{"id":22384,"date":"2024-01-03T17:07:26","date_gmt":"2024-01-03T14:07:26","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22384"},"modified":"2024-01-03T17:07:26","modified_gmt":"2024-01-03T14:07:26","slug":"spatii-culturale-nr-6-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22384","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 6 (10)"},"content":{"rendered":"

VALERIU CU\u0218NER<\/strong><\/p>\n

ULTIMUL SPECTACOL<\/strong><\/p>\n

Dup\u0103 murdara, zdren\u021buit\u0103 cortin\u0103, cineva
\ntrage draconice sfori.
\nNoi, histrionii Marelui Circ, p\u0103c\u0103to\u0219i de
\nduzin\u0103, obosi\u021bi \u0219i mereu \u00een\u0219ela\u021bi, os\u00e2ndi\u021bi
\nla odiosul spectacol, batem din palme
\na\u0219tept\u00e2nd un miracol;
\n\u201eS\u0103 intre! S\u0103 vin\u0103, mult anun\u021bata Mess(i)alin\u0103!”
\nDin bezna mul\u021bimii, un cabotin de duzin\u0103
\n\u00eencearc\u0103 cu-n deget prin gaura p\u00e2nzei,
\ns\u0103 afle dac\u0103
\nDincolo mai este lumin\u0103.
\n(Apoi disperat trage de sfoar\u0103).
\nDin spatele ei doar un nebun url\u0103;
\n\u201eNu trage\u021bi!
\nSe rupe!
\nEste doar
\nultima voastr\u0103 cortin\u0103!”
\nPASSWORD
\nSe v\u00e2nd vorbe mari pe autostrad\u0103.
\nMul\u021bimea se-nghesuie ca la poman\u0103;
\ndeasupra ei tr\u0103nc\u0103ne\u0219te-o menad\u0103:
\n\u201eDrumul spre mult r\u00e2vnita Nirvan\u0103, doar cu oferta noastr\u0103 v\u0103 este deschis!”
\n(Pentru vis\u0103tori cel mai criptat Paradis).
\n\u201eScrie\u021bi-v\u0103 g\u00e2nduri codificate, f\u0103r\u0103 cap\u0103t
\n\u0219i chiar f\u0103r\u0103 coad\u0103.
\n\u00abPassword\u00bb-ul p\u0103stra\u021bi-1 numai \u00een voi!
\nNimeni n-o s\u0103 accead\u0103 la bancomatul vie\u021bii de-apoi.
\nDe-apururi seifurile voastre vor r\u0103m\u00e2ne \u00eenchise
\npentru to\u021bi mandatarii de vise!
\nPute\u021bi muri lini\u0219ti\u021bi!
\nNu-i chiar un p\u0103cat dac\u0103 \u0219i ADN-ul vostru nicic\u00e2nd nu va fi descifrat?”<\/p>\n


\nC\u00c2NDVA<\/strong><\/p>\n

C\u00e2ndva
\nmun\u021bii se vor pr\u0103bu\u0219i \u00een mare,
\nmor\u021bii vor pluti \u00een morminte.
\nOamenii vor deveni fiare,
\nurletele lor – necuvinte.
\nC\u00e2ndva
\nziua se va ascunde-n noapte,
\nplanetele se vor ciocni pe r\u00e2nd,
\nmoartea se va na\u0219te din moarte,
\nsoarele se va stinge arz\u00e2nd.
\nAtunci
\nva ploua numai cu stele.
\nClepsidra timpului v\u0103 v\u00e2ntura alt nisip,
\ncerul se va spulbera \u00een bezn\u0103,
\nCel de Sus va-mprumuta un alt chip.<\/p>\n


\nPLOU\u0102<\/strong><\/p>\n

Ploaia p\u0103trunde-n ad\u00e2ncuri bolnave,
\nnorii descarc\u0103 puhoaie murdare,
\nfulgere oarbe izbesc \u00een vitralii,
\nr\u00e2njind cu zodii \u00een\u0219el\u0103toare.
\nNici un c\u00e2ine nu-\u0219i latr\u0103 durerea,
\nv\u00e2ntul spulber\u0103 vise amare.
\nPustiul \u0219i-a\u0219terne gunoaiele-n noi,
\ndepresiile-\u0219i caut\u0103 negre altare
\nsp\u00e2nzur\u00e2ndu-\u0219i ne\u00eenvia\u021bii strigoi.
\nViperele ies de prin gunoaie
\ndevenind p\u00e2raie otr\u0103vitoare.
\nVeninul se scurge din amintiri
\ndisimul\u00e2ndu-ne \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area
\nprea tic\u0103loasei noastre meniri.<\/p>\n


\nVictoria Milescu<\/strong>
\n\"\"

