{"id":22395,"date":"2024-01-05T23:04:59","date_gmt":"2024-01-05T20:04:59","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22395"},"modified":"2024-01-05T23:04:59","modified_gmt":"2024-01-05T20:04:59","slug":"spatii-culturale-nr-6-12","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22395","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 6 (12)"},"content":{"rendered":"

PROZ\u0102 <\/strong><\/em><\/p>\n

\u0218ERBAN TOM\u0218A<\/strong>
\n\"\"

GHE\u021aARUL<\/strong><\/p>\n

Cea mai \u00eendep\u0103rtat\u0103 amintire a lui Tom Kastelka era o minge ro\u0219ie pe care o b\u0103tea s\u00e2rguincios de p\u0103m\u00e2nt, \u00een curtea bunicilor s\u0103i. \u00een fa\u021b\u0103 era un gard de sc\u00e2nduri \u0219i c\u00e2\u021biva pruni \u00ee\u0219i l\u0103sau umbra anemic\u0103 peste praful auriu \u0219i fierbinte prin care Tom p\u0103\u0219ea descul\u021b. Aurie era \u0219i lumina care curgea de sus, ca o miere u\u0219oar\u0103, orbindu-1 \u0219i sufoc\u00e2ndu-1 pe b\u0103iatul care ridica fericit capul, pentru a urm\u0103ri zborul sferei aprinse ce urca spre cu\u0219ca de por\u021belan albastru a cerului. O alt\u0103 minge, arz\u0103toare, str\u0103lucitoare \u0219i aurie \u0219i ea, \u00eel ap\u0103sa pl\u0103cut pe Tom cu miraculoasa ei c\u0103ldur\u0103. Mingea zbura vertical, m\u00e2njindu-se cu portocaliu \u0219i cu albastru, apoi cobora \u0219i se izbea de c\u00e2teva ori, bufnind, de p\u0103m\u00e2ntul uscat \u0219i nisipos al ogr\u0103zii. P\u00e2r\u00e2ia\u0219e de transpira\u021bie \u00eei curgeau b\u0103iatului pe la t\u00e2mple. Nu vedea aproape nimic din pricina luminii care dizolvase totul pe rugurile sale \u0219i care ardea, alb\u0103, toate contururile. Tot ce \u0219tia Tom era c\u0103 are un bunic \u0219i o bunic\u0103, care lucreaz\u0103 pe undeva, prin gr\u0103din\u0103, \u0219i c\u0103 mai are o mam\u0103 \u0219i un tat\u0103 care erau departe, la ora\u0219, cum spuneau cei b\u0103tr\u00e2ni. Tom se opri o clip\u0103 s\u0103 respire. Acum nu mai \u0219tia cine este, unde se afl\u0103 \u0219i ce face. Vedea numai argintiul care \u00eel \u00eenv\u0103luia bl\u00e2nd, r\u0103suflarea lui era lumin\u0103, el \u00eensu\u0219i se estompase \u00een cea\u021ba aceea str\u0103lucitoare, dulce, nesf\u00e2r\u0219it\u0103…Mingea se oprise la c\u00e2\u021biva pa\u0219i \u00een fa\u021ba lui, aproape de poart\u0103. Copilul ridic\u0103 fruntea. R\u00e2uri de culori curgeau deasupra capului s\u0103u, sc\u0103ld\u00e2ndu-i fa\u021ba \u0219i ochii. Ca \u00een vis, p\u0103\u0219i c\u0103tre minge \u0219i se preg\u0103ti s\u0103 o ia \u00een bra\u021be. \u0218i atunci poarta care d\u0103dea \u00een strad\u0103 se deschise brusc \u0219i un copil mai voinic dec\u00e2t el, cu un p\u0103r blond, zburlit \u0219i cu un r\u00e2njet straniu pe fa\u021b\u0103, intr\u0103 repede, \u00eel \u00eembr\u00e2nci pe Tom, care c\u0103zu \u00een pulberea ro\u0219ietic\u0103 \u0219i \u00eenec\u0103cioas\u0103,
\n\u00eenh\u0103\u021b\u0103 mingea \u0219i disp\u0103ru. Tom r\u0103mase nedumerit \u00een \u0219ezut, \u00een timp ce pu\u0219tiul str\u0103in mai deschise o dat\u0103 poarta, \u00ee\u0219i schimonosi figura-i \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare, scoase limba la Tom \u0219i se mistui definitiv, \u00een aerul greu, v\u00e2scos, al zilei.
\n– A luat-o… \u00eeng\u0103im\u0103 Tom \u0219i nu \u0219tiu ce s\u0103 spun\u0103 mai departe, c\u00e2nd bunicul s\u0103u ap\u0103ru de undeva, din albul amiezii, privindu-l \u00eentreb\u0103tor. Mai t\u00e2rziu, bunica \u00eel va lega cu o fr\u00e2nghie de prunul b\u0103tr\u00e2n din fa\u021ba casei, fiindc\u0103 b\u0103iatul avea obiceiul de a ie\u0219i \u00een \u0219osea \u0219i de a-\u0219i turna, cu o nesf\u00e2r\u0219it\u0103 bucurie, \u021b\u0103r\u00e2n\u0103 \u00een cap, sufl\u00e2nd \u0219i pufnind de pl\u0103cere. Unele crengi ale prunului erau uscate, dar din frunzi\u0219ul rar c\u0103deau, \u00een r\u0103stimpuri, bomboane, caramele \u0219i buc\u0103\u021bele de zah\u0103r, pe care copacul i le oferea b\u0103ie\u021belului, dac\u0103 acesta st\u0103tea cuminte. A\u0219a c\u0103 nu mai fu nevoie de fr\u00e2nghie ca Tom s\u0103 stea lini\u0219tit sub ramurile t\u0103cute, iar mama sa, sosit\u0103 de la ora\u0219, venea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd s\u0103 vad\u0103 ce face copilul… Mai multi ani, ca ni\u0219te viscole \u0219i furtuni repetate, trecur\u0103 pe strada m\u0103rginit\u0103 de plopi, de la est la vest, de la dreapta la st\u00e2nga, trec\u00e2nd de cimitir \u0219i ajung\u00e2nd la podul pe sub care trecea un r\u00e2u limpede, cu albia \u00eengust\u0103, unde Tom nu avea voie s\u0103 mearg\u0103. \u00eenv\u0103\u021base s\u0103 citeasc\u0103 \u0219i tat\u0103l s\u0103u \u00eei puse \u00een m\u00e2n\u0103 \u201eAventurile lui Tom Sawyer” de Mark Twain. Tom citea \u00een fiecare dup\u0103-amiaz\u0103, \u00een acela\u0219i loc \u00een care a\u0219teptase, cu c\u00e2\u021biva ani \u00een urm\u0103, s\u0103-i cad\u0103 din prun buc\u0103\u021bele de ciocolat\u0103. \u00een r\u0103stimpuri, ridica \u00eencet ochii din carte \u0219i privea cerul, prin frunzi\u0219ul din ce \u00een ce mai rar al pomului, mi\u0219c\u00e2ndu-\u0219i g\u00e2tul \u0219i \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-l dezmor\u021beasc\u0103. Va trece mult p\u00e2n\u0103 va \u00eenv\u0103\u021ba s\u0103-\u0219i ascund\u0103 cartea, c\u00e2nd Indio n\u0103v\u0103lea pe poart\u0103 \u0219i se urca \u00een prun, rup\u00e2nd fructele verzi \u0219i mestec\u00e2ndu-le cu zgomot. Prunele acre trosneau, pocneau \u00een din\u021bii musafirului, o zeam\u0103 suspect\u0103 se scurgea pe b\u0103rbia b\u0103iatului care continua s\u0103 road\u0103 \u0219i s\u0103 \u00eenghit\u0103 micile ovale turcoaz. Trecea la zarz\u0103ri \u0219i duzi, iar c\u00e2nd pleca acas\u0103, l\u0103sa \u0219i c\u00e2\u021biva trandafiri zdren\u021bui\u021bi, arunca\u021bi pe jos. Dup\u0103 plecarea prietenului s\u0103u, Tom se sim\u021bea, se va g\u00e2ndi chiar el peste mul\u021bi ani, ca un om prin curtea c\u0103ruia trecuser\u0103 dou\u0103 r\u00e2nduri de popoare migratoare. C\u0103ci prima reac\u021bie a lui Tom \u00een fa\u021ba lumii fu aceea de a se \u00eempotrivi tentativelor acesteia de a-1 deposeda de tot ce avea, ca un ho\u021b experimentat \u0219i insistent. Uneori Tom se l\u0103sa purtat de entuziasm \u0219i participa cu voio\u0219ie la propria sa jefuire. Gr\u0103dini\u021ba de l\u00e2ng\u0103 prun era multicolor\u0103, datorit\u0103 trandafirilor albi, galbeni, purpurii, roz, crem \u0219i ciclame. Bunicul lucrase la Cimitirul Bellu \u0219i adusese de acolo flori de toate culorile. Erau \u0219i zambile, ghiocei, narcise, margarete \u0219i mic\u0219unele. Acestea din urm\u0103 parfumau puternic aerul \u0219i Tom sim\u021bea c\u0103-1 apuc\u0103 le\u0219inul de c\u00e2te ori se apropia de ele. Indio s\u0103u rupea florile mai mari \u0219i mai frumoase. Le duc bunicii, spunea el. Le mirosea, le arunca \u00een sus, se maimu\u021b\u0103rea, \u00een cele din urm\u0103 le strivea \u0219i trecea la ultima juc\u0103rie adus\u0103 de la ora\u0219 de tat\u0103l lui Tom. O r\u0103sucea, o \u00eenv\u00e2rtea \u0219i o arunca, abandon\u00e2nd-o, \u00eentr-un t\u00e2rziu, cu discre\u021bie, \u00eentr-un col\u021b.
