{"id":22354,"date":"2023-12-31T22:47:10","date_gmt":"2023-12-31T19:47:10","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22354"},"modified":"2023-12-31T22:47:10","modified_gmt":"2023-12-31T19:47:10","slug":"literadura-nr-30-6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22354","title":{"rendered":"Literadura nr. 30 (6)"},"content":{"rendered":"<p><strong>Rodica BRETIN<\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin.jpg\" alt=\"\" width=\"330\" height=\"450\" class=\"alignnone size-full wp-image-18382 lazyload\" data-srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin.jpg 330w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin-220x300.jpg 220w\" data-sizes=\"(max-width: 330px) 100vw, 330px\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 330px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 330\/450;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin.jpg\" alt=\"\" width=\"330\" height=\"450\" class=\"alignnone size-full wp-image-18382\" srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin.jpg 330w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/06\/bretin-220x300.jpg 220w\" sizes=\"(max-width: 330px) 100vw, 330px\" \/><\/noscript><\/a>   <\/p>\n<p><strong>POVESTE DE PE STRADA MAIAKOVSKI<\/strong><\/p>\n<p>    Cine \u00ee\u015fi mai aminte\u015fte cum ar\u0103tau sifoanele prin anii \u201960? Mersul cu ele la umplut nu era o treab\u0103 de copil, \u00eens\u0103 cei zece ani \u00eemplini\u0163i \u00eei aduseser\u0103 lui Ic\u0103 aceast\u0103 responsabilitate. N-a trebuit s\u0103 m\u0103 milogesc dec\u00e2t un pic \u015fi m-a luat cu el, de\u015fi eram fat\u0103 \u015fi cu trei ani mai mic\u0103. Era singura sifon\u0103rie de pe strada Sadoveanu, de-asta g\u0103seai \u00eentotdeauna coad\u0103 acolo. Aparatul de umplut sifoane, o m\u0103g\u0103oaie din metal, cu ro\u0163i ca de biciclet\u0103, curele de transmisie, buloane \u015fi picioare \u00eengropate \u00een cimentul podelei, ocupa jum\u0103tate din dughean\u0103. \u00cen\u0103untru mai \u00eenc\u0103pea doar femeia \u00een halat albastru \u015fi doi-trei clien\u0163i. Restul a\u015fteptau pe trotuar, \u00een susul sau \u00een josul str\u0103zii, ca un indicator uman ce \u00ee\u015fi schimba zilnic direc\u0163ia, c\u0103tre strada Republicii sau c\u0103tre Palatul Telefoanelor.<br \/>\n    Lui Ic\u0103 nu \u00eei pl\u0103cea s\u0103 fie trimis cu sifoanele, mai ales partea \u00een care trebuia s\u0103 a\u015ftepte; de-asta primise s\u0103 \u00eel \u00eenso\u0163esc \u015fi chiar \u00eemi \u00eeng\u0103duise s\u0103 car unul, pe cel fumuriu, cu g\u00e2tul arcuit, prelung ca al unei lebede de argint. Cum nu era sf\u00e2r\u015fit de s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u015fi nici nu se \u00eentrevedea vreo s\u0103rb\u0103toare la orizontul zilelor, coada nu era mare. Am \u00eenaintat repede p\u00e2n\u0103 \u00een dreptul vitrinei, de unde a\u015fteptatul devenea interesant. Prin marele geam vedeam bine ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een\u0103untru.<br \/>\nFemeia \u00een halat albastru lua sifonul, \u00eel v\u00e2ra \u00eentr-un man\u015fon croit parc\u0103 dintr-o c\u0103ma\u015f\u0103 de zale, apoi \u00eel r\u0103sturna, a\u015fez\u00e2ndu-l \u00eentre f\u0103lcile metalice. Din cea de sus veneau dou\u0103 tuburi, unul cu ap\u0103, altul cu bioxid de carbon; jetul se lovea de pere\u0163ii de sticl\u0103, iar nivelul lichidului \u00eencepea s\u0103 creasc\u0103. La un moment dat femeia ap\u0103sa pe un buton, oprind aparatul, apoi smulgea sifonul din loca\u015f, \u00eel scotea din man\u015fon, i-l d\u0103dea omului s\u0103 \u00eel pun\u0103 \u00een plas\u0103 \u015fi \u00eel lua pe urm\u0103torul. De