{"id":22365,"date":"2024-01-01T22:58:34","date_gmt":"2024-01-01T19:58:34","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22365"},"modified":"2024-01-01T22:58:34","modified_gmt":"2024-01-01T19:58:34","slug":"spatii-culturale-nr-6-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22365","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 6 (7)"},"content":{"rendered":"

IOAN DUMITRU DENCIU<\/strong>
\n\"\"

Leacul<\/strong>
\n(fragment din ROMANUL CRE\u0218TIN\u0102RII)<\/p>\n

C\u00e2nd am plecat din locul \u00eensemnat cu sufletul lui Chindea \u0219i m-am \u00eendurat s\u0103 deschid iar\u0103\u0219i ochii \u0219i urechile, ce-mi fu dat s\u0103 v\u0103d \u0219i s\u0103 aud? Fo\u0219netul s\u0103n\u0103tos al p\u0103durii din ce \u00een ce mai dese \u0219i copitele \u00eemb\u0103ls\u0103mate ale cailor prin aerul mers! O mul\u021bime de \u00eenscrisuri p\u00e2lp\u00e2iau pe frun\u021bile copacilor, dar nu cred c\u0103 t\u0103lm\u0103ceau mu\u021benia oamenilor.
\nSe observa c\u00e2t de colo c\u0103, apropiat de \u021binutul ba\u0219tinei sale, episcopul \u00eensu\u0219i c\u0103lca \u00eenstr\u0103inat. Pricepuse? Pierduse orice speran\u021b\u0103? Atunci de ce continua drumul? Doar ca s\u0103 fie dus la un sf\u00e2r\u0219it?
\nDup\u0103 dou\u0103 popasuri, am ajuns la \u00eenc\u0103 o m\u0103n\u0103stire. O pustnicie, de fapt, al c\u0103rei adev\u0103r numai eu \u00eel cunosc. Fiindc\u0103 doar mie mi-au povestit b\u0103rba\u021bii aceia istoria lor. (Am sporit \u00een pre\u021b f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau \u0219i m-am c\u00e2\u0219tigat.) Erau \u00eenchin\u0103tori ai lui Draco sau – ca s\u0103 ne l\u0103murim \u00een privin\u021ba termenilor – Asclepios, cel vechi sau cel nou; n-am putut s\u0103-mi dau prea bine seama. Fuseser\u0103 alunga\u021bi h\u0103t de departe, din cetatea Apulum, \u0219i nu de cre\u0219tini – la ace\u0219tia se bucurau de simpatie, fiind folosi\u021bi ca medici iscusi\u021bi \u0219i ieftini ci de restul comunit\u0103\u021bii, devenit\u0103 peste noapte credincioas\u0103 habotnic\u0103 \u0219i agresiv\u0103 a Dianei, pe care o identificau sus \u0219i tare cu Soarta, de capriciile c\u0103reia sufereau \u0219i se temeau cei mai mul\u021bi. \u00een zadar c\u0103utau ei, \u0219erpa\u0219ii, \u00eempreun\u0103 cu doi-trei vraci b\u0103tr\u00e2ni ce mai r\u0103m\u0103seser\u0103 din semin\u021bia lui Deceneu, s\u0103 conving\u0103 prin fapte c\u0103 price vindecare se putea \u00eencerca pe p\u0103m\u00e2nt, tot cu mijloace divine dar m\u00e2nuiri omene\u0219ti, dianaticii [z\u0103naticii] aceia, dovedindu-se f\u0103r\u0103 minte, jertfeau \u0219i jertfeau unei grosolane voin\u021be cere\u0219ti, care, asemeni
\nvoin\u021bei tiranilor, n-ar a\u0219tepta dec\u00e2t adul\u0103ri \u0219i aplauze \u0219i n-ar oferi nimic concret. Dac\u0103 e s\u0103 ne slujim de m\u0103tr\u0103gun\u0103 ori venin, ar\u0103tau \u00abm\u0103run\u021bii\u00bb mei prieteni de ce s\u0103 nu scoatem v\u00e2na lor de leac \u0219i s\u0103 n-o \u00eendrept\u0103m contra p\u0103r\u021bii lor de otrav\u0103? P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd vom \u00een\u0219ela turmele, m\u00e2n\u00e2ndu-le s\u0103 pasc\u0103 iarba rea \u0219i s\u0103 se lase mu\u0219cate de vipere, cu iluzia m\u00e2ntuirii din senin?
\nEra, dar, nevoie de o cas\u0103, unde de\u021bin\u0103torii \u0219tiin\u021bei celei vechi s-o distileze p\u00e2n\u0103 \u00eentr-at\u00e2t, \u00eenc\u00e2t s-o fac\u0103 nou\u0103, cu noi inventare de plante, cu luarea cuv\u00e2nt cu cuv\u00e2nt a desc\u00e2ntecelor, pentru \u00eemprosp\u0103tarea av\u00e2ntului, c\u0103ci doar se g\u0103seau \u00eendrum\u0103ri precise, f\u0103\u021bi\u0219e, de ales-cules, \u0219i nu o flec\u0103real\u0103 despre vreun spectru eteric. \u00eens\u0103, oriunde \u00eencropeau o astfel de cas\u0103, p\u0103\u021beau ru\u0219inea de a \u0219i-o vedea numit\u0103 \u00abde nebuni\u00bb. Cu toiagul colindei lor \u00eendr\u0103cite pe coclauri, trebuiau s\u0103 se apere. S\u0103-\u0219i salveze bunul adunat cu trud\u0103, ur\u00e2t de atacatori, tratat drept vr\u0103jitoresc, \u0219i totodat\u0103 m\u0103dularele str\u00e2ngerii. C\u00e2nd f\u0103ceau zi de s\u0103rb\u0103toare, pentru a fi reu\u0219it s\u0103 smulg\u0103 din ghearele mor\u021bii cutare cioban bolind de ceva nedeslu\u0219it, poate dorul de ve\u0219nicie, poate numai de iubit\u0103, se trezeau b\u0103tu\u021bi cu pietre de s\u0103teni, dintre cei ce nu urcaser\u0103 niciodat\u0103 la aer mai tare. Mai mult ca sigur c\u0103 m\u0103ritaser\u0103 demult fecioarele t\u00e2nguitoare \u0219i trecuser\u0103, confund\u00e2ndu-le, la v\u0103duve! Cu asemenea in\u0219i, dragostea se consum\u0103 repede: la muchia patului! Or, ei, zece b\u0103rba\u021bi vrednici \u0219i \u00een putere, juraser\u0103 \u0219i pe virtutea Dracenei de a se \u00eempotrivi siluirilor holbatului duce al rutului \u0219i pe cuminecarea ei cu vreun feciora\u0219 sfios \u0219i palid, \u00abspicul gr\u00e2ului\u00bb. Iat\u0103 de ce, b\u0103jenind din loc \u00een loc, nu-\u0219i g\u0103siser\u0103 s\u0103la\u0219 dec\u00e2t unde mun\u021bii se bat \u00een capete \u0219i neamul care se adap\u0103 din sf\u00e2nt izvor e compus aproape numai de p\u0103stori. Aici se stabiliser\u0103. Alunec\u00e2nd chiar, un pic, pe panta pr\u0103pastiei.