\n Tom lua parte \u0219i el la joc, din tot sufletul, bucuros c\u0103 v\u0103rul s\u0103u e mul\u021bumit. O pl\u0103cere nebun\u0103 de a-\u0219i distruge lucrurile dragi punea st\u0103p\u00e2nire pe el. Striga entuziasmat, zv\u00e2rlind cu sf\u00e2rlezele \u0219i cu baloanele \u00een toate p\u0103r\u021bile. \u00ee\u0219i propuse s\u0103-1 \u00eentreac\u0103 pe Indio la capitolul distrugeri. F\u0103cea f\u0103r\u00e2me tot ce-i c\u0103dea \u00een m\u00e2n\u0103, juca \u00een picioare florile \u0219i devasta pomii pe rod… Dup\u0103 un asemenea moment, c\u00e2nd totul fu zdren\u021buit, fr\u00e2nt \u0219i terciuit, \u00ee\u0219i f\u0103cu apari\u021bia bunicul s\u0103u, care apuc\u0103 s\u0103 le ard\u0103 b\u0103ie\u021bilor c\u00e2teva be\u021be pe spinare, \u00eenainte ca ace\u0219tia s\u0103 ias\u0103 \u00een goan\u0103, ca iepurii, pe porti\u021b\u0103 \u0219i s\u0103 fug\u0103 c\u0103tre r\u00e2u. Indio fu \u00eengrozit de acest tratament \u0219i, c\u00e2nd venea \u00een vizit\u0103, era cu ochii \u00een patru. C\u00e2nd Torn d\u0103dea semne c\u0103 va fi cuprins de frenezia nimicirii, r\u00e2z\u00e2nd \u0219i s\u0103rind, plin de exuberan\u021b\u0103, Indio sim\u021bea imediat pericolul, ca o s\u0103lb\u0103ticiune h\u0103ituit\u0103, \u0219i o rupea la fug\u0103, ca apucat de streche, morm\u0103ind \u00eenjur\u0103turi \u0219i blesteme \u0219i arunc\u00e2ndu-i lui Tom priviri fioroase, \u00eenainte de a ie\u0219i valv\u00e2rtej pe porti\u021ba de lemn.
\n–\tLa\u0219ule, striga Tom vesel dup\u0103 el, de ce nu stai s\u0103 ne primim pedeapsa binemeritat\u0103?
\n–\tFire-ar m\u0103-ta a dracu, se auzea de departe, \u00een\u0103bu\u0219it de ur\u0103, glasul lui Indio, care continua s\u0103 fug\u0103 \u0219i dup\u0103 ce trecea de prima r\u0103sp\u00e2ntie \u0219i intra \u00een linie dreapt\u0103, c\u0103tre casa sa, protectoare, lipsit\u0103 de primejdii…
\nDup\u0103 aceste jocuri frenetice, juc\u0103riile \u00een\u021bepate, sparte sau sf\u0103r\u00e2mate erau aruncate la gunoi de bunica \u0219i Tom sim\u021bea o vag\u0103 p\u0103rere de r\u0103u. Peste o zi, regretul devenea cople\u0219itor \u0219i pe b\u0103iat \u00eel podideau lacrimile. Se sim\u021bea vinovat. A\u0219a c\u0103, de la o vreme, Tom deveni prudent \u0219i \u00eencepu s\u0103-\u0219i menajeze juc\u0103riile \u0219i c\u0103r\u021bile, ascunz\u00e2ndu-le de el \u00eensu\u0219i de elanurile sale incontrolabile \u0219i de v\u0103rul s\u0103u. P\u00e2n\u0103 Ia pedeapsa fulger\u0103toare administrat\u0103 de bunic, c\u00e2nd Indio g\u0103sea vreun volum, \u00eei \u00eendoia copertele, sco\u021b\u00e2nd, de pl\u0103cere, v\u00e2rful limbii \u00een col\u021bul gurii. O lic\u0103rire de satisfac\u021bie bestial\u0103 \u00eei juca \u00een priviri… Cartea maltratat\u0103 ar\u0103ta oribil \u0219i lui Tom \u00eei venea r\u0103u c\u00e2nd se uita la ea. Avea oroare s\u0103 o mai ating\u0103 \u0219i o l\u0103sa aruncat\u0103 prin ungherele camerei sale. Dup\u0103 ce Indio se cumin\u021bi, \u00eensp\u0103im\u00e2ntat de nuiaua b\u0103tr\u00e2nului, Tom sim\u021bi nevoia s\u0103-1 r\u0103sfe\u021be pe musafir \u0219i, c\u00e2nd tovar\u0103\u0219ul s\u0103u de joac\u0103 pleca acas\u0103, \u00eei d\u0103dea c\u00e2te un volum, pentru ca Indio s\u0103-1 citeasc\u0103 \u00een pacea serilor petrecute acas\u0103. Acest lucru se petrecu de c\u00e2teva ori, dar Tom nu mai v\u0103zu niciodat\u0103 opurile respective. \u0218i nu le mai z\u0103ri nici \u00een casa amicului s\u0103u. Misterul se dezleg\u0103 \u0219i Tom se dumiri ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu c\u0103r\u021bile de pove\u0219ti \u00eemprumutate, c\u00e2nd fu nevoit s\u0103 mearg\u0103 la closetul prietenului s\u0103u, aflat \u00een fundul gr\u0103dinii. \u00een cabina de lemn, legat cu o sfoar\u0103 de c\u00e2nep\u0103, at\u00e2rna volumul \u00eent\u00e2i al \u201eOdiseei”. Filele acoperite cu textul homeric slujeau drept h\u00e2rtie igienic\u0103. Tom lu\u0103 aminte cum, cu trecerea s\u0103pt\u0103m\u00e2nilor, cartea se sub\u021biaz\u0103,, mai r\u0103m\u00e2n copertele \u0219i, \u00een final, dispare. Tat\u0103l lui Indio avea \u00eens\u0103 grij\u0103 ca operele s\u0103 ajung\u0103 acolo \u00een ordine fireasc\u0103: dup\u0103 primul volum ap\u0103ru, cu
\npromptitudine, al doilea. Nimeni nu-i d\u0103dea nimic lui Tom \u0219i el tr\u0103ia cu credin\u021ba c\u0103 nimic nu e al s\u0103u. Dac\u0103, totu\u0219i, putea spune despre vreun obiect c\u0103-i apar\u021bine, lucrul acela era mereu \u00een pericol s\u0103 devin\u0103 al altcuiva sau al tuturor. Tom era, de altminteri, foarte darnic. Ascu\u021bitoarea, rigla, echerul, radiera, compasul, raportorul \u0219i creioanele lui Tom erau ale tuturor, care le foloseau, le \u00eendoiau, le fr\u00e2ngeau \u0219i le sp\u0103rgeau dup\u0103 pofta inimii. Toat\u0103 via\u021ba, Tom nu a putut sta niciodat\u0103 lini\u0219tit pe un scaun, \u00een vreun autobuz. \u00eencercase de c\u00e2teva ori \u00een adolescen\u021b\u0103 \u0219i de fiecare dat\u0103, \u00een aceea\u0219i frac\u021biune de secund\u0103, ap\u0103ruser\u0103 l\u00e2ng\u0103 el, cu mutre dojenitoare, dou\u0103-trei b\u0103tr\u00e2nele c\u0103rora le cedase imediat locul, de\u0219i, uneori, restul autobuzului era gol. B\u0103tr\u00e2na norocoas\u0103 se arunca imediat pe scaun \u0219i, dup\u0103 ce se instala confortabil, \u00eel privea pe Tom, nu se \u0219tie de ce, cu repro\u0219…
