{"id":22107,"date":"2023-11-04T12:10:17","date_gmt":"2023-11-04T09:10:17","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22107"},"modified":"2023-11-04T12:10:17","modified_gmt":"2023-11-04T09:10:17","slug":"spatii-culturale-nr-9-12","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22107","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 9 (12)"},"content":{"rendered":"

EUGEN EVU<\/strong><\/p>\n

Revedere la Eminescu<\/strong><\/p>\n

Promisiunea<\/strong><\/p>\n

Oriunde vei fi
\nIubirea mea
\nSetea noastr\u0103 de sacru
\nCa de fructe iarna
\nTe va ocroti.
\nE\u015fti ca \u00eentr-un somn
\nNeatins\u0103.
\nUnde am s\u0103rutat
\nMu\u015fc\u0103tura se vindec\u0103.
\nBoala nu te afl\u0103
\nMoartea nu te vede.
\nG\u00e2ndul meu te \u00eentoarce
\nDin orice eroare.
\nDin recile bra\u0163e
\nTe smulg.
\nTot ce zilnic
\nSe stinge \u00een mine
\n\u0162ie \u0163i se d\u0103ruie
\nNe\u015ftiind.
\nCuvintele mele te iubesc
\nCum s\u00e2mburii \u00ee\u015fi ascund
\n\u00cencol\u0163irea.
\nCa s\u0103 ui\u0163i noutatea
\nSuferin\u0163elor lumii
\n\u015ei s\u0103 mergi mai departe
\nVenind.
\nTu e\u015fti drumul meu
\n\u00eenspre mine.
\nZiua – Noaptea –
\nSepara\u0163i, suntem unul.
\n\u00ce\u0163i redau dimine\u0163ile
\nCu fiecare amurg.
\nLanuri de spice c\u00e2nt\u00e2nd
\nSeceri\u015f nev\u0103zut al aurelor:
\nCu fiecare s\u0103m\u00e2n\u0163\u0103
\n Sie\u015fi primit\u0103.<\/p>\n


\nLeli\u0163a<\/strong><\/p>\n

E viespe de fagure bun
\nDosit pe sub \u0163igle sub lun\u0103
\nDin florile mov de tutun
\nNectarul pe zumzet de strun\u0103
\n\u015ei-l soarbe vibr\u00e2nd cum r\u0103sun\u0103…
\nCa lira vr\u0103jit\u0103 de zeu
\nEa macilor fur\u0103 ro\u015fea\u0163a
\n\u015ei beat de semin\u0163e Orfeu
\n\u00cei fur\u0103 prin c\u00e2ntec dulcea\u0163a…<\/p>\n


\nC\u00e2ntec african<\/strong><\/p>\n

Fat\u0103 mare, fat\u0103 mare,
\nCe te arde-ntre picioare?
\nAh, mi-e frig cumva din soare!
\nFat\u0103 mare, fat\u0103 mare,
\nCum te arde, cum te doare ?
\nAh, ca fluturii pe floare,
\nCa albinele-n torpoare
\nCa greierii-n noaptea mare.
\nFat\u0103 mare, fat\u0103 mare,
\nVino seara pe c\u0103rare
\n\u015etiu un pom cu umbr\u0103 mare
\nV\u00e2rful lui \u00een sus dispare
\nIarba-i t\u0103m\u0103duitoare
\nMama Noapte iert\u0103toare…<\/p>\n


\nC\u00e2ntec<\/strong><\/p>\n

Maiestuoase s\u00e2nziene
\n\u015ei eulalii \u00ee\u0163i \u00eembie
\nSemantica peste troiene
\nPrim\u0103v\u0103rie poezie…
\nCeva demult dintotdeana
\nCa alungarea care cheam\u0103
\nCum chem\u0103tor r\u0103sare luna
\nPe sim\u0163\u0103mintele primare
\nC\u00e2ndva desigur vom mai fi
\nPrin basmul cel ca niciodat\u0103
\nPe-o creang\u0103 mierla tres\u0103ri
\n\u015ei bra\u0163ul \u00eemi c\u0103zu deodat\u0103
\nDezbr\u0103\u0163i\u015fare f\u0103r\u0103 leac
\nEcoul doare unde noi
\nNe-am d\u0103ruit \u015fi nu mai tac
\nNebune mierlele-n trifoi.<\/p>\n


\nLupta cu \u00eengerul<\/strong><\/p>\n

Uite ce face absen\u0163a !
\nVaier sublim m\u0103 destram\u0103
\nPleac\u0103 revine \u015fi cheam\u0103
\nTot ce-a ucis imanen\u0163a…<\/p>\n

P\u00e2inea-ntrup\u0103rii \u00eembie
\nDar d\u0103ruit sacr\u0103 prad\u0103!
\nVechea din cer gelozie
\n\u00cenger fl\u0103m\u00e2nd va s\u0103 cad\u0103.<\/p>\n

C\u00e2nt\u0103 cu\u0163itul esen\u0163a
\nStr\u0103fulgerat despicat\u0103 !
\nUite ce face absen\u0163a,
\nVerb al str\u0103pungerii, iat\u0103!<\/p>\n

Umple-mi Nesa\u0163iul, te-arat\u0103 !
\nA c\u00e2ta-i prin veac alungarea ?
\nFoamea de trup, vinovat\u0103
\nNe-o vindec\u0103 \u00eempreunarea.<\/p>\n