\nEpiscopul \u00abmeu\u00bb \u0219i Casianul (care s-a str\u0103duit s\u0103-i ispiteasc\u0103, lucr\u00e2ndu-i cu \u0219tiri destul de am\u0103nun\u021bite \u0219i despre tradi\u021biile medicinei getice, ca mai apoi s\u0103-l asmu\u021b\u0103 pe cel\u0103lalt s\u0103-i ia ostatici sau cam a\u0219a-ceva) n-au aflat ceea ce eu, purt\u0103torul de coam\u0103, am ghicit \u00eendat\u0103: anume c\u0103 proasta inspira\u021bie de a se declara cre\u0219tini avea un avers ap\u0103rat cu str\u0103\u0219nicie, \u00een umbri\u0219ul c\u0103ruia putea p\u0103trunde doar un felcer de cai, ca mine.
\n\u00eentr-adev\u0103r, calul numit Dicomes, pe care-1 \u00eendr\u0103gisem \u00een cursul c\u0103l\u0103toriei, l\u0103tura\u0219ul st\u00e2ng al atelajului, suferea de o hib\u0103 ce m\u0103 \u00eenjosea pur \u0219i simplu. Tot c\u0103ta \u00eentr-o parte, nu c\u0103tre tovar\u0103\u0219ul s\u0103u Socrate, ci spre afar\u0103, de unde-i venea, b\u0103nuiam, un duh de \u0219chiop\u0103tare la copita din spate. I-o cercetasem cu luare-aminte \u00eenc\u0103 din Schitul Bandi\u021bilor \u0219i nu dibuisem nimic. Potcoava \u00eei era bine prins\u0103, i se potrivea de minune, ca o \u00eenc\u0103l\u021bare pe care o porii nu de nevoie – \u0219i totu\u0219i poticneala continua neab\u0103tut. Am crezut c\u0103 are arici \u0219i de aceea, la un popas, i-am pip\u0103it \u0219i m\u00e2ng\u00e2iat chi\u0219i\u021ba, \u0219i nu numai, ceasuri \u00eentregi, f\u0103r\u0103 s\u0103 descop\u0103r vreo g\u00e2lm\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 a ob\u021bine semne de u\u0219urare. O pornire \u00abp\u0103g\u00e2n\u0103\u00bb mi-a \u0219optit c\u0103, de vreme ce nu-i de g\u0103sit leac unei suferin\u021be ascunse, trebuia sacrificat. \u0218i mi-am pus \u00een g\u00e2nd s\u0103-l fac pierdut, \u00een sihl\u0103 s\u0103lbatic\u0103, fiindc\u0103 s\u0103-l omor \u00eemi era mil\u0103. A\u0219teptam doar prilejul s\u0103 m\u0103rturisesc asta episcopului \u0219i, desigur, s\u0103 ajungem \u00eentr-un loc potrivit. Care, \u00eens\u0103, nu se mai iveau, a\u0219a n\u0103zuros devenisem!
\nUn nou r\u0103gaz sosind, s\u0103 m\u0103 ocup de bolnav, \u00een s\u0103la\u0219ul ciuda\u021bilor \u00abcre\u0219tini\u00bb, m-am apucat de treab\u0103, \u00eencol\u021bit de o proasp\u0103t\u0103 speran\u021b\u0103. Ce repede se preschimb\u0103 \u00een dezn\u0103dejde, c\u0103ci animalul p\u0103ru s\u0103 sufere \u0219i mai r\u0103u, tocmai pe m\u0103sura aplic\u0103rii pri\u0219ni\u021belor mele. Dar vedeam din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd c\u0103 un \u00abfrate\u00bb mai t\u00e2n\u0103r, pe c\u00e2t de \u00eenfoiat la fa\u021b\u0103 din pricina b\u0103rbii r\u0103sculate, pe at\u00e2t de uscat la trup, ne tot d\u0103dea t\u00e2rcoale. \u00een sf\u00e2r\u0219it, dup\u0103 ce probabil s-a asigurat c\u0103 n-avea s\u0103 ne tulbure nimeni, s-a a\u0219ezat pe ciuci l\u00e2ng\u0103 mine, care eram la fel la coada calului, \u0219i a \u00eenceput s\u0103 vorbeasc\u0103 \u00een get\u0103. L-am ascultat cu ne\u00eencredere, \u00eens\u0103 cur\u00e2nd am fost c\u00e2\u0219tigat de ardoarea cu care cuv\u00e2nta.
\nAme\u021bit de aceasta \u0219i de cuno\u0219tin\u021bele sale, a c\u0103ror valoare n-o puteam aprecia, am consim\u021bit s\u0103 \u00eencerce un leac de-al lor. Apoi m-a dus \u00eentr-un hambar, unde am g\u0103sit doi tovar\u0103\u0219i ai s\u0103i care, a\u0219eza\u021bi pe lespezile unei vetre f\u0103r\u0103 foc, c\u00e2rpeau ve\u0219mintele de iarn\u0103. \u00eentr-o limb\u0103 necunoscut\u0103 mie – ce \u00een\u021beleg graiurile mai tuturor popoarelor din zona noastr\u0103, p\u00e2n\u0103 la m\u0103rile Egee \u0219i Adriatic\u0103 -, poate o vorbire secret\u0103 inventat\u0103 de d\u00e2n\u0219ii, le-a spus ceva, l-a r\u0103spuns unul din aceia, dar cel\u0103lalt scutura din cap a \u00eempotrivire, de unde am dedus c\u0103 acela era \u0219eful \u0219i refuza s\u0103-\u0219i rosteasc\u0103 o \u00eeng\u0103duin\u021b\u0103. Prietenul meu st\u0103rui c\u00e2tva timp, \u00een zadar. Se \u00eentoarse spre mine dezumflat. Atunci m-am \u00eenfipt \u00een c\u0103lc\u00e2ie \u0219i le-am zis cam acestea:
\nC\u0103 nu \u0219tiam ce aveau a-mi ascunde, \u00eens\u0103 c\u0103p\u0103tasem dreptul s\u0103 mi se explice de ce o promisiune f\u0103cut\u0103, din proprie ini\u021biativ\u0103, de un om al lor, nu mai putea fi \u021binut\u0103.
\n\u0218i-i v\u0103zui foindu-se \u00een mare \u00eencurc\u0103tur\u0103. Le l\u0103sai o clipa de cugetare, iar mie una de r\u0103suflare, dup\u0103 care am ad\u0103ugat:
\nC\u0103 nu trebuiau s\u0103 m\u0103 jigneasc\u0103, socotindu-m\u0103 nevrednic s\u0103 p\u0103strez un secret, fie \u0219i de ilu\u0219trii pe care \u00eei \u00eenso\u021beam, deoarece, datorit\u0103 \u00eemprejur\u0103rilor vie\u021bii mele, nu le \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219eam credin\u021ba \u0219i nici nu m\u0103 sim\u021beam atras de ea, ba chiar…
\n–\tNoi o \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219im; suntem solda\u021bii Domnului, cre\u0219tini! – m\u0103 \u00eentrerupse cu suspect\u0103 grab\u0103 mai-marele. \u0218i nu-i vorba de vreo tain\u0103 pe care n-am vrea s-o afle ei, ori domnia-ta, ce e\u0219ti p\u0103g\u00e2n. Adev\u0103rul e ca nu ne st\u0103 la \u00eendem\u00e2n\u0103 alifia f\u0103g\u0103duit\u0103. Ar trebui s\u0103 fie preg\u0103tit\u0103, dar este nevoie de mai multe zile, iar \u00eenalta domniilor-voastre solie pleac\u0103 poim\u00e2ine.