AUGUST, POVE\u0218TI<\/strong><\/p>\n

Nimeresc din gre\u0219eal\u0103 \u00een via\u021ba ta, e cald totu\u0219i timpul merge-nainte o b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u00een baston vorbe\u0219te cu vrabia de pe trotuar care-i r\u0103spunde cu glas dogit l\u00e2ng\u0103 zidul \u0219colii de hipoacuziei vopsit galben-pai un b\u0103rbat c\u0103zut \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u00ee\u0219i adune foile risipite cine e\u0219ti? \u00eel \u00eentreb Nimeni bine, eu sunt Ulise traversez marea autostrad\u0103 prin valul ma\u0219inilor isterizate cump\u0103r un bonsai auzind c\u0103 acest cop\u0103cel se sacrific\u0103 \u0219i moare dac\u0103 st\u0103p\u00e2nul i se \u00eemboln\u0103ve\u0219te prelu\u00e2ndu-i tot r\u0103ul pe trotuare copacii v\u00e2njo\u0219i \u021bin blocurile s\u0103 nu se prind\u0103 \u00een bra\u021be strivindu-\u0219i vremelnicii locatari \u00een pia\u021b\u0103 pepenii verzi, galbeni plesnesc arunc\u00e2ndu-\u0219i semin\u021bele-n aer ca pe ni\u0219te din\u021bi strica\u021bi cine e\u0219ti? \u00eel \u00eentreb pe b\u0103rbatul care-i arunc\u0103 din remorc\u0103 Merlin
\nok, eu sunt Sperietoarea… cobor spre hal\u0103
\nochii animalelor dezosate se rostogolesc nu pe acolo, Cinderella intru la farmacie
\n\u00eenghit \u00eencet pastilele albastre cu ap\u0103 din f\u00e2nt\u00e2na Carpa\u021bilor sughi\u021b, vomit calc pe coada unui cani\u0219 ce-mi sare la g\u00e2t st\u0103m a\u0219a \u00eencle\u0219ta\u021bi p\u00e2n\u0103 trece echipajul stelar a\u0219tept\u00e2nd ploaia cu \u00eengerii solitari intru la magazinul pentru copii cump\u0103r o juc\u0103rie
\nd\u0103m buzna \u00een banca vopsit\u0103-n portocaliu strig, latru, amenin\u021b
\npeste c\u00e2teva clipe suntem \u00een dub\u0103 cu m\u00e2inile r\u0103sucite
\n\u00eencerc s\u0103 scriu
\npe foile ce acoper\u0103 fa\u021ba radioas\u0103 a Frumoasei adormite
\nce doarme de o mie de ani
\nca noi to\u021bi de s-ar trezi ne-ar trezi
\nar \u021bine un discurs tu\u0219ind u\u0219or iar prin\u021bul din \u00eenalta Societate a Poe\u021bilor Anonimi ne-ar ridica \u00een rang cine e\u0219ti? m\u0103 \u00eentreab\u0103 cerberul Nimeni…
\nmai e cineva pe fir?
\nSpune\u021bi-mi, dac\u0103 vre\u021bi, copac sau ghimpe sau gheonoaie spune\u021bi-mi semafor defazat .sau coaj\u0103 de p\u00e2ine \u00een ploaie scriu pe zidul ce-mi icse-n cale cu pieptul gol: \u0219i aici am murit, \u0219i acolo \u00een ora\u0219ul cu zbaturi de smoal\u0103 circul\u0103m orbi, betegi, ciungi printre \u0219inele contorsionate printre cortegii, tribune improvizate unde un ins \u021bip\u0103 \u00een microfon: lini\u0219te! spaimele vin \u00een v\u00e2rful picioarelor ne t\u00e2r\u00e2m la spectacolele vorbind despre alte spaime
\ntrag dup\u0103 mine pielea grea, b\u0103tut\u0103 cu diamante m\u0103 ascund \u00eentr-un c\u0103rucior de p\u0103pu\u0219i pe un banner pozez dezbr\u0103cat\u0103 aerul \u021bip\u0103 c\u00e2nd \u00eel respir\u0103m
\nmierea nu mai suport\u0103 s\u0103 fie dulce apa a obosit s\u0103 o bem
\nsp\u0103l\u00e2ndu-ne de zgura \u00eentunericului mic pentru \u00eentunericul mare marea va face din mine nisip s\u0103 ia forma t\u0103lpilor tale ciugulite de pas\u0103rile
\npierind de sete l\u00e2ng\u0103 marea cea mare spune\u021bi-mi, dac\u0103 vre\u021bi, z\u00e2mbet fiindc\u0103 \u0219i moartea z\u00e2mbe\u0219te uneori la o glum\u0103 bun\u0103 via\u021ba e o glum\u0103 bun\u0103 \u00een toate ocaziile…
\nG\u00c2NDIND CA FLUTURII
\nTe a\u0219tept \u00een ora\u0219ul asediat de fluturi unde b\u0103t\u0103ile inimii d\u0103r\u00e2m\u0103 turnul cu sute de ochi alba\u0219tri \u00een pomi cresc cire\u0219e cu aripi vi\u0219ine cu gust violet piatra
\naruncat\u0103 de un copil din lumea cealalt\u0103 sparge vitrina cu unelte de pescuit eliber\u00e2ndu-le
\ntrupul meu ia foc vara la ferestre z\u00e2mbesc flori cu cearc\u0103ne udate de stele
\nc\u00e2nd noi dormim
\ncerul pune c\u00e2te o pic\u0103tur\u0103 din s\u00e2ngele lui din loc \u00een loc vino c\u0103ci ziua de azi se duce \u0219i m\u0103 t\u00e2r\u0103\u0219te cu ea opre\u0219te-m\u0103 \u00een lumea cu oasele tari ce te \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 scr\u00e2\u0219nind.<\/p>\n


\nConstantin MIU<\/strong><\/p>\n

IMAGINARUL MENTAL<\/strong><\/p>\n

\u201eHematomul ro\u0219u”
\nEditura Andrew, Foc\u0219ani, 2008)
\nGheorghe Mocanu.<\/strong><\/p>\n

