{"id":22372,"date":"2024-01-01T23:20:16","date_gmt":"2024-01-01T20:20:16","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22372"},"modified":"2024-01-01T23:20:16","modified_gmt":"2024-01-01T20:20:16","slug":"spatii-culturale-nr-6-8","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22372","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 6 (8)"},"content":{"rendered":"

ANGELA BACIU<\/strong><\/p>\n

Femeia nisipului<\/strong><\/p>\n

IULIE at\u00e2t de cald.
\nSunt \u00een jur de 36 de grade C
\nplaja aglomerat\u0103, femeia t\u00e2n\u0103r\u0103 privea marea ar privi-o zile \u0219i nop\u021bi \u00een \u0219ir f\u0103r\u0103 ca plictiseala s\u0103 se contopeasc\u0103 cu ea
\nSe juca cu degetele \u00een nisipul fin… cerul era f\u0103r\u0103 nici un nor…
\nEra pentru prima dat\u0103 c\u00e2nd tr\u0103ia un mare sentiment de libertate, de \u00eemp\u0103care \u0219i chiar… o dorin\u021b\u0103 de a tr\u0103i iar, de a o lua de la cap\u0103t… nu mai spera… cred ea c\u0103 trecuse timpul ei… z\u00e2mbea… un copil trecuse cu o g\u0103letu\u0219\u0103 de ap\u0103 voia s\u0103 ridice un castel de nisip, un b\u0103rbat t\u00e2n\u0103r \u00ee\u0219i \u00eentinse prosopul la c\u00e2\u021biva pa\u0219i de ea, curios, sau poate doar singur, nu-i p\u0103sa de nimic cu privirea \u021bint\u0103 spre orizont sim\u021bea o mare c\u0103ldur\u0103 \u00een tot corpul \u0219i… o mare fericire
\nVia\u021ba a \u00eenceput din nou pentru ea…
\n\u00eel privea, st\u0103tea \u00een st\u00e2nga ei pe nisipul cald cu picioarele aproape de ap\u0103 \u00eei urm\u0103rea liniile chipului era ispitit\u0103 s\u0103-l ia \u00een bra\u021be s\u0103-i s\u0103rute ochii, gura, s\u0103-i spun\u0103 \u0219optit \u00abte iubesc\u00bb dar nu f\u0103cu nici o mi\u0219care… d\u0103ruit somnului sub razele soarelui \u00eel iubea, era acolo doar pentru ea, dar m\u00e2ine… cine \u0219tie…
\n\u00een el recunoscuse mirosul iubirii, al bl\u00e2nde\u021bii, al erosului, al m\u0103rii.<\/p>\n

Un clipocit o f\u0103cu s\u0103 ridice privirea, o barc\u0103 alunec\u0103 u\u0219or…se l\u0103sa seara, soarele cobora .se apropie de trupul lui \u0219i \u00eel \u00eenv\u0103lui cu p\u0103rul \u00abf\u0103cut palmier\u00bb cum \u00eei pl\u0103cea s\u0103 spun\u0103 – se ascundeau de privirile iscoditoare ale oamenilor – se apropie cu pielea cu degetele cu inima ei
\nDeodat\u0103 EL se trezi deschise ochii EA \u00eel privea pe sub pleoapele \u00eentredeschise era mirat de privirea ei vedea o \u00eentreag\u0103 lume acolo vedea trecutul voia s\u0103 \u0219tie totul despre femeia aceasta toat\u0103 bucuria \u0219i durerea toate fostele iubiri s-o iubeasc\u0103 ar vrea cum n-a mai iubit-o nimeni p\u00e2n\u0103 acum s-o sufoce cu iubirea lui…<\/p>\n

– 2 –
\nO prinse \u00een bra\u021be \u0219i o s\u0103rut\u0103 cald pe frunte pe ochi
\npe buze pe s\u00e2ni pe umeri, marea at\u00e2t de deschis\u0103 \u00eei acoperea.. .apoi a\u0219a goi intrar\u0103 \u00een apa m\u0103rii alge i se \u00eencurcau femeii \u00een pletele lungi \u0219i negre, nu-i p\u0103sa, \u00eenainta cu el \u00een valurile
\nm\u0103rii \u021bin\u00e2ndu-1 de m\u00e2n\u0103,
\nar fi mers cu el a\u0219a p\u00e2n\u0103 dincolo de cap\u0103tul lumii, cre\u0219teau, se \u00een\u0103l\u021bau pe valuri, fugeau ferici\u021bi….cum s\u0103 opre\u0219ti clipa, cum s-o furi pentru totdeauna, cum s\u0103-\u021bi strigi fericirea \u00een gura mare
\nreg\u0103seau am\u00e2ndoi iubirea de mult uitat\u0103, \u0219tiau, sim\u021beau c\u0103 timpul i-a adus \u00eempreun\u0103 \u00een sf\u00e2r\u0219it, iar ei trebuiau s\u0103 p\u0103streze nebunia, s\u0103 n-o piard\u0103, s-o protejeze ca pe un copil, s-o \u021bin\u0103 str\u00e2ns \u00een bra\u021be pentru totdeauna
\nb\u0103rbatul cuprinse cu bra\u021bele \u0219oldurile femeii, o l\u0103s\u0103 pe spate \u0219i o \u00eenv\u00e2rti u\u0219or \u00een cerc pe suprafa\u021ba apei, femeia \u00eenchise ochii soarele \u00een asfin\u021bit \u00eei mai lumina pu\u021bin chipul \u0219i-i m\u00e2ng\u00e2ia g\u00e2ndul…fericirea venea din el cum s\u0103-i spun\u0103 acestui b\u0103rbat c\u0103 timpul s-a oprit \u00een loc cum s\u0103-i mul\u021bumeasc\u0103 pentru acest dar s\u0103-i scrie pe pielea lui ce i se oferea, toate cuvintele ce \u00eei veneau grave, frumoase, adev\u0103rate, ame\u021bitoare, confuze… din trup, din suflet, din p\u00e2ntec…
\nfemeia parc\u0103 murmura sau se t\u00e2nguia cu ochii \u00eenchi\u0219i nu voia s\u0103 se opreasc\u0103 mi\u0219carea aceea \u00een cerc s-o \u021bin\u0103 a\u0219a \u00een valurile m\u0103rii p\u00e2n\u0103 va veni iarna s\u0103 fie femeia lui, FEMEIA NISIPULUI…
\nb\u0103rbatul se opri, avea genele ude, pielea de pe degete i se \u00eencre\u021bise, p\u0103rea fericit
\n\u0219i \u00een cel mai elegant gest de balerin perfect o ridic\u0103
\nde mijloc deasupra capului o \u021binu a\u0219a \u00een aer privind-o tot timpul apoi…o arunc\u0103 \u00een valuri…
\nfemeia \u021bip\u0103…
\ncel mai frumos \u021bip\u0103t ce a fost vreodat\u0103.. .elibera toat\u0103 groaza, toat\u0103 durerea, elibera lan\u021burile.. .\u0219i i se d\u0103rui lui cum n-a mai f\u0103cut-o niciodat\u0103…inima \u00eei s\u0103ri din piept capul \u00eei v\u00e2j\u00e2ia \u0219tia c\u0103 e acolo o a\u0219tepta s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de aceast\u0103 iubire, \u0219i cu cea mai mare for\u021b\u0103 femeia se ridic\u0103 deodat\u0103 din apa \u00eenvolburat\u0103<\/p>\n