\n–\tV\u0103 las calul aici \u0219i-l iau la \u00eentoarcere. Dac\u0103 se \u00eenzdr\u0103vene\u0219te. Dac\u0103 nu… \u0218i a\u0219a nu ne mai e de folos; n-o mai duce \u00eendelung pe picioare!
\n–\tAsta se poate – a admis \u00abegumenul\u00bb. Primim bucuro\u0219i.
\nM-am desp\u0103r\u021bit de ei nu prea convins, totu\u0219i, c-am s\u0103 trec la acel pas. M\u0103 asaltau nel\u0103muririle \u0219i m\u0103 s\u00e2c\u00e2ia b\u0103nuiala c\u0103 voi fi tras pe sfoar\u0103, lucru la care am fost totdeauna foarte sensibil. \u0218i nu m\u0103 domoleau scuzele celui ce m\u0103 st\u00e2rnise \u0219i acum m\u0103 conducea, nici \u00eencredin\u021b\u0103rile sale. Era c\u00e2t pe ce s\u0103-l poftesc s\u0103 m\u0103 scuteasc\u0103. \u00eens\u0103 un rest de bun\u0103-cre\u0219tere m-a oprit \u0219i bine mi-a prins.
\nC\u0103ci prin \u00abfratele\u00bb acela cu con\u0219tiin\u021ba \u00eenc\u0103rcat\u0103 am aflat am\u0103nuntele mai sus povestite. De\u0219i nu doar de la el. Iat\u0103 cum s-a \u00eent\u00e2mplat:
\n\u00een ziua urm\u0103toare, pustnicii au cerut iertare episcopului, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 nu puteau cu to\u021bii s\u0103 ne slujeasc\u0103, fiindc\u0103, \u00een obiceiurile lor neclintite, era tocmai vremea des\u021belenirii unor paragini pe care le ochiser\u0103, ca s\u0103 cultive mei \u00een anul viitor, \u0219i unde se g\u0103seau sumedenie de r\u0103d\u0103cini de dezghiocat, astfel \u00eenc\u00e2t, \u00een cl\u0103d\u0103rie, trebuiau s\u0103 se \u00eendep\u0103rteze cale de un ceas \u0219i s\u0103 lucreze acolo p\u00e2n\u0103 seara, \u00eentru prevenirea foametei \u0219i tratarea de lenevie a comunit\u0103\u021bii. R\u0103m\u00e2neau \u00een gospod\u0103rie trei \u00abcre\u0219tini\u00bb \u0219i s\u0103 nu se sfiasc\u0103 a le cere lor toate serviciile.
\nLa aceste \u00eentortocheate explica\u021bii, diaconul cel iute de minte a f\u0103cut fe\u021be-fe\u021be, dar Teotim a r\u0103spuns: Sigur, sigur, s\u0103 se duc\u0103 unde li-i treaba; de slujit sf\u00e2nta solie se slujea \u0219i singur\u0103, m\u0103car c\u0103 \u00een pierdere, lipsind u-i schimburile de vederi cu o ecclesie \u00een\u021beleapt\u0103 (sic!) timp de o zi \u00eentreag\u0103. Pierderea se dregea \u00eens\u0103 \u00een parte, dac\u0103 misionarii \u00een\u0219i\u0219i… \u0218i a propus celor doritori s\u0103-i \u00eenso\u021beasc\u0103 pe \u00abfra\u021bi\u00bb la locul de munc\u0103. Dup\u0103 tonul \u00eentrebuin\u021bat, el nu era. Cu at\u00e2t mai pu\u021bin Casianul \u0219i Gherman. Se \u021bineau s\u0103 delibereze \u00een absen\u021ba pricina\u0219ilor?
\nAjutoarele gazdelor fur\u0103m, deci, eu, go\u021bii, popa Vasile cu slujitorul s\u0103u, \u0219i-at\u00e2t.
\n\u00een r\u0103stimp, luasem o hot\u0103r\u00e2re \u00een leg\u0103tur\u0103 cu calul (aveam s\u0103-l las) \u0219i primisem aprobarea episcopului, de aceea nu mai eram sup\u0103rat. Aproape uitasem t\u0103r\u0103\u0219enia \u0219i nu muream de curiozitate ori de dorin\u021ba de a dezlega secretele siha\u0219trilor. Cu toate acestea, ni\u021bel indispus, dup\u0103 ce ni s-a indicat ce urma s\u0103 f\u0103ptuim, m-am dat, ca s\u0103 zic a\u0219a, la o margine, aleg\u00e2ndu-mi un ditamai balaurul de dezgolit din p\u0103m\u00e2nt \u0219i m-am \u00eenver\u0219unat s\u0103-mi istovesc puterile \u0219i s\u0103-i vin de hac p\u00e2n\u0103 la pr\u00e2nz. Icnind \u0219i \u0219terg\u00e2ndu-mi sudoarea, nici nu \u0219tiu c\u00e2te ore s\u0103 fi trecut, c\u00e2nd m\u0103 pomenesc – cu cine crede\u021bi? – cu \u00eensu\u0219i tartorul cetei. M\u0103 roag\u0103 s\u0103-mi iau o clip\u0103 de repaos, \u00abc\u0103 doar n-au intrat zilele-n sac\u00bb, \u0219i-mi spune abrupt:
\n– Numele meu, iubite oaspete, este Marc Aulubista zis \u0219i Magistrul, \u0219i m\u0103 simt vinovat fa\u021b\u0103 de domnia-ta. Pentru ce? (Nu \u00eencetasem lucrul, ci loveam mai cu sete, c\u00e2nd a c\u0103zut aceast\u0103 \u00eentrebare, ce m\u0103 determin\u0103 s\u0103 ridic t\u00e2mpla.) Mai \u00eent\u00e2i pentru \u0219iretenia pe care am fost silit s-o desf\u0103\u0219or la sinceritatea at\u00e2t de riscant\u0103 a \u00eenv\u0103\u021b\u0103celului nostru Diosig Bithi [Diosig al lui Bitu], apoi pentru ne\u00eencrederea pe care, din p\u0103cate, trebuie s-o sporim chiar \u00eentre noi, necre\u0219tinii. C\u0103ci nu mai vreau s\u0103 ascund – acum c\u0103 s-a v\u0103dit c\u0103 nu ne pui la \u00eencercare, ca iscoad\u0103 a episcopului (pe zei, cum oare se v\u0103dise?!) sau a acestui om nou\u0103 foarte primejdios, \u00eentruc\u00e2t ascu\u021bit la spirit, diaconul – faptul dea nu fi din tagm\u0103. Mai ales c\u0103 am dori s\u0103-\u021bi cerem \u0219i sprijinul \u00een cruda n\u0103past\u0103 care ne pa\u0219te.