\nRitual<\/strong><\/p>\n

Din pumnii t\u0103i \u00eenv\u0103\u0163 s\u0103 beau
\n\u015ei \u00eentr-un fel chiar izvor\u00e2rea
\nCa duh al oglindirii sau
\nS\u0103rut pecetluind iubirea<\/p>\n

Duh vechi al spunerii anume
\nCe trece dincolo de straj\u0103
\nS\u0103 se \u00eenfrupte zeu-n lume
\nDe-aceea\u015fi milenar\u0103 vraj\u0103<\/p>\n

\u00cenclin\u0103 amfora cu s\u00e2nii
\nPiezi\u015f zv\u00e2cnind \u015fi m\u0103 supune
\nVechi-ritualului luminii
\n\u015ei nop\u0163ii lumii nu m\u0103 spune<\/p>\n

Re\u00eenv\u0103\u0163\u0103m prin dezv\u0103\u0163are
\nNe stingem setea din p\u0103m\u00e2nt
\nComplice-n inocen\u0163a care
\nE dinainte de cuv\u00e2nt…<\/p>\n

Ceva ce \u00eemp\u0103r\u0163ind ne-adun\u0103
\nDinspre p\u0103duri ce nu mai s\u00e2nt
\nDar sacru ce solemn r\u0103zbun\u0103
\nEcoul lor etern \u015fi sf\u00e2nt.<\/p>\n


\nPORTRETE \u00ceN PENI\u0162\u0102<\/strong><\/p>\n

FLORENTIN POPESCU<\/strong>
\n\"\"