-3 –
\n\u00eensetat\u0103 de …tot…respir\u0103 aerul, privi cerul, apoi \u00ee\u0219i potrivi trupul de al lui, erau singuri \u00eentr-o noapte de iulie…
\nspre miezul nop\u021bii…
\nuneori b\u0103rba\u021bii \u0219i femeile \u00ee\u0219i pierd gra\u021bia atunci c\u00e2nd sunt dezbr\u0103c\u0103ri, pentru unii nuditatea este o spaim\u0103 o angoas\u0103 un complex femeia aceasta chiar \u0219i \u00eembr\u0103cat\u0103 avea aerul c\u0103 e goal\u0103 \u0219i el \u00een\u021belese acest lucru….se priveau sub clar de lun\u0103, se scufundau \u00een m\u0103re\u021bia m\u0103rii chiar \u00een locul \u00een care raza lunii \u00eenc\u0103lzea mai tare apa
\nb\u0103rbatul o privea: p\u0103rul lung ud era lipit de linia corpului, formele i se umflau tr\u0103iau propria via\u021b\u0103, pieptul mare \u0219i tot trupul cuprindeau parc\u0103 dou\u0103 v\u00e2rste de adolescent\u0103 \u0219i de femeie \u00een acela\u0219i timp o respira se bucura de parfumul ei de transpira\u021bia de pielea s\u0103rat\u0103.. .avea momente c\u00e2nd chipul lui p\u0103rea nefericit nu voia s-o lase pe femeia aceasta ar fi vrut s-o p\u0103streze mereu l\u00e2ng\u0103 el s\u0103 respire odat\u0103 cu ea .. .se spune c\u0103 de persoana care ne este cel mai drag ne temem cel mai mult…
\niubise mult \u00een via\u021ba lui \u00eencercase toate rela\u021biile \u0219i cunoscuse trupurile femeilor mai bine dec\u00e2t ele vorbele \u0219i \u0219oaptele amantelor nu-i mai trezeau sentimente nu mai vibra nimic \u0219tia c\u0103 fiecare poveste se termin\u0103 la fel sentimentul \u00eent\u00e2lnirilor banale \u00eel urm\u0103rea pretutindeni..
\nacum p\u0103rea s\u0103-\u0219i tr\u0103iasc\u0103 clipa din carne cu furie cu dezn\u0103dejde cu voluptate zile \u0219i nop\u021bi \u00eentregi de lene \u0219i de senzualitate, momente unice, \u0219tiu pentru el EA devenise povestea tuturor pove\u0219tilor \u0219i \u00eenv\u0103\u021b\u0103 s-o cunoasc\u0103 mai bine s-o deschid\u0103 ca pe un fruct proasp\u0103t s\u0103-i \u0219tie aroma visele secretele…toate aceste g\u00e2nduri \u00eei trecur\u0103 atunci \u00een mijlocul m\u0103rii \u00een noaptea cald\u0103, o iubea…<\/p>\n


\nConstantin Bucur<\/strong><\/p>\n

nem\u0103rginire<\/strong><\/p>\n

f\u0103r\u0103 s\u0103 lase din min\u0103 prim\u0103vara,
\nv\u0103ruindu-\u0219i \u00eenc\u0103perile – mugurii.
\nf\u0103r\u0103 s\u0103 lase din min\u0103 coasa,
\nv\u0103ruindu-\u0219i orizontul – finul.
\nf\u0103r\u0103 s\u0103 lase din min\u0103 timpul,
\nv\u0103ruindu-\u0219i nisipul – clepsidra.
\nnorod de miere
\nnef\u0103cutele teme pentru acas\u0103 – amintirile…
\nnorod de miere pe c\u00eempul cu flori,
\nduc t\u0103cerea strea\u0219in\u0103 acolo unde,
\nprecum fluturii,
\nse adun\u0103 \u00eengerii…<\/p>\n