unde \u015ftia exact c\u00e2nd s\u0103 taie \u015fuvoiul? Dac\u0103 umplea butelca sub presiune prea pu\u0163in, clientul era nemul\u0163umit \u015fi trebuia s\u0103 o pun\u0103 iar\u0103\u015fi \u00een aparat. Dac\u0103 dep\u0103\u015fea o linie nev\u0103zut\u0103, atunci&#8230; C\u00e2te istorii nu auzisem despre sticle care explodaser\u0103, \u00eempro\u015fc\u00e2nd cu cioburi \u00een jur! C\u00e2nd am v\u0103zut \u00eentr-un film de r\u0103zboi ni\u015fte artificieri ce dezamorsau o bomb\u0103, mi-am dat seama c\u0103 sifon\u0103reasa asta f\u0103cea, opt ore pe zi, pe un salariu de nimic \u015fi f\u0103r\u0103 spor de periclitate.<br \/>\n    Sticla sifoanelor era groas\u0103, man\u015foanele aveau plasa de s\u00e2rm\u0103 dubl\u0103, iar angajatele c\u0103p\u0103tau repede experien\u0163\u0103. Totu\u015fi, accidente se mai \u00eent\u00e2mplau. Era ca-n filmele de groaz\u0103: monstrul o s\u0103 vin\u0103, \u015ftiai asta \u2013 dar nu \u015fi c\u00e2nd, nu \u015fi cum. Pentru mine, umplutul sifoanelor a fost primul thriller \u00eenainte s\u0103 calc vreodat\u0103 \u00eentr-o sal\u0103 de cinematograf.<br \/>\nC\u00e2nd mi-a venit r\u00e2ndul, mi-am \u0163inut f\u0103r\u0103 voie r\u0103suflarea; m\u0103 uitam ba la butelca fumurie \u00een care apa acidulat\u0103 cre\u015ftea v\u0103z\u00e2nd cu ochii, ba la tijele, ro\u0163ile \u015fi pistoanele aparatului ce duduia \u015fi vibra. Femeia mi-a pus sifonul \u00een plas\u0103, cu grij\u0103, ca pe o bomb\u0103 cu explozie \u00eent\u00e2rziat\u0103. Nu s-a \u00eent\u00e2mplat \u00eens\u0103 nimic \u015fi \u2013 u\u015furat\u0103, dezam\u0103git\u0103? \u2013 am pornit al\u0103turi de Ic\u0103 pe strada Maiakovski. \u00cen 1990 avea s\u0103 \u00ee\u015fi recapete vechiul nume, Sf\u00e2ntul Ioan, de parc\u0103 \u00eembr\u0103ca o hain\u0103 veche care i se potrivea mai bine dec\u00e2t cea nou\u0103 \u2013 oricum bra\u015fovenii \u00eei ziseser\u0103 mereu cum auziser\u0103 de la ta\u0163ii \u015fi bunicii lor.<br \/>\n    Pe strada Lung\u0103, unde locuiam cu ai mei, \u00een spatele fiec\u0103rei casei \u00eencepea o curte cu alte cl\u0103diri \u00een\u015firate de o parte \u015fi de alta a unei alei pietruite; urma o porti\u0163\u0103 din lemn, apoi \u00eenc\u0103 o curte, mai mic\u0103, iar c\u00e2teodat\u0103 o a treia din care mu\u015fchiul verde al unei gr\u0103dini se c\u0103\u0163\u0103ra pe dealul F\u0103getului. Cele mai multe case de pe Sf\u00e2ntul Ioan aveau fa\u0163adele parc\u0103 trase la indigo: mansarde cu ochiuri de geam abia mijite sub un acoperi\u015f cu solzii \u0163iglelor \u00eennegri\u0163i de ploi, trei ferestre la etaj \u2013 cu eternele mu\u015fcate rev\u0103rs\u00e2ndu-se din jardiniere \u2013, \u015fi dou\u0103 la parter, um\u0103r la um\u0103r cu poarta.<br \/>\n    Cum am intrat \u00een hol, tanti Iolanda a s\u0103rit s\u0103-mi ia plasa din m\u00e2n\u0103, murmur\u00e2nd un \u201efetele nu se pun la treab\u0103\u201c. V\u0103rul meu, care c\u0103rase patru sifoane tot drumul, a primit doar privirea las\u0103, vorbim noi mai t\u00e2rziu! De fapt, nu-l certa niciodat\u0103 \u2013 era prea ocupat\u0103 pentru asta. Ca ast\u0103zi, c\u00e2nd era zi de ceai, nu \u015ftiu de ce \u00eei zicea astfel, fiindc\u0103 m\u0103tu\u015fa \u00ee\u015fi servea invitatele cu orice altceva: cafea, dulcea\u0163\u0103, bezele sau cu limbi de pisic\u0103, ni\u015fte batoane de fursec trase \u00een ciocolat\u0103.