Apropia\u0163ii \u00eei spuneau \u015eimi<\/strong><\/p>\n

\u201eEl experimenteaz\u0103 modalit\u0103\u0163i diferite, de la nota\u0163ia liric\u0103 la cea alegoric\u0103, de la tu\u015fa fantastic\u0103 la observa\u0163ia direct\u0103 de reporter, recurge la expresia frust\u0103, condensat\u0103 \u015fi dinamic\u0103 a ziaristului, dar \u015fi la mijloace ale prozatorului modern, cum ar fi fracturarea fluxului temporal, \u00eentret\u0103ierea planurilor narative, sondarea incon\u015ftientului \u015fi exploatarea valen\u0163elor simbolice ale situa\u0163iilor \u015fi gesturilor\u201d.
\nAflu aceast\u0103 sumar\u0103 concluzie despre Pop Simion, acreditat \u00een lumea literar\u0103 ca \u201epublicist \u015fi prozator\u201d \u00een \u201eDic\u0163ionarul general al literaturii rom\u00e2ne\u201d, editat \u00een 2006 de Academia Rom\u00e2n\u0103 \u015fi mi se pare c\u0103 ea sintetizeaz\u0103 c\u00e2t se poate de bine o carier\u0103 literar\u0103 dintre cele mai bogate, scriitorul despre care este vorba fiind foarte prolific. \u00cendeosebi \u00een ultimele trei decenii ale trecutului veac, volumele lui, ap\u0103rute la intervale de timp relativ scurte, au re\u0163inut aten\u0163ia celor ce c\u0103lcau pragurile libr\u0103riilor, dar \u015fi celor ce parcurgeau paginile pu\u0163inelor reviste de atunci.
\nCu o constitu\u0163ie robust\u0103 (mo\u015ftenindu-\u015fi, pesemne, str\u0103mo\u015fii maramure\u015feni), Pop Simion, dincolo de c\u0103r\u0163ile lui, se impunea \u015fi \u00een plan fizic, ca persoan\u0103, fiind un b\u0103rbat bine f\u0103cut, \u00eenalt \u015fi ar\u0103tos, put\u00e2nd fi, la o adic\u0103, confundat ori asem\u0103nat cu un actor de film.
\nL-am cunoscut \u00een prim\u0103vara anului 1971, dup\u0103 ce nu mai era un personaj important la Uniunea Scriitorilor (unde de\u0163inuse func\u0163iile de secretar, apoi chiar de vicepre\u015fedinte), pe vremea c\u00e2nd aceast\u0103 ob\u015fte a condeierilor se mai bucura \u00eenc\u0103 de un remarcabil prestigiu (dac\u0103 ne g\u00e2ndim c\u0103-l avea \u00een frunte pe ultimul dintre conduc\u0103torii ei intra\u0163i \u00een legend\u0103 \u2013 Zaharia Stancu). Pop Simion fusese numit de cur\u00e2nd director la proasp\u0103t \u00eenfiin\u0163ata Editur\u0103 pentru Turism, institu\u0163ie care le deschidea, lui mai ales, dar \u015fi unora dintre colaboratorii apropia\u0163i, perspective de neb\u0103nuit, \u00eendeosebi \u00een ce prive\u015fte c\u0103l\u0103toriile \u201eafar\u0103\u201d, pe banii statului, cu diverse prilejuri, ivite ori chiar \u201eprovocate\u201d anume de cei interesa\u0163i.
\n\u00cempreun\u0103 cu scriitorii Toma George Maiorescu, cu Ion Marinescu \u015fi cu o doamn\u0103, Emilia M\u0103nac (care avea s\u0103 fie acoperit\u0103 de d\u0103r\u00e2m\u0103turi \u00eentr-un bloc din Pia\u0163a Rosetti, la cutremurul din 1977), Pop Simion fusese chemat s\u0103 \u201epun\u0103 pe roate\u201d at\u00e2t amintita editur\u0103, c\u00e2t \u015fi dou\u0103 reviste, \u201eRom\u00e2nia pitoreasc\u0103\u201d \u015fi \u201eVacances en Roumanie\u201d, de la care se a\u015ftepta un nou stil de propagand\u0103 turistic\u0103, menit\u0103 s\u0103 sporeasc\u0103 afluxul de turi\u015fti din \u0163ar\u0103 \u015fi din str\u0103in\u0103tate \u015fi s\u0103 aduc\u0103 la bugetul statului foarte importante \u00eencas\u0103ri.
\n\u00cen imediata apropiere a Catedralei Romano-Catolice \u201eSf\u00e2ntul Iosif\u201d, pe strada Luteran\u0103, deasupra unui garaj, noile redac\u0163ii fuseser\u0103 instalate provizoriu \u00een dou\u0103-trei \u00eenc\u0103peri \u00een care, dac\u0103-mi aduc bine aminte, se compartimentaser\u0103 birourile prin pere\u0163i de placaj, a\u015fa \u00eenc\u00e2t nu-\u0163i trebuia un auz foarte fin pentru a fi martor la conversa\u0163iile dintr-o redac\u0163ie al\u0103turat\u0103. Important, \u00eens\u0103, era faptul c\u0103, \u00een majoritatea lor, componen\u0163ii colectivului, de\u015fi veni\u0163i aleatoriu \u015fi f\u0103r\u0103 alte criterii dec\u00e2t cele ale competen\u0163ei, erau cu to\u0163ii tineri \u015fi entuzia\u015fti, afla\u0163i \u00een primii lor ani de carier\u0103, vis\u0103tori \u015fi dornici s\u0103 munceasc\u0103 \u015fi s\u0103 se impun\u0103 \u00een contextul social dat.
\nA\u015fadar, at\u00e2t \u00een cei aproape doi ani c\u00e2t am stat acolo, dar \u015fi mai t\u00e2rziu (dup\u0103 ce redac\u0163iile amintite s-au mutat \u00een Bulevardul Republicii, \u00eentr-o cl\u0103dire veche, de peste drum, \u00een diagonal\u0103, de Cercul Militar, acolo unde mai t\u00e2rziu s-a ridicat un bloc ce ad\u0103poste\u015fte un restaurant), Pop Simion s-a impus ca un \u015fef deschis dialogului, prietenos chiar, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103-\u015fi fac\u0103 din subalternii lui colaboratori cu adev\u0103rat \u015fi nu doar ni\u015fte executan\u0163i ce nu ies din cuv\u00e2ntul conduc\u0103torului lor cu niciun chip.
\nReceptiv la ideile colectivului, nu de pu\u0163ine ori (c\u00e2nd considera c\u0103 e cazul) \u00ee\u015fi schimba el \u00eensu\u015fi p\u0103rerea \u00een leg\u0103tur\u0103 cu un anumit lucru ori cu o anumit\u0103 situa\u0163ie, d\u00e2nd c\u00e2\u015ftig de cauz\u0103 \u015fi dreptate celui care \u00eei sugera o idee, o pist\u0103 de urmat, o procedur\u0103 ce puteau duce, toate, la mai bunul mers al lucrurilor.
