui), figur\u0103 de crai cu must\u0103cioar\u0103 \u0219i frizur\u0103 ondulat\u0103, care a \u021binut vreo \u0219ase neveste. Devenise o spaim\u0103 a liceului, prin marele num\u0103r de corijen\u021bi, amenin\u021ba\u021bi \u00een toamn\u0103 cu repeten\u021bia. Din acest punct de vedere i se va asem\u0103na profesorul de Zoologie, R\u0103dulescu, b\u0103rbat t\u00een\u0103r, \u00eentors din prizonierat cu divizia \u201eTudor Vladimirescu\u201d \u0219i cu puternice convingeri comuniste. Era prin 1946, c\u00eend elevii din clasele mari, ca s\u0103 se r\u0103zbune pentru multele corijen\u021be, i-au spart geamurile de la cas\u0103. Cum probabil c\u0103 avea o func\u021bie important\u0103 \u00een partid, a doua zi i s-a pus un gardian public la poart\u0103, ca s\u0103-l p\u0103zeasc\u0103. R\u0103dulescu \u0219tia mult\u0103 carte (ce desene, cu crete colorate, putea face la fiecare lec\u021bie pe tabl\u0103!), \u00eens\u0103 avea ticuri, ca s\u0103 nu le spun obsesii… poli\u021biste. La tez\u0103 d\u0103dea opt sau zece subiecte, c\u00eete \u0219iruri de elevi erau \u00een clas\u0103. Muta catedra \u00een mijlocul b\u0103ncilor \u0219i urcat pe ea, se rotea, ca o roz\u0103 a v\u00eenturilor, prevenind, cu un ochi vigilent, cea mai mic\u0103 tentativ\u0103 a cuiva de a folosi manualul sau \u201efi\u021buicile\u201d. Dar acest profesor \u201eapucat\u201d, care a \u0219i plecat foarte cur\u00eend, a fost o excep\u021bie.
\nLa Religie, primul obiect \u00eenscris \u00een catalog \u0219i \u00een carnetul de note, l-am avut pe p\u0103rintele Ro\u0219escu, \u021big\u0103nos, cu doi ochi negri, p\u0103trunz\u0103tori, despre ale c\u0103rui aventuri sentimentale se vorbea (sau poate se fabula?) mult \u00een ora\u0219. Scotea la lec\u021bie c\u00eete un \u0219ir interminabil de elevi, care ocupau \u00eentreg spa\u021biul de la catedr\u0103 p\u00een\u0103 la u\u0219\u0103. Punea \u00eentrebarea, f\u0103r\u0103 s\u0103 lase prea mult timp de g\u00eendire \u0219i te expedia \u00een banc\u0103 imediat, cu un \u201eTreci la loc, c\u0103c\u0103reaz\u0103!\u201d. Notele rele erau \u00eentotdeauna \u00eendreptate p\u00een\u0103 la sf\u00eer\u0219itul trimestrului. Nu f\u0103cea parte dintre profesorii nemaipomeni\u021bi, \u00eens\u0103 ceea ce trebuia s\u0103 ne \u00eenve\u021be ne- a \u00eenv\u0103\u021bat \u0219i a fost foarte apropiat de noi \u00een calitate de diriginte, prin clasa a Vll-a, c\u00eend, \u00een plin\u0103 adolescen\u021b\u0103, aveam nevoie de clarificarea at\u00eetor \u201emistere\u201d. Un curs de \u201emoral\u0103 practic\u0103\u201d se substituia orelor de Religie, lec\u021bia vie\u021bii lu\u00eendu-i locul celei dogmatice \u0219i abstracte. Bietul p\u0103rintele Ro\u0219escu a murit la Canal, \u00een anii terorii staliniste.
\nL-am amintit \u00eentr-un capitol anterior pe Traian Ciufu, profesor de Istorie \u0219i autor de manuale, om foarte \u00eenv\u0103\u021bat, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 metod\u0103, plin de toane \u0219i foarte p\u0103rtinitor \u00een a da note. Elevilor care locuiau \u00een \u201einternatul\u201d s\u0103u, c\u0103ci avea \u0219i asemenea preocup\u0103ri, le punea, ca s\u0103-i scoat\u0103 din \u00eencurc\u0103tur\u0103, \u00eentreb\u0103ri puerile de felul acesta: \u201eNu-i a\u0219a, cutare, c\u0103 r\u0103zboiul de independen\u021b\u0103 a fost la 1877-1878?” Notele lui preferate erau 1 (unu) \u0219i 9 sau 10, ele fiind la cei mai mul\u021bi, alternante. Rezultatele erau modice \u0219i f\u0103r\u0103 a ne stimula \u00een vreun fel. Profesorul (\u00een prag de pensie) nu \u0219tia s\u0103 ne trezeasc\u0103 interesul, a\u0219a cum ar fi meritat, pentru obiectul s\u0103u, altminteri dintre cele mai \u00eensemnate. Punea prea mult accentul pe memorizare \u0219i pe buchea c\u0103r\u021bii. De marii istorici rom\u00e2ni \u0219i de o seam\u0103 de evenimente importante ale istoriei a trebuit s\u0103 iau cuno\u0219tin\u021b\u0103 pe cont propriu, independent de lec\u021biile frumos, oratoric expuse, dar cam prea unilaterale \u0219i stereotipa ale lui Traian Ciufu.