<br \/>\n    Tanti Iolanda avea o mul\u0163ime de prietene, pe care \u00eenv\u0103\u0163asem s\u0103 le recunosc dup\u0103 ziua c\u00e2nd veneau \u00een vizit\u0103. Azi era joi \u015fi, \u00eenainte s\u0103 trecem pragul sufrageriei, am \u015ftiut pe cine vom g\u0103si acolo. Pu\u015fa tocmai spunea ceva, iar celelalte au r\u00e2s, Gina scutur\u00e2ndu-\u015fi br\u0103\u0163\u0103rile de argint, Helga numai din col\u0163ul buzelor, s\u0103 nu i se strice masca de fard. Gina \u015fi Pu\u015fa ar\u0103tau ca-ntotdeauna, \u00eens\u0103 Helga, brunet\u0103 de obicei, avea p\u0103rul de aur alb. Se \u00eent\u00e2lnise cu o fantom\u0103, \u00eenc\u0103run\u0163ind de la sperietur\u0103? Nici vorb\u0103, se oxigenase \u00eenadins ca s\u0103 semene cu Marilyn Monroe, m-a l\u0103murit v\u0103rul meu \u00een \u015foapt\u0103. Dac\u0103 ni\u015fte englezoaice ar fi conversat despre vreme \u015fi cursele de cai, doamnele din Ardeal \u00ee\u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feau ultimele nout\u0103\u0163i mondene, dornice s\u0103 afle totul despre oricine era cineva \u00een ora\u015ful lor.<br \/>\n    C\u00e2nd eu \u015fi Ic\u0103 ne-am a\u015fezat la m\u0103su\u0163a noastr\u0103, unde jucam de obicei \u0163intar, prietenele m\u0103tu\u015fii \u00ee\u015fi luaser\u0103 deja b\u0103rba\u0163ii la forfecat \u2013 tot un joc, dar de oameni mari. Niciodat\u0103 nu mi-a fost limpede dac\u0103 se l\u0103udau cu so\u0163ii lor ori se pl\u00e2ngeau de ace\u015ftia. Al Pu\u015f\u0103i era director la Hidromecanica, al Helg\u0103i profesor, dar am\u00e2ndou\u0103 erau invidioase pe Gina care pusese m\u00e2na pe un responsabil de Alimentar\u0103. \u015ei ce erau salariile celorlal\u0163i, cu prime ori medita\u0163ii cu tot, fa\u0163\u0103 de ce se putea vinde pe sub tejghea? Una peste alta, cei trei erau ni\u015fte b\u0103rba\u0163i ajun\u015fi, fiecare. \u00cens\u0103 nevestele, care nu lucraser\u0103 vreo zi \u00een via\u0163a lor, nu auziser\u0103 proverbul \u201enemul\u0163umitului i se ia darul\u201c.<br \/>\n    Una avea probleme cu menajera, alta cu guvernanta, a treia s-ar fi vrut scoas\u0103 la restaurant \u00een fiecare zi, iar toate visau excursii \u00een str\u0103in\u0103tate, m\u0103car la s\u00e2rbi sau bulgari, dac\u0103 la Paris n-aveau \u015fanse. P\u00e2n\u0103 atunci alergau \u00eentre croitoreas\u0103, manichiurist\u0103 \u015fi coafez\u0103, ceea ce le ocupa tot timpul.<br \/>\n\u00cen loc s\u0103 le \u0163in\u0103 isonul, tanti Iolanda vorbea pu\u0163in sau deloc despre so\u0163ul ei. De\u015fi era un avocat bun \u2013 altfel cum de nu pierduse vreun proces? \u2013 unchiul Traian nu \u00ee\u015fi alegea clien\u0163ii dup\u0103 carnetul de CEC, iar uneori \u00eel l\u0103sa s\u0103 a\u015ftepte pe un barosan cu portofelul doldura de h\u00e2rtii albastre, primind \u00eenaintea lui un am\u0103r\u00e2t venit de la \u0163ar\u0103, \u00eembr\u0103cat ca vai de lume, cum vedeai destui pe treptele tribunalului. To\u0163i cei c\u0103rora colegii lui din Barou le tr\u00e2nteau u\u015fa \u00een nas, veneau la el ca la Mecca, orice pricin\u0103 ar fi avut, \u00eencredin\u0163a\u0163i c\u0103 o s\u0103-i scoat\u0103 din necaz. Cum la avocat \u015fi doctor nu se bate la u\u015f\u0103 cu m\u00e2na goal\u0103, \u00eei aduceau ce puteau: un burduf de br\u00e2nz\u0103, o damigean\u0103 cu vin, un co\u015f cu ou\u0103. Unchiul nu le ceruse, dar nici s\u0103 le refuze nu putea \u2013 oamenii s-ar fi \u00eentors \u00een satele lor cu \u00eendoiala \u00een suflet.