\nSpuneam mai la \u00eenceputul acestor r\u00e2nduri c\u0103 noua postur\u0103 \u00eei deschidea acestui scriitor minunate perspective de c\u0103l\u0103torie, at\u00e2t \u00een \u0163ar\u0103 (pe care \u00een mare parte o cuno\u015ftea deja \u2013 dovad\u0103 c\u0103r\u0163ile de reportaj publicate mai \u00eenainte), c\u00e2t \u015fi \u00een str\u0103in\u0103tate. \u015ei el n-a \u00eent\u00e2rziat (cum cred c\u0103 ar fi f\u0103cut, de altfel, oricare alt director \u00een locul lui) s\u0103 profite de conjunctura nou creat\u0103. A\u015fa se face c\u0103 era inclus \u00een multe delega\u0163ii ministeriale ce c\u0103l\u0103toreau peste hotare, ori participa la schimburi de experien\u0163\u0103 cu edituri \u015fi publica\u0163ii similare din alte \u0163\u0103ri, din Europa \u015fi chiar din \u00eendep\u0103rtata Chin\u0103. Cel pu\u0163in trei dintre c\u0103r\u0163ile lui (\u201eJurnal hellenic\u201d, 1974; \u201eCartea Chinei\u201d, 1977; \u201eOra\u015fe infidele\u201d, I-II, 1985-1986) sunt, cu siguran\u0163\u0103 \u015fi \u00een mare parte, rodul direct al unor astfel de peregrin\u0103ri.
\n\u00cemi amintesc, bun\u0103oar\u0103, cum, la un sf\u00e2r\u015fit de an \u00een care Pop Simion st\u0103tuse prea pu\u0163in \u00een \u0163ar\u0103 \u015fi d\u0103duse mai rar pe la editur\u0103, s-a organizat o festivitate de r\u0103mas bun, cu pom de Cr\u0103ciun pentru copiii salaria\u0163ilor, cu ur\u0103ri, felicit\u0103ri \u015fi cu toate celelalte din asemenea \u00eemprejur\u0103ri, cu to\u0163ii, redactori, corectori, func\u0163ionari ne bucuram \u00eentre altele \u015fi de prezen\u0163a \u00een mijlocul nostru a lui \u015eimi, cum \u00eei spuneau cei doi redactori \u015fefi, Ion Marinescu \u015fi Toma George Maiorescu.
\n\u201eLuat de val\u201d, adic\u0103 de entuziasmul momentului, am compus numaidec\u00e2t un Plugu\u015for (rostit mai apoi l\u00e2ng\u0103 bradul frumos \u00eempodobit), \u00een care, printre altele, \u00eei uram directorului nostru ca \u00een anul urm\u0103tor s\u0103 nu mai fie \u201emarele absent\u201d din mijlocul colegilor \u2013 fire\u015fte, pentru c\u0103 to\u0163i \u00eel voiam al\u0103turi, c\u0103-l iubeam etc., etc.
\nCred c\u0103 gestul meu nu i-a prea c\u0103zut bine d-lui Pop Simion, de\u015fi nici nu mi-a spus-o, nici nu mi-a purtat dup\u0103 aceea ranchiun\u0103, cum probabil ar fi f\u0103cut al\u0163ii \u00een locul lui. C\u0103 a fost a\u015fa, adic\u0103 n-a nutrit niscaiva sentimente de antipatie \u00een ce m\u0103 prive\u015fte, avea s-o dovedeasc\u0103 \u00een momentul \u00een care i-am solicitat o recomandare pentru primirea mea \u00een Uniunea Scriitorilor. Mi-a dat-o imediat, f\u0103c\u00e2ndu-mi acolo o \u201ec\u00e2ntare\u201d m\u0103gulitoare \u015fi care dep\u0103\u015fea formalismul unor astfel de h\u00e2rtii destinate s\u0103 fie \u00eengropate \u00eentr-un dosar dintr-o arhiv\u0103 pe care, poate, n-avea s-o mai cerceteze nimeni, niciodat\u0103.
\nDup\u0103 1985, c\u00e2nd sistemul editorial s-a reorganizat \u015fi drumurile noastre s-au desp\u0103r\u0163it pentru totdeauna, m-am mai \u00eent\u00e2lnit cu Pop Simion doar \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri \u015fi absolut \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, pe strad\u0103. De fiecare dat\u0103, dup\u0103 conven\u0163ionalul salut, \u0163inea s\u0103-mi spun\u0103 c\u0103 e la curent cu activitatea mea literar\u0103, c\u0103 mi-a v\u0103zut c\u0103r\u0163ile prin libr\u0103rii \u015fi c\u0103 m\u0103 felicit\u0103 pentru ele. Nu \u015ftiu \u015fi nici nu l-am \u00eentrebat dac\u0103 m\u0103car a r\u0103sfoit vreunul din volume. Probabil c\u0103 nu.
\nDup\u0103 anul 1990 am auzit de la unii \u015fi de la al\u0163ii c\u0103 scriitorul ar fi stat o vreme \u00een America, apoi s-a c\u0103s\u0103torit cu o doamn\u0103 din Spania, c\u0103 locuie\u015fte mai mult acolo \u015fi mai pu\u0163in \u00een \u0163ar\u0103. O dat\u0103, c\u00e2nd ne-am mai \u00eent\u00e2lnit, tot pe strad\u0103, am observat c\u0103 purta barb\u0103 \u015fi ar\u0103ta mult \u00eemb\u0103tr\u00e2nit. Falnicul b\u0103rbat de odinioar\u0103 mi se \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa sub chipul unui b\u0103tr\u00e2nel care nu-\u015fi mai putea nicicum ascunde v\u00e2rsta. Semnele oboselii \u00ee\u015fi puseser\u0103 amprenta pe figura lui. Cred c\u0103 era suferind de ceva, dar n-am avut curajul s\u0103-l \u00eentreb nimic \u015fi nici el nu s-a ar\u0103tat dispus s\u0103 mi se dest\u0103inuie.
\nDup\u0103 o vreme, am aflat din pres\u0103 c\u0103 a trecut dincolo \u015fi c\u0103, potrivit ultimei lui dorin\u0163e, n-a fost \u00eenmorm\u00e2ntat nici \u00een Bucure\u015fti, nici \u00een Maramure\u015ful lui natal, ci tocmai \u00een Ungaria. De ce o fi preferat lutul C\u00e2mpiei Panonice \u015fi nu pe cel al Maramure\u015fului \u2013 \u0163inutul despre care a scris multe \u015fi emo\u0163ionante pagini, n-am reu\u015fit s\u0103 aflu \u015fi s\u0103-mi explic niciodat\u0103, aceasta r\u0103m\u00e2n\u00e2nd, pentru mine cel pu\u0163in, un mister pe care nu \u015ftiu dac\u0103 voi reu\u015fi s\u0103-l dezleg vreodat\u0103. S\u0103 fi g\u00e2ndit, oare, aidoma lui George Macovescu, cel care s-a stins departe de \u0163ar\u0103, \u00een Spania, \u015fi care a cerut cu limb\u0103 de moarte s\u0103 nu-i fie anun\u0163at decesul \u00een \u0163ar\u0103, pentru a nu le face o bucurie celor care l-au ostracizat? Tot ce e posibil.<\/p>\n