t\u0103cere pitoreasc\u0103<\/strong><\/p>\n

c\u00eend nisipul mi-a ajuns p\u00een\u0103 la gur\u0103, doar ochii au mai r\u0103mas
\nde-ntors cuv\u00eentul.
\n\u00een g\u00eendul de sticl\u0103, cuv\u00eentul joac\u0103 dup\u0103 cum \u00eei c\u00eent\u0103 o piatr\u0103
\nte uit\u0103 cum t\u0103cerile
\nse crap\u0103-ntre ele…
\nlumin\u0103 \u0219i smerenie
\nc\u00eend intru \u00een biseric\u0103 m\u0103 \u0219terg pe t\u0103lpi \u0219i pe genunchi.
\nmai ales pe genunchi…<\/p>\n

fragil<\/strong><\/p>\n

pe strad\u0103 timpul m\u0103 ia drept nisip
\natent s\u0103 nu m\u0103 calce vreun copac las drept urm\u0103… petale.
\nc\u00eend m\u0103 rog
\nm\u0103 \u0219terg pe \u0219oapte \u0219i pe inim\u0103.
\nmai ales pe inim\u0103…
\nc\u00e2nd ies din biseric\u0103
\nsufletul \u00eemi este smerenie \u0219i lumin\u0103.
\nmai ales lumin\u0103…
\nclepsidra cu furnici
\niau distan\u021b\u0103 \u0219i
\nsar la clepsidra cu furnici…
\ntimpul \u00eensu\u0219i
\neste pragul de b\u0103taie
\nba-i aici, ba nu-i aici…
\nvernisaj
\nanul acesta, la t\u00eergul de lumin\u0103, m\u0103 voi prezenta
\ncu o min\u0103 de praf de Lun\u0103.<\/p>\n

amintire<\/strong><\/p>\n

m\u0103 las\u0103 f\u0103r\u0103 aripi
\nIcar s-a pr\u0103bu\u0219it – eu renasc
\nmurmur\u00eend ideea.<\/p>\n


\nMANUELA CAMELIA SAVA<\/strong>
\n\"\"

Reflexe biografice \u00een poezia
\nlui LUCIAN BLAGA:
\nNelini\u0219tea metafizic\u0103 \u0219i
\nintruziunea \u00een misterul
\nexistentei<\/strong><\/p>\n