Sunt in\u0219i care-\u0219i arog\u0103 statutul de a\u0219a-zi\u0219i critici literari, semn\u00e2nd – cred ei – tot felul de prefe\u021be \u0219i postfe\u021be, f\u0103r\u0103 a ini\u021bia cititorul \u00een crea\u021bia unui poet sau prozator. \u00een realitate, ace\u0219tia se comunic\u0103 (autocomunicarea, de care vorbea Tudor Viuanu \u00een studiul s\u0103u Dubla inten\u021bie a limbajului \u0219i tranzitivitatea stilului), rezum\u00e2nd – de cele mai multe ori – \u0219col\u0103re\u0219te \u201epovestea” pe care o propune scriitorul. \u00een acest sens, are dreptate eseistul sucevean, Florian Bratu, care opina: \u201e Este foarte u\u0219or s\u0103 critici, dar este infinit mai greu s\u0103 fii tu \u00eensu\u021bi prin ceea ce roste\u0219ti, f\u0103r\u0103 s\u0103 te sprijini, cum o face c\u00e2te un critic ce se a\u0219az\u0103, plin de el, pe pilonii arhitecturii unei opere pe care o re-descrie, sub cuv\u00e2nt c\u0103 o explic\u0103.” (\u00een revista Metamorfoze, nr. 102, august 2009).
\nA\u0219a se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u0219i cu prefa\u021batorul romanului Hematomul ro\u0219u (Editura Andrew, Foc\u0219ani, 2008), semnat de Gheorghe Mocanu. Pe mai bine de jum\u0103tate de pagin\u0103, prefa\u021batorul – Th. Codreanu – rezum\u0103 subiectul c\u0103r\u021bii, c\u00e2nd putea – dac\u0103 tot a amintit volumul ce-a marcat debutul editorial pentru Gh. Mocanu, precum \u0219i premiul ob\u021binut din partea Filialei Bac\u0103u a USR – s\u0103 men\u021bioneze m\u0103car atuurile primului roman \u201ebine primit de critic\u0103” (op. 5). De asemenea, Th. Codreanu se cuvenea s\u0103 g\u0103seasc\u0103, din aceea\u0219i perspectiv\u0103, fie asem\u0103n\u0103rile, \u00een privin\u021ba tehnicii nara\u021biunii \u0219i de realizare a personajului, fie
\ndeosebirile \u00eentre primul roman \u0219i cel de fa\u021b\u0103, relev\u00e2nd astfel propensiunea spre epic a lui Gh. Mocanu.
\nPrefa\u021batorul \u00eencearc\u0103 s\u0103 demonstreze cum a reu\u0219it autorul s\u0103 nu rateze aceast\u0103 scriere, de\u0219i a folosit un cli\u0219eu \u00een vog\u0103 mai cu seam\u0103 \u00een anii ’90 – eroul care a suferit din cauza imixtiunii securit\u0103\u021bii \u00een via\u021ba sa: \u201eGheorghe Mocanu dovede\u0219te o remarcabil\u0103 fine\u021be \u00een a surprinde jocul dintre actualizare \u0219i poten\u021bializare a antitezelor. \u00een plan real, sunt actualizate cinci zile din accidentul provocat de agen\u021bii r\u0103ului, cu eforturile medicilor de a-i salva via\u021ba; \u00een schimb, \u00een planul poten\u021bializ\u0103rii, eroul tr\u0103ie\u0219te cinci ani \u00een care cunoa\u0219te procesul, condamnarea \u0219i pu\u0219c\u0103ria, divor\u021bul cerut de Alexandra, momentul revolu\u021biei din decembrie 1989…” (p. 7).
\nDup\u0103 ce face o apropiere \u00eentre noul roman al lui Gh. Mocanu \u0219i S\u0103rmanul Dionis (Eminescu), precum \u0219i La \u021big\u0103nci (Eliade), pe dihotomia propus\u0103 – actualizare\/ poten\u021bializare, avans\u00e2nd \u0219i ideea c\u0103 \u00een aceste trei scrieri \u201e…incon\u0219tientul devine o oglind\u0103 nu doar a trecutului, ci \u0219i a viitorului”, Th. Codreanu conchide: \u201eDar nici Eminescu, nici Eliade nu au pretins c\u0103 scriu literatur\u0103 fantastic\u0103, ci doar c\u0103 au p\u0103truns \u00een zone ale realului care scap\u0103 ra\u021biunii umane” (p. 7-8). Mai preciz\u0103m doar c\u0103 cei trei scriitori au explorat nu zone ale realului care scap\u0103 ra\u021biunii umane, ci subcon\u0219tientul, care – se \u0219tie – are specific o alt\u0103 temporali ta te de c\u00e2t cea din realitate, de obicei excesiv dilatat\u0103. De aici, fractura temporal\u0103 dintre cele dou\u0103 planuri: realul \u0219i subcon\u0219tientul uman.