<br \/>\n    M\u0103tu\u015fa \u00eemp\u0103r\u0163ea cu prietenele ce primise, pe principiul dar din dar se face rai, ceea ce nu le \u00eempiedica s-o priveasc\u0103 de sus ori s\u0103 o sf\u0103tuiasc\u0103 de bine cum s\u0103 \u00ee\u015fi \u00eemping\u0103 so\u0163ul de la spate \u2013 pu\u0163in\u0103 ambi\u0163ie n-a omor\u00e2t pe nimeni! Ele nu \u015fi-ar fi stricat unghiile sp\u0103l\u00e2nd vase ori, mai r\u0103u, gr\u0103simea de pe tig\u0103i cu Tix, un str\u0103mo\u015f al Axionului care scr\u00e2\u015fnea ca nisipul. \u00cens\u0103 Iolanda nu punea la inim\u0103 nici comp\u0103timirea, nici sfaturile prietenelor. F\u0103cea curat singur\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 i se par\u0103 o corvoad\u0103, iar \u00een cas\u0103 toate erau la locul lor ca \u00eentr-o farmacie. Nici buc\u0103t\u0103reas\u0103 nu voia; \u00eei pl\u0103cea s\u0103 g\u0103teasc\u0103 pentru b\u0103rbatul ei \u015fi pentru b\u0103iat, pe care-l r\u0103sf\u0103\u0163a cu toate bun\u0103t\u0103\u0163ile. \u015etiu sigur, fiindc\u0103 tort Dobo\u015f \u2013 cu crem\u0103 de ciocolat\u0103, buc\u0103\u0163i de caramel, nuci \u015fi fistic \u2013 ca la ea n-am mai m\u00e2ncat nic\u0103ieri, niciodat\u0103.<br \/>\n    M\u0103tu\u015fa \u00ee\u015fi iubea so\u0163ul a\u015fa cum era, nu destul de ambi\u0163ios \u015fi r\u0103zb\u0103t\u0103tor dup\u0103 gustul unora. Un singur lucru \u00eencercase s\u0103 schimbe la el: felul cum se \u00eembr\u0103ca, cu costume cump\u0103rate de-a gata, nu f\u0103cute de un croitor sau aduse de dincolo, cum i-ar fi stat bine unui avocat. Purta un r\u00e2nd de haine p\u00e2n\u0103 se toceau, dac\u0103 se sim\u0163ea confortabil \u00een ele. Jachetele \u015fi pantalonii de la Confec\u0163ii n-ar\u0103tau chiar ca uniformele din China, dar nici prea departe&#8230; B\u0103rba\u0163ilor nu le p\u0103sa, \u00eens\u0103 femeile tres\u0103reau de parc\u0103 le \u00een\u0163epase o viespe c\u00e2nd vedeau modelul rochiei lor pe strad\u0103.<br \/>\n    Unchiul nu se credea mai presus dec\u00e2t al\u0163ii \u015fi nu \u00eei pl\u0103cea s\u0103 ias\u0103 \u00een eviden\u0163\u0103. \u00ce\u015fi scotea p\u0103l\u0103ria s\u0103 r\u0103spund\u0103 la salut, purta cravat\u0103 doar la Tribunal, iar c\u00e2nd se d\u0103dea ceva la Alimentara \u2013 era un eufemism, fiindc\u0103 departe de a fi gratis, orice se cump\u0103ra cu bani, cu nervi, cozi \u015fi \u00eembr\u00e2nceli \u2013, st\u0103tea \u00een r\u00e2nd ca toat\u0103 lumea, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00ee\u015fi piard\u0103 r\u0103bdarea. Dac\u0103 uleiul sau untul se terminau chiar \u00een fa\u0163a lui, nu lua asta \u00een tragic. Erau ale vie\u0163ii valuri \u015fi nu \u00eei cl\u0103tinau barca, a\u015fa cum cic\u0103lelile m\u0103tu\u015fii nu l-au putut convinge s\u0103 \u00ee\u015fi schimbe stilul vestimentar.<br \/>\n    Cum v\u0103rul meu era mai atent la p\u0103l\u0103vr\u0103geala doamnelor dec\u00e2t la joc, una-dou\u0103 f\u0103ceam moar\u0103 \u015fi c\u00e2\u015ftigam partida. Pe ultima n-am apucat. Mi-a f\u0103cut semn s\u0103 ne eclips\u0103m de acolo, iar eu n-am stat pe g\u00e2nduri. Prima oar\u0103 m\u0103 t\u00e2nd\u0103lisem, mare gre\u015feal\u0103! Prietenele m\u0103tu\u015fii aveau un ritual de plecare ce se l\u0103sa \u00eentotdeauna cu s\u0103rut\u0103ri pe obraz, \u00eent\u00e2i \u00eentre ele, apoi cu cine izbuteau s\u0103 prind\u0103, a\u015fa c\u0103 t\u0103b\u0103r\u00e2ser\u0103 pe mine, doar eram de-a casei, veri\u015foar\u0103, sor\u0103, nu conta. \u015ei-au luat la revedere at\u00e2t de temeinic \u00eenc\u00e2t mi-au trebuit c\u00e2teva \u015ferve\u0163ele s\u0103 m\u0103 \u015fterg de ruj&#8230; De data asta m-am strecurat afar\u0103 din sufragerie odat\u0103 cu Ic\u0103, iar el a \u00eenchis repede u\u015fa dup\u0103 noi. Cel de-al \u015faselea sim\u0163 nu-l \u00een\u015felase: dincolo am auzit scaune h\u00e2r\u015f\u00e2ite pe parchet, glasuri amestec\u00e2ndu-se cu pup\u0103turi zgomotoase \u2013 sc\u0103pasem ca prin urechile acului.<br \/>\nV\u0103rul meu se oprise \u00een dreptul unei ferestre, unde a r\u0103mas t\u0103cut \u015fi nemi\u015fcat. Dup\u0103 un timp m-am dus s\u0103 v\u0103d ce se petrecea afar\u0103 at\u00e2t de interesant \u00eenc\u00e2t uitase de mine.