\nDin aceea\u0219i genera\u021bie cu el era profesorul Costin Popa, de Muzic\u0103, miop \u0219i chel, c\u0103ruia \u00eei spuneam Nimbus, pentru c\u00e2 sem\u0103na cu un erou caricatural din ziarul \u201eUniversul”. Fiindu-ne diriginte prin clasa a ll-a. ne povestea cum \u00eenainte de primul r\u0103zboi mondial, cu o modest\u0103 cotiza\u021bie lunar\u0103, str\u00eens\u0103 \u00een decursul unui an, elevii puteau s\u0103 fac\u0103 \u00een vacan\u021b\u0103 o excursie \u00een Grecia sau \u00een Italia. Educa\u021bia muzical\u0103 pe care ne-a dat-o Nimbus a fost minim\u0103, dar \u00een schimb a organizat cu noi coruri, enerv\u00eendu-se cumplit c\u00eend nu priveam aten\u021bi la bagheta lui, care b\u0103tea m\u0103sura, la repeti\u021bii. Era tipicar \u0219i probabil zg\u00eercit, c\u0103ci potrivea bancnotele meticulos unele peste altele, a\u0219ez\u00eendu-le \u00een portofel, milimetric, spre a nu le \u00eendoi vreun col\u021b, ca pe timbre \u00een clasorul filatelic.
\nLa \u0218tiin\u021bele naturale, mai exact, la Geologie, prin 1944 ne-a predat un pensionar, Ilie Teodorescu (mo\u0219 llie), fost director ai liceului. Avea o voce pi\u021big\u0103iat\u0103 \u0219i cultiva cu anume naivitate metoda intuitiv\u0103, subestim\u00eend, poate f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea, puterea intelectuala a elevilor s\u0103i. O lec\u021bie a lui se desf\u0103\u0219ura cam a\u0219a:
\n–\tM\u0103i, Pop\u0103scule, v\u0103z\u2019t-ai tu cum r\u0103stoarn\u0103 m\u0103-ta m\u0103liga, m\u0103?
\n–\tAm v\u0103zut, dom\u2019 Profesor.
\n–\tEi, cum arat\u0103 m\u0103m\u0103liga?
\n–\tP\u0103i, scoate aburi \u0219i dup\u0103 ce se mai r\u0103ce\u0219te face o coaj\u0103.
\n–\tEi, m\u0103i b\u0103ie\u021bi, asa s-a format pam\u00eentul, ca o m\u0103m\u0103lig\u0103. La \u00eenceput, a fost fierbinte, dup\u0103 care, prin r\u0103cire, s-a format scoar\u021ba cu mun\u021bii \u0219i v\u0103ile. \u201eAburii\u201d s-au condensat \u0219i a\u0219a au luat na\u0219tere m\u0103rile \u0219i oceanele…
\nB\u0103ie\u021bi m\u0103ri\u0219ori, de vreo 15 ani, z\u00eembeam la explica\u021biile, ca pentru gr\u0103dini\u021b\u0103, ale lui mo\u0219 Ilie.
\nBine\u00een\u021beles c\u0103 ne \u021bineam \u0219i de \u0219otii; la Filozofie, am avut un profesor, Macovei, care abia demobilizat, venea \u00eembr\u0103cat jum\u0103tate civil \u0219i jum\u0103tate militar. Era un om cumsecade, moale, ce nu-\u0219i impunea deloc autoritatea. \u00een ora lui era un zumzet continuu, ca \u00een recrea\u021bie. Dat\u0103 fiind uniforma lui eteroclit\u0103, unul dintre colegi, mai \u00eendr\u0103zne\u021b, \u00eel \u00eentreba intempestiv \u0219i fire\u0219te ironic: \u201eDom\u2019 Profesor, ce cotigent era Aristotel?\u201d Bietul Macovei lua \u00eentrebarea \u00een serios \u0219i r\u0103spundea, parc\u0103 vr\u00eend s\u0103 ne menajeze memoria: \u201eNu e nevoie, b\u0103ie\u021bi, s\u0103 \u0219ti\u021bi dec\u00eet secolul\u201d. La lec\u021bia despre Socrate, ne vorbise, fire\u0219te, \u0219i despre so\u021bia lui, g\u00eelcevitoarea Xantipa. At\u00eet i-a
\ntrebuit colegului nostru, ca s\u0103-i adreseze o nou\u0103 \u00eentrebare, pe un ton foarte grav, care ascundea perfect b\u0103\u0219c\u0103lia: \u201eDom’ Profesor, cum o chema pe nevasta lui Aristotel?” \u0218i profesorul, f\u0103r\u0103 s\u0103 sesizeze substratul, f\u0103cu precizarea, la fel de naiv, c\u0103 Aristotel n-a avut o so\u021bie… istoric\u0103, spre hazul general al clasei.