\nAm aruncat c\u00e2t-colo unealta \u0219i m-am apropiat de el, c\u0103sc\u00e2nd bine urechile. \u00eens\u0103 oratorul meu se oprise \u0219i a\u0219tepta. Ce a\u0219tepta, o alt\u0103 reac\u021bie?
\n-Nu \u00eentrebi ce n\u0103past\u0103, prietene care m\u0103 frigi pe j\u0103ratec – continu\u0103, brusc dezam\u0103git.
\n–\tCum s\u0103 nu? De\u0219i b\u0103nuiesc ceva, vorbe\u0219te!
\n–\tCred ca vom fi pu\u0219i \u00een lan\u021buri \u0219i turna\u021bi \u00een cu\u0219ti cu monogramul cre\u0219tin, undeva la Marea cea Mare.
\n–\tAha!
\n–\t\u0218i mai cred c\u0103 nu avem nici o m\u00e2ntuire, afar\u0103 numai daca…
\n–\tDac\u0103 ce?
\n– … Dac\u0103 lumin\u0103\u021bia-ta – prin urmare, iat\u0103-m\u0103 \u0219i persoan\u0103 de vaz\u0103! – nu ne vei accepta drept sclavi ai m\u0103riei-tale – c\u0103p\u0103t\u0103m, deci, \u0219i rang princiar \u0219i mi se f\u0103cea a doua ofert\u0103 de a \u00eenrobi pe cineva! -, ajut\u00e2ndu-ne s\u0103 ne lu\u0103m t\u0103lp\u0103\u0219i\u021ba. (Zdronc!) Te-am a\u0219tepta \u00eentr-un cuib convenit, s\u0103 ne iei de acolo. Provoac\u0103 vreo r\u0103scoal\u0103 sau urze\u0219te o stratagem\u0103 din care s\u0103 fii \u00een stare s\u0103 \u00eenvingi, \u00eendator\u00e2ndu-ne pe via\u021b\u0103! Fiindc\u0103 nu ne-a sc\u0103pat trecerea \u0219i respectul ce ai pe l\u00e2ng\u0103 c\u0103petenia osta\u0219ilor \u0219i autoritatea asupra acestor barbari de go\u021bi.
\n–\tMagistre – mi-am ie\u0219it din fire -, \u021bi-ai pierdut min\u021bile?
\n–\tPoate, dar ce s\u0103 fac?! Leacul disper\u0103rii l-am g\u0103sit, noi \u0103\u0219tia care-am lecuit de toate, \u00een mai multe r\u00e2nduri \u0219i de fiecare dat\u0103 \u00eel irosim. C\u00e2nd ni se pare a-l \u021bine mai str\u00e2ns, vine c\u00e2te o furtun\u0103 \u0219i ne pune pe fug\u0103. Nu mai \u0219tiu, el sau noi fugim. Astfel…
\n–\tCalul meu nu de disperare sufer\u0103.
\n–\tCalul domniei-tale va fi teaf\u0103r la noapte.
\n–\tAsta mai zic \u0219i eu minune!
\n–\t\u00ceI vei duce \u00een lumini\u0219ul de colo – \u0219i-mi ar\u0103t\u0103 cu m\u00e2na o poian\u0103 de pe versantul dealului vecin, la vreo trei sute de pa\u0219i – odat\u0103 cu amurgul \u0219i-1 vei p\u0103r\u0103si, \u00eentorc\u00e2ndu-te. \u00een zori, \u00eel vei avea \u00een ad\u0103post, \u00eempreun\u0103 cu Diosig. Lui s\u0103-i dai un r\u0103spuns la cele propuse de mine, drept r\u0103splata.
\n–\t\u0218i dac\u0103, nerecunosc\u0103tor, v\u0103 \u00een\u0219el?!
\n–\tCum \u00ee\u021bi va fi voia! Cum te vor sf\u0103tui zeii, de mai cinste\u0219ti vreunul!
\n\u0218i a plecat.
\nSe \u00een\u021belege c\u0103 nea\u0219teptatele propuneri m-au aruncat \u00een cea mai cumplit\u0103 ner\u0103bdare. M-am h\u00e2it de munc\u0103
\np\u00e2n\u0103 seara, resping\u00e2nd cea mai mic\u0103 \u00eembuc\u0103tur\u0103 din ce-mi oferir\u0103 pe la amiaz\u0103, \u0219i, ajung\u00e2nd \u00een tab\u0103r\u0103, m- am furi\u0219at la staulul improvizat, spre a-mi m\u00e2ng\u00e2ia bidiviul \u0219i a-1 trage c\u0103tre t\u0103r\u00e2mul fermecat. Dac\u0103 soseam prea t\u00e2rziu! \u00een sf\u00e2r\u0219it, pun\u00e2nd piciorul pe plaiul desemnat, mai greu de atins dec\u00e2t crezusem, \u0219i nez\u0103rind \u021bipenie de om, mi-a fost anevoie s\u0103 m\u0103 despart sau, ca s-o spun pe \u0219leau, m-am decis la o viclenie. Anume, m-am dosit prin apropiere \u0219i am p\u00e2ndit cu tot zelul. Calul s-a apucat s\u0103 pasc\u0103 din iarba grozav de \u00eenalt\u0103, verde, p\u0103stoas\u0103. Cur\u00e2nd, mi s-au \u00eemp\u0103ienjenit ochii de concentrare, dar m-am \u00een\u021bepat cu ce aveam la \u00eendem\u00e2n\u0103: cu spinii tufi\u0219ului. O negur\u0103 mu\u0219c\u0103 din marginile poienii \u0219i \u00eemi sim\u021bii g\u00e2tlejul uscat. \u021a\u0103r\u00e2na era jilav\u0103 sub mine \u0219i \u00eencepui s\u0103 tremur. Pe urm\u0103, m\u0103 cuprinse o mole\u0219eal\u0103 \u0219i mi se f\u0103cu bine. M-am g\u00e2ndit c\u0103 demult m\u0103 desprinsesem de… \u0218i m-am \u00eenfiorat (pute\u021bi pricepe?) c\u0103 \u00eentunericul m\u0103 \u00eenvelea ca o cerg\u0103 pl\u0103cut\u0103, groas\u0103, \u00een casa p\u0103rinteasc\u0103. S\u0103 fiu oplo\u0219it \u00een a\u0219a fel \u0219i s\u0103… P\u0103m\u00e2ntul s\u0103 se cocoleasc\u0103 sub mine \u0219i s\u0103 nu m\u0103 glodeasc\u0103! \u0218i s\u0103 nu mai am nevoie de stele, s\u0103-mi fie indiferent\u0103 prezen\u021ba lor… S\u0103 luceasc\u0103 un astru incomparabil mai viu \u00een l\u0103untrul… Iar via\u021ba s\u0103 curg\u0103 lini\u0219tit, cabr\u00e2ndu-se doar, u\u0219or… Un nechezat slab \u00eemi r\u0103sun\u0103 \u00een urechi \u0219i tresar: a\u021bipisem. Regret scurta moarte, \u00eens\u0103 m\u0103 \u00eenal\u021b iute \u00een capul obi\u0219nuitelor oase. Cu neputin\u021b\u0103 s\u0103 v\u0103d ceva. Totu\u0219i, fo\u0219netul cumva \u0219chiop\u0103tat \u00eemi d\u0103 de veste: venit-a clipa! M\u0103 iau dup\u0103, piti\u0219. Tai o raz\u0103 pe care n-am vreme s-o iscodesc de unde cade, m\u0103 \u00eempiedic de un vreasc, poate s\u0103rit din propria-mi umbr\u0103, m\u0103 \u00eensp\u0103im\u00e2nt, \u00eemi revin, pornesc din nou. M\u0103 izbesc de un copac, mi se pare a fi pierdut toate sensurile, dar t\u0103lpile reg\u0103sesc singure calea. Aud im tropot. De fapt, e pas a\u0219ezat \u0219i b\u0103t\u0103ile inimii \u00eel \u00eente\u021besc. A\u0219a cresc patimile la cur\u021bile min\u021bii omului, ca sa devin\u0103 de nerecunoscut simpla scurgere a timpului? M\u0103 \u00eendoiesc de puterea trupului de a birui \u00eencremenirea momentului, de mu\u0219chii \u0219i \u00eencheieturile mele nedezmin\u021bite, nel\u0103sate de obicei \u00een apatie. \u00eens\u0103 \u00een joc se afl\u0103 neast\u00e2mp\u0103rul sufletului, pe care n-am \u00eenv\u0103\u021bat \u00eenc\u0103 s\u0103-l strunim. Vom \u00eenv\u0103\u021ba \u00een c\u00e2te mii de ani? S-ar spune c\u0103 abia atunci vom \u00eenvinge, taton\u00e2nd d\u0103inuirea, c\u00e2nd am surprinde saltul pic\u0103turii de rou\u0103 \u00een firul de nisip \u0219i reflectarea luminii \u00een am\u00e2ndou\u0103. Numai r\u0103bdarea r\u0103scump\u0103r\u0103 chinurile limit\u0103rii.