Ivit \u00een lumin\u0103 sub zodia t\u0103cerii la 9 mai 1895 \u00een casa preotului Isidor Blaga \u0219i a so\u021biei sale Ana, din satul Lancr\u0103m, Lucian Blaga este una dintre cele mai importante personalit\u0103\u021bi ale literaturii noastre care a dat o imagine nou\u0103 liricii rom\u00e2ne\u0219ti.
\n\u00eent\u00e2mplarea aceasta insolit\u0103 \u0219i tulbur\u0103toare va fi permanent\u0103 dup\u0103 cinci decenii \u00een opera autobiografic\u0103 \u201eHronicul \u0219i c\u00e2ntecul v\u00e2rstelor”: \u201ePoate c\u0103 starea mea embrionar\u0103, se prelungea dincolo de orice termen normal, pentru c\u0103 avea \u00een vedere un urcu\u0219 nu tocmai de toate zilele, sau poate o nefireasc\u0103 luciditate s-a v\u00e2r\u00e2t, cu efecte de anulare \u00eentre mine \u0219i cuv\u00e2nt”. Faptul real, atestat este pus sub pecetea unei interpret\u0103ri mitice, fraza dezv\u0103luind incipien\u021ba configura\u021biei unui destin extraordinar.
\nOpera postum\u0103 \u201eHronicul \u0219i c\u00e2ntecul v\u00e2rstelor” este un prim document autobiografic, \u00een care, dincolo de sporadicele pierderi memoriale, poetul se caut\u0103 pe sine \u00eenapoi \u00een timp \u0219i \u00een spa\u021biu. Textul \u00eencepe cu o invocare \u00een versuri a datei \u0219i a satului (Lancr\u0103m, situat \u00eentre or\u0103\u0219elul Sebe\u0219-Alba \u0219i Alba-Iulia) \u00een care, ca al nou\u0103lea copil al familiei sale, s-a n\u0103scut: \u201eSat al meu, ce por\u021bi \u00een nume \/ sunetele lacrimei, \/ la chem\u0103ri ad\u00e2nci de mume \/ n cea noapte te-am ales \/ ca prag de lume \/ \u0219i potec\u0103 patimei.\/ Spre tine cine m-a-ndrumat \/ din str\u0103fund de veac, \/ \u00een tine cine m-a chemat \/ fie binecuv\u00e2ntat, \/ sat de lacrimi f\u0103r\u0103 leac.” (9 Mai 1895, „Neb\u0103nuitele trepte”, Sibiu, 1943) \u00een acest t\u0103r\u00e2m preexistent intr\u0103rii \u00een temporalitate se afl\u0103 originile acestui aparent inexplicabil \u201edefect” originar: \u201eCopilul fusese dorit cu patim\u0103. (…) La na\u0219terea lui Lucian \u00eentreaga familie nu-\u0219i va fi putut reprima dezam\u0103girea: un alt b\u0103iat se al\u0103tura celor \u0219apte odrasle anterioare (…). Primele luni de existen\u021b\u0103 ale copilului, obi\u0219nuit numite \u00abtimp primordial\u00bb, sau \u00abtimp paradisiac\u00bb, aproximativ egale cu perioada al\u0103pt\u0103rii, intr\u0103 sub regimul unei disonan\u021be afective, a unui fenomen disarmonic, difuz receptat de sugar ca o frustra\u021bie, ca o reprimare de afectivitate. Aceast\u0103 situa\u021bie conflictual\u0103 a incon\u0219tientului va fi declan\u0219at sindromul nevropsihic al inhibi\u021biei primare, ca mijloc de protejare a eului, \u00eenainte ca timpul s\u0103 fi devenit durat\u0103 afectiv tr\u0103it\u0103” (Ion B\u0103lu, \u201eVia\u021ba lui Lucian Blaga”, vol. 1, p.7).
\nChiar \u0219i dup\u0103 luarea \u00een st\u0103p\u00e2nire a cuv\u00e2ntului, predispozi\u021bia spre t\u0103cere \u00eel va \u00eenso\u021bi, asemenea unei umbre, \u00eentreaga via\u021b\u0103, dizolv\u00e2ndu-se \u00een introspec\u021bie, marc\u0103 esen\u021bial\u0103 a caracterului introvertit, de care Lucian Blaga a fost pe deplin con\u0219tient: \u201eLucian Blaga e mu\u021bea o leb\u0103d\u0103. \/ \u00een patria sa \/ z\u0103pada f\u0103pturii \u021bine locul de cuv\u00e2nt. \/ Sufletul lui e \u00een c\u0103utare \/ \u00een mut\u0103, secular\u0103 c\u0103utare \/ de totdeauna. \/ \u0219i p\u00e2n\u0103 la cele din urm\u0103 hotare. \/\/El caut\u0103 apa din care bea curcubeul \/ El caut\u0103 apa, \/ din care curcubeul \/ \u00ee\u0219i bea frumuse\u021bea \u0219i nefiin\u021ba.” (Autoportret, \u201eNeb\u0103nuitele trepte”, Sibiu, 1943)
\nT\u0103cerea aceasta semnifica \u00eentoarcerea c\u0103tre o realitate ontologic\u0103, mai fascinant\u0103 dec\u00e2t orice tenta\u021bie a contingentului. Prin simpla interven\u021bie a memoriei involuntare, \u00een cele mai nea\u0219teptate situa\u021bii, g\u00e2ndurile i se concentrau adesea spre tumultul interior: \u201eSe \u00eent\u00e2mpla uneori, ca dup\u0103 conversa\u021bii de ore, s\u0103 cad \u00een t\u0103ceri f\u0103r\u0103 ie\u0219ire. N-aveam puterea s\u0103 le pre\u00eent\u00e2mpin, \u0219i odat\u0103 \u00eenfiin\u021bate n-aveam mijloc s\u0103 le curm. Trebuia s\u0103 le las s\u0103-\u0219i fac\u0103 de cap. Erau t\u0103ceri a c\u0103ror prelungire m\u0103 stingherea pe mine \u00eensumi. T\u0103cerile acestea ie\u0219eau deasupra c\u00e2nd ad\u00e2ncurile \u00eencepeau s\u0103 se angajeze \u00een leg\u0103turile mele cu lumea \u0219i cu fiin\u021bele dimprejur. \u00een asemenea clipe, orice salt juc\u0103u\u0219 al cuv\u00e2ntului \u00eemi devenea cu neputin\u021b\u0103. Cuv\u00e2ntul nu m\u0103 mai servea. Ceea ce spuneam, se reducea la c\u00e2te o expresie automat\u0103, destinat\u0103 s\u0103 \u00eentrerup\u0103 golul. Golul aparent, care el \u00eensu\u0219i era expresia prea-plinului.” (\u201eHronicul \u0219i c\u00e2ntecul v\u00e2rstelor”, Editura Minerva, Bucure\u0219ti 1990).