\nNoul roman al lui Gh. Mocanu – Hematomul ro\u0219u – \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 fluxul evenimen\u021bial pe dou\u0103 planuri inegale – real \u0219i mental. \u00een primul plan, afl\u0103m de teribilul accident de ma\u0219in\u0103 (pus la cale de c\u00e2\u021biva agen\u021bi de securitate) de care are parte Zlate\u0219 Velniceanu, precum \u0219i de eforturile sus\u021binute – timp de cinci ore – ale medicilor, pentru a resuscita victima. Al doilea – cel mental – cuprinde, mai \u00eent\u00e2i, viziunile co\u0219mare\u0219ti pe care subcon\u0219tientul doctorului le \u201eopereaz\u0103”, aparent ca ni\u0219te flash-uri, \u00eens\u0103 \u00een realitate au o temporalitate excesiv dilatat\u0103, iar mai apoi momente regresive din via\u021ba protagonistului.
\n\u00een planul realului, \u00een timpul urm\u0103ririi (\u00een plin\u0103 noapte, pe o furtun\u0103 \u00eengrozitoare, cu ploaie ca a unui diluviu dantesc, din spatele autoturismului doctorului se apropia, amenin\u021b\u0103tor, o ma\u0219in\u0103, iar din fa\u021b\u0103, gonind nebune\u0219te, se \u00eendrepta chiar spre el o alta), imaginile de co\u0219mar sunt v\u0103dit augmentate, anticip\u00e2ndu-se astfel cele din cel\u0103lalt plan: \u201eMonstrul \u00ee\u0219i m\u0103rea viteza cu ochii holba\u021bi \u00eentr-un peisaj galben- ro\u0219cat, catapult\u00e2ndu-\u0219i la fiecare sclipire a h\u0103ului, dimensiunile.” (p. 11). Imaginea aceasta reapare \u00een planul mental, de ast\u0103 dat\u0103 \u00eembog\u0103\u021bit\u0103 cu elemente ale realului: \u201e.. .\u00eei reveneau \u00een memorie imagini tr\u0103ite la intensitate maxim\u0103 \u00een noaptea aceea de co\u0219mar (…)
\nMonstrul se apropia mereu, avea acum mai multe capete, \u00een fiecare reg\u0103sea chipurile acestor indivizi. Chipul directorului spitalului era v\u00e2rful de lance (acela care \u00eel ura de moarte pe Zlate\u0219, \u0219i care pusese totul la cale – n. n.); \u00een imediata apropiere v\u0103zu fa\u021ba \u0219efului Mili\u021biei. Apoi cel al securistului, al martorilor (mincino\u0219i ordinari \u0219i profitori – n. n.), al secretarului de partid din facultate.” (p. 41). \u00een starea de incon\u0219tien\u021b\u0103, singurul care va \u201elucra” este subcon\u0219tientul lui Zlate\u0219: \u201eSubcon\u0219tientul s\u0103u dicta direct din neant \u00eentreb\u0103ri \u00een care nu g\u0103sea nici un r\u0103spuns. Cine este el, de fapt? Ce meserie are? (…) De ce subcon\u0219tientul s\u0103u cerea acum cu insisten\u021b\u0103 expertiz\u0103?” (p. 21).
\n\u00een cele ce urmeaz\u0103, ne vom opri la dou\u0103 secven\u021be, din care transpar \u201ecrea\u021biile” imaginarului mental, unele dintre acestea fiind veridice, altele \u021bin\u00e2nd de fantasticul co\u0219maresc al sinelui.
\n1. \u201eTrezit” parc\u0103 \u00eentr-o alt\u0103 lume (cf. p. 24), dr. Zlate\u0219 \u00ee\u0219i vede propriul morm\u00e2nt: \u201eSe aplec\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u0219i ating\u0103 morm\u00e2ntul \u0219i se \u00eenfior\u0103 de imaginea lui dezolant\u0103: p\u00e2lp\u00e2iau lum\u00e2n\u0103ri cu fl\u0103c\u0103rile tremur\u00e2nd a pustiu (…) Puse degetul pe flac\u0103r\u0103 \u0219i sim\u021bi ceva straniu: flac\u0103ra era rece (…) Lu\u0103 un pumn de \u021b\u0103r\u00e2n\u0103, o duse la ochi, era galben\u0103, ars\u0103 de soare.” (p. 25). Am subliniat, \u00een citatul reprodus, verbele la perfectul simplu, spre a se observa c\u0103 \u0219i la nivelul registrului verbal totul pare c\u0103 se petrece \u00een fa\u021ba ochilor cititorului.