\n– P\u0103i, dac\u0103 e\u0219ti prost \u0219i neatent…, \u00eei spusese Catalan c\u0103ruia, vr\u00e2nd s\u0103 capete o explica\u021bie, \u00eei relatase scena care se repetase de c\u00e2teva ori, \u00een decurs de un an. Trebuia s\u0103-i aduci babei de acas\u0103 \u0219i o pern\u0103, s-o pun\u0103 sub cur… \u00eentr-un r\u00e2nd, nici nu fu nevoie s\u0103 verifice num\u0103rul de pe bilet ca s\u0103-\u0219i dea seama c\u0103 locul pentru care se \u00eembr\u00e2nceau \u0219i se p\u0103ruiau dou\u0103 babe mirosind puternic a alcool era al s\u0103u… Tom era fericit c\u00e2nd ningea cu fulgi mari \u0219i de\u0219i. Uneori f\u0103cea oameni de z\u0103pad\u0103. Odat\u0103 i-a ie\u0219it unul de dimensiuni neobi\u0219nuite. El \u0219i prietenul s\u0103u, Indio, pl\u0103nuiser\u0103 s\u0103-1 amplaseze chiar \u00een fa\u021ba por\u021bii lui Tom, acolo unde se termina pode\u021bul \u00eenclinat care acoperea \u0219an\u021bul \u0219i care \u00eencepea la marginea \u0219oselei aflate foarte sus, \u00een compara\u021bie cu gardul \u0219i curtea casei. Au f\u0103cut mai \u00eent\u00e2i un bulg\u0103re mare, pe care l-au rostogolit, \u00eencoace \u0219i \u00eencolo, prin fa\u021ba por\u021bii. Bulg\u0103rele se m\u0103re\u0219te v\u0103z\u00e2nd cu ochii, cre\u0219te ca un aluat, se umfl\u0103, iar cei doi b\u0103ie\u021bi \u00eencep s\u0103-1 modeleze cu m\u00e2inile ro\u0219ii \u0219i amor\u021bite de ger. Iat\u0103-1, e aproape gata, trebuie doar sub\u021biat ni\u021bel. \u0218i capul, spune Indio, trebuie u\u0219or alungit.. Da, uite \u0219i nasul. Adu oala aia albastr\u0103, s\u0103-i facem c\u0103ciul\u0103. Parc\u0103 e c\u0103lug\u0103r, ia uite. D\u0103-mi c\u0103rbunii \u0219i ardeiul. Fa\u021ba e gata, nasul ro\u0219u, gura \u0219i ochii negri, a ie\u0219it frumos, asta e. Noaptea se las\u0103 repede, a\u0219a e totdeauna iama, nu se aude niciun zgomot \u0219i cei doi se despart pe pode\u021bul acoperit de ghea\u021b\u0103, cu promisiunea ferm\u0103 c\u0103 se vor revedea a doua zi pentru a continua joaca. Indio porne\u0219te hot\u0103r\u00e2t pe p\u00e2rtia f\u0103cut\u0103 de singura ma\u0219in\u0103 din cartier, \u00een timp ce Tom intr\u0103 \u00een curte. Un g\u00e2nd nea\u0219teptat \u00eel face s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 l\u00e2ng\u0103 st\u00e2lpul cel mare al por\u021bii, dup\u0103 ce \u00eenchisese poarta cu zgomot. Aude clar pa\u0219ii gr\u0103bi\u021bi ai prietenului s\u0103u care se \u00eentoarce, zup\u0103ind \u00een\u0103bu\u0219it pe z\u0103pada ce sc\u00e2r\u021b\u00e2ie de gerul serii. Urmeaz\u0103 bufnituri puternice \u0219i, c\u00e2nd Tom deschide brusc poarta, \u00ee\u0219i vede prietenul opintindu-se s\u0103 d\u0103r\u00e2me omul de z\u0103pad\u0103. B\u0103iatul se opre\u0219te o clip\u0103 \u0219i se \u00eentoarce, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 disting\u0103 fizionomia lui Tom. 1 se aude respira\u021bia precipitat\u0103, stau am\u00e2ndoi \u00een \u00eentunericul irizat de albul z\u0103pezii \u0219i fiecare caut\u0103 s\u0103 priveasc\u0103 \u00een ochii celuilalt. Apoi Indio o rupe la fug\u0103 \u0219i dispare \u00een bezn\u0103, buf-buf, buf-buf, i se aud salturile prin n\u0103me\u021bi…. Acum Tom tr\u0103ie\u0219te senza\u021bia reconfortant\u0103 c\u0103 este singurul copil din Univers, singura fiin\u021b\u0103 care tr\u0103ie\u0219te pe o planet\u0103 pierdut\u0103 sub z\u0103pezi fabuloase… \u00eentr-o curte vecin\u0103 se aprinde un bec \u0219i ninge frumos, ca \u00eentr-o ilustrat\u0103 de Cr\u0103ciun. … Descendent al unei vechi familii nobiliare, de origine greceasc\u0103, Cassos ajunsese un psihiatru apreciat de pacien\u021bii c\u0103rora le cump\u0103ra dulciuri, ca ei s\u0103 accepte tratamentele prescrise, dar \u0219i de tovar\u0103\u0219ii cu func\u021bii \u00eenalte \u00een stat. Unul dintre ace\u0219tia din urm\u0103 aveau uneori vedenii medievale, s\u00e2ngeroase cu un vizir venind din R\u0103s\u0103rit, pentru a-1 mazili. \u00een mod ciudat, vizirul avea o stem\u0103, cu secer\u0103 \u0219i ciocan, fixat\u0103 pe un turban ro\u0219u \u0219i venea \u00een zbor, ca un liliac uria\u0219. \u00eencepea s\u0103 r\u00e2d\u0103 de departe, avea ni\u0219te din\u021bi rari, lungi \u0219i ascu\u021bi\u021bi, precum iataganele, iar hohotele sale zguduiau patul demnitarului. F\u00e2lf\u00e2ind din caftanul s\u0103u purpuriu, vizirul smulgea biroul la care omul politic lucra de zor, d\u00e2nd s\u0103 termine un raport asupra distribuirii conservelor la sate. Zborul liliacului dezl\u0103n\u021buia parc\u0103 un taifun demonic, pun\u00e2nd \u00een pericol nu numai obiectele care se aflau \u00een vecin\u0103tatea sa, ci chiar fiin\u021ba