{"id":22095,"date":"2023-11-02T01:00:35","date_gmt":"2023-11-01T22:00:35","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22095"},"modified":"2023-11-02T01:00:35","modified_gmt":"2023-11-01T22:00:35","slug":"spatii-culturale-nr-9-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22095","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 9 (10)"},"content":{"rendered":"<p><strong>Virgil DIACONU<\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/11\/diaconu-v-e1604445376781.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/11\/diaconu-v-e1604445376781.jpg\" alt=\"\" width=\"476\" height=\"300\" class=\"alignnone size-full wp-image-11800 lazyload\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 476px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 476\/300;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/11\/diaconu-v-e1604445376781.jpg\" alt=\"\" width=\"476\" height=\"300\" class=\"alignnone size-full wp-image-11800\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><em>Nici mor\u0163ii nu mai sunt ce au fost sau<br \/>\n\u201eFetu\u015fi palizi de c\u0103prioar\u0103 suspinau ofili\u0163i \u00een medalioane.\u201d<\/em><\/p>\n<p>Horia Dulvac \u00eenchide anul 2009 cu dou\u0103 proze scurte (Efect doppler \u015fi Craiova domni\u015foarei Topuzu), pe care le reune\u015fte \u00een volumul liliput Efect doppler, ap\u0103rut la Editura Scrisul Rom\u00e2nesc, Craiova. <\/p>\n<p>\u201eA murit tata\u201d. Aceasta este propozi\u0163ia prin care debuteaz\u0103 prima proz\u0103,  Efect doppler. \u015ei, dup\u0103 o asemenea deschidere, te a\u015ftep\u0163i ca lucrurile care urmeaz\u0103 s\u0103 trateze tema anun\u0163at\u0103, s\u0103 \u00ee\u0163i produc\u0103 un anume sentiment \u015fi s\u0103 aib\u0103 o oarecare doz\u0103 de sobrietate.<br \/>\nNici vorb\u0103, \u00eens\u0103, de a\u015fa ceva. Dup\u0103 anun\u0163ul mor\u0163ii, personajul narator (prozatorul \u00eensu\u015fi) se \u00eentoarce acas\u0103 \u015fi \u00eencepe s\u0103-\u015fi scoat\u0103 \u201eceara din urechi cu ni\u015fte delicate be\u0163i\u015foare chineze\u015fti\u201d, c\u0103ci \u00eencepuse s\u0103-i \u0163iuie urechile din cauza \u201eefectului doppler\u201d. Ce este acesta? \u201e\u015etiam de la fizic\u0103 despre efectul doppler generat de pierderea celui drag. Lumea devenea un sunet care se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 brusc\u201d, spune autorul, pentru a-\u015fi l\u0103muri lectorul, f\u0103r\u0103 s\u0103-l l\u0103mureasc\u0103, de fapt. Moartea celui drag nu provoac\u0103 lacrimi, regrete, amintiri, nostalgii, r\u0103sturn\u0103ri existen\u0163iale. Dar ea provoac\u0103 un sunet care este chiar lumea \u015fi care se \u00eendep\u0103rteaz\u0103\u2026<br \/>\nDulvac ne vorbe\u015fte despre \u201ec\u0103su\u0163a de mail pentru mor\u0163i\u201d, despre \u201esensibilitatea la laringe\u201d a fantomelor, despre lum\u00e2n\u0103rile care sunt \u201eca ni\u015fte trupuri \u00eendoite de sciatic\u0103\u201d, despre \u201emormintele dolofane\u201d care \u201eclipeau din ochi\u201d etc.<br \/>\nDac\u0103 se ocup\u0103 de mor\u0163i, Dulvac o face f\u0103r\u0103 sentimentele \u00een general a\u015fteptate, ci ironic, sarcastic sau cu umor negru:<br \/>\n\u201eSemnalez de urgen\u0163\u0103 lipsa unui tratat despre digestia fiin\u0163elor din lumea de dincolo: ar fi nu numai un valoros compendiu culinar, dar \u015fi un \u00eendreptar necesar celor vii, un fel de autorizat cod etic\u201d.