\nAutorul complic\u0103 \u0219i mai mult situa\u021bia: Zlate\u0219 vede cum la morm\u00e2ntul s\u0103u vin s\u0103 depun\u0103 flori mama sa, so\u021bia \u0219i un nepot: \u201eVin dou\u0103 femei, una t\u00e2n\u0103r\u0103 \u0219i alta b\u0103tr\u00e2n\u0103, \u00een haine negre (…) Femeile aprinser\u0103 lum\u00e2n\u0103rile \u0219i le \u00eenfipser\u0103 \u00een \u021b\u0103r\u00e2n\u0103 (…) Ar fi vrut s\u0103-i str\u00e2ng\u0103 m\u00e2na lui Tudor (…) Ar fi vrut s\u0103 o m\u00e2ng\u00e2ie pe Alexandra (so\u021bia – n. n.). S\u0103-i \u0219tearg\u0103 lacrimile. S\u0103- i spun\u0103 c\u0103 este viu. C\u0103 totul e o fars\u0103 (…) Nu-\u0219i mi\u0219ca \u00eens\u0103 trupul, sim\u021burile lui se terminau la limita trupului s\u0103u.” (p. 26, 27). Este aici un joc subtil aparen\u021b\u0103\/ esen\u021b\u0103: mentalul imaginar creeaz\u0103 aceste imagini veridice, iar subcon\u0219tientul \u00eei arat\u0103 cealalt\u0103 \u201erealitate”. A\u0219a se explic\u0103 multitudinea \u00eentreb\u0103rilor pe care \u0219i le pune protagonistul. \u201eCine era el de fapt \u0219i ce f\u0103cuse? Ce voiau ceilal\u021bi de la el? (…) \u00een ce \u00eemprejur\u0103ri se produsese ruptura cu realitatea? (…) P\u00e2n\u0103 unde fiin\u021ba mea este alc\u0103tuit\u0103 din aspecte reale \u0219i unde \u00eencep cele imaginare? (s. n., p. 28,31). Credem c\u0103 \u00een aceast\u0103 ultim\u0103 \u00eentrebare (subliniat\u0103 de noi) st\u0103 – de fapt – cheia \u00een\u021belegerii mesajului c\u0103r\u021bii lui Gh. Mocanu. Grani\u021ba dintre real \u0219i imaginarul mental este imperceptibil\u0103. De aici \u0219i glisarea celor dou\u0103 planuri unul \u00een cel\u0103lalt.
\n2. Paginile care formeaz\u0103 a doua secven\u021b\u0103 \u0219i care \u021bin de imaginarul co\u0219maresc al mentalului protagonistului pot face parte lesne din orice antologie a fantasticului sinelui. Din fragmentele pe care le vom reproduce, cititorul va sesiza felul armonios al \u00eembin\u0103rii nara\u021biunii cu descriptivul. Predomin\u0103 registrul verbal (\u00een privin\u021ba categoriilor gramaticale), tocmai spre a se l\u0103sa impresia c\u0103 cititorul poate vedea ceea ce vede\/ imagineaz\u0103 personajul: \u201eI se p\u0103rea c\u0103 totul \u00een jurul lui se m\u0103re\u0219te \u0219i numai el se mic\u0219oreaz\u0103 v\u0103z\u00e2nd cu ochii. Praful pe care \u00eel respira p\u0103rea \u021b\u0103r\u00e2n\u0103 uria\u0219\u0103 plutind dincolo de orice zare. Particulele imense se loveau de un obiect rotund aflat \u00een suspensie. Era un butoi cu dimensiuni nelume\u0219ti (…) Dar butoiul plutea nestingherit. Se cl\u0103tina u\u0219or, gata s\u0103 porneasc\u0103 \u00eentr-o curs\u0103 c\u0103reia \u00eei lipsea doar startul. Zlate\u0219 asista neputincios la tot ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een jur. \u00ee\u0219i frec\u0103 ochii, \u00eencrez\u0103tor \u00een clipa c\u00e2nd trebuia s\u0103-\u0219i limpezeasc\u0103 sim\u021burile. Un st\u00e2lp sus\u021binea butoiul. P\u0103rea piciorul unui atlet pironit \u00een zgur\u0103 (…) St\u00e2lpul cobora \u00eentre dealuri galbene \u0219i v\u0103i \u00eentunecate, t\u0103iate de-a lungul \u0219i de-a latul de r\u00e2uri ad\u00e2nci. Copaci f\u0103r\u0103 ramuri \u0219i f\u0103r\u0103 frunze, cu trunchiurile negre, u\u0219or apleca\u021bi \u00eentr-o singur\u0103 direc\u021bie se prelungeau peste dealuri (…) Butoiul uria\u0219 \u00ee\u0219i \u00eencepu cobor\u00e2rea, lent la \u00eenceput, apoi hot\u0103r\u00e2t (…) De ast\u0103 dat\u0103 \u00ee\u0219i vedea neputin\u021ba triumf\u00e2nd (…) Butoiul cobora spre p\u0103m\u00e2nt, gata s\u0103 se pr\u0103bu\u0219easc\u0103. Zlate\u0219 \u00eel privi cu spaim\u0103. P\u0103rea c\u0103 \u0219i el se pr\u0103bu\u0219e\u0219te odat\u0103 cu butoiul uria\u0219 (…) Butoiul p\u0103rea acum tot mai aproape, p\u0103rea c\u0103 se n\u0103puste\u0219te asupra-i s\u0103-l doboare.” (p. 32, 33, 34, 35). \u00een fragmentul reprodus de noi, co\u0219marul este conturat, pe de o parte, de inversarea propor\u021biilor, pe de alt\u0103 parte de surprinderea obiectului amenin\u021b\u0103tor, \u00een mi\u0219care. De aceea, autorul – am spus – \u00eembin\u0103 \u00een chip armonios narativul cu descriptivul. Iar imaginile acestea anticipeaz\u0103 un alt \u201emonstru” – judec\u0103toarea care-1 va condamna pe Zlate\u0219 la 5 ani de \u00eenchisoare. \u00een melanjul celor dou\u0103 planuri – repet\u0103m – aproape imperceptibil, rezid\u0103 \u00eemplinirea acestui op al lui Gh. Mocanu.<\/p>\n