\nC\u00e2nd clocotul l\u0103untric dep\u0103\u0219ea o anumit\u0103 limit\u0103, Lucian Blaga era nevoit s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 spre sine, s\u0103 asculte sunetele ad\u00e2ncurilor. Cuv\u00e2ntul eventual rostit \u00een asemenea clipe, insignifiante de cele mai multe ori, fereau de indiscre\u021bie opera aflat\u0103 \u00een latent\u0103 virtualitate, ascundeau \u00eencord\u0103rile creatorului \u00een lupta pentru edificarea imaginarului s\u0103u. \u00eens\u0103, cur\u00e2nd, con\u0219tiin\u021ba creatoare, inten\u021bia deliberat\u0103 vor face loc muncii istovitoare, din care se va ivi minunea facerii: crea\u021bia se smulge din subteran asemenea apelor ce izbucnesc \u00een lumin\u0103.
\n\u00cenclina\u021biile viitorului poet spre specula\u021bie \u0219i sferele misterului par a avea deci zone \u00eendep\u0103rtate. Mut p\u00e2n\u0103 la v\u00e2rsta de patru ani, Blaga explic\u0103, poate exager\u00e2nd, dar nu deform\u00e2nd, o permanent\u0103 tendin\u021b\u0103 de interiorizare, de concentrare \u00een sine. Prilej pentru o tulbur\u0103toare imagine a primei copil\u0103rii: \u201e\u00eenceputurile mele stau sub semnul unei fabuloase absen\u021be a cuv\u00e2ntului (…). \u00een cei dint\u00e2i ani ai copil\u0103riei mele cuv\u00e2ntul meu nu era cuv\u00e2nt, nici m\u0103car cu o dibuire pe la marginile sunetului, cu at\u00e2t mai pu\u021bin cu o prefigurare a unei rostiri articulate. Adev\u0103rat, pe de alt\u0103 parte, c\u0103 mu\u021benia mea plutea oarecum \u00een echivoc, \u0219i nu \u00eendeplinea chiar \u00een toate privin\u021bele condi\u021biile unei reale mu\u021benii, c\u0103ci lumina cu care ochii mei r\u0103spundeau la \u00eentreb\u0103ri \u0219i \u00eendemnuri era poate mai vie \u0219i mai \u00een\u021beleg\u0103toare dec\u00e2t la al\u021bi copii, iar urechea mea, ispitit\u0103 de cei din preajm\u0103, se dovedea \u00eentotdeauna f\u0103r\u0103 sc\u0103deri(…). Totu\u0219i, \u00eemplineam aproape patru ani, \u0219i \u00eenc\u0103 nu pronun\u021basem nici un cuv\u00e2nt. Nici barem cuvintele de temelie ale vie\u021bii: \u00abMam\u0103\u00bb \u0219i \u00abTat\u0103>>(…). Mama mai f\u0103cu o ultim\u0103 \u00eencercare s\u0103 m\u0103 ademeneasc\u0103 \u00een sfera sunetului. Hot\u0103r\u00e2se s\u0103 m\u0103 ia cu bini\u0219orul, ca pe un copil mare \u0219i \u00eemi vorbi. Se c\u0103znea s\u0103 m\u0103 \u00eenduplece, s\u0103-mi st\u00e2rneasc\u0103 m\u00e2ndria…). O ascultam, dar nici dup\u0103 aceast\u0103 cazn\u0103 cuv\u00e2ntul meu nu voi s\u0103 se aleag\u0103 numai dec\u00e2t. A doua zi, dup\u0103 cine \u0219tie ce noapte de zbucium, pe care am uitat-o acolo in via\u021ba f\u0103r\u0103 de grai, m-am dus l\u00e2ng\u0103 ea. \u0218i prinsei a vorbi vorbe legate. \u021aineam m\u00e2na, ru\u0219inat, peste ochi \u0219i vorbeam. De sub stre\u0219ina degetelor \u0219i a palmei, cu care m\u0103 ap\u0103ram \u00eenc\u0103 lumea cuv\u00e2ntului, graiul ie\u0219ea din gura mea \u00eentreg, l\u0103murit, picurat ca argintul strecurat.”
\nPoetul va imprima t\u0103cerii o interpretare mitic\u0103: \u201egraiul ie\u0219ea din gura mea \u00eentreg, l\u0103murit, picurat ca argintul strecurat”.
\nToat\u0103 via\u021ba \u00eei va r\u0103m\u00e2ne poetului o instinctiv\u0103 crispare \u00eempotriva vorbelor goale, ce \u00eel vor determina dup\u0103 apari\u021bia volumului \u201eNeb\u0103nuitele trepte” (1943), s\u0103 scrie o fraz\u0103 cu nea\u0219teptate rezonan\u021be simbolice: \u201e.. .eu, care totdeauna am avut o pronun\u021bat\u0103 aversiune fa\u021b\u0103 de oratorie, am declarat du\u0219m\u0103nie ne\u00eemp\u0103cat\u0103 acestei arte g\u0103unoase. Acesta va fi r\u0103zboiul meu de treizeci de ani” (Bazil Gruia, \u201eEvoc\u0103ri”, \u00een voi. \u201eBlaga inedit. Efigii documentare”, II, p.142).