<br \/>\n\u2013 Era un brad acolo&#8230;<br \/>\n\u015etiam ce vrea s\u0103 spun\u0103, a\u015fa cum am \u00een\u0163eles c\u0103 n-aveam \u00eenaintea ochilor aceea\u015fi priveli\u015fte. \u00cen locul hotelului Aro nou, cu opt etaje albe, cu ferestre str\u0103lucind \u00een soare \u015fi zugr\u0103veala abia zv\u00e2ntat\u0103, Ic\u0103 vedea o imagine din trecut: o cas\u0103 veche, o curte, un copac falnic ce privea de sus acoperi\u015furile din jur \u2013 toate fuseser\u0103 acolo \u015fi nu mai erau. Nenorocirea, cum o numise o dat\u0103, se \u00eent\u00e2mplase pe vremea c\u00e2nd el mergea la gr\u0103dini\u0163\u0103. De-a lungul anilor \u00eemi povestise c\u00e2te ceva, unele lucruri le aflasem de la al\u0163ii \u015fi, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, am reu\u015fit s\u0103 pun totul cap la cap.<br \/>\n    Pentru cei de pe Vladimir Maiakovski, fost\u0103 Sf\u00e2ntul Ioan, 1961 fusese la fel ca anul o mie pentru Europa Medieval\u0103. Nu chiar sf\u00e2r\u015fitul lumii, doar al uneia dintre str\u0103zile din Bra\u015fovul vechi, pus\u0103 pe lista neagr\u0103. Nimeni nu rostea cuv\u00e2ntul demolare, nici m\u0103car \u00een \u015foapt\u0103, a\u015fa cum nu vorbe\u015fti de funie \u00een casa sp\u00e2nzuratului sau de moarte la c\u0103p\u0103t\u00e2iul unuia gata s\u0103 \u00ee\u015fi dea duhul. \u00cens\u0103 o negur\u0103 amenin\u0163\u0103toare se l\u0103sa tot mai greu peste cl\u0103dirile condamnate, a\u015ftern\u00e2ndu-\u015fi cenu\u015fa \u00een inimile oamenilor. Locuitorii din Pompeii ar fi sim\u0163it acela\u015fi lucru dac\u0103 erup\u0163ia Vezuviului era vestit\u0103 din timp de Oracole \u2013 ni\u015fte buletine de \u015ftiri al Antichit\u0103\u0163ii.<br \/>\n    \u015ei, la fel ca str\u0103mo\u015fii lor romani, locatarii de pe strada Sf\u00e2ntul Ioan n-aveau cum s\u0103 \u00ee\u015fi schimbe soarta. Unii \u00ee\u015fi \u00eengr\u0103m\u0103diser\u0103 deja lucrurile de trebuin\u0163\u0103 \u00een valize de carton, preg\u0103ti\u0163i s\u0103 lase restul \u00een urm\u0103: amintirea unor vremuri mai fericite, icoane pe lemn sau sticl\u0103, tablouri de nunt\u0103 ale bunicilor \u015fi mobile masive, din lemn sculptat. Ultimele nu \u00eenc\u0103peau \u00een apartamente de bloc ori \u00een c\u0103mine de nefamili\u015fti \u2013 partidul avea grij\u0103 de to\u0163i, nu? \u015ei to\u0163i a\u015fteptau cu sabia lui Damocles deasupra capului ordinul de evacuare, apoi artificierii, buldozerele \u015fi muncitorii cu t\u00e2rn\u0103coape care s\u0103 prefac\u0103 strada \u00eentr-un morman de moloz. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 \u201edracul n-a fost chiar at\u00e2t de negru\u201d, ar fi spus bunica. Excavatoarele au mu\u015fcat numai dintr-un sfert de strad\u0103, iar partea numerelor cu so\u0163, unde locuiau \u015fi p\u0103rin\u0163ii lui Ic\u0103, a sc\u0103pat nev\u0103t\u0103mat\u0103. Pe cealalt\u0103 parte \u00eens\u0103, destule case au fost r\u0103zuite ca s\u0103 fac\u0103 loc hotelului la care ne uitam acum.<br \/>\n    Cum am spus, v\u0103rul meu nu vedea fa\u0163ada noului Aro, ci curtea de vizavi, unde se \u00een\u0103l\u0163ase odinioar\u0103 un brad cu r\u0103d\u0103cini mai ad\u00e2nci dec\u00e2t funda\u0163iile caselor vecine, \u00een jurul c\u0103ruia se juca \u00eempreun\u0103 cu ceilal\u0163i copii: Radu, Mi\u0163\u0103, Ioana \u015fi&#8230;<br \/>\n\u2013 \u0162i-am zis cum m-am murd\u0103rit r\u0103u de tot? Pe atunci, mama obi\u015fnuia s\u0103 m\u0103 \u00eembrace ca pe Micul Prin\u0163.