<br \/>\n\u201eEra o sete mare de gesturi c\u0103ci se \u015ftie, mor\u0163ilor chiar asta le lipsea. Odat\u0103 du\u015fi \u00een lumea cealalt\u0103, ei nu mai erau \u00een stare de nimic, nu mai puteau juca badminton, nu mai puteau face coregrafie.\u201d<br \/>\n\u201eCredeam c\u0103 mor\u0163ii sunt serio\u015fi. De unde, nici ei nu mai sunt ce au fost! Nu mai sunt cei pe care alt\u0103dat\u0103 te puteai baza!\u201d<br \/>\n\u201eNeav\u00e2nd trup, tata nu putea presta lucru mecanic, care este egal cu for\u0163a \u00eenmul\u0163it\u0103 cu deplasarea\u201d.<br \/>\n\u201eCa to\u0163i sfin\u0163ii, Tata se hr\u0103nea cu faptele mele, care erau pentru el un aliment \u00eent\u0103ritor. \u00cen loc de sucul natural de morcovi, mere \u015fi varz\u0103, \u00ee\u015fi prepara un pahar proasp\u0103t stors de gesturi\u201d.  <\/p>\n<p>Proza lui Horia Dulvac dizolv\u0103 logica obi\u015fnuit\u0103, \u201eclasic\u0103\u201d a prozei \u2013 nararea unor fapte \u015fi men\u0163inerea prin ele a unei tensiuni. Ea se constituie, \u00een schimb, din aglutinarea unor fr\u00e2nturi de ac\u0163iuni, judec\u0103\u0163i \u015fi specula\u0163ii, prilejuite chiar de lucrurile pe care el le pune \u00een scen\u0103. Lumea naratorului este una amestecat\u0103 \u015fi haotic\u0103, absurd\u0103 \u015fi suprarealist\u0103:<br \/>\n\u201e(&#8230;) multe din gesturi \u00eemi r\u0103m\u0103seser\u0103 mici. M\u0103 jenau la m\u00e2neci \u015fi la subsuori. Cr\u0103pau \u015fi \u00ee\u015fi dezveleau c\u0103ptu\u015feala (&#8230;)\u201d.<br \/>\n\u201eS\u0103 secret r\u0103gazuri \u015fi \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u0103ri&#8230;\u201d<br \/>\n\u201ePrin venele picioarelor, ochii lor se scurgeau \u00een p\u0103m\u00e2nt\u201d.<br \/>\n\u201eAt\u00e2t de plecat fusesem ast\u0103 var\u0103 (&#8230;), \u00eenc\u00e2t m\u0103 temeam c\u0103 acas\u0103 a\u015f putea g\u0103si pe altcineva \u2013 \u00een lumea acvatic\u0103 (&#8230;) se cunosc destule cazuri de molu\u015fte parazit\u00e2nd cochilii duse de-acas\u0103.\u201d<br \/>\n\u201eMicile mele obiceiuri au clipit din ochi recunosc\u0103toare\u201d.<br \/>\n\u201eMi-era foame \u00een celule, cerul gurii t\u00e2njea dup\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u0103ri\u201d.<\/p>\n<p>Proza lui Dulvac este produc\u0103toare de scene suprarealiste \u015fi absurde. Proza aceasta nu este scris\u0103 pentru ca s\u0103 \u201erelateze\u201d un eveniment, ca s\u0103 spun\u0103 o poveste, ca s\u0103 desf\u0103\u015foare un fir narativ, ci pentru a pune \u00een eviden\u0163\u0103 un spirit speculativ, care produce o atmosfer\u0103 stranie, absurd\u0103, suprarealist\u0103:<br \/>\n\u201eViitorul, fiind o surpriz\u0103, s\u00e2ngera la t\u00e2mpl\u0103 viclean. Se scurgea pe jos, amestec\u00e2ndu-se cu praful \u015fi, din combina\u0163iile lui accidentale, ie\u015feau zilele ca ni\u015fte cocoloa\u015fe de p\u00e2ine. Pe care le mestec \u015fi acum&#8230;\u201d<br \/>\n\u201eM\u0103 \u00eenghi\u0163isem deja pe jum\u0103tate c\u00e2nd mi-am dat seama c\u0103 nu \u00eemi pot \u00eenghi\u0163i chiar capul. Pere\u0163ilor le-ar s\u0103ri ochii \u015fi bulbul rahidian\u201d.<br \/>\n\u201eA trebuit s\u0103 adun de pe jos c\u00e2teva gesturi sparte, migrene fr\u00e2nte \u015fi, dup\u0103 ce am str\u00e2ns \u00een palme ce mai r\u0103m\u0103sese din ziua aia, am b\u0103gat durerea la loc \u00een cutiu\u0163\u0103\u201d.<br \/>\n\u201eNoaptea, \u015fifonierul seam\u0103n\u0103 cu o fa\u0163\u0103 \u015ftirb\u0103. Odat\u0103 i-am tr\u00e2ntit un pumn \u00een u\u015f\u0103 \u015fi i-a bufnit s\u00e2ngele pe gur\u0103 \u015fi pe nas\u201d.