\nIn orice caz, pe mine divina re\u021binere m-a r\u0103spl\u0103tit. Peste o clip\u0103 c\u00e2t ve\u0219nicia, eram daimonul care trage cu ochiul, cu urechea, n\u0103rile, gustul omului (c\u0103ci mestecam \u00een ne\u0219tire o crengu\u021b\u0103 de brad) la misterele Crea\u021biei, din mijlocul c\u0103reia se i\u021bea un cal. Dar despre astea mai bine s\u0103 tac \u0219i s\u0103 m\u0103 duc la culcare!<\/p>\n


\nGrigore Radu St\u0103nescu<\/strong>
\n\"\"

Soarele \u0219i ochiul<\/strong>
\n(fragment)<\/p>\n

Dup\u0103 o lun\u0103 petrecut\u0103 \u00een spitalul militar din F., unde i se montase o plac\u0103 de argint pe craniu, iar o comisie de medici \u00eel declarase inapt pentru front, Nicodin fu demobilizat \u0219i trimis acas\u0103 dup\u0103 ce fusese \u00eenaintat la gradul de sergent \u0219i decorat cu mai multe ordine \u0219i medalii rom\u00e2ne\u0219ti \u0219i germane.
\nMaiorul Ionescu, comandantul companiei, i-a adresat c\u00e2teva cuvinte \u00een careul din curtea regimentului, mul\u021bumindu-i pentru curajul \u0219i d\u00e2rzenia dovedite \u00een timpul luptelor, ordon\u00e2ndu-i s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 acas\u0103 \u0219i s\u0103 se ab\u021bin\u0103 \u00een orice \u00eemprejurare de a intra \u00een conflict cu viitoarele autorit\u0103\u021bi civile, dar mai cu seam\u0103, s\u0103 fie foarte prudent \u0219i chiar s\u0103 evite pe c\u00e2t posibil, pe osta\u0219ii trupelor sovietice, spunea el, care se vor comporta ca veritabil\u0103 for\u021b\u0103 de ocupa\u021bie, ce va influen\u021ba \u00een mod hot\u0103r\u00e2tor viitorul politic \u0219i economic al Rom\u00e2niei.
\nUrc\u0103 cu greu \u00een trenul ce avea s\u0103-l poarte cale de patru sta\u021bii spre ora\u0219ul R. \u0219i cum ajunse \u00een gara prea mare pentru micul ora\u0219, \u00eendat\u0103 gr\u0103bi pasul ocolind cu grij\u0103 b\u0103ltoacele, dar \u0219i cadavrele desfigurate \u0219i ur\u00e2t mirositoare ale nem\u021bilor. Mergea la \u00eent\u00e2mplare, c\u00e2nd pe o strad\u0103, c\u00e2nd pe alta, ne\u0219tiind ce s\u0103 priveasc\u0103: cl\u0103dirile cu pere\u021bii ciurui\u021bi de gloan\u021be, zecile de cadavre \u00eempr\u0103\u0219tiate pe caldar\u00e2mul str\u0103zilor, fe\u021bele triste \u0219i de cele mai multe ori cuprinse de spaim\u0103 ale rarilor trec\u0103tori sau tancurile \u00eennegrite de fum \u0219i cu \u0219enilele distruse, care tronau, ici-colo pe str\u0103zi, locul preferat dejoac\u0103 pentru copiii sc\u0103pa\u021bi de sub supravegherea p\u0103rin\u021bilor. La prima vedere, toate acestea compuneau tabloul lugubru al primei zile de prezen\u021b\u0103 a trupelor pe teritoriul ora\u0219ului. Era a treia zi dup\u0103 \u00eentoarcerea armelor \u00eempotriva Germaniei, iar, \u00een urma acestui act, din inamici, sovieticii deveniser\u0103 alia\u021bi, dar, \u00een ciuda noului statut, \u00een multe cazuri zelul lor producea efecte colaterale \u00een r\u00e2ndul popula\u021biei civile.
\nRecunoscu u\u0219or atelierul de turn\u0103torie unde lucrase ca ucenic \u00eenainte de a fi \u00eencorporat \u0219i trimis pe frontul rusesc, \u00eens\u0103 mult mai greu descoperi locul unde se afla bancul s\u0103u de lucru pe care modela piesele ce aveau s\u0103 fie turnate din font\u0103.
\nUmbl\u0103 mult printre gr\u0103mezile de oale \u0219i cancioace, printre mormanele pietrificate ale amestecurilor de formare, dar locul unde lucrase el
\nnu-l g\u0103si. \u00eei p\u0103ru r\u0103u c\u0103 nu l\u0103sase \u00een grija cuiva uneltele sale de lucru me\u0219terite dintr-un otel special, inoxidabil. Se mul\u021bumise s\u0103 ung\u0103 cu vaselin\u0103 galben-verzuie lanseta, troila, \u0219tramfurul \u0219i pilotul, pe care apoi le \u00eenf\u0103\u0219urase \u00een salopeta sa \u00eemb\u00e2csit\u0103 de pulberi de grafit \u0219i ars\u0103 ici-colo de sc\u00e2nteile iscate de metalul topit, ca s\u0103 le fereasc\u0103 de umezeal\u0103 \u0219i rugin\u0103, legase pachetul de jur-\u00eemprejur cu o s\u00e2rm\u0103 zincat\u0103, dup\u0103 care \u00eel a\u0219ezase \u00eentre perete \u0219i piciorul bancului \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu poat\u0103 fi observat de nimeni.