<br \/>\n    Se \u00eent\u00e2mplase \u00eenainte s\u0103 fiu eu pe lume \u2013 ceea ce mi se p\u0103rea tare ciudat. Am alungat \u00eens\u0103 g\u00e2ndul, atent\u0103 la ce auzeam. Ic\u0103 se pricepea la vorbe, le a\u015feza frumos, sem\u0103nau cu ni\u015fte borne pe o \u015fosea care nu \u015ftiai unde duce, dar \u00eencepea s\u0103 \u00ee\u0163i plac\u0103 drumul.<br \/>\n    Era prin 1958, iar co\u015fmarul demol\u0103rii nu b\u00e2ntuia \u00eenc\u0103 somnul locuitorilor de pe strada Maiakovski. La cei trei ani\u015fori ai lui, Ic\u0103 ie\u015fea pe poart\u0103 de m\u00e2n\u0103 cu p\u0103rin\u0163ii sau numai cu mama, \u00een\u0163olit ca un dandy, \u00eentotdeauna \u00een alb \u015fi cu pantofiori de lac, de parc\u0103 era duminic\u0103 \u00een fiecare zi. Haina \u00eel face pe om, credea cu t\u0103rie tanti Iolanda; dac\u0103 pe tat\u0103 nu reu\u015fise nicicum s\u0103 \u00eel conving\u0103, m\u0103car fiul s\u0103 atrag\u0103 privirile admirative ale vecinilor! Pe mine nu m-ar fi oprit un am\u0103nunt ca rochi\u0163a cea nou\u0103 s\u0103 m\u0103 urc pe tomberoane sau s\u0103 m\u0103 t\u0103v\u0103lesc \u00een iarb\u0103, dar v\u0103rul meu se ferea de murd\u0103rie precum pisica de ap\u0103, s\u0103 n-o supere pe maic\u0103-sa.<br \/>\n    \u00cen ziua aceea ninsese, era prima z\u0103pad\u0103 din noiembrie, neaua se a\u015fternuse peste tot, curat\u0103 \u015fi sc\u00e2nteietoare, dar nu mai alb\u0103 dec\u00e2t costuma\u015ful de flanel\u0103 \u00een care Ic\u0103 a ie\u015fit \u00een strad\u0103, l\u0103sat la joac\u0103 de unul singur pentru \u00eent\u00e2ia oar\u0103. S-a dus drept \u00een curtea de vis-a-vis, cea cu bradul, unde patru b\u0103ie\u0163i \u015fi dou\u0103 fete se bulg\u0103reau printre anvelope de ma\u015fin\u0103 \u015fi camere de biciclet\u0103 g\u0103urite, aruncate de-a valma de la atelierul de vulcanizare. C\u00e2nd l-au v\u0103zut pe b\u0103ie\u0163elul ce se apropia de ei, vesel \u015fi \u00eencrez\u0103tor, ceilal\u0163i copii \u015fi-au zis: uite inamicul! Pe el!<br \/>\n    To\u0163i s-au apucat s\u0103 dea cu bulg\u0103ri \u00een noul venit. Ic\u0103 a aruncat \u015fi el \u00eenapoi cu z\u0103pad\u0103, bucuros s\u0103 fie luat \u00een seam\u0103, ca s\u0103 se pomeneasc\u0103 bombardat din toate p\u0103r\u0163ile. Gluma se \u00eengro\u015fase \u015fi, tr\u0103g\u00e2ndu-se de-a-nd\u0103ratelea, s-a \u00eempiedicat \u015fi a c\u0103zut \u00een jgheabul unde se sp\u0103lau cauciucurile \u2013 o zeam\u0103 de noroi amestecat cu ulei, p\u0103cur\u0103, gudron \u015fi motorin\u0103, sub un strat sub\u0163ire de nea \u2013 \u015fi acolo a r\u0103mas, url\u00e2nd ca din gur\u0103 de \u015farpe. Copiii au \u015fters-o care-ncotro, speria\u0163i de ce f\u0103cuser\u0103, iar tanti Iolanda a ie\u015fit \u00een fug\u0103, doar \u00een capotul de diftin\u0103 \u015fi papuci de cas\u0103. L-a scos din copaia cu smoal\u0103, murdar p\u00e2n\u0103 \u015fi pe fa\u0163\u0103, de parc\u0103 era un pui de drac. Nici m\u0103car Dero, detergentul-minune, n-a reu\u015fit s\u0103 scoat\u0103 negreala din costuma\u015ful care a ajuns \u00een lada de gunoi.<br \/>\n\u2013 \u00cen orice r\u0103u e \u015fi-un bine. De-atunci am sc\u0103pat de uniforma alb\u0103.<br \/>\n    Ic\u0103 era \u00eembr\u0103cat cu pantaloni gri \u015fi c\u0103ma\u015f\u0103 bleumarin. Nu purta dec\u00e2t culori \u00eenchise \u2013 acum pricepeam de ce. Tot a\u015fa, nu-l v\u0103zusem cu trotineta ori cu bicicleta ca pe al\u0163i b\u0103ie\u0163i. Dup\u0103 \u00eent\u00e2mplarea aceea, el \u015fi anvelopele de orice fel stricaser\u0103 definitiv prietenia&#8230;<\/p>\n<p><strong><br \/>\nRamona M\u00dcLLER<\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/10\/ramona-muller-e1602496194719.