politrucului, pl\u0103smuit\u0103 din s\u00e2nge, carne, plenare, rapoarte \u0219i dela\u021biuni… Dup\u0103 ce biroul \u0219i h\u00e2rtiile disp\u0103reau de parc\u0103 nici nu ar fi fost, liliacul vizitator se \u00eentorcea \u0219i-1 \u00eembr\u00e2ncea pe tovar\u0103\u0219 de pe scaun. Omul \u00eencepea s\u0103 \u021bipe \u0219i se ag\u0103\u021ba disperat de sp\u0103tar, parc\u0103 \u0219i scaunul \u00eel respingea cu ostilitate, o greutate mare i se punea pe piept, liliacul i se a\u0219eza pe g\u00e2t \u0219i comunistul de n\u0103dejde vedea cu groaz\u0103 cum Secretarul General se apropia, \u00een chip de c\u0103l\u0103u, cu o secure rotunjit\u0103 ca o semilun\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103. Atunci se trezea url\u00e2nd \u0219i sc\u0103ldat \u00een sudori. Telefona imediat psihiatrului. Doctorul mergea \u00eens\u0103 pe s\u00e2rm\u0103. Faptul c\u0103 familia sa era atestat\u0103 de 800 de ani \u0219i c\u0103 era rud\u0103 p\u00e2n\u0103 \u0219i cu Vlad \u021aepe\u0219 ad\u0103uga adev\u0103rate pietre de moar\u0103 la dosarul s\u0103u, \u0219i a\u0219a prea greu \u0219i prea gros. Se \u00eensur\u0103 cu o coleg\u0103 de spital \u0219i nu f\u0103cur\u0103 niciodat\u0103 copii, fiindc\u0103 nu voia ca ace\u0219tia s\u0103 sufere din pricina ob\u00e2r\u0219iei lor nobile. \u00een cele din urm\u0103, Cassos \u00ee\u0219i g\u0103si oarecum lini\u0219tea, asigur\u00e2ndu-\u0219i protec\u021bia celui de-al doilea om \u00een stat. Acesta sim\u021bea periodic, \u00een gur\u0103, gustul \u0219i mirosul fecalelor descompuse din toaletele \u0219colii de partid pe care o f\u0103cuse c\u00e2ndva. Se scufunda lent \u00eentr-o hazna f\u0103r\u0103 fund \u0219i numai pastilele psihiatrului \u00eel aduceau \u00een lumea real\u0103. Dup\u0103 Revolu\u021bie, Cassos ajunse academician, epitrop de biserici \u0219i pre\u0219edintele unei funda\u021bii, dar trecutul \u00eel ajunse din urm\u0103. Din abisurile tinere\u021bii sale, de medic stagiar, ie\u0219i o h\u00e2rtie prin care el se angajase s\u0103 colaboreze cu fosta Securitate. Cu pulsul mult ridicat \u0219i cu insomnii devastatoare, se retrase la conacul str\u0103bunilor s\u0103i, o cl\u0103dire impozant\u0103, acum pe jum\u0103tate d\u0103r\u00e2mat\u0103, \u00eencepu s\u0103-\u0219i petreac\u0103 vremea cresc\u00e2nd p\u0103uni \u0219i hr\u0103nind ra\u021bele \u0219i g\u00e2\u0219tele s\u0103lbatice care veneau pe lacul din apropierea conacului \u0219i pe malul c\u0103ruia mo\u0219ierul, cu nelipsita-i sticl\u0103 de whisky citea, pentru a mia oar\u0103, poemele \u00een proz\u0103 ale lui Baudelaire. La un moment dat, vru s\u0103-\u0219i m\u0103reasc\u0103 un dormitor \u0219i d\u0103r\u00e2m\u0103 un zid. Un horn vechi, nefolosit, \u00eel \u00eencurca. \u00eel sparse \u0219i fu surprins s\u0103 g\u0103seasc\u0103 acolo, bine cuib\u0103rit, un sac de piele plin cu mahmudele. F\u0103cu c\u00e2teva drumuri \u00een capital\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i d\u0103du seama c\u0103, chiar dac\u0103 nu ar mai fi primit modesta lui pensie, ar avea bani s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, \u00een bel\u0219ug, \u00eenc\u0103 dou\u0103 vie\u021bi foarte lungi. Se dedic\u0103 cre\u0219terii p\u0103s\u0103retului din c\u00e2teva specii atent selec\u021bionate: pe l\u00e2ng\u0103 p\u0103uni, aduse bibilici, curci \u0219i c\u00e2\u021biva stru\u021bi. Nu uit\u0103, desigur, de ra\u021bele \u0219i de g\u00e2\u0219tele s\u0103lbatice care umpluser\u0103 lacul \u0219i zona ml\u0103\u0219tinoas\u0103 din spatele conacului. Co\u021bofenele \u00eei stricau \u00eens\u0103 socotelile. Se hr\u0103neau cu ou\u0103le \u0219i cu puii p\u0103s\u0103rilor sale. Le \u00eempu\u0219c\u0103 f\u0103r\u0103 mil\u0103, spre marele regret al prietenului s\u0103u, Filozofu, cu care f\u0103cea lungi plimb\u0103ri \u00een fiecare sear\u0103, pe dealurile din \u00eemprejurimi. O singur\u0103 co\u021bofan\u0103 r\u0103mase neatins\u0103. P\u0103rea indestructibil\u0103. De multe ori a avut impresia c\u0103 a dobor\u00e2t-o, ca a doua zi s\u0103 o vad\u0103, din nou, cu un pui de curc\u0103 \u00een ciocu-i lacom, nes\u0103tul. A\u0219a c\u0103 mo\u0219ierul a\u0219tepta ca pas\u0103rea s\u0103-\u0219i termine cuibul, s\u0103 fac\u0103 ou\u0103, s\u0103 cloceasc\u0103 \u0219i s\u0103-\u0219i creasc\u0103 puii mari, dup\u0103 care se urca \u00een copacul cu pricina \u0219i t\u0103ia creanga care sus\u021binea familia co\u021bofenei.
\n–\tAvea cinci pui ca ni\u0219te pietroaie de gra\u0219i, \u00eei povestea Cassos Filozofului. \u00ee\u021bi dai seama c\u0103 \u0103ia ar fi halit tot ce am pe aici?
\n–\tE p\u0103cat s\u0103-i omori, spunea Filozofu. \u00een natur\u0103 trebuie s\u0103 existe un echilibru. Nu era mai bine s\u0103-i strici cuibul de la \u00eenceput?
\n–\tCa s\u0103 \u0219i-1 fac\u0103 \u00een alt\u0103 parte, unde eu poate c\u0103 nu l-a\u0219 fi observat?
\n–\tUite care e treaba, spunea Filozofu. Hai s\u0103 o prindem \u0219i o ducem cu ma\u0219ina, la vreo sut\u0103 de kilometri de aici, \u00een vreun z\u0103voi.