\nTot dup\u0103 r\u0103zboi, ne-a venit un profesor de Matematic\u0103, Hristache D\u00e2sc\u0103leascu, tip energic \u0219l foarte st\u0103p\u00een pe materie, care se mi\u0219ca prin fa\u021ba tablei, ca un titirez, a\u0219terni nd \u00eentr-un ritm galopant ecua\u021bii \u0219i demonstra\u021bii geometrice. Cu un orizont larg de cultur\u0103, ne recomanda pe l\u00eeng\u0103 \u201eGazeta matematic\u0103\u201d, revista \u201eNatura\u201d. Mai ales colegii de la sec\u021bia real\u0103 au profitat \u00een ultimele clase de liceu de prezen\u021ba unui asemenea dasc\u0103l, care unea \u0219tiin\u021ba cu pasiunea. De\u0219i nu m-am aflat printre elevii lui buni, am r\u0103mas mult\u0103 vreme cu el In excelente rela\u021bii intelectuale, ce se concretizau adesea \u00een scrisori, \u00een care-\u0219i exprima opinia despre c\u0103r\u021bile mele, urm\u0103rite cu asiduitate.
\nDintr-o genera\u021bie mai t\u00een\u0103r\u0103, oarecum apropiat\u0103 de a noastr\u0103, era Elena Grigoriu profesoara de Rom\u00e2n\u0103 din clasa a Vll-a (a Xl-a). Entuziast\u0103, ea a organizat un cerc literar, unde se \u021bineau comunic\u0103ri \u0219i aveau loc discu\u021bii aprinse, \u0219i, de asemenea, o \u201e\u0219ez\u0103toare”, \u00eenchinat\u0103 lui M. Eminescu, foarte apreciat\u0103 de publicul r\u00eemnicean. Pusesem \u00een scen\u0103 Luceaf\u0103rul \u0219i Scrisoarea III, \u0219i inspir\u00eendu-ne dup\u0103 amintirile lui I. Negruzzi \u0219i Gh. Panu \u0219i dup\u0103 monografia lui G. C\u0103linescu, momente din via\u021ba poetului: Eminescu la Junimea, Eminescu \u0219i Creang\u0103. Spectacolul, ce se deschidea cu dou\u0103 conferin\u021be despre via\u021ba \u0219i opera poetului, f\u0103cu s\u0103li pline \u0219i a trebuit s\u0103-l repet\u0103m. Dup\u0103 acest succes – era \u00een 1947 – Elena Grigoriu a fost anchetat\u0103, repro\u0219\u00eendu-i-se c\u0103 \u201e\u0219ez\u0103toarea\u201d, inclusiv conferin\u021bele, au fost p\u0103trunse de un spirit na\u021bionalist \u0219i reac\u021bionar. Capetele p\u0103trate, dogmatice, antina\u021bionale, \u00eencepeau s\u0103 intre \u00een ac\u021biune.
\nCu tot zelul depus la aceast\u0103 \u201e\u0219ez\u0103toare\u201d, unde, printre altele, interpretam rolul lui Mircea din Scrisoarea III, \u0219i la \u201ecerc\u201d, unde eram partizanul lui Titu Maiorescu \u00eempotriva celor care sus\u021bineau, cu un simplism din ce \u00een ce mai agresiv, \u201etenden\u021bionismul\u201d lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, primul meu mentor n-a fost s\u0103 fie profesorul de Rom\u00e2n\u0103, ci profesorul de Latin\u0103, Dumitru Cr\u0103ciun, poet \u0219i traduc\u0103tor din marii scriitori ai Romei. Un b\u0103rbat mijlociu de statur\u0103, cu musta\u021b\u0103 bogat\u0103, purt\u00e2nd baston \u0219i vorbind \u00een dulcele grai moldovenesc. Sf\u0103tos, ca un b\u0103tr\u00een de la \u021bar\u0103, de\u0219i cred c\u0103 abia trecuse de 40 de ani, Mo\u0219 Cr\u0103ciun – cum \u00eel numeam noi cu simpatie – ne povestea ispr\u0103vile zeilor \u0219i eroilor antichit\u0103\u021bii ca pe un basm. \u00een cea mai arid\u0103 lec\u021bie, punea spiritul sau \u0219ugub\u0103\u021b, care ne f\u0103cea s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b\u0103m, f\u0103r\u0103 prea mari eforturi, prepozi\u021biile cer\u00eend acuzativul, or\u00eenduite \u00een versuri, spre a fi mai u\u0219or memorate.<\/p>\n

Capitol din volumul \u201eEfectele dosarului Dalma\u021bian\u201d<\/em>, Editura Albatros, 1995<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

EDITORIAL Valeria MANTA T\u0102ICU\u021aU Cultura \u00een vreme de criz\u0103 De la o vreme, ori de c\u00e2te ori se pune problema<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22410"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22410"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22410\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22411,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22410\/revisions\/22411"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22410"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22410"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22410"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}