\nPORTRETE \u00ceN PENI\u021a\u0102<\/strong><\/em><\/p>\n

FLORENTIN POPESCU<\/strong>
\n\"\"

Nasc \u0219i la Sihlea regizori<\/strong><\/p>\n

Pe la \u00eenceputul verii lui 1975, c\u00e2nd m\u0103 aflam printre primii nou-veni\u021bi \u00een blocul scriitorilor, abia ridicat \u00een strada Apolodor, nu cuno\u0219team prea multe persoane din breasla m\u00e2nuitorilor condeiului, de\u0219i m\u0103 stabilisem \u00een Capital\u0103 \u00een urm\u0103 cu vreo patru ani. A\u0219a se face c\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 bucuria de a sc\u0103pa pentru totdeauna de trambal\u0103rile de la o gazd\u0103 la alta, dintr- un cartier \u00eentr-altul, am tr\u0103it-o \u0219i pe aceea de a-i cunoa\u0219te ceva mai \u00eendeaproape pe \u201ecolegii de breasl\u0103” cu care aveam s\u0103 tr\u0103iesc sub acela\u0219i acoperi\u0219 de beton mai bine de \u0219aisprezece ani. \u0218i c\u00e2nd astfel de vecini (de palier, de scar\u0103, de bloc) erau locatari precum Eugen Simion, Camil Baltazar, Lauren\u021biu Ulici, Bujor Nedelcovici, Stelian Cucu, Roger C\u00e2mpeanu (secretar general de redac\u021bie de la \u201eRom\u00e2nia literar\u0103”), cei doi Nicolae (Teic\u0103 \u0219i Cri\u0219an), Viola Vancea, Maria Rovan \u0219i \u00eenc\u0103 destui al\u021bii, bucuria era \u0219i mai mare.
\nDar printre locatarii din strada Apolodor se mai aflau, pe l\u00e2ng\u0103 poe\u021bi, prozatori \u0219i critici, regizori de film \u0219i medici, ba chiar \u0219i muzicologi (dac\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc l\u0103 conjude\u021beanul meu buzoian Petre Codreanu, ajuns ceva mai t\u00e2rziu director al Operei Rom\u00e2ne).
\nAtunci, \u00een vara lui 1975 (sau poate toamna, nu-mi mai amintesc cu exactitate) l-am cunoscut \u0219i pe \u201econu Alecu”, regizorul de teatru \u0219i de film, scenaristul, actorul, poetul \u0219i prozatorul Alecu G. Croitoru, n\u0103scut \u00een satul Bogza al comunei Sihlea, din fostul jude\u021b R\u00e2mnicu S\u0103rat. Omul \u0219i artistul din el nu s-au dezmin\u021bit din chiar prima lui \u00eent\u00e2lnire cu viitorii vecini pe care \u00eent\u00e2mplarea \u00eei adusese sub acela\u0219i acoperi\u0219 cu el.
\nMomentul, pe care l-am mai relatat undeva (\u00een cartea \u201eAmintirea care ne r\u0103m\u00e2ne”, din 2003), \u021bine de anecdotic\u0103 \u0219i cred c\u0103 merit\u0103 s\u0103-1 povestesc acum.
\nLa prima \u0219edin\u021b\u0103 a locatarilor, desf\u0103\u0219urat\u0103 \u00een sala uzinei de la subsolul blocului, a ap\u0103rut \u0219i \u201econu Alecu”, cu ciocul pe care-1 poart\u0103 \u0219i azi la fel ca atunci, cu p\u0103rul grizonat \u0219i cu o fa\u021b\u0103 z\u00e2mbitoare, bine dispus, gata s\u0103 dea bine\u021be oricui.
\n\u0218edin\u021ba, ca orice \u0219edin\u021b\u0103 de acest fel, n-a avut – p\u00e2n\u0103 la un punct! – nimic spectaculos. S-au ridicat unii \u0219i al\u021bii aduc\u00e2nd \u00een discu\u021bie fel de fel de lucruri \u0219i fapte m\u0103runte, cum se-nt\u00e2mpla pe atunci \u00een cazul blocurilor noi.
\nDup\u0103 ce i-a ascultat cu aten\u021bie pe antevorbitorii s\u0103i, s-a \u00eenscris la cuv\u00e2nt \u0219i conu Alecu. \u0218i cu aerul cel mai serios din lume a \u00eenceput s\u0103 relateze cum \u00eentr-o diminea\u021b\u0103, trezindu-se ca de obicei pentru a \u00eencepe o nou\u0103 zi de lucru, a r\u0103mas stupefiat v\u0103z\u00e2nd c\u0103 l\u00e2ng\u0103 el, \u00een pat, se afla o negres\u0103. Nu i-a venit a crede \u0219i, cercet\u00e2nd totul mai atent, a descoperit \u00een cele din urm\u0103 c\u0103 negresa nu era altcineva dec\u00e2t propria-i so\u021bie. So\u021bie pe care, chipurile, o afumase un co\u0219 al blocului, care co\u0219 fusese prost f\u0103cut \u0219i prost amplasat, a\u0219a \u00eenc\u00e2t r\u0103sp\u00e2ndea toate reziduurile \u00een apartamentul familiei Croitoru…
\nImagina\u021bi-v\u0103 numai c\u00e2t efect a putut produce istoria cu pricina, mai ales c\u00e2nd ea a fost \u201epus\u0103 \u00een scen\u0103” de un regizor (care era \u00een acela\u0219i timp \u0219i un bun actor, de\u021bin\u00e2nd adic\u0103 dou\u0103 tehnici pe care, pun\u00e2ndu-le \u00een aplicare, este imposibil s\u0103 nu ob\u021bii efectele scontate \u00een fa\u021ba publicului.
\nS\u0103 fi fost, cred, prin anul 2000 c\u00e2nd conu Alecu \u0219i-a reeditat un volum de poeme de dragoste, \u00een edi\u021bie bilingv\u0103, rom\u00e2n\u0103-francez\u0103, \u0219i s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103-i fac\u0103 lansarea la Muzeul Literaturii, unde eram redactor la revista \u201eM\u00e2nu scrip turn” \u0219i unde pe vremea aceea aveau loc manifest\u0103ri literare frumoase, remarcate ulterior \u0219i \u00een pres\u0103, la radio \u0219i televiziuni.