\nScotoci toate ungherele, cercet\u0103 zidul l\u00e2ng\u0103 care alt\u0103dat\u0103 erau a\u0219ezate bancurile din sc\u00e2ndur\u0103 de brad, dar nu-\u0219i g\u0103si uneltele \u0219i asta \u00eel \u00eend\u00e2rji \u0219i mai mult. Intr\u0103 \u00een locul unde \u00eenc\u0103 mai st\u0103tea \u00een picioare cubiloul cu hublourile deschise \u0219i cu jgheabul de scurgere plin de magma neagr\u0103 \u0219i sticloas\u0103 a zgurei. Nicodin crezuse c\u0103 \u00een \u00eenc\u0103perile atelierului cu u\u0219ile sf\u0103r\u00e2mate \u0219i geamurile sparte, nu va \u00eent\u00e2lni de om, dar zgomotul pa\u0219ilor s\u0103i \u0219i mai cu seam\u0103 la sunetul strident al fiarelor aruncate de el \u00een timpul c\u0103ut\u0103rilor febrile, unul dup\u0103 altul ie\u0219ir\u0103 din spatele cubiloului c\u00e2\u021biva oameni numai \u00een zdren\u021be \u0219i cu fe\u021bele speriate. Erau fo\u0219ti pu\u0219c\u0103ria\u0219i c\u0103rora ru\u0219ii le deschiseser\u0103 por\u021bile \u00eenchisorii de vis \u00e2 vis; Nicodin nu-\u0219i pierdu cump\u0103tul \u0219i \u00eendat\u0103 le f\u0103cu un semn lini\u0219titor cu m\u00e2na spun\u00e2ndu-le c\u0103 el venise aici nu cu scopul de a le face vreun r\u0103u, ci de a-\u0219i revedea locul unde trudise din greu c\u00e2\u021biva ani. Oamenii z\u00e2mbir\u0103 \u00eencrez\u0103tori \u0219i se retraser\u0103 \u00een vechile locuri. T\u00e2n\u0103rul \u00ee\u0219i relu\u0103 c\u0103ut\u0103rile g\u0103sind \u00een cele din urm\u0103 pachetul cu unelte sub un valde plas\u0103 de s\u00e2rm\u0103. Era evident c\u0103 cineva, dup\u0103 desfiin\u021barea atelierului, cotrob\u0103ise prin \u00eenc\u0103peri, distrusese bancurile, furase sc\u00e2ndurile \u0219i grinzile, g\u0103sise pachetul la locul l\u0103sat de Nicodin, dar n-avusese timp s\u0103-l ia, nici s\u0103-l lase \u00een locul acela. \u00eel abandonase pur \u0219i simplu \u00een \u00eenc\u0103perea unde se afla cubiloul. Nicodin lu\u0103 pachetul, abia st\u0103p\u00e2nindu-\u0219i lacrimile de bucurie \u0219i p\u0103r\u0103si atelierul, \u00een strad\u0103 se al\u0103tur\u0103 unor grupuri de oameni guralivi care se gr\u0103beau, cu g\u0103le\u021bi \u00een m\u00e2ini, spre depozitul de vinuri din strada Basarab Voievod, unde, nu de mult timp, se auziser\u0103 rafale de arme automate, semn c\u0103 ru\u0219ii descoperiser\u0103, \u00een subsolul imens \u0219i r\u0103coros, zeci de butoaie uria\u0219e de lemn de stejar pline cu vin din soiuri nobile \u0219i vechi de c\u00e2\u021biva ani.
\nAici se \u00eent\u00e2lni pentru prima dat\u0103 cu osta\u0219ii ru\u0219i. Unii dintre ei ie\u0219eau b\u0103l\u0103b\u0103nindu-se, clipind des din ochii mici, av\u00e2nd uniformele stropite din bel\u0219ug de vinul care \u021b\u00e2\u0219nea cu presiune din g\u0103urele l\u0103sate de gloan\u021be. \u00een curtea depozitului, dar mai cu seam\u0103 \u00een subsol era o forfot\u0103 de nedescris. Ru\u0219ii, cu automatele la g\u00e2t, iar c\u00e2\u021biva \u0219i cu ceasuri de mas\u0103 at\u00e2rn\u00e2ndu-le pe pieptul umed \u0219i \u00een\u021besat de decora\u021bii, alergau, \u00eempleticindu-se, de la un butoi la altul, \u00ee\u0219i v\u00e2rau capetele sub jeturile de vin, apoi ie\u0219eau \u00een curte, la soare \u0219i se puneau pe c\u00e2nt \u0219i joc \u00eentr-un ritm \u00eendr\u0103cit.
\nNicodin observ\u0103 cu mirare c\u0103 solda\u021bii, de\u0219i be\u021bi turt\u0103, se purtau cu bl\u00e2nde\u021be fa\u021b\u0103 de b\u0103rba\u021bii \u0219i femeile veni\u021bi cu g\u0103le\u021bile s\u0103 ia vin, invit\u00e2ndu-i s\u0103 se gr\u0103beasc\u0103: \u201eCkopey, ckopey!” strigau, unii chiar repezindu-se s\u0103 dea o m\u00e2n\u0103 de ajutor femeilor, umpl\u00e2ndu-le g\u0103le\u021bile. Era pentru prima dat\u0103, de la trimiterea lui pe front, c\u00e2nd Nicodin vedea o asemenea barbarie \u0219i \u00een sinea lui o dezaproba, cu toate c\u0103 la ea participau \u0219i localnicii. C\u00e2t despre patronul depozitului, un evreu antialcoolic convins, nimeni nu \u0219tia nimic. Se zvonea c\u0103 ba st\u0103tea ascuns \u00een podul morii de peste drum, ba c\u0103 p\u0103r\u0103sise ora\u0219ul \u00een chiar noaptea intr\u0103rii ru\u0219ilor \u00een ora\u0219. Asta era tot \u0219i nimeni nu se sinchisi s\u0103-i dea de urm\u0103. Cum, de altfel, nimeni, nici chiar el, nu schi\u021b\u0103 un gest c\u00e2nd, dup\u0103 o vreme, vinul scurs din butoaie trecu de capetele solda\u021bilor, \u00eenec\u00e2ndu-i. Localnicii, \u00een num\u0103r din ce \u00een ce mai mare, care nu mai apucaser\u0103 s\u0103-\u0219i \u00eencarce g\u0103le\u021bile cu vin, o luau \u00eengrozi\u021bi, fie spre cas\u0103, fie o porneau spre alte str\u0103zi cu depozite de m\u0103rfuri dinspre care se auzeau, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00eempu\u0219c\u0103turi, a\u0219a c\u0103 Nicodin r\u0103mase singur, n\u0103ucit de dezastrul la care asistase, sim\u021bind, din ce \u00een ce mai pregnant, \u00een n\u0103ri izul puternic de alcool pe cale s\u0103-i invadeze pl\u0103m\u00e2nii, s\u00e2ngele \u0219i creierul.