\n\u00een amiaza vie\u021bii, ciclul mitic al existen\u021bei se preg\u0103tea s\u0103 se \u00eenchid\u0103 \u00een acest cerc vicios al t\u0103cerii. \u00een anul 1945, evoc\u00e2nd \u00een \u201eHronicul \u0219i c\u00e2ntecul v\u00e2rstelor” t\u0103cerea ce \u00eei \u00eenv\u0103luise primii ani de via\u021b\u0103, Lucian Blaga anticipa, oare, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie, t\u0103cerea ad\u00e2nc\u0103 ce \u00eel va \u00eentov\u0103r\u0103\u0219i constant de Ia sf\u00e2r\u0219itul anului 1948 p\u00e2n\u0103 la intrarea \u00een nefiin\u021b\u0103.
\nEvenimentele au tendin\u021ba de a se repeta, \u0219i ceea ce ini\u021bial putea fi considerat un semn al destinului este retr\u0103it de Lucian Blaga ca o variant\u0103 a existen\u021bei impuse de istoria necru\u021b\u0103toare. La versurile acelui \u201eAutoportret” va reveni adesea \u00een ultimii ani de via\u021b\u0103: \u201eNu b\u0103nuiam c\u00e2nd l-am scris c\u0103 peste ani va primi o
\nsemnifica\u021bie. Acum chiar c\u0103 sunt mut”.
\nLucian Blaga reconstituia un destin supus efectelor negative ale istoriei asupra individului. Presiunea istoric\u0103 se face sim\u021bit\u0103 mai acut dup\u0103 \u00eencheierea \u201eHronicului”. Peste societatea rom\u00e2neasc\u0103 \u00eencepea s\u0103 coboare lunga noapte comunist\u0103. Pentru \u00eent\u00e2ia oar\u0103, un partid politic urm\u0103rea sistematic realizarea unui deziderat antina\u021bional, pe care Lucian Blaga \u00eel dezaprobase f\u0103r\u0103 reticen\u021b\u0103 \u00eenc\u0103 din anii r\u0103zboiului: \u201eNu credeam c\u0103 bol\u0219evismul poate fi o salvare pentru noi. Din contr\u0103, \u00eentr-o eventual\u0103 desf\u0103\u0219urare vedeam pur \u0219i simplu certa noastr\u0103 pieire”(Lucian Blaga, \u201eLuntrea lui Caron”).
\nReintrarea \u00een t\u0103cere este receptat\u0103 dup\u0103 cum o dovede\u0219te coresponden\u021ba \u00eentr-o permanent\u0103 \u0219i oscilant\u0103 tensiune emo\u021bional\u0103, ce evolueaz\u0103 treptat spre o deprimant\u0103 certitudine, sublinia Ion B\u0103lu. \u00een 1947, observa cu deta\u0219are aproape dureroas\u0103: \u201eCu celelalte manuscrise a\u0219tept. Editurile nu se gr\u0103besc”(L. Blaga, \u201eDomni\u021ba Gherghinescu Vania. Dialog epistolar”). Interzicerea devine acum un surghiun \u00een care poetul se retrage ca \u00eentr-o carapace din care nu va mai putea ie\u0219i cu u\u0219urin\u021b\u0103.
\n\u00een ianuarie 1948, semnele angoasei se ivesc: \u201eDe tip\u0103rit nu mai pot tip\u0103ri nimic.” Sentimentul abandon\u0103rii de c\u0103tre timpul istoric este perceput cu acuitate: \u201eManuscrisele, precum vezi, se adun\u0103. \u00een sertar, lat\u0103 acum opt c\u0103r\u021bi neap\u0103rute. De tip\u0103rit – nici o n\u0103dejde. Eu, care eram a\u0219a de obi\u0219nuit cu universul tiparni\u021belor! Eu, care aproape lingeam primul exemplar al c\u0103r\u021bii, ca o vac\u0103 ce a f\u0103tat. Scuz\u0103 graiul. Dar acesta era sentimentul. Ce-o mai fi de acu \u00eencolo, cu mine, nu \u0219tiu.”
\n\u00eenchiz\u00e2ndu-i-se orizontul afirm\u0103rii, devenirea scriitorului a fost oprit\u0103. Ar fi fost alta configura\u021bia operei blagiene dac\u0103 n-ar fi ap\u0103rut pe firmamentul istoriei flagelatoare acest moment de nedorit\u0103 \u0219i nefast\u0103 \u00eentunecare, e posibil oare s\u0103 fi ar\u0103tat cumva altfel poezia lui Blaga, dac\u0103 el ar fi colaborat \u0219i ar fi acceptat acest sistem opacizant \u0219i opac pe care l-a refuzat din start? Nu putem preciza nimic \u00een acest sens. Cert este c\u0103, dac\u0103 \u00eentre anii 1941 -1948 elaborase dou\u0103sprezece volume, dintre care opt se aflau \u00eenc\u0103 \u00een manuscris, \u00eentre anii 1949- 1961 va redacta doar trei studii \u0219i un roman autobiografic, \u201eLuntrea lui Caron”, ap\u0103rut postum.
\nTriste\u021bea \u0219i nelini\u0219tile-i caracteristice, nostalgia \u0219i melancolia, experien\u021bele suflete\u0219ti \u0219i existen\u021biale vor continua s\u0103-1 urm\u0103reasc\u0103 \u00een versuri ce vor egala, cantitativ \u0219i calitativ, lirica antum\u0103.
\nNu putem \u0219ti care vor fi fost ultimele \u0219i adev\u0103ratele imagini ale lui Lucian Blaga, dar sco\u021b\u00e2ndu-1 dintr-o secven\u021b\u0103 temporal\u0103 finit\u0103, o alt\u0103 temporalitate, mai pur\u0103 \u0219i mai \u00eenalt\u0103, \u00eel va restitui ve\u0219niciei, pentru c\u0103: \u201ePe om nu l-a creat nici Dumnezeu, nici p\u0103durea, nici \u0219esul, nici marea, – ci fiorul mor\u021bii. \u00eent\u00e2iul s\u0103u g\u00e2nd a fost cel al nefiin\u021bei. (L. Blaga, \u201eGenesis”, \u201eG\u00e2ndirea”, p. 312). <\/p>\n