\n–\tDe acord, dar cum s\u0103 facem? C\u0103 pare mai instruit\u0103 dec\u00e2t cei mai ai dracului solda\u021bi din al doilea r\u0103zboi mondial. Zboar\u0103 numai \u00een zig-zag, \u00een rasul p\u0103m\u00e2ntului.
\nA\u0219a se f\u0103cu c\u0103 descendentul lui \u021aepe\u0219 c\u0103zu din gorunul \u00een care co\u021bofana \u00ee\u0219i f\u0103cuse cuibul. Se urcase acolo, av\u00e2nd \u00een m\u00e2na dreapt\u0103 o drujb\u0103 mic\u0103 \u0219i se oprise un minut ca s\u0103 respire. \u00eencerc\u0103 s\u0103 mute drujba \u00een m\u00e2na cealalt\u0103, sim\u021bi sub picioare o creang\u0103 fragil\u0103, mai apuc\u0103 s\u0103 aud\u0103 un p\u00e2r\u00e2it \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor \u0219i constat\u0103 c\u0103 planeaz\u0103 \u0219i se pr\u0103bu\u0219e\u0219te prin aerul dimine\u021bii. Avu timp s\u0103 \u00eemping\u0103 \u00eentr-o parte drujba \u0219i \u00een urechi \u00eei ajunse trosnetul dulce \u0219i dureros al propriilor oase. C\u0103zuse de la zece metri \u00een\u0103l\u021bime, dar nu-\u0219i fracturase dec\u00e2t un picior.
\n–\tAi avut mare noroc c\u0103 n-a fost drujba pornit\u0103 \u0219i c\u0103 te-ai pr\u0103bu\u0219it pe ar\u0103tur\u0103, \u00eei spuse Catalan Filozofu, c\u00e2nd \u00eel vizit\u0103 la spital.
\nOsul se suda greu, nobilul era octogenar \u0219i fu nevoit s\u0103 stea c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni internat \u00een spital. Petrecu
\ntoat\u0103 vara \u0219i iarna care urm\u0103 \u00eentins \u00een sufrageria conacului, cu piciorul legat de o grind\u0103 din tavan. Catalan Filozofii era nelipsit de Ia c\u0103p\u0103t\u00e2iul lui. \u00eei aducea m\u00e2ncare \u0219i, \u00een timpul iernii, \u00eei f\u0103cea focul. In r\u0103stimpuri boc\u0103nea ceva la acoperi\u0219ul putred al cl\u0103dirii.
\n–\tO s\u0103 m\u0103 road\u0103 \u0219obolanii aici, se v\u0103ita academicianul.
\n–\tTaci \u0219i m\u0103n\u00e2nc\u0103 supa asta, spunea Catalan. S\u0103 \u00ee\u021bi fac \u0219i un ceai de coada \u0219oricelului? E minunat pentru vindecarea r\u0103nilor \u0219i a fracturilor. Cassos avea patul l\u00e2ng\u0103 fereastr\u0103 \u0219i, \u00een lungile ore de singur\u0103tate, se \u00eentreba cine \u00eei face lui Catalan m\u00e2ncare. Filozofu locuia \u00eentr-o bojdeuc\u0103 ascuns\u0103 de o jungl\u0103 de salc\u00e2mi, s\u0103lcii, plopi \u0219i ulmi care n\u0103p\u0103diser\u0103 curtea \u0219i gr\u0103dina. Catalan fusese c\u00e2ndva magistrat, dar nu povestise nim\u0103nui de ce se alesese praful si pulberea de cariera lui. Depresia, i-a spus la un moment dat lui Cassos, \u00een timp ce-\u0219i scotea nelipsita sticlu\u021b\u0103 din buzunar. Eu, monsieur, n- o s\u0103 pot condamna niciodat\u0103 oameni nevinova\u021bi. Ce zic, eu nu pot s\u0103 condamn pe nimeni. Luase apoi o gur\u0103 din clondirul micu\u021b, se \u0219tersese la gur\u0103 \u0219i o v\u00e2r\u00e2se la loc, uit\u00e2ndu-se peste propriet\u0103\u021bile mo\u0219ierului.
\n–\tAi putea s\u0103 zici c\u0103 e\u0219ti un alt prin\u021b de Salina, zisese.
\n–\tCe prin\u021b de Salina? Nu vezi c\u0103 totul e \u00een paragin\u0103? r\u0103spunsese Cassos.
\n–\tP\u0103i, cam tot a\u0219a era \u0219i \u0103la, falimentar, replicase Catalan.
\nCatalan nu lovea niciun animal, s\u0103 le sacrifice nici nu putea fi vorba, nu rupea \u0219i nu t\u0103ia copacii \u0219i nici tufele care-1 \u00eempiedicau s\u0103 mearg\u0103 prin curte. Un soc r\u0103s\u0103ri chiar la intrarea \u00een bojdeuc\u0103 \u0219i el \u00eel l\u0103s\u0103 acolo p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd arbustul deveni uria\u0219 \u0219i Filozofu nu mai putea intra \u00een cas\u0103. Nu se atinse de soc, dar \u00eencepu s\u0103 mute scara care urca pe prisp\u0103 \u0219i, c\u00e2nd nu o mai putu folosi nici pe aceea, folosi o alt\u0103 u\u0219\u0103, sparse un perete \u0219i problema fu rezolvat\u0103.
\n–\tCa s\u0103 l\u0103s\u0103m o urm\u0103 \u00een acest univers, nu trebuie s\u0103 distrugem nimic, spunea el.
\nVe\u0219nic f\u0103r\u0103 c\u0103ma\u0219\u0103, cu un pulover soios \u00eembr\u0103cat direct pe pielea goal\u0103, neb\u0103rbierit, \u00ee\u0219i expunea zilnic teoriile \u00een c\u00e2rciuma lui Bibi, „Nirvana”.
\n–\tS\u0103 stai degeaba, cu sticla \u00een m\u00e2n\u0103… \u00eel dojenea un ro\u0219covan umflat, care avea ambi\u021bia de a fi socotit de comunitate drept un gospodar frunta\u0219. S\u0103 stai degeaba, s\u0103 bele\u0219ti puia \u0219i s\u0103 te ui\u021bi de unde-\u021bi va pica un pahar!
\n–\tN-ai \u00een\u021beles, spunea bl\u00e2nd altcineva, Catalan vrea s\u0103 spun\u0103 c\u0103 totul e zadarnic. \u0218i pe tine, care ai \u0219apte r\u00e2nduri de fini \u0219i treizeci de porci \u00een cocin\u0103, tot pe deal o s\u0103 te duc\u0103 preotul. De\u0219\u0103rt\u0103ciunea de\u0219\u0103rt\u0103ciunilor…
\n–\tDin \u021b\u0103r\u00e2n\u0103 e\u0219ti f\u0103cut \u0219i \u00een \u021b\u0103r\u00e2n\u0103 te vei \u00eentoarce, completa un altul.
\n–\tBa, dintr-o c\u00e2rcium\u0103 necunoscut\u0103 venim \u0219i \u00een alt\u0103 c\u00e2rcium\u0103 necunoscut\u0103 ne vom \u00eentoarce, contrazicea Catalan ideea consacrat\u0103. Consumatorii se uitau unii la al\u021bii.
\n–\tAici e gre\u0219eala, spunea Catalan, c\u0103 noi ne consider\u0103m doar c\u00e2teva lope\u021bi de p\u0103m\u00e2nt.
\n–\t\u0218i cum e \u00een c\u00e2rciuma aia? \u00eentreba unul zeflemist. Po\u021bi s\u0103-ti iei vodc\u0103?