\nArtemiza \u2013 Delia As\u0103nache <\/strong>
\n\"\"

Poetica lui Tudor Arghezi<\/strong><\/p>\n

Poet cu o sensibilitate metafizic\u0103 si social\u0103, sensibil la aspectele morale, Tudor Arghezi (1880 – 1967) a fost un perpetuu debutant, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 surprind\u0103, cu fiecare volum, noi aspecte poetice. Preocupat s\u0103 exprime \u00een cuvinte inefabilul poeziei, Arghezi a \u00eembog\u0103\u0163it defini\u0163iile ei cu zeci \u015fi zeci de variante, \u00eencep\u00e2nd din 1904 (Vers \u015fi poezie) p\u00e2n\u0103 \u00een 1966 (Ce e poezia?), cu un an \u00eenainte s\u0103 se sting\u0103 din via\u0163\u0103.
\nPolemiz\u00e2nd \u00een articolul \u201eVers \u015fi poezie\u201d din revista \u201eLinia dreapt\u0103\u201d cu George Panu de la Junimea asupra rela\u0163iei dintre poezie \u015fi vers, Arghezi (admirator, \u00een 1904, al simbolismului) \u00eencearc\u0103, pentru prima dat\u0103, s\u0103 dea o defini\u0163ie a poeziei – ea este o vapoare, care plute\u015fte c\u0103tre trecut \u015fi are rolul de a st\u00e2rni amintirile \u015fi poezia din cel care cite\u015fte. Poezia nu este o realitate palpabil\u0103, este un termen nedefinibil, dar care trebuie s\u0103 aib\u0103 capacitate de sugestie. Poetul este un prestidigitator al unor elemente volatile, constr\u00e2nse s\u0103 intre \u00een ni\u015fte tipare de versifica\u0163ie: \u201ePoezia poate s\u0103 nu fie \u00eensu\u015firea unei anumite p\u0103turi de indivizi, \u00eens\u0103 toarcerea ei \u00een versuri de valoare reprezint\u0103 nu mai pu\u0163in\u0103 munc\u0103, ucenicie serioas\u0103, r\u0103bdare… Dar sus\u0163ine oare cineva c\u0103 e u\u015for ca \u00eentr-o form\u0103 aproape invariabil\u0103 s\u0103-nghe\u0163i o idee inalterabil\u0103 \u015fi de nedesp\u0103r\u0163it? Munceasc\u0103-se! De nu, adopt\u0103-se romanul, nuvela – proza – vers conrupt\u201d.
\nPentru Arghezi, limbajul poetic are o \u00eensemn\u0103tate deosebit\u0103. Prin cuv\u00e2nt, poetul poate crea lumea din nou, o poate schimba. Arghezi vede vocabularul ca pe hart\u0103 prescurtat\u0103 a naturii, cuvintele fiind din acela\u015fi neam cu apele, cu vegetalele \u015fi cu minereurile. Limbajul oglinde\u015fte lumea, iar poezia nu este \u00eenchis\u0103 \u00een limitele lui, a\u015fa cum sus\u0163inea Paul Val\u00e9ry. Arghezi se apleac\u0103 asupra cuvintelor, le caut\u0103 pe cele mai potrivite \u015fi le alege, asemeni unui me\u015fte\u015fugar, pe cele mai s\u0103lt\u0103re\u0163e \u015fi mai juc\u0103u\u015fe, capabile s\u0103 \u015focheze. Sub bagheta scriitorului, cuvintele \u00eencep s\u0103 c\u00e2nte sau s\u0103 blesteme, s\u0103 tremure sau s\u0103 fie \u00eendr\u0103zne\u0163e, s\u0103 urce p\u00e2n\u0103 la cer sau s\u0103 coboare \u00een carcer\u0103.
\nAcuzat de Ion Barbu c\u0103 este un neinstruit me\u015fte\u015fugar al versului, \u201eun poet f\u0103r\u0103 mesagiu, respins de idee, care face poezii cu inocenta aplica\u0163iune spre migal\u0103 a unui ceasornicar\u201d, Arghezi r\u0103spunde c\u0103 a vrut doar s\u0103 \u00eemprumute vorbelor \u00eensu\u015firi materiale, unele s\u0103 supere pupila prin sc\u00e2nteieri, altele s\u0103 fie pip\u0103ibile, dure sau mu\u015fculate \u015fi cu p\u0103r de animal. Pe un ton ludic, poetul m\u0103rturise\u015fte c\u0103 tot ce a f\u0103cut a fost s\u0103 se joace cu materialul vagabond al cuvintelor date, \u00een lipsa unor instala\u0163ii adev\u0103rate pentru construirea unei fabrici de juc\u0103rii.
\nLimbajul este un miracol, care necesit\u0103 munc\u0103, dar \u015fi o interven\u0163ie divin\u0103. C\u00e2nd se apleac\u0103 asupra me\u015fte\u015fugului cuvintelor, Arghezi este un artizan care are o viziune cosmic\u0103 \u015fi metafizic\u0103 asupra lumii. Me\u015fte\u015fugul s\u0103u nu e un simplu joc cu limbajul, ci este \u00eenso\u0163it, \u00eentotdeauna, de un fond substan\u0163ial. \u00cen leg\u0103tur\u0103 cu tema inspira\u0163iei, putem identifica \u00een crea\u0163ia arghezian\u0103 dou\u0103 stadii distincte: actul de crea\u0163ie este rezultatul unui efort \u00eendelungat, de me\u015fte\u015fugar, idee postulat\u0103 \u00eenc\u0103 din antichitate de Aristotel, sau al unei interven\u0163ii divine (poetica platonician\u0103), al scrierii cu m\u00e2na \u015fi sub dictarea altcuiva.