\n\u0218i cum ne cuno\u0219team de at\u00e2ta amar de vreme, conu Alecu m-a rugat s\u0103-i prezint cartea dup\u0103 ce, bine\u00een\u021beles, mi-a d\u0103ruit-o cu autograf cu ceva timp \u00eenainte.
\nLansarea a fost o reu\u0219it\u0103, la care a contribuit \u0219i micul recital din \u201eopera poetului”, sus\u021binut de c\u00e2\u021biva studen\u021bi de la Institutul de Teatru \u0219i Film, unde scriitorul lansat era \u0219i profesor.
\nNu intru \u00een detalii. Cert este c\u0103 dup\u0103 lansare \u0219i dup\u0103 terminarea festivit\u0103\u021bii propriu-zise, ne-am retras, \u00eentr-un grup ceva mai restr\u00e2ns, \u00eentr-unul din birourile muzeului \u0219i \u00een fa\u021ba unor p\u0103h\u0103ru\u021be de whiskey (pus cu generozitate la dispozi\u021bie de poet), am asistat la un inegalabil \u0219i greu de descris \u201espectacol” \u00een care al. G. Croitoru (care avea, \u00eenainte de toate, mult umor), \u0219i-a demonstrat, firesc \u0219i f\u0103r\u0103 \u201eregie prealabil\u0103”, multele lui virtu\u021bi: de actor, regizor, cineast, profesor \u00een arta dramaturgiei \u0219i teatrului etc. Secven\u021be de la examenele cu studen\u021bii, \u00eent\u00e2mpl\u0103ri din timpul unor film\u0103ri prin \u021bar\u0103, momente comice din diverse alte \u00eemprejur\u0103ri \u0219i locuri – toate \u00eentr-o \u201einterpretare” pe c\u00e2t de original\u0103, pe at\u00e2t de \u201esavuroas\u0103” – au format, ca s\u0103 zic a\u0219a, un scenariu pe care, urm\u0103rindu-1, Al. G. Croitoru ne-a oferit nou\u0103, pu\u021binilor lui spectatori, clipe greu de descris \u0219i, se sub\u00een\u021belege, de neuitat.
\nDeschid dic\u021bionarul \u201eVoca\u021bie \u0219i destin”, publicat de Valeriu Anghel \u0219i Alexandru De\u0219liu \u00een anul 2000 \u0219i din cele \u0219ase sute de fi\u0219e pe care le cuprinde, m\u0103 opresc la aceea a lui Al. G. Croitoru, din care aflu c\u0103 fostul meu vecin de bloc, din care a plecat \u00een 1991, este profesor de arta regiei de film \u0219i televiziune la Facultatea de Arte a Universit\u0103\u021bii Hyperion din Bucure\u0219ti, membru al Academiei Tiberina din Roma \u0219i al Comitetului Na\u021bional Rom\u00e2n CIDALC (Comitetul Interna\u021bional pentru Difuzarea artelor \u0219i Literelor prin Cinematograf).
\nDar, dincolo de \u201ecomitetele \u0219i comi\u021biile” din care a f\u0103cut ori face parte, \u201econu Alecu” are \u00een spatele lui o oper\u0103 literar\u0103 \u0219i cinematografic\u0103 demn\u0103 de toat\u0103 pre\u021buirea, apreciat\u0103 ca atare \u00een lumea speciali\u0219tilor. \u201eMerii s\u0103lbatici”, \u201eV\u00e2rstele omului”, \u201eLupul m\u0103rilor”, \u201eR\u0103zbunarea”, \u201eAl treilea salt mortal”, \u201eAm o idee”, \u201eMiezul fierbinte al p\u00e2inii” \u0219.a., la care se adaug\u0103 peliculele despre lumea folclorului rom\u00e2nesc: C\u0103lu\u0219arii, Rom\u00e2nia – jude\u021bul Neam\u021b \u0219.a.).
\nDin acela\u0219i dic\u021bionar aflu c\u0103 nu sunt pu\u021bine filmele pentru care Al. G. Croitoru a primit distinc\u021bii interna\u021bionale la Paris \u0219i la Roma, c\u0103 a f\u0103cut parte din jurii interna\u021bionale de film la Bruxelles \u0219i Versailles, apoi c\u0103 a regizat o serie de spectacole de teatru \u00een \u021bar\u0103 \u0219i peste hotare \u0219i c\u0103 a interpretat diverse roluri \u00een unele filme rom\u00e2ne\u0219ti de lung metraj.
\n\u00eenadins l-am l\u0103sat la urm\u0103 pe poetul Al. G. Croitoru, cel care \u00een textele lirice ni se dezv\u0103luie ca un sentimental discret, cultivator al metaforei simple, f\u0103r\u0103 zorzoane, al exprim\u0103rii lapidare, limpezi \u0219i pe \u00een\u021belesul tuturor.
\nPersonalitate polivalent\u0103 a culturii, Al. G. Croitoru a fost \u0219i r\u0103m\u00e2ne un tip nu numai manierat \u0219i de o polite\u021be cum nu o au prea mul\u021bi, ci \u0219i un ins deschis dialogului, gata \u00een orice clip\u0103 s\u0103-\u021bi ofere c\u00e2te ceva din tolba lui plin\u0103 de experien\u021ba de via\u021b\u0103, dispus (la o adic\u0103 \u0219i dac\u0103 o meri\u021bi) s\u0103-\u021bi ofere prietenia lui.
\nLucru rar, \u0219i care dovede\u0219te \u00eenc\u0103 o dat\u0103 c\u0103 la Sihlea R\u00e2mnicului nasc nu numai regizori, ci \u0219i oameni cu suflet mare.<\/p>\n