\n–\tDai porcilor m\u0103rg\u0103ritare, suspina Catalan, frec\u00e2ndu-\u0219i barba \u021bepoas\u0103. Uit\u0103-te \u00een jur \u0219i vezi cum e. Asta e c\u00e2rciuma. Mi-e team\u0103 s\u0103 spun a cui, cu toate c\u0103 b\u0103nuiesc… Treaba e c\u0103 noi suntem aici r\u0103t\u0103ci\u021bi pe proprietatea cuiva. Nu e casa p\u0103rin\u021bilor no\u0219tri, nu e nici gr\u0103dina noastr\u0103. Ne-a fost dat\u0103 s\u0103 ne bucur\u0103m de ea, dar s\u0103 n-o devast\u0103m. St\u0103m aici temporar, suntem chiria\u0219i. A\u0219tept\u0103m un tren despre care nu \u0219tim c\u00e2nd va veni \u0219i unde ne va duce. Cum ziceam, dintr-o noapte ploioas\u0103, cu v\u00e2nt, am nimerit la lumin\u0103, \u00eentr-o c\u00e2rcium\u0103 primitoare. N-apuc\u0103m \u00eens\u0103 s\u0103 bem c\u00e2teva pahare, c\u0103 ne \u0219i cheam\u0103 cineva afar\u0103, \u00een frig.
\nR\u00e2deau.
\n–\tla spune, ce p\u0103rere ai despre vremurile astea?
\n–\tE vremea pro\u0219tilor \u00een floare. Imagina\u021bi-v\u0103 c\u0103 st\u0103p\u00e2nii unei vile au plecat \u00eentr-o lung\u0103 c\u0103l\u0103torie. Ei, \u0219i \u00een luxoasa lor cas\u0103 p\u0103trund ho\u021bii. \u0102\u0219tia studiaser\u0103 terenul din timp, veniser\u0103 la sigur. Dup\u0103 ce au str\u00e2ns ei cam tot ce era prin cas\u0103 \u0219i expediaser\u0103 la v\u00e2nzare \u0219i mobila, pe care o \u00eenc\u0103rcaser\u0103 \u00een cinci camioane, s-au dat aproape de frigiderul \u0219i de barul proprietarului. Au m\u00e2ncat bine, s-au \u00eemb\u0103tat, s-au urcat, cu \u00eenc\u0103l\u021b\u0103rile lor murdare, pe cuverturile scumpe de pe paturi \u0219i au adormit.
\n–\t\u0218i au fost prin\u0219i de…
\n–\tNu, nu. Tocmai c\u0103 n-au fost prin\u0219i. Asta se \u00eent\u00e2mpl\u0103 numai \u00een \u0219tirile de televiziune, c\u00e2nd e \u00eencol\u021bit c\u00e2te un be\u021biv am\u0103r\u00e2t care nu \u0219tie nici pe ce lume tr\u0103ie\u0219te. \u0102\u0219tia nu simt prin\u0219i. Se trezesc din somn, se dreg cu alte b\u0103uturi, se osp\u0103teaz\u0103, se uit\u0103 pe fereastr\u0103 \u0219i v\u0103d peisajul mirific din preajma vilei izolate \u00een creierii mun\u021bilor. \u00eentre timp le vin \u0219i banii ob\u021binu\u021bi din \u00eenstr\u0103inarea mobilei \u0219i se hot\u0103r\u0103sc s\u0103 mai r\u0103m\u00e2n\u0103 c\u00e2teva zile. Chiar le pare r\u0103u c\u0103 au dat mobila. In orice caz, avem pe ce s\u0103 punem capul \u0219i s\u0103 ne \u00eentindem oasele, zice unul care dormise, p\u00e2n\u0103 atunci, numai prin \u0219an\u021buri. \u0218i se pun pe trai. St\u0103p\u00e2nii vilei nu se mai \u00eentorc, o revolu\u021bie i-a blocat sau i-a alungat pe alte meleaguri \u0219i ho\u021bii no\u0219tri simt c\u0103 Dumnezeu \u0219i-a \u00eentors fa\u021ba c\u0103tre ei. Intr\u0103 \u00een politic\u0103, \u00een gazet\u0103rie sau \u00een \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt, devin formatori de caractere \u0219i de con\u0219tiin\u021be, iar copiii lor ajung p\u0103stori spirituali sau \u00een fruntea guvernului. Totu\u0219i, nu se hot\u0103r\u0103sc dac\u0103 vila e a lor sau nu. Falsific\u0103 acte, \u00eentocmesc h\u00e2rtii mincinoase, dar ceva nu merge. Se g\u00e2ndesc dac\u0103 n-ar fi mai bine s\u0103 v\u00e2nd\u0103 casa sau s\u0103 o desfac\u0103 bucat\u0103 cu bucat\u0103. R\u0103m\u00e2n mult\u0103 vreme prad\u0103 acestei dileme.
\n–\tHai, b\u0103, mai scurteaz-o, c\u0103 sunt s\u0103tul de parabole d-astea, sare unul.
\n–\t\u0218i parc\u0103 ziceai alt\u0103dat\u0103 c\u0103 oamenii nu se \u00eempart \u00een pro\u0219ti \u0219i de\u0219tep\u021bi. Ziceai c\u0103 suntem doar foarte diferi\u021bi \u0219i c\u0103 trebuie s\u0103 ne toler\u0103m unii pe al\u021bii. De ce \u00eei f\u0103cu\u0219i p-\u0103ia pro\u0219ti?
\n –\tIdeea e c\u0103 dac\u0103 un popor se modernizeaz\u0103 cu ochii pe astfel de modele, niciun membru al comunit\u0103\u021bii nu crede c\u0103 un ins oarecare a dob\u00e2ndit ceva \u00een mod corect. Dac\u0103 ai ceva \u00een t\u0103rt\u0103cu\u021b\u0103, te b\u0103nuiesc imediat c\u0103 ai furat ideile respective, ba chiar \u0219i g\u00e2ndurile banale sau sentimentele… Asta nu e din capul lui, a citit-o \u00een vreo carte, am auzit odat\u0103 pe un diacon plin de fiere, morm\u0103ind la adresa unui medic care citise mult \u00een via\u021ba lui, dar avea \u0219i idei proprii, novatoare. Cei cu bani fac jocurile. Ei impun modelele \u0219i stabilesc ceea ce este necesar pentru societate, pentru c\u0103 ei pl\u0103tesc, \u00een alt\u0103 ordine de idei, religia dominant\u0103 a unui stat impune mentalitatea \u0219i nivelul de civiliza\u021bie a na\u021biunii respective…
\n–\tB\u0103, eu te \u00eentrebasem ceva simplu, revine cel care \u00eel st\u00e2rnise, la \u00eenceput, pe Catalan. Cum sunt vremurile a\u0219a, din punct de vedere filosofic sau eseistic, cum spune\u021bi voi, \u0103\u0219tia citi\u021bii…
\n–\tAa, p\u0103i de ce n-ai precizat de la \u00eenceput ce fel de r\u0103spuns vrei ? E foarte simplu. E, a\u0219a, un haos care ne \u00eempinge cu furie spre ispite vremelnice \u0219i ucig\u0103toare, \u00eencremenind \u00een proiecte fantasmagorice, thanatice \u0219i \u00een structuri antropomorfice \u0219i imaginare decadente, \u0219i care ne r\u0103suce\u0219te min\u021bile \u0219i vie\u021bile, trec\u00e2ndu-le prin noroi, excremente \u0219i foc, r\u0103cindu-le apoi, printre z\u0103pezile ve\u0219nice din \u00eenalturi, \u0219i f\u0103c\u00e2ndu-ne s\u0103 rena\u0219tem \u00eentr-o diminea\u021b\u0103 proasp\u0103t\u0103 \u0219i r\u0103coroas\u0103, ca o ploaie cald\u0103 de var\u0103, sub un cer nou \u0219i pe un p\u0103m\u00e2nt nou.