\nMIOARA BAHNA<\/strong>
\n\"\"

Un epigon model<\/strong><\/p>\n

Intr\u00e2nd pentru prima oar\u0103 \u00eentr-o institu\u021bie care poart\u0103 numele unei personalit\u0103\u021bi, \u00ee\u021bi pui fireasca \u00eentrebare \u00een leg\u0103tur\u0103 cu motivul care a determinat un asemenea \u201ebotez”, dac\u0103 a fost unul sau dac\u0103 numele a fost ales aleatoriu. Aceea\u0219i \u00eentrebare m-a fr\u0103m\u00e2ntat \u0219i pe mine c\u00e2nd, dup\u0103 absolvirea Facult\u0103\u021bii de Limba \u0219i Literatura Rom\u00e2n\u0103 a Universit\u0103\u021bii din Bucure\u0219ti, am fost repartizat\u0103 la Liceul – pe atunci – \u201eAlexandru Vlahu\u021b\u0103”.
\nCa profesor de rom\u00e2n\u0103, nu pot s\u0103 nu spun c\u0103 m-am bucurat c\u0103 o \u0219coal\u0103, dominat\u0103 de \u201edisciplinele realiste” purta, totu\u0219i, numele unui scriitor \u0219i, fire\u0219te, al\u0103turi de colegii mei de aceea\u0219i specialitate, am suferit c\u00e2nd, \u00een valul demol\u0103rilor de dup\u0103 1989, s-a \u00eencercat s\u0103 se renun\u021be la acest nume, pretinz\u00e2ndu-se chiar, de c\u0103tre ne\u0219tiutori cu preten\u021bii, c\u0103 o institu\u021bie venerabil\u0103, care, acum, poart\u0103 pe umerii ei o sut\u0103 dou\u0103zeci de toamne, nu poate s\u0103 aib\u0103 numele unui scriitor… \u201ecomunist”.
\nA\u0219adar, pentru o dreapt\u0103 receptare a acestui spirit care nu s-a n\u0103scut pe aceste meleaguri, nu \u0219i-a avut str\u0103mo\u0219ii \u0219i, probabil, nici n-a l\u0103sat urma\u0219i pe aici, dar a \u00eennobilat \u00een ni\u0219te ani prin prezen\u021ba lui \u0219i a altor uria\u0219e spirite rom\u00e2ne\u0219ti ai c\u0103ror pa\u0219i au fost \u00eendruma\u021bi de Alexandru Vlahu\u021b\u0103 prin aceste locuri, \u00eel pomenesc aici \u0219i \u00eencerc o apropiere sincer\u0103, nep\u0103rtinitoare de personalitatea \u0219i de opera lui.
\nVenerat de mul\u021bi, contestat poate de \u0219i mai mul\u021bi, acest \u201eanimator de cultur\u0103 \u00een sensul cel mai bun al cuv\u00e2ntului, prieten \u0219i \u00eendrum\u0103tor al tinerilor arti\u0219ti, generos \u0219i priceput sf\u0103tuitor, amic al Iui Caragiale, Delavrancea, Dobrogean u-Gherea, al pictorului Nicolae Grigorescu”, dup\u0103 cum \u00eel caracteriza Zoe Dumitrescu-Bu\u0219ulenga, e credincios menirii sale p\u00e2n\u0103
\nla sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii, c\u00e2nd afirm\u0103 c\u0103 \u201eDac\u0103 \u00een adev\u0103r ar fi ca s\u0103 nu pier de tot, ci s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 ceva din mine care s\u0103 treac\u0103 undeva dincolo, apoi doresc s\u0103 nu fiu salvat \u00eentreg, ci numai partea cea mai bun\u0103 din mine, agonisit\u0103 cu at\u00e2ta str\u0103danie.
\n\u0218i dac\u0103 o fi a\u0219a, atunci s\u0103 v\u0103 a\u0219tepta\u021bi c\u0103 am s\u0103 v\u0103 dau de \u0219tire: \u00een tot ce ve\u021bi face bun \u0219i nobil, Ia orice pornire generoas\u0103 a voastr\u0103, \u00een orice g\u00e2nd limpede \u0219i tare, \u00een orice \u00eenchipuire, la orice realizare fericit\u0103 de via\u021b\u0103 m\u0103runt\u0103 zilnic\u0103 sau de art\u0103 ve\u0219nic\u0103, eu voi contribui de acolo de unde voi fi, manifest\u00e2ndu-mi astfel continuitatea existentei, a nemuririi mele adev\u0103rate.
\n\u0218i dac\u0103 n-ar fi a\u0219a, apoi altfel nici nu vreau s\u0103 fie… La ce bun s\u0103 mai t\u00e2r\u0103sc dup\u0103 mine de-a lungul eternit\u0103\u021bii neputin\u021ba de acum \u0219i toate mizeriile unei con\u0219tiin\u021be \u00eenc\u0103rcate de umbr\u0103 \u0219i de durere…”
\nSunt cuvinte ale celui pe care \u00eel evoc, transmise posterit\u0103\u021bii \u00een 1927, de un mare scriitor rom\u00e2n, buzoian, Vasile Voiculescu. Patosul cu care \u00ee\u0219i aminte\u0219te de Alexandru Vlahu\u021b\u0103, recuno\u0219tin\u021ba \u0219i dragostea din cuvintele lui Voiculescu \u00ee\u021bi creeaz\u0103 sentimentul c\u0103 toate detract\u0103rile formulate \u00een timp p\u0103lesc.
\nPentru Voiculescu, imaginea scriitorului \u0219i a omului e aureolat\u0103 de sfin\u021benie \u0219i, de aceea, cuvintele \u00eei sunt \u00eenc\u0103rcate de pio\u0219enie: \u201eC\u00e2nd l-am cunoscut eu – m\u0103rturise\u0219te \u00een Amintiri despre Vlahu\u021b\u0103 – , Vlahu\u021b\u0103 nu mai era dec\u00e2t suflet. Focul l\u0103untric, ce arsese neadormit o via\u021b\u0103, \u00ee\u0219i \u00eemplinise chemarea: mistuise toat\u0103 zgura. \u0218i omul era acum aur de trei ori l\u0103murit prin foc.
\nA fost \u00een B\u00e2rlad, c\u0103tre toamna anului 1917″. Cu doi ani, deci, \u00eenainte de trecerea \u00een nefiin\u021b\u0103 a poetului.
\nPortretul pe care ni-1 transmite Voiculescu este al unui om de o modestie ne\u00eenchipuit\u0103, amintind \u00een mare m\u0103sur\u0103 de cel al \u201eunicului s\u0103u maestru”, Mihai Eminescu (Z. D. Bu\u0219ulenga), despre care Titu Maiorescu, \u00een Eminescu \u0219i poeziile lui, nota: \u201eRegina Rom\u00e2niei, admiratoare a poeziilor lui, a dorit s\u0103-l vad\u0103, \u0219i Eminescu a avut mai multe convorbiri literare cu Carmen-Sylva. L-am v\u0103zut \u0219i eu la curte \u0219i l-am v\u0103zut p\u0103str\u00e2ndu-\u0219i \u0219i aici simplitatea \u00eenc\u00e2nt\u0103toare ce o avea \u00een toate raporturile sale omene\u0219ti. Dar c\u00e2nd a fost vorba s\u0103 i se ofere o distinc\u021bie onorific\u0103, un bene-merenti sau nu \u0219tiu ce alt\u0103 decora\u021bie, el s-a \u00eempotrivit cu energie”.
\nMutatis mutandis, despre Alexandru Vlahu\u021b\u0103, in mai sus men\u021bionatele amintiri, Vasile Voiculescu nota: \u201eVlahu\u021b\u0103 avea, mai mult ca oricine, o sfial\u0103, un sim\u021b ascu\u021bit de jignire dus p\u00e2n\u0103 la durere \u00eempotriva indiscre\u021biei \u0219i curiozit\u0103\u021bii lumii… Nu numai c\u0103 nu-i pl\u0103ceau, dar suferea ca o prad\u0103 \u00een ghearele fiarei, atunci c\u00e2nd era recunoscut, ar\u0103tat, cu degetul, c\u00e2nd auzea \u0219oapte \u00een spatele Iui… \u00ee\u0219i m\u0103rturisea singur aceast\u0103 meteahn\u0103 \u0219i ne povestea cum odat\u0103 a trebuit s\u0103 plece din mijlocul unei reprezenta\u021bii fiindc\u0103<\/p>\n