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-1\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/10\/ramona-muller-e1602496194719.jpg\" alt=\"\" width=\"300\" height=\"301\" class=\"alignnone size-full wp-image-11300 lazyload\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 300px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 300\/301;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/10\/ramona-muller-e1602496194719.jpg\" alt=\"\" width=\"300\" height=\"301\" class=\"alignnone size-full wp-image-11300\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><strong> Sufletul omului este precum apa<\/strong><\/p>\n<p>    Elve\u021bia, o \u021bar\u0103 cu un spa\u021biu restr\u00e2ns concentreaz\u0103 o mare varietate de peisaje \u0219i minuni naturale. Dincolo de bani \u0219i br\u00e2nzeturi, ceasuri \u0219i ciocolat\u0103, superlativul elve\u021bian r\u0103m\u00e2ne pur \u0219i simplu natura uimitoare.<br \/>\n    Potrivit unei legende str\u0103vechi, c\u00e2nd Dumnezeu a \u00eemp\u0103r\u021bit bog\u0103\u021bia resurselor din subsolul Europei, acestea s-au dovedit insuficiente pentru o \u021bar\u0103 aflat\u0103 \u00een mijlocul spa\u021biului european. Pentru a corecta o astfel de nedreptate, Domnul i-a d\u0103ruit Elve\u021biei mun\u021bi falnici cu ghe\u021bari care te vr\u0103jesc, cascade tumultoase v\u0103i multicolore, r\u00e2uri bogate \u0219i lacuri turcoaz. Elve\u021bia este boem\u0103, dar \u0219i s\u0103lbatic\u0103. Fiecare col\u021b din aceast\u0103 \u021bar\u0103 \u00eensumeaz\u0103 aceste frumuse\u021bi. Alpii se \u00eenal\u021b\u0103 incisiv printre defileuri st\u00e2ncoase. Cu toate c\u0103 procesul lor de cre\u0219tere vertical\u0103 este de un milimetru pe an, \u00een unele regiuni Alpii Elve\u021bieni se mic\u0219oreaz\u0103 cu o rat\u0103 a eroziunii de \u0219apte metri\/ mileniu  datorit\u0103 unor condi\u021bii insuficient cunoscute p\u00e2n\u0103 acum.<br \/>\n    Una dintre cele mai impresionante pe\u0219teri din \u021aara Cantoanelor este pe\u0219tera Sf. Beatus. Nu departe de ora\u0219ul Interlaken, \u00een cantonul Berna ad\u00e2ncurile st\u00e2ncilor descoper\u0103 for\u021ba apelor. Conform unei alte legende, p\u0103rin\u021bii \u00eenst\u0103ri\u021bi \u0219i-au trimis fiul, pe Suetonius s\u0103 studieze la Roma. Pe drum \u00eens\u0103, Sf. Petru i-a ab\u0103tut g\u00e2ndurile \u0219i dorin\u021bele pe calea credin\u021bei, \u00eenlocuind astfel Italia fierbinte cu r\u0103coarea mun\u021bilor din Elve\u021bia. Dup\u0103 ce s-a luptat cu dragonii care tr\u0103iau \u00een munte, Suetonius \u0219i-a luat un alt nume \u2013 Beatus \u2013 stabilindu-se \u00eentr-o pe\u0219ter\u0103 pe lacul Thun.<br \/>\n    Localnicii au \u00eenceput s\u0103 \u00eel venereze ca sf\u00e2nt pentru numeroasele lui fapte bune, iar pe\u0219tera a c\u0103p\u0103tat numele de Sf. Beat. \u00cen jur totul configureaz\u0103 mitul creator de legende. Creaturile mitice apar chiar la intrare \u00een pe\u0219ter\u0103 simboliz\u00e2nd mon\u0219tri care sufl\u0103 foc. Natura pare s\u0103 sus\u021bin\u0103 legenda, blocuri imense de roc\u0103 sunt adunate \u00eentr-un mod ciudat, care seam\u0103n\u0103 cu f\u0103lcile ascu\u021bite ale unui monstru antic. La o ad\u00e2ncime de 500m, pe\u0219teri \u0219i pasaje se unesc \u00eentre ele form\u00e2nd un adev\u0103rat labirint subteran. R\u00e2uri glaciare traverseaz\u0103 \u00eentr-un haos organizat m\u0103runtaiele p\u0103m\u00e2ntului din granit \u0219i calcar. Stalactitele \u0219i stalagmitele vechi de peste 40 mii ani adun\u0103 \u00een harfe minerale ecoul geologic al mun\u021bilor. Intrarea \u00een pe\u0219ter\u0103 se face dup\u0103 un drum prin p\u0103dure. De pe st\u00e2nca \u00eenalt\u0103 \u0219uvoaie infinite de ap\u0103 \u00ee\u0219i croiesc drum de mii de ani.