\nSe uitau aiuri\u021bi pe pere\u021bi, dup\u0103 care apucau repede paharele \u0219i beau ca s\u0103-\u0219i revin\u0103 \u0219i s\u0103 mai prind\u0103 curaj.
\nAcolo, \u00een sufrageria vast\u0103, cu pere\u021bii cr\u0103pa\u021bi de timp \u0219i de ploi, \u00eei vorbi Catalan lui Cassos despre Tom Kastelka.
\n–\tD\u0103, televizorul mai \u00eencet, ca s\u0103 te aud, zicea Cassos. Cred c\u0103 Tom \u0103sta al dumitale cam avea idei fixe.
\n–\tNu \u0219tiu, nu sunt sigur. Cred c\u0103 mai degrab\u0103 era pu\u021bin utopic. El voia s\u0103 mul\u021bumeasc\u0103 pe toat\u0103 lumea \u0219i \u00eei menaja pe to\u021bi. Dar mai g\u0103sea pe c\u00e2te unul care nu-1 agrea defel. Era, de pild\u0103, un medic stagiar…
\n–\t\u00eel \u0219tiu, zise Cassos. Nu e \u0103la care \u00ee\u0219i trata pacien\u021bii spun\u00e2ndu-le bancuri? Oric\u00e2t ar fi fost omul de d\u0103r\u00e2mat, ie\u0219ea r\u00e2z\u00e2nd \u00een hohote din cabinetul s\u0103u…
\n–\tDa, da, chiar \u0103la e. Sau, m\u0103 rog, era, c\u0103 s-a transferat de mult la un spital din capital\u0103. Umbla cu volumul lui Tom prin urbe \u0219i le ar\u0103ta cuno\u0219tin\u021belor: \u0103sta e\u0219ti tu, uite scrie aici c\u0103 bei p\u00e2n\u0103 te pi\u0219i \u0219i te c\u0103ci pe tine. \u021aie \u00ee\u021bi plac \u0219edin\u021bele, uite scrie aici, \u00eei spunea lui Gonzales Iepuroiu, directorul Biroului pentru Redistribuirea For\u021bei de Munc\u0103. Ai tensiune, \u00ee\u021bi plac femeile, ascul\u021bi pe la u\u0219i \u0219i e\u0219ti o maimu\u021b\u0103 url\u0103toare. Ai p\u0103r de oaie, burt\u0103 de turmac \u0219i \u00ee\u021bi c\u00e2n\u021bi interminabilele cuv\u00e2nt\u0103ri.
\n–\tCe, Tom scrisese vreun reportaj sau pamflet?
\n-Nu, nu, pur\u0103 fic\u021biune, dar doctorul a \u00eenceput s\u0103 r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103 bancuri porcoase pe seama lui Tom. Nu \u0219tiu dac\u0103 glumea, fiind un om cu o mentalitate
\nsuperioar\u0103 \u0219i ne\u00eenchipuindu-\u0219i c\u0103 protagoni\u0219tii farselor sale se vor sup\u0103ra, sau o f\u0103cea din r\u0103utate, fiind \u00eensetat, nu-i a\u0219a, de dreptate… Cert e c\u0103 Tom s-a enervat \u0219i l-a jignit ur\u00e2t \u00een fa\u021ba unor amici comuni…
\n–\tAuzi, d\u0103-i \u00een pizda m\u0103-sii, zi-mi de ce crezi tu c\u0103 Tom \u0103la era utopic? Unde e utopia aici?
\n–\tP\u0103i, v-am zis, dar n-a\u021bi fost atent. Utopia e s\u0103 crezi c\u0103 \u00eei po\u021bi mul\u021bumi pe oameni tot timpul \u0219i \u00een orice condi\u021bii. Vor ajunge s\u0103 te tortureze ei pe tine, s\u0103 te judece, s\u0103 te evalueze, s\u0103 te speculeze… \u0218i \u00ee\u021bi vor ceda nervii, cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u0219i cu Tom, tocmai fa\u021b\u0103 de cineva pe care \u00eel pre\u021buie\u0219ti. Utopia, \u00een cazul lui Tom, era c\u0103 \u00eencerca s\u0103 \u00eenchid\u0103 gura pro\u0219tilor, prin fapte demne de laud\u0103… V\u0103dit nemul\u021bumit, academicianul se foia \u00een a\u0219ternuturi.
\n–\tM\u0103 m\u0103n\u00e2nc\u0103 pielea de at\u00e2ta stat.
\n–\tDa, s\u0103 \u0219tii c\u0103 \u0103la avea, totu\u0219i, idei fixe. Tom nu se \u00eendoia de bunele inten\u021bii ale celorlal\u021bi, dar spunea c\u0103 destinul lui era plin de, nu \u0219tiu cum zicea, fixit\u0103\u021bi, lucruri care \u00eel urm\u0103reau ani de zile, p\u00e2n\u0103 \u00eel doborau. A r\u0103cit ani de zile la cap \u0219i la rinichiul st\u00e2ng, \u0219i-a luxat m\u00e2na st\u00e2ng\u0103 de patru ori \u0219i a fost urm\u0103rit de aceia\u0219i c\u00e2\u021biva in\u0219i cu ura \u0219i prejudec\u0103\u021bile lor, zeci de ani.
\n–\tDumneata vorbe\u0219ti serios sau \u00ee\u021bi ba\u021bi joc de el? Spuneai c\u0103 i-ai fost prieten…
\n–\tSta\u021bi s\u0103 v\u0103 spun. \u00een armat\u0103 era obsedat de unul, Cobelli. \u0102la avea totdeauna geamantanul burdu\u0219it cu conserve, \u0219unci, carne fript\u0103, dulciuri, pe care le primea prin po\u0219t\u0103, \u00een nenum\u0103rate pachete. Cobelli avea \u0219i o logodnic\u0103 a c\u0103rei fotografie o ar\u0103ta oricui st\u0103tea de vorb\u0103 cu el . Era b\u00e2lb\u00e2it \u0219i naiv \u0219i ceilal\u021bi \u00eel jefuiau ca-n codru. C\u00e2nd Cobelli se a\u0219eza pe pat, cu valiza \u00eentre picioare, s\u0103 nu fie furat, un camarad st\u0103tea pe patul de al\u0103turi \u0219i \u00eel \u021binea de vorb\u0103. Altul se strecura pe sub paturi \u0219i, cu un briceag, sp\u0103rgea geamantanul pe la balamale, lu\u00e2nd o bun\u0103 parte din alimente, \u00een timp ce Cobelli, pentru a se lini\u0219ti, pip\u0103ia cu m\u00e2na suprafa\u021ba valizei, s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 mai e acolo.
\n–\tA\u0219a, ia zi, Silvia e blond\u0103 ? \u00eel ademenea tovar\u0103\u0219ul de discu\u021bie.
\n–\tNu e blond\u0103, nu \u021bi-am zis de o mie de ori? E brunet\u0103, ce dracu, spunea Cobelli \u0219i \u00ee\u0219i str\u00e2ngea cu un sentiment de siguran\u021b\u0103 geamantanul \u00eentre picioare.
\nJefuitorul nu lua totul, ca s\u0103 nu se prind\u0103 Cobelli, \u00ee\u0219i \u00eensu\u0219ea mai pu\u021bin de jum\u0103tate, c\u0103ci, oricum, Cobelli avea prea multe alimente \u0219i nu le putea \u021bine socoteala.