\n\u00ce\u0219i zise, f\u0103r\u0103 s\u0103 stea prea pe g\u00e2nduri, c\u0103 cel mai bine ar fi s\u0103 se \u00eendrepte spre cas\u0103. Pe parcurs fu nevoit adesea s\u0103 ocoleasc\u0103 patrulele ruse\u0219ti, care controlau intersec\u021biile \u0219i cl\u0103dirile publice mai importante. R\u0103sufl\u0103 u\u0219urat c\u00e2nd casa p\u0103rinteasc\u0103 av\u00e2nd aceia\u0219i pere\u021bi scunzi \u0219i albi, cu ferestre mici \u0219i niciodat\u0103 vopsite. Str\u0103du\u021ba nepavat\u0103 avea urme ad\u00e2nci de ro\u021bi de c\u0103ru\u021b\u0103 \u0219i copite de cal, \u00eentocmai ca pe vremea copil\u0103riei. Apropiindu-se f\u0103r\u0103 grab\u0103 de poart\u0103 o v\u0103zu c\u0103zut\u0103-ntr-o parte spre curte, \u021bin\u00e2ndu-se numai \u00een balamaua de sus. Starea ei jalnic\u0103 \u00eei trezi \u00een suflet o u\u0219oar\u0103 triste\u021be. Oft\u0103 ad\u00e2nc \u0219i intrar\u0103 \u00een curte, \u00eent\u00e2i d\u0103du ocol casei. Curtea era pustie. Cote\u021bul p\u0103s\u0103rilor, dar \u0219i cu\u0219ca \u021buguiat\u0103 a c\u00e2inelui erau goale. L\u00e2ng\u0103 u\u0219\u0103 z\u0103cea scorojit\u0103 \u0219i desf\u0103cut\u0103 din cataram\u0103 o curelu\u0219\u0103 prins\u0103 de lan\u021bul lung ce se prelungea p\u00e2n\u0103 la poart\u0103. O lacrim\u0103 fierbinte, ustur\u0103toare, \u00eei \u00eencol\u021bi \u00een coada ochiului. O l\u0103s\u0103 s\u0103 se preling\u0103 \u00eencet, \u00eencet de-a lungul nasului. \u00een\u021belese, nu f\u0103r\u0103 str\u00e2ngere de inim\u0103, c\u0103 bietul animal murise de b\u0103tr\u00e2ne\u021be \u0219i c\u0103 tat\u0103l s\u0103u sau poate altcineva \u00eel \u00eengropase \u00een spatele gospod\u0103riei pe care o ap\u0103rase cu devotament mai bine de cincisprezece ani.
\nNicodin p\u0103\u0219i mai departe pe aleea ce ducea spre chiler, pres\u0103rat\u0103 cu buc\u0103\u021bi mici de c\u0103r\u0103mid\u0103 ars\u0103 \u0219i
\nm\u0103rginit\u0103 de tufe scunde de meri\u0219or. Ap\u0103s\u0103 pe clan\u021b\u0103 \u0219i deschise f\u0103r\u0103 grab\u0103 u\u0219a, d\u00e2nd-o de perete. Trecu pragul \u0219i nu g\u0103si pe nimeni. Un puternic iz de lut amestecat cu baleg\u0103 de cal \u00eei n\u0103v\u0103li \u00een fa\u021b\u0103, semn c\u0103 podeaua fusese lutuit\u0103 de cur\u00e2nd \u0219i nu se uscase \u00eendeajuns. \u00eenaint\u0103 \u0219i arunc\u0103, prin geamul u\u0219ii din fa\u021b\u0103, o privire \u00een\u0103untru. Ceea ce v\u0103zu \u00eel \u00eengrozi: pe patul din camer\u0103, \u00eembr\u0103\u021bi\u0219ate str\u00e2ns, pl\u00e2ngeau \u00een\u0103bu\u0219it cu rochiile sf\u00e2\u0219iate, ridicate mult peste coapse, dou\u0103 femei. Le recunoscu numaidec\u00e2t, erau mama \u0219i una din surorile lui. \u00een st\u00e2nga patului doi solda\u021bi ru\u0219i \u00ee\u0219i ridicau cu mi\u0219c\u0103ri \u00eencete pantalonii. B\u0103rbatul cercet\u0103 cu privirea \u00eentreaga \u00eenc\u0103pere: ru\u0219ii, \u00eenainte de a t\u0103b\u0103r\u00ee pe cele dou\u0103 femei, \u00ee\u0219i abandonaser\u0103 armele rezem\u00e2ndu-le de perete, aproape de tocul u\u0219ii. F\u0103r\u0103 a sta mult pe g\u00e2nduri, cu agilitatea-i de to\u021bi camarazii de arme, se strecur\u0103 prin u\u0219or cr\u0103pat\u0103, apuc\u0103 una din arme \u0219i cu numai dou\u0103 ap\u0103s\u0103ri pe tr\u0103gaci \u00eei l\u0103s\u0103 pe ru\u0219i f\u0103r\u0103 suflare. La auzul \u00eempu\u0219c\u0103turilor femeile se ghemuir\u0103 \u0219i mai mult una \u00een alta, f\u0103r\u0103 s\u0103 vad\u0103 cine a tras.
\nNicodin l\u0103s\u0103 arma l\u00e2ng\u0103 cealalt\u0103 \u0219i cu mi\u0219c\u0103ri rapide scoase \u00een curte cadavrele ru\u0219ilor, f\u0103cu o scobitur\u0103 destul de larg\u0103 \u00een \u0219ira de paie, din fundul \u00eendep\u0103rtat al cur\u021bii, le introduse acolo cu capetele \u00eenainte, astup\u0103 intrarea \u0219i d\u0103du foc din mai multe p\u0103r\u021bi. Apoi arunc\u0103 armele \u00een fundul latrinei din curte, dup\u0103 care se a\u0219ez\u0103 pe un butuc \u0219i privi ad\u00e2ncit \u00een g\u00e2nduri, cu o durere surd\u0103 \u00een suflet, imensul rug spre care nu se gr\u0103bea nimeni s\u0103-l sting\u0103. Nici vecinii \u0219i nici autorit\u0103\u021bile. C\u00e2nd ploaia m\u0103runt\u0103 \u0219i rece se l\u0103s\u0103 spre ora\u0219, apele purtar\u0103 cenu\u0219a neagr\u0103 spre \u0219an\u021bul str\u0103zii, sub privirile fixe ale lui Nicodin. B\u0103rbatul, ud p\u00e2n\u0103 la piele, nu se g\u00e2ndea nici acum \u00eencotro s\u0103 se \u00eendrepte. A\u0219a \u00eel g\u0103si taic\u0103-s\u0103u, spre sear\u0103, c\u00e2nd se \u00eentoarse de la fabrica de \u021bigarete, unde lucra. B\u0103tr\u00e2nul se aplec\u0103 \u0219i-1 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103 cu bucurie, dar v\u0103z\u00e2ndu-1 ud \u0219i aproape inert, pricepu c\u0103 ceva nu-i \u00een regul\u0103 cu b\u0103iatul \u0219i cu mare greutate reu\u0219i s\u0103-1 t\u00e2rasc\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een cas\u0103. Aici, maic\u0103-sa \u0219i sor\u0103-sa care nu-\u0219i mai reveniser\u0103 din co\u0219marul prin care trecuser\u0103 \u00eel privir\u0103 u\u0219or st\u00e2njenite, aduc\u00e2ndu-i \u00een grab\u0103 lenjeria de corp, mirosind puternic a naftalin\u0103, ajut\u00e2ndu-1 s\u0103-\u0219i schimbe hainele ude. Femeile nu \u00eendr\u0103znir\u0103 s\u0103-1 \u00eentrebe nimic, numai tat\u0103l s\u0103u sporov\u0103ia \u00eentruna, bucuros c\u0103 i se \u00eentorsese b\u0103iatul teaf\u0103r acas\u0103.