\nPotrivit lui Platon, arta este efectul entuziasmului, adic\u0103 al posed\u0103rii insului de c\u0103tre zeu. Astfel, impulsul crea\u0163iei artistice este entuziasmul, care implic\u0103 o stare de delir sacru, de nebunie. Prin crea\u0163ia artistic\u0103, omul \u00eencearc\u0103 s\u0103 reia contactul cu lumea ideilor pe care a contemplat-o \u00eentr-o existen\u0163\u0103 anterioar\u0103. Ea este un mijloc de reamintire, de recuperare a esen\u0163elor, dar, \u00een compara\u0163ie cu filozofia, crea\u0163ia artistic\u0103 este o cale inferioar\u0103. Platon crede c\u0103 recuperarea st\u0103rii primordiale a lucrurilor se mai poate face \u015fi prin filozofie, prin cunoa\u015ftere, prin \u015ftiin\u0163\u0103. Arta nu e o form\u0103 de cunoa\u015ftere pentru c\u0103 este un rezultat al divinului, al posed\u0103rii zeului. \u00cen poetica platonician\u0103, poezia este de inspira\u0163ie divin\u0103, iar poetul este creator prin har divin.
\n\tDac\u0103 pentru Platon, conform postulatului s\u0103u antropologic, crea\u0163ia poetic\u0103 este un efect al st\u0103rii de delir divin, al inspira\u0163iei sacre, pentru Aristotel, activitatea creatoare se explic\u0103 prin \u00eenzestr\u0103rile fire\u015fti, naturale ale omului: tendin\u0163a spre imita\u0163ie \u015fi darul armoniei \u015fi aspira\u0163ia la armonie \u015fi ritm. Astfel, cu aceste predispozi\u0163ii general umane ce nu implic\u0103 nicio interven\u0163ie exterioar\u0103, omul devine creator. Cu Aristotel, ideea inspira\u0163iei se laicizeaz\u0103, iar omul poate crea prin \u00eenzestrarea natural\u0103 pe care o are.
\nPentru a vedea care este rela\u0163ia pe care Arghezi o are cu divinitatea, din perspectiva poeticii platoniciene, ne-am oprit la analiza primilor psalmi din volumul de debut al scriitorului, \u201eCuvinte potrivite\u201d (1927) \u015fi a c\u00e2torva poeme din crea\u0163ia poetului, din dorin\u0163a de a exemplifica prin texte poetice propriu-zise ideile care se reg\u0103sesc \u00een articolele lui pe marginea poeziei.
\nLa fel ca psalmii biblici, psalmii lui Arghezi sunt poezii adresate divinit\u0103\u0163ii. Arghezi are afinit\u0103\u0163i cu religia, poezia lui fiind \u00eembibat\u0103 de spirit religios. Scrisul este un act religios, e ora liturghisirii, pentru c\u0103 repet\u0103 un model sacru, al facerii lumii prin scris, \u00een timp ce poezia este, \u00een opinia lui Arghezi, o stare religioas\u0103 a sufletului nostru.
\nPoetul percepe lumea, asemeni lui Mihai Eminescu, \u00een rela\u0163ie cu o realitate absolut\u0103. Pentru el, sacrul este difuzat \u00een natur\u0103, cre\u015ftinismul lui fiind contaminat cu un panteism acut. Arghezi are o religiozitate \u00een sens larg, nu una cre\u015ftin\u0103. Sentimentul religios se refer\u0103 nu numai la accep\u0163ia de credin\u0163\u0103 religioas\u0103, ci \u015fi la o sacralizare a unei realit\u0103\u0163i oarecare. Sacrul este difuz \u00een natur\u0103, harul divin reg\u0103sindu-se, deopotriv\u0103, at\u00e2t \u00een om, c\u00e2t \u015fi \u00een animale \u015fi vegetale.
\nPsalmul I (\u201eA\u015f putea vecia cu tov\u0103r\u0103\u015fie\u201d) \u00eembin\u0103 cele dou\u0103 aspecte de poetic\u0103, la fel ca \u015fi poezia \u201eTestament\u201d, arta poetic\u0103 ce st\u0103 \u00een fruntea volumului de debut: \u201eSlova de foc \u015fi slova f\u0103urit\u0103 \/ \u00cemp\u0103recheate-n carte se m\u0103rit\u0103\u201d. Slova de foc (inspira\u0163ia de sorginte divin\u0103) \u015fi slova f\u0103urit\u0103 (me\u015fte\u015fugul) \u00ee\u015fi disput\u0103 \u00eent\u00e2ietatea \u00een crea\u0163ia arghezian\u0103, iar de aici pendularea \u00eentre credin\u0163\u0103 \u015fi t\u0103gad\u0103 \u00een raportul cu divinitatea. Eugen Simion consider\u0103 c\u0103, \u00een \u201eCuvinte potrivite\u201d \u015fi \u00een celelalte volume, important\u0103 nu e ideea de Dumnezeu, ca atare, ci drama moral\u0103 ce i se asociaz\u0103, identific\u00e2nd \u00een ideea de dumnezeire patru accep\u0163ii: religioas\u0103, gnoseologic\u0103, etic\u0103 \u015fi estetic\u0103.