\nNicolae Havriliuc<\/strong><\/p>\n

Portrete \u00een mi\u0219care<\/strong><\/p>\n

Scriind \u0219i public\u00e2nd Portrete \u00een peni\u021b\u0103 (Bucure\u0219ti, Rawexcoms, 2009), Florentin Popescu depune m\u0103rturie pentru lumea prin care a trecut \u00een devenirile sale literare, evoc\u00e2nd personalit\u0103\u021bi din literatura \u0219i cultura rom\u00e2neasc\u0103 de la care, sincer \u0219i modest, a avut \u00eentotdeauna c\u00e2te ceva de \u00eenv\u0103\u021bat.
\nA\u0219a cum se \u0219tie, portretul este o descriere de particularit\u0103\u021bi fizice \u0219i morale ale unor fiin\u021be reale \u0219i imaginare. \u00een cazul portretului lui Florentin Popescu, fiin\u021bele poart\u0103 marca realit\u0103\u021bii \u0219i, de aceea, textele evocatoare sunt legate \u00eentre ele printr-un topos dat de sintagmele cred c\u0103 l-am cunoscut, c\u00e2nd l- am cunoscut, a\u0219a l-am cunoscut, l-am cunoscut t\u00e2rziu etc. Toposul plaseaz\u0103 personajul \u00eentr-un decor de sim\u021bire \u0219i de g\u00e2ndire (frecvent fiind Bucure\u0219tii deschis mai tuturor experien\u021belor \u0219i experimentelor literare cu sedii de ziare \u0219i reviste, edituri, cofet\u0103rii, cafenele, cenacluri, muzee etc.) unde \u00eent\u00e2lnirea cu ochiul observator, selectiv \u0219i subiectiv al autorului declan\u0219eaz\u0103 conexiunea privirilor, schimbul de replici, gesturi, confesiuni, prilejuind cunoa\u0219terea \u0219i fixarea interlocutorului \u00een portrete sugestive \u0219i pline de mi\u0219care. Alteori portretizarea \u00eencepe cu a\u0219ezarea personajului \u00eentr-un preexistent de configurare prin anecdot\u0103.
\nUn loc aparte \u00eel ocup\u0103 \u00een lucrare personaliz\u0103rile companionilor veni\u021bi din matricea buzoian\u0103, congeneri autorului: Radu C\u00e2rneci, Ion Gheorghe, Mircea Ichim, Gh. Ciobanu, Alex. Oproescu, Bucur Chiriac, Passionaria Stoicescu,, Gh. Istrate, A.I. Z\u0103inescu. Chipurile unora transpar din scene pline de umor sau din secven\u021be decupate cinematografic. Urmeaz\u0103 personala individual\u0103 \u0219i de grup a profesorilor \u0219i colegilor de la Facultatea de Limb\u0103 \u0219i Literatur\u0103 Rom\u00e2n\u0103 din Bucure\u0219ti: Ion Rotaru, Florin Costinescu, Tudor Octavian, Vasile Blendea, Alexandru Mica, Al. Piru, Romul Munteanu, Ion Dodu B\u0103lan, Dumitru Pricop, George Arion.
\nInteresante ca surse documentare sunt portretele colegilor de redac\u021bii \u0219i din breasla scriitoriceasc\u0103 de la sf\u00e2r\u0219itul secolului al XX-lea: Mircea Micu, Tia Peltz, C-tin Turturic\u0103, Alex. Clenciu, Mircea S\u00e2ntimbreanu, H. Zalis, Florin Muscalu, Valeriu B\u00e2rg\u0103u, Ovidiu Papadima, C. St\u0103nescu, C-tin Daniel, Gh. Tomozei, Aureliu Goci, Daniel Turcea, Petre Ghelmez, Grigore Vieru, C. Carbar\u0103u. C\u00e2\u021biva dintre grei ai zilei sunt surprin\u0219i \u00een ipostaza omului \u0219i a artistului D.R. Popescu (om cu z\u00e2mbetul calm \u0219i prietenos, opera solid\u0103), Mircea Horia Simionescu,
\nDan Sm\u00e2nt\u00e2nescu. Cele mai multe dintre evoc\u0103ri au fost scrise \u00een anii senectu\u021bii, apel\u00e2ndu-se la memorie. \u0218i chiar dac\u0103 marginile memoriei ar p\u0103rea pe alocuri \u00eeng\u0103lbenite de timp, portretele sunt animate prin verva scrisului, prin verbul atent distribuit spre a da culoare \u0219i str\u0103lucire fiin\u021bei din chenar. \u00cenainte de includerea \u00eentre coper\u021bile c\u0103r\u021bii mai sus amintite, textele au fost supuse lecturii publice, fiind tip\u0103rite \u00een revistele: Dor de dor (C\u0103l\u0103ra\u0219i), Litere (T\u00e2rgovi\u0219te), Pro Saeculum \u0219i Oglinda literar\u0103 (Foc\u0219ani), Cafeneaua literar\u0103 (Pite\u0219ti), Sud (Bolintin Vale) \u0219i Spa\u021bii culturale (R\u00e2mnicu S\u0103rat). Parcurg\u00e2nd aceste portrete \u00een peni\u021b\u0103 pe care le-a\u0219 numi segmente biografice sau inspirate surse pentru viitoare biografii, am avut sentimentul intr\u0103rii \u00een contact cu o umanitate canonic\u0103 a\u0219a cum a fost \u0219i cum se continu\u0103 \u00eentr-un climat rom\u00e2nesc de crea\u021bie, iar \u00een Florentin Popescu s\u0103 \u00eentrev\u0103d un cronicar al sufletelor alese (prin sine \u0219i riguros selectate). Nota distinct\u0103 a acestui breviar de literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103 se afl\u0103 \u00een dexteritatea scriitoriceasc\u0103 a Iui Florentin Popescu de a fi, dincolo de evocare \u0219i de construc\u021bia discursului, un povestitor de personaje \u0219i-n ultim\u0103 instan\u021b\u0103 un povestitor de sine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

VALERIU CU\u0218NER ULTIMUL SPECTACOL Dup\u0103 murdara, zdren\u021buit\u0103 cortin\u0103, cineva trage draconice sfori. Noi, histrionii Marelui Circ, p\u0103c\u0103to\u0219i de duzin\u0103, obosi\u021bi<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22384"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22384"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22384\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22385,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22384\/revisions\/22385"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22384"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22384"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22384"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}