\nPe mas\u0103 fusese preg\u0103tit\u0103 o farfurie de varz\u0103 cu carne de ra\u021b\u0103. B\u0103tr\u00e2nul turn\u0103 \u00een dou\u0103 pahare dintr-o sticl\u0103 pe eticheta c\u0103reia erau desenate mai multe spice care \u00eembr\u0103\u021bi\u0219au cu must\u0103\u021bile lor galbene \u0219i ascu\u021bite cuv\u00e2ntul Sec\u0103ric\u0103. Ridic\u0103 paharul din fa\u021ba sa \u0219i \u00eel ciocni cu cel din dreptul b\u0103iatului, ur\u00e2ndu-i bun venit acas\u0103 \u0219i d\u0103du pe g\u00e2t \u00eentreg con\u021binutul, sco\u021b\u00e2nd un sunet prelung specific celor ce obi\u0219nuiesc s\u0103 bea t\u0103rie, dup\u0103 care \u0219terse cu dosul palmei buzele umede \u0219i \u00eeng\u0103lbenite de fumat.
\nB\u0103iatul privi nep\u0103s\u0103tor m\u00e2ncarea \u0219i b\u0103utura. De dou\u0103 zile nu mai m\u00e2ncase aproape nimic dar nu se atinsese nici de m\u00e2ncare, nici de b\u0103utur\u0103. Presim\u021bea c\u0103 dac\u0103 ar face-o, ar vomita-o imediat. \u00ee\u0219i cuprinse \u00eentre palme capul, \u021bin\u00e2nd coatele pe mas\u0103 \u0219i privi undeva \u00een gol.
\nFemeile p\u0103r\u0103sir\u0103 \u00eenc\u0103perea, g\u0103sindu-\u0219i de lucru prin odaia de al\u0103turi. B\u0103tr\u00e2nul, \u00een schimb, \u00ee\u0219i mai turn\u0103 un pahar de sec\u0103ric\u0103, \u00ee\u0219i aprinse o \u021bigar\u0103 \u0219i \u00eencepu s\u0103 vorbeasc\u0103 despre r\u0103zboi. Zicea el c\u0103, dintotdeauna, r\u0103zboaiele, cu toate imensele nenorociri pricinuite milioanelor de oameni, au avut \u0219i au partea lor bun\u0103, aceea c\u0103 aduc, dup\u0103 revenirea la starea de pace, progresul, civiliza\u021bia bun\u0103starea \u0219i de cele mai multe ori c\u00e2\u0219tiguri notabile \u00een planul democra\u021biei. Cu un entuziasm re\u021binut se referi la faptul c\u0103 rom\u00e2nii nu au de ce s\u0103 se team\u0103 fiindc\u0103 armata sovietic\u0103 a adus odat\u0103 cu eliberarea \u021b\u0103rii \u0219i un suflu nou \u0219i c\u0103 mul\u021bimea s\u0103rac\u0103 va ie\u0219i pentru totdeauna din starea de mizerie \u00een care se zb\u0103tea de secole \u0219i-\u0219i va lua soarta \u00een propriile m\u00e2ini. De lucrul acesta se vor ocupa comuni\u0219tii care c\u00e2\u0219tig\u0103 tot mai mult\u0103 aderen\u021b\u0103 din r\u00e2ndul p\u0103turii s\u0103race a popula\u021biei de la ora\u0219e \u0219i sate.
\nAjuns aici cu perora\u021bia sa, b\u0103tr\u00e2nul declar\u0103 c\u0103 a intrat \u0219i el de cur\u00e2nd la comuni\u0219ti \u0219i drept urmare, nu peste mult timp via\u021ba \u00eentregii familii \u00ee\u0219i va schimba \u00een mod radical cursul datorit\u0103 civiliza\u021biei \u0219i bun\u0103st\u0103rii. In concluzie nutri speran\u021ba c\u0103 genera\u021biei fiului s\u0103u \u00eei revenea misiunea de a schimba \u00een bine fa\u021ba \u021b\u0103rii. Nicodin \u00ee\u0219i asculta cu \u00eeng\u0103duin\u021b\u0103 tat\u0103l, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-1 \u00een\u021beleag\u0103, dar g\u0103si cu totul nepotrivit\u0103 abandonarea ideologiei \u021b\u0103r\u0103niste – fiindc\u0103 tat\u0103l s\u0103u fusese membru al partidului \u021b\u0103r\u0103nist – \u0219i trecerea peste noapte la comuni\u0219ti. Nici m\u0103car nu vru s\u0103-\u0219i \u00eenchipuie c\u0103 pentru asta luptase el pe front. Ru\u0219ii \u00eei sf\u0103r\u00e2maser\u0103 \u021beasta, iar acum trebuia s\u0103 le \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze ideologia, a\u0219a cum dorea b\u0103tr\u00e2nul s\u0103u tat\u0103? Nu! Asta niciodat\u0103! \u00een ad\u00e2ncul sufletului s\u0103u se sim\u021bea c\u0103 nu numai mama \u0219i sora sa fuseser\u0103 bestial p\u00e2ng\u0103rite, ci \u0219i \u00eentreaga sa fiin\u021b\u0103 \u0219i drept urmare, se hot\u0103r\u00ee s\u0103 nu abandoneze lupta \u00eenceput\u0103 pe frontul rusesc.
\nSe ridic\u0103 de la mas\u0103 \u0219i p\u0103r\u0103si \u00eenc\u0103perea, tr\u00e2ntind u\u0219a de perete. \u00eentr-un t\u00e2rziu, spre miezul nop\u021bii, \u00eel g\u0103sir\u0103 chircit l\u00e2ng\u0103 cu\u0219ca \u021buguiat\u0103 a c\u00e2inelui, cu lan\u021bul acestuia str\u00e2ns \u00een pumn. Le\u0219inase. Trupul lui ardea ca fierul \u00eencins.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

IOAN DUMITRU DENCIU Leacul (fragment din ROMANUL CRE\u0218TIN\u0102RII) C\u00e2nd am plecat din locul \u00eensemnat cu sufletul lui Chindea \u0219i m-am<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22365"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22365"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22365\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22366,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22365\/revisions\/22366"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22365"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22365"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22365"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}