\nEi, bine, Tom n-a reu\u0219it niciodat\u0103 s\u0103 ia ceva din valiza fermecat\u0103 a lui Cobelli. De fapt, a \u00eencercat de dou\u0103 ori \u0219i de fiecare dat\u0103 Alexandru Cobelli a fost cuprins pe nea\u0219teptate de altruism \u0219i, \u00een toiul discu\u021biei cu diversionistul, a apucat brusc geamantanul l-a tras de sub pat, l-a deschis \u0219i i-a oferit companionului s\u0103u dou\u0103 felii de rulad\u0103 cu ciocolat\u0103… \u00eentr-o vreme, Cobelli avea patul suprapus, situat deasupra celui \u00een care dormea Tom. Cobelli se ducea \u00een fiecare noapte de c\u00e2teva ori la toalet\u0103. Tom, care \u0219i a\u0219a dormea prost, era trezit de fiecare dat\u0103, scuturat ca de parc\u0103 ar fi fost conectat la o surs\u0103 de curent electric. O dat\u0103 chiar \u0219i-a mu\u0219cat limba. La de\u0219teptare \u0219i, mai ales, la alarm\u0103 s\u0103reau din paturi \u0219i se echipau \u00een timp record. lom abia apuca s\u0103 scoat\u0103 capul, c\u0103 se \u0219i pomenea cu picioarele lui Cobelli pe grumaz. O singur\u0103 dat\u0103 Tom \u0219i-a amintit c\u0103 urma s\u0103 fie dobor\u00e2t \u0219i a ie\u0219it pe la cel\u0103lalt cap\u0103t al patului, dar Cobelli se g\u00e2ndise \u0219i el la acela\u0219i lucru \u0219i s-au trezit iar\u0103\u0219i uit\u00e2ndu-se unul la cel\u0103lalt. Cobelli de sus, Tom de sub picioarele agresorului.
\n–\tAuzi, d\u0103-i \u00een m\u0103-sa, c\u0103 m-am plictisit \u0219i risc chiar s\u0103 m\u0103 enervez.
\n–\tNu, nu, sta\u021bi s\u0103 termin, se agit\u0103 Catalan. Cobelli i-a spus lui Tom, Ia un moment dat, un banc. Ce e, dac\u0103 vezi, noaptea, o lumini\u021b\u0103 verzuie pe un acoperi\u0219?
\n–\tNu \u0219tiu, zicea Tom.
\n–\tE un motan care face laba \u0219i \u00eenchide un ochi de pl\u0103cere. E, bancul \u0103sta i l-a mai spus de cinci ori.
\n–\tP\u0103i, Cobelli \u0103la era senil la dou\u0103zeci de ani?
\n–\tAsta nu e totul. Au terminat armata \u0219i la desp\u0103r\u021bire, Cobelli i-a mai spus o dat\u0103 bancul. Au trecut \u0219i frumo\u0219ii ani ai facult\u0103\u021bii. Tom absolvise, luase reparti\u021bia \u0219i a auzit la radio cum absolventul de istorie Alexandru Cobelli ureaz\u0103 colegilor s\u0103i succes \u00een via\u021b\u0103. Cobora trist pe Bulevardul Elisabeta, se desp\u0103r\u021bise de cea mai \u00eenc\u00e2nt\u0103toare perioad\u0103 a vie\u021bii, tocmai trecea prin dreptul cinematografelor, c\u00e2nd se auzi strigat.
\n–\tIa te uit\u0103, a exclamat Cobelli, era gata s\u0103 nu te recunosc.
\n–\tFelicit\u0103ri, Sandule, te-am auzit c\u00e2nd ai vorbit la radio.
\n–\tEhe, las\u0103 asta, eram emo\u021bionat \u0219i nu a ie\u0219it bine. Hai s\u0103-\u021bi zic un banc. Ce este dac\u0103 vezi o lumin\u0103 verzuie pe un acoperi\u0219?
\n–\tTom \u0103sta avea un psihic slab, spuse Cassos. Situa\u021biile fixe erau create chiar de mintea lui. \u00eemprejur\u0103rile construite aparent de ceilal\u021bi erau generate de ni\u0219te scheme ale incon\u0219tientului s\u0103u.
\n–\t\u00een\u021beleg, spuse Catalan. Lui Tom \u00eei era fric\u0103 s\u0103
\np\u0103r\u0103seasc\u0103 zona cunoscut\u0103, s\u0103 se aventureze \u00een necunoscut, de aceea se mi\u0219ca mereu dup\u0103 acelea\u0219i \u0219i acelea\u0219i scheme psihice chinuitoare. Omul era prea sensibil, prea fragil pentru lumea \u00een care tr\u0103im.
\nDe surpriz\u0103, Cassos \u00ee\u0219i ridic\u0103 repede capul de pe pern\u0103 \u0219i se uit\u0103 dup\u0103 Catalan care \u00ee\u0219i f\u0103cea de lucru pe l\u00e2ng\u0103 co\u0219ul sobei \u00eenfundat de vreascurile aduse de ciori \u0219i co\u021bofene. Vru s\u0103-1 \u00eentrebe dac\u0103 a studiat cumva \u0219i psihologia, dar renun\u021b\u0103, nedorind s\u0103 se mai complice cu un r\u0103spuns nea\u0219teptat din partea lui Catalan, \u0219i se culc\u0103 la loc.
\nSeara, Cassos o rug\u0103 pe menajera pe care o angajase de cur\u00e2nd s\u0103 porneasc\u0103 televizorul. \u00eei venea s\u0103 a\u021bipeasc\u0103, \u00eel citise toat\u0103 ziua pe Dostoievski, iar femeia se gr\u0103bi s\u0103-i \u00eendeplineasc\u0103 dorin\u021ba. Ca prin vis, mo\u0219ierul auzi ceva despre arheologul Cobelli nu \u0219tiu cum, care a descoperit o mare cetate dacic\u0103 pe malul Dun\u0103rii…S\u0103ri ca ars \u0219i o \u00eentreb\u0103 pe femeia care \u00ee\u0219j vedea netulburat\u0103 de treab\u0103 :
\n–\tA zis ceva despre un arheolog, Cobelli?
\n–\tDa, da, spuse ea, adineauri a dat ceva. A descoperit o cetate pe malul Dun\u0103rii. De ce \u00eentreba\u021bi, \u00eel cunoa\u0219te\u021bi?
\n–\tNu cumva \u00eel cheam\u0103 \u0219i Alexandru? se interes\u0103 mo\u0219ierul, ignor\u00e2nd \u00eentrebarea \u00eengrijitoarei \u0219i uit\u00e2ndu-se insistent la ea.
\nAdormi \u0219i vis\u0103 numai lumini\u021be verzi \u0219i motani \u0219i geamantane pline cu bun\u0103t\u0103\u021bi \u0219i un b\u0103rbat cu f\u0103lci mari, rumene, pus la patru ace, vorbind unei mul\u021bimi uria\u0219e de oameni. Erau acolo sute de mii de fe\u021be, milioane… Avea ochi str\u0103lucitori \u0219i gesturi teatrale, oamenii \u00eel aclamau, Co-be-lli, Co-be-lli, insul era pre\u0219edintele statului, scotea limba la ei, oamenii continuau s\u0103-i scandeze numele, iar Cobelli t\u0103ia aerul cu m\u00e2inile, \u00een gesturi decise, arunc\u00e2nd \u00een st\u00e2nga \u0219i-n dreapta bancnote albastre \u0219i verzi, \u0219i copane de pui, \u0219i ecleruri, \u0219i \u0219unci afumate, \u0219i felii de chec \u0219i de cozonac, \u0219i sticle de vin, stropindu-i, acoperindu-i \u0219i \u00eenec\u00e2ndu-i \u00een talazuri uleioase \u0219i galbene.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

PROZ\u0102 \u0218ERBAN TOM\u0218A GHE\u021aARUL Cea mai \u00eendep\u0103rtat\u0103 amintire a lui Tom Kastelka era o minge ro\u0219ie pe care o b\u0103tea<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22395"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22395"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22395\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22396,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22395\/revisions\/22396"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22395"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22395"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22395"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}