\nPoetul simte o apropiere fa\u0163\u0103 de absolut, simte c\u0103 ar putea s\u0103-\u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feasc\u0103 g\u00e2ndurile cu divinitatea, mai ales c\u0103 din aceast\u0103 comuniune s-ar putea ivi frumuse\u0163i noi, at\u00e2t literare, c\u00e2t \u015fi muzicale: \u201eA\u015f putea vecia cu tov\u0103r\u0103\u015fie \/ S\u0103 o iau p\u0103rta\u015fa g\u00e2ndurilor mele \/ Noi viori s\u0103 farmec, nou\u0103 melodie \/ S\u0103 g\u0103sesc – \u015fi stihuri sprintene \u015fi grele\u201d. \u00cen procesul crea\u0163iei, un rol important \u00eel are o nelini\u015ftit\u0103 patim\u0103 cereasc\u0103, pentru c\u0103 \u00eei zv\u00e2cne\u015fte bra\u0163ul \u015fi \u00eei arde sufletul. Poetul simte c\u0103 poate crea \u015fi f\u0103r\u0103 ajutorul ceresc (\u201eOri\u015ficum l\u0103uta \u015ftie s\u0103 gr\u0103iasc\u0103 \/ De-o ap\u0103s cu arcul, de-o ciupesc de coarde\u201d), \u00eens\u0103 opera sa cap\u0103t\u0103 tonalit\u0103\u0163i mai intense c\u00e2nd este m\u00e2nat de o for\u0163\u0103 mai presus de el, ce are efecte at\u00e2t \u00een plan fizic (\u00eei scutur\u0103 bra\u0163ul), c\u00e2t \u015fi \u00een plan spiritual (ardere): \u201eO nelini\u015ftit\u0103 patim\u0103 cereasc\u0103 \/ Bra\u0163ul mi-l zv\u00e2cne\u015fte, sufletul mi-l arde\u201d.
\nPsalmistul \u00eel concureaz\u0103 pe Dumnezeu, fiind, la r\u00e2ndul lui, un demiurg care de\u0163ine secretele nemuririi. De voin\u0163a lui depinde soarta lumii \u00eentregi, pe care poate, \u00een orice clip\u0103, s\u0103 o scoboare \u00een scripc\u0103. Prin cuv\u00e2ntul lui poate crea sau distruge universul. Poetul este cel ales \u015fi, con\u015ftient de puterile pe care le are, \u00ee\u015fi afirm\u0103 atotputernicia, ignor\u00e2nd ajutorul divin: \u201eP\u00e2inea nu mi-o caut s\u0103 te c\u00e2nt pe tine\u201d. Psalmistul se adreseaz\u0103 P\u0103rintelui ceresc, Tat\u0103lui din T\u0103rie, spun\u00e2ndu-i c\u0103 nu va face niciun sacrificiu pentru a-i fi pe plac \u015fi c\u0103 nu-i va aduce ofrande: \u201eTrupul de femeie, cel \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat, \/ Nu-l voi duce \u0163ie, moale \u015fi b\u0103lan\u201d.
\nDe la afirmarea talentului \u015fi a puterilor sale creatoare, poetul trece, \u00een ultima strof\u0103, la recunoa\u015fterea ajutorului divin. Ba, mai mult, poetul spune c\u0103 este locuit de zeu, c\u0103 este un mijlocitor \u00eentre divinitate \u015fi muritori: \u201eVreau s\u0103 pier \u00een bezn\u0103 \u015fi \u00een putregai, \/ Ne-ncercat de slav\u0103, cr\u00e2ncen \u015fi sc\u00e2rbit. \/ \u015ei s\u0103 nu se \u015ftie c\u0103 m\u0103 dezmierdai \/ \u015ei c\u0103-n mine \u00eensu\u0163i tu vei fi tr\u0103it\u201d.
\nLupta interioar\u0103 \u00eentre aceste dou\u0103 tendin\u0163e – crea\u0163ia prin for\u0163e proprii \u015fi cea cu ajutor divin – este greu de suportat, astfel \u00eenc\u00e2t poetul vrea s\u0103 piar\u0103 \u00een bezn\u0103, \u00een neant, f\u0103r\u0103 slav\u0103. Bezna este teritoriul for\u0163elor demonice, locul \u00een care, potrivit textelor biblice, vor fi lacrimi \u015fi scr\u00e2\u015fniri de din\u0163i. \u201eA-\u015fi dori pieirea \u00eenseamn\u0103 aici a dori pieirea lui Dumnezeu \u00een el. Versurile dedic\u0103 neantului receptacolul, pentru a neantiza esen\u0163a care a dezertat acel receptacol. Acest vreau s\u0103 pier este urmarea imediat\u0103 a lui am leacul mare-al mor\u0163ii tuturor. Paradox, desigur, al demoniei, al damn\u0103rii asumate de creatorul ce-\u015fi recunoa\u015fte hybris-ul\u201d.
\nCu aceast\u0103 m\u0103rturisire a m\u00e2ndriei nem\u0103surate \u015fi a \u00eencrederii \u00een for\u0163ele proprii \u00eencepe psalmul II (\u201eSunt vinovat c\u0103 am r\u00e2vnit\u201d). Poetul \u00ee\u015fi recunoa\u015fte vina de a fi \u00eendr\u0103znit, asemeni eroului eminescian din \u201eS\u0103rmanul Dionis\u201d, s\u0103 \u00eei uzurpe locul Demiurgului. Poezia poate fi concentrat\u0103 \u00een dou\u0103 versuri: \u201eSunt vinovat c\u0103 am r\u00e2vnit \/ S\u0103 te r\u0103storn pe tine, Dumnezeu!\u201d. Poetul este con\u015ftient c\u0103, \u00een dorin\u0163a sa de a cunoa\u015fte c\u00e2t mai mult, nu a respectat nicio opreli\u015fte \u015fi a r\u00e2vnit numai la bunuri oprite: \u201eSunt vinovat c\u0103 am r\u00e2vnit \/ Mereu numai la bun oprit\u201d. Interdic\u0163iile \u00eel provoac\u0103 \u015fi caut\u0103, tot timpul, s\u0103 ating\u0103 imposibilul, duc\u00e2nd \u00een spate, pe o potec\u0103 \u00eengust\u0103, ca Sisif, muntele \u00eentreg.