<\/p>\n<p>Ce spune Dulvac despre priveli\u015ftea la microscop a pieli\u0163ei de l\u00e2ng\u0103 unghii? Iat\u0103:<br \/>\n\u201e(\u2026) ni\u015fte \u00eenc\u0103peri pustii ca hexagoanele de cear\u0103. \u00cen ele, alergam noi ca ni\u015fte ecouri. M\u0103 jucam de-a Barb\u0103 albastr\u0103&#8230;<br \/>\nMormintele care apar \u00een Efect doppler<br \/>\n\u201eAveau genele \u00eenc\u0103rcate de crem\u0103 neagr\u0103, grea. (Rimelul acela purta \u015fi un nume ciudat: mascar. \u00cemi amintea de carnavalurile vene\u0163iene.)\u201d<br \/>\n\u201e\u00cen copaci, un fel de p\u0103s\u0103ri-clitorisuri g\u00e2lg\u00e2iau melodioase\u201d, iar \u201e\u00eent\u00e2mpl\u0103rile se \u00eemboln\u0103veau \u00een cer. S\u0103rea un arc \u015fi mecanismul se gripa. Fetu\u015fi palizi de c\u0103prioar\u0103 suspinau ofili\u0163i \u00een medalioane.\u201d<\/p>\n<p>Trei propozi\u0163ii \u2013 \u201eA murit tata\u201d, care deschide proza Efect doppler, \u201eA f\u0103cut congestie, spune cu voce tare sora medical\u0103 (&#8230;)\u201d \u015fi \u201ePune\u0163i banii \u00een halat\u201d, care apar abia \u00een final! \u2013 ar fi s\u0103 constituie c\u00e2teva dintre pu\u0163inele propozi\u0163ii pertinente ale acestei proze \u015fi, totodat\u0103, schi\u0163a unei pove\u015fti care, de fapt, nu se petrece. Caracterul non-evenimen\u0163ial, lipsa pove\u015ftii, fragmentarismul implicit, repudierea oric\u0103rui sentiment, absurdizarea secven\u0163elor, iat\u0103 c\u00e2teva dintre reperele (normele) formative ale prozei lui Horia Dulvac. O scriere c\u0103reia i-a\u015f spune lingvistic\u0103 \u015fi suprarealist\u0103, ce tr\u0103deaz\u0103 un spirit puternic speculativ, apt s\u0103 genereze texte de aceea\u015fi factur\u0103. <\/p>\n<p><strong><br \/>\n Marius Chelaru<\/strong><\/p>\n<p><strong>Traian Chelariu \u015fi lirica nipon\u0103\t<\/strong>\t\t\t\t\t\t\t<\/p>\n<p>Bucovineanul Traian Chelariu a publicat prima antologie de haiku \u00een limba rom\u00e2n\u0103, Suflet nipon (subintitulat\u0103 Florilegiu liric prezentat de Traian Chelariu). Ap\u0103rea \u00een colec\u0163ia \u201eJunimea literar\u0103\u201d, \u00een 1933 (an \u00een care a primit o burs\u0103 la Roma), la Cern\u0103u\u0163i, ora\u015f de o frumuse\u0163e aparte (\u00een zona veche), \u00een partea de Bucovina aflat\u0103 azi pe teritoriul Ucrainei.<br \/>\nTraian Chelariu s-a n\u0103scut la 21 Iulie 1906, la Hatna-D\u0103rm\u0103ne\u015fti, jude\u0163ul Suceava . A scris din tinere\u0163e, debut\u00e2nd cu o poezie scris\u0103 la Liceul Aron Pumnul din Cern\u0103u\u0163i. \u201eMarile z\u0103ri\u201d; a absolvit Facultatea de Litere \u015fi Filozofie a Universit\u0103\u0163ii din Cern\u0103u\u0163i, \u00een 1930, fiind trimis \u00een Fran\u0163a la \u201e\u015ecoala Rom\u00e2n\u0103\u201d din Fontenay-aux-Roses, dirijat\u0103 atunci de N. Iorga, unde \u015fi-a preg\u0103tit teza de doctorat.<br \/>\nActivitatea intelectual\u0103 din Paris. unde a citit mult, a vizitat muzee, biblioteci \u015f.a. \u2013 l-a fascinat, cum nota \u00een jurnal; a vizitat Londra. Apoi a primit o burs\u0103 la \u201e\u015ecoala Rom\u00e2n\u0103\u201c din Roma (1933-1934). Primul volum de versuri, Exod, 1933, a fost elogiat de mai mul\u0163i critici, \u00eentre care Perpessicius. \u00centors \u00een \u0163ar\u0103, \u00een 1934, a publicat Proze pentru anul inimii, 1934, Zaruri, 1936, Cas\u0103 pe nisip, 1937 \u2013 an \u00een care \u015fi-a sus\u0163inut doctoratul cu teza Aspecte finaliste \u015fi biologice \u00een pozitivismul lui David