<br \/>\n    O rapsodie acvatic\u0103 spectaculoas\u0103 ne ofer\u0103 \u0219i Lauterbrunnen. C\u0103l\u0103torii experimenta\u021bi situeaz\u0103 Valea Lauterbrunnen \u00een topul celor mai frumoase v\u0103i din lume. Valea este \u00een fapt o deschiz\u0103tur\u0103 ad\u00e2nc\u0103, lung\u0103 de opt kilometri \u0219i lat\u0103 doar de un kilometru. Situat\u0103 \u00eentre st\u00e2nci abrupte, de aici se pot  observa cele trei v\u00e2rfuri maiestuoase Jungfrau, M\u00f6nch \u0219i Eiger (\u00een limba rom\u00e2n\u0103: Fecioara, C\u0103lug\u0103rul \u0219i C\u0103pc\u0103unul). Numeroasele cascade sunt principalul element de atrac\u021bie al zonei. Lauterbrunnen (cascade zgomotoase) dezv\u0103luie 72 de cascade fascinante. Traficul este \u00eens\u0103 infernal. Sute de ma\u0219ini ruleaz\u0103 cu viteza melcului \u00een mica sta\u021biune colorat\u0103.  Singura cascad\u0103 din interiorul muntelui vizitabil\u0103 \u0219i amenajat\u0103 din Europa este Cascada Tr\u00fcmmelbach. Cu cele zece cascade glaciare din inima muntelui, accesibile printr-un lift de tunel, Cascada Tr\u00fcmmelbach este unic\u0103 \u00een Europa. Numai Tr\u00fcmmelbach dreneaz\u0103 pere\u021bii uria\u0219i ai ghe\u021barilor Eiger (3970m), M\u00f6nch (4099m) \u0219i Jungfrau (4158m) cu p\u00e2n\u0103 la 20.000 de litri  ap\u0103 pe secund\u0103 din zona sa de captare de 24 de kilometri p\u0103tra\u021bi, din care jum\u0103tate este acoperit\u0103 cu z\u0103pada si ghea\u021b\u0103. Zona Jungfrau-Aletsch a fost declarat\u0103 Patrimoniu Natural Mondial de UNESCO. Tr\u00fcmmelbach este inclus\u0103 \u00een \u201eInventarul federal al peisajelor \u0219i monumentelor naturale de importan\u021b\u0103 na\u021bional\u0103\u201d. Vuiete impresionante, versan\u021bi \u0219lefui\u021bi de v\u00e2rtejuri ame\u021bitoare de ap\u0103, galerii \u00eentortocheate \u0219i c\u0103deri acvatice nesf\u00e2r\u0219ite creeaz\u0103 un tablou impresionant. Cascadele Tr\u00fcmmelbach sunt singurele cascade subterane de ghe\u021bar din lume, accesibile prin lifturi, galerii, tuneluri, poteci \u0219i platforme. Trioul montan \u00ee\u0219i trimite suflul existen\u021bial afar\u0103 din el prin arterele de ghea\u021b\u0103 topit\u0103.<br \/>\n    Cascada Staubbach, vizibil\u0103 de pe \u0219osea, pare o imens\u0103 arip\u0103 translucid\u0103 a unei libelule, prins\u0103 \u00eentr-un zbor frenetic. Panglica de ap\u0103 de culoarea varului, pulverizat\u0103 \u00een toate direc\u021biile, se arunc\u0103 \u00een h\u0103u de la o \u00een\u0103l\u021bime de 300 metri, fiind din acest punct de vedere cea mai \u00eenalt\u0103 cascad\u0103 vertical\u0103 \u00een c\u0103dere liber\u0103 din Europa. Goethe s-a inspirat din aceast\u0103 cascad\u0103 pentru poezia C\u00e2ntecul spiritelor peste ape.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Rodica BRETIN POVESTE DE PE STRADA MAIAKOVSKI Cine \u00ee\u015fi mai aminte\u015fte cum ar\u0103tau sifoanele prin anii \u201960? Mersul cu ele<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":22311,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22354"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22354"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22354\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22355,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22354\/revisions\/22355"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/22311"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22354"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22354"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22354"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}