\nEul liric apare acum \u00een ipostaza de t\u00e2lhar, care, la ad\u0103postul complice al \u00eentunericului \u015fi al visului jefuie\u015fte cet\u0103\u0163i \u015fi fur\u0103 femei: \u201eM-am strecurat cu noaptea \u00een cetate \/ \u015ei am pr\u0103dat-o-n somn \u015fi-n vis\u201d. Cu toate acestea, nu furtul din cet\u0103\u0163i reprezint\u0103 marele s\u0103u p\u0103cat: \u201eP\u0103catul meu adev\u0103rat \/ E mult mai greu \u015fi neiertat. \/ Cercasem eu, cu arcul meu \/ S\u0103 te r\u0103storn pe tine, Dumnezeu!\u201d. T\u00e2lharul \u00eencearc\u0103 s\u0103 cucereasc\u0103 un inamic nev\u0103zut, o fiin\u0163\u0103 de cea\u0163\u0103, iar \u00eencercarea lui r\u0103zboinic\u0103 se love\u015fte de un zid ridicat prin Cuv\u00e2nt: \u201eDar eu, r\u00e2vnind \u00een tain\u0103 la bunurile toate \/ \u0162i-am auzit cuv\u00e2ntul zic\u00e2nd c\u0103 nu se poate\u201d.
\nDumnezeu \u015ftie f\u0103r\u0103 s\u0103 cunoasc\u0103 \u015fi vars\u0103 \u00eentuneric cu m\u00e2na poetului: \u201eAcel-ce-\u015ftie, \u00eens\u0103 nu cunoa\u015fte, \/ vars\u0103-ntuneric alb cu m\u00e2na mea\u201d (Epigraf, volumul \u201eAlte cuvinte potrivite\u201d, 1940), pe care \u00eel umple de har ca \u00een poezia \u201eC\u00e2ntec de boal\u0103\u201d (volumul \u201eHore\u201d, 1939): \u201eDomnul Dumnezeul mare \/ Mi-a umplut dou\u0103 pahare \/ Din cerescul s\u0103u rachiu \/ Scos din lun\u0103 cu burghiu \/ \u015ei-n fiecare pahar \/ A l\u0103sat \u015fi-un drob de har. \/ Sfintele sale potire \/ Au intrat \u00een clocotire. \/ Sufletul \u00eemi umbl\u0103 beat \/ Pe subt veac \u015fi peste leat. \/ \u015ei de sf\u00e2nta b\u0103utur\u0103 \/ M\u0103 ia cu frig \u015fi c\u0103ldur\u0103. \/ Carnea n-ar fi mai bolnav\u0103 \/ Dac-a\u015f fi b\u0103ut otrav\u0103. \/ Din ce v\u0103d, cu jur\u0103m\u00e2nt, \/ Boala-i de la Duhul Sf\u00e2nt, \/ \u015ei nu mi-e mil\u0103 m\u0103car, \/ De nu de mine, de har\u201d.
\nChiar dac\u0103 nu sunt scrise sub influen\u0163a harului divin, \u015fi poeziile compuse cu migala artizanului \u00ee\u015fi au un model sacru (\u201eBalet pe \u015fapte silabe\u201d, volumul \u201eFacerea lumii\u201d, 1931), impus tot de Platon, \u00eentr-unul din dialogurile sale. Este vorba de deus artifex, Dumnezeu me\u015fte\u015fugar, idee care vine dintr-o alt\u0103 concep\u0163ie cosmogonic\u0103 dec\u00e2t cea biblic\u0103. Astfel, \u015fi crea\u0163ia tehnic\u0103 \u015fi cea spontan\u0103 a lui Arghezi \u00ee\u015fi au un model divin.
\nCreator total, Arghezi s-a impus prin ambele moduri de a face poezie, crea\u0163iile lui fiind unele dintre cele mai frumoase din literatura rom\u00e2n\u0103.<\/p>\n

Bibliografie<\/p>\n

Arghezi, Tudor, Versuri (vol I, II), Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 1980.
\nBalot\u0103, Nicoale, Opera lui Tudor Arghezi, Bucure\u015fti, Editura Eminescu, 1979.
\nCrohm\u0103lniceanu, Ov., S., Tudor Arghezi, Editura se stat pentru literatur\u0103 \u015fi art\u0103, 1960.
\nMicu, Dumitru, Opera lui Tudor Arghezi \u2013 Eseu despre v\u00e2rstele interioare, Editura pentru literatur\u0103, 1965.
\nSimion, Eugen, Scriitori rom\u00e2ni de azi, vol. II, Bucure\u015fti, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 1976.
\nTudor Arghezi interpretat de\u2026, antologie de Alex \u015etef\u0103nescu, Bucure\u015fti, Editura Eminescu, 1981.<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

EUGEN EVU Revedere la Eminescu Promisiunea Oriunde vei fi Iubirea mea Setea noastr\u0103 de sacru Ca de fructe iarna Te<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22107"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22107"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22107\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22108,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22107\/revisions\/22108"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22107"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22107"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22107"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}