r\u0103posata regin\u0103 Elisabeta, afl\u00e2nd c\u0103 este \u0219i el acolo, avea s\u0103-1 cheme \u00een loja ei, crez\u00e2nd c\u0103 l-ar m\u0103guli, c\u00e2nd pe el \u00eel treceau sudorile de spaim\u0103 s\u0103 nu-1 prinz\u0103 aghiotantul \u00eenainte de a se face nev\u0103zut”.
\nNu e mai pu\u021bin impresionant, apoi, s\u0103 afl\u0103m c\u0103 un scriitor de o excep\u021bional\u0103 valoare, V. Voiculescu, \u00ee\u0219i dezv\u0103luie fericirea de a fi avut \u201enespusul noroc” s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 mai mult de un an al\u0103turi de Vlahu\u021b\u0103: \u201eN-a fost g\u00e2nd al meu pe care s\u0103 nu i-1 spun, n-a fost vers pe care s\u0103 nu cear\u0103 s\u0103 i-1 citesc, n-a fost fapt\u0103 de care s\u0103 nu \u0219tie. A te r\u0103sfr\u00e2nge necontenit \u00eentr-o asemenea oglind\u0103, \u00een care s\u0103 te vezi cum ar trebui s\u0103 fii, care s\u0103 te corecteze f\u0103r\u0103 siluire, s\u0103 te supravegheze senin\u0103 \u0219i bun\u0103 \u0219i s\u0103 te lumineze asupra ta \u00eensu\u021bi, este s\u0103-\u021bi schimbe \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area moral\u0103 cu des\u0103v\u00e2r\u0219ire, \u00eenseamn\u0103 s\u0103 te pl\u0103smuie\u0219ti a doua oar\u0103, dup\u0103 un model, dup\u0103 un \u00eendreptar ideal ce l-ai avea pururi \u00een fa\u021b\u0103”.
\nHarul de \u00eendrum\u0103tor, de pedagog pe care i l-a sim\u021bit Voiculescu s-a manifestat nu numai \u00een rela\u021bie cu apropia\u021bii. De aceea, acum, la 151 de ani de la na\u0219terea celui despre care vorbesc, trebuie s\u0103 amintim \u0219i faptul c\u0103 Alexandru Vlahu\u021b\u0103 a fost \u0219i un slujitor al \u0219colii cu o extraordinar\u0103 pentru vremea Iui intui\u021bie a psihologiei elevului, a nevoilor Iui reale, ceea ce l-a determinat s\u0103 elimine din activitatea sa de dasc\u0103l vechile metode a\u0219a-zis educative, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 le cultive copiilor \u201eun spirit de \u00eencredere \u0219i respect reciproc, \u00eenl\u0103tur\u00e2nd ariditatea, recurg\u00e2nd la expuneri colorate, s\u0103dind totodat\u0103 \u00een sufletele elevilor s\u0103i dragostea pentru frumos, pentru tradi\u021biile literaturii noaste populare\u201d (Virgiliu Enc).
\nAtitudinea fa\u021b\u0103 de copii \u00eei venea din convingerea m\u0103rturisit\u0103 c\u0103 sufletul \u0219i mintea acestora reprezint\u0103 \u201eo \u021barin\u0103 nelucrat\u0103, \u00een care e cumplit de p\u0103cat s\u0103 sameni de la \u00eenceput neghin\u0103 \u0219i m\u0103r\u0103cini…” \u0218i \u00eel cita apoi pe un mare \u00eendrum\u0103tor cultural spun\u00e2nd: \u201e Ai un bloc de marmur\u0103, zice \u00eenv\u0103\u021batul d-1 Maiorescu, dac\u0103 ai f\u0103cut din el o caricatur\u0103, din ce vei scoate o Minerv\u0103?”
\n\u00een final, voi face, din nou, apel Ia cuvintele pline de venera\u021bie lui Vasile Voiculescu, dup\u0103 care \u201e \u00een privin\u021ba acestei fermec\u0103toare puteri de a \u0219ti s\u0103 cerceteze \u0219i s\u0103 asculte oamenii, Vlahu\u021b\u0103 nu avea pereche \u0219i cu asta numai te m\u00e2ng\u00e2ia \u0219i te \u00eent\u0103rea. Sim\u021beai cum omul acesta treaz \u0219i bun intr\u0103 \u00een tine, ca o lumin\u0103 lin\u0103 \u00een care \u00eencepi s\u0103 deslu\u0219e\u0219ti \u0219i s\u0103 te orientezi…” \u0218i mai noteaz\u0103 cu durere Voiculescu: \u201eDe bun\u0103 seam\u0103 c\u0103 a fost un \u00eenfr\u00e2nt, un mare dezam\u0103git al vie\u021bii (…) Dar ce m\u00e2ndr\u0103 \u021binut\u0103 a avut tot timpul…”
\nA\u0219adar, m\u0103 \u00eenchin \u00een fa\u021ba celui care, pe nedrept, este privit de multe ori ca o voce minor\u0103 a culturii noastre \u0219i m\u0103 bucur c\u0103 \u0219coala \u00een care m\u0103 ostenesc mai poart\u0103 \u00eenc\u0103 numele lui.
\nVreau s\u0103 mai spun, \u00een final, un singur lucru, \u0219i anume c\u0103 o ultim\u0103 dorin\u021b\u0103 a lui Alexandru Vlahu\u021b\u0103 a fost ca \u201etot ce r\u0103m\u00e2ne ca \u00eensemn\u0103ri \u0219i manuscripte de la el s\u0103 se ard\u0103: nu vreau ca dup\u0103 moarte s\u0103 se cotrob\u0103iasc\u0103 \u00een sufletul meu ca \u00eentr-o lad\u0103 cu vechituri”.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

ANGELA BACIU Femeia nisipului IULIE at\u00e2t de cald. Sunt \u00een jur de 36 de grade C plaja aglomerat\u0103, femeia t\u00e2n\u0103r\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22372"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22372"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22372\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22373,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22372\/revisions\/22373"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22372"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22372"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22372"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}