Hume. Devenit asistent la Catedra de psihologie \u015fi logic\u0103 la Ia\u015fi, s-a stabilit la Bucure\u015fti \u00een 1940, dup\u0103 ocuparea Basarabiei de c\u0103tre ru\u015fi. Dat afar\u0103 din facultate, n-a fost \u201eepurat\u201d total, ci mutat la Catedra de Pedagogie \u015fi Istoria Pedagogiei de la Facultatea de \u015etiin\u0163e din Bucure\u015fti, apoi trimis s\u0103 predea la liceu, dat afar\u0103 \u015fi el \u015fi so\u0163ia din \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt, lu\u00e2ndu-li-se dreptul de a mai profesa vreodat\u0103. A lucrat c\u00e2\u0163iva ani la Abator, ca deratizator.<br \/>\nCu opt ani \u00eenainte de moarte, prezic\u00e2ndu-\u015fi parc\u0103 sf\u00e2r\u015fitul prematur, scria \u00een jurnal : \u201eSt\u00e2nd \u00eenc\u0103 \u00een pat, mi-a venit g\u00e2ndul s\u0103 fac un bilan\u0163 al activit\u0103\u0163ii mele literare din ultimii zece ani. Ce am scris? Cum am scris? De ce am scris? Pentru cine? C\u00e2t\u0103 ambi\u0163ie \u015fi c\u00e2t\u0103 r\u00e2vn\u0103 dezbr\u0103cat\u0103 de orice orgoliu s\u0103l\u0103\u015fluie\u015fte \u00een mult-pu\u0163inele mele scrieri? Vor vedea ele vreodat\u0103 lumina tiparului? Toate astea mi-au dat o stare de vag\u0103 melancolie. A fost p\u0103rerea de r\u0103u pentru r\u0103m\u00e2nerea mea \u00een urm\u0103 \u00een ceea ce prive\u015fte publicarea? A fost sentimentul inutilit\u0103\u0163ii eforturilor mele? La ceai, mi-am aruncat ochii \u00een \u201eGazeta literar\u0103\u201d&#8230; \u00een care M. Beniuc face bilan\u0163ul celor zece ani de literatur\u0103 \u00een R.P.R., iar\u0103 o seam\u0103 de scriitori \u00ee\u015fi anun\u0163\u0103 c\u0103r\u0163ile care ar ap\u0103rea \u00een 1958, \u015fi m-a ispitit nu \u015ftiu ce s\u0103-mi fac \u015fi eu bilan\u0163ul\u201d\u2026<br \/>\nLa 60 de ani a fost re\u00eencadrat \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntul universitar \u015fi, peste c\u00e2teva luni, pe 4 noiembrie 1966, a trecut \u00een lumea umbrelor.<br \/>\nPreluate mai ales din german\u0103 (\u015fi referin\u0163ele date de Traian Chelariu atest\u0103 asta), dar prin modul \u00een care a efectuat selec\u0163ia, calitatea traducerii, aten\u0163ia cu care a tratat regulile pe care le-a cunoscut \u2013 cel mai scrupulos respect\u00e2nd num\u0103rul de silabe (la un singur poem nu a reu\u015fit s\u0103 p\u0103streze num\u0103rul de silabe; l-a redat \u00een subsol cu nota: \u201etraducerea este exact\u0103 dar neconform\u0103 celor 17 silabe ale haikai-ului\u201d), antologia a fost un eveniment.<br \/>\n\u00cen textul de \u00eenceput (7 pagini, intitulat \u00cen loc de introducere), dup\u0103 ce face o prezentare a Japoniei (pornind \u015fi de la aceea c\u0103 \u201eistoria occidental\u0103 este o istorie a individualismului, pe c\u00e2nd istoria Japoniei este aceea a comunit\u0103\u0163ii\u201d, accentua rolul pe care l-ar putea juca aceasta nu doar \u00een Orient, ci pentru \u00eentreaga lume: \u201eSe poate spune c\u0103 nici un popor de pe suprafa\u0163a globului terestru nu ar putea fi mai convins c\u0103 numai lui \u00eei revine misiunea de a m\u00e2ntui lumea de toate relele\u2026 \u00cen plan moral, numai ei, fiii soarelui, pot \u00eendruma o bun\u0103 realizare a unui a\u015fa de greu destin uman\u2026 Europa a cunoscut pacea roman\u0103. Lumea ar putea cunoa\u015fte pacea nipon\u0103\u201d), dup\u0103 c\u00e2teva considera\u0163ii despre lirica nipon\u0103 \u201eneinfluen\u0163at\u0103 de occident\u201d, \u201emai mult sugestie dec\u00e2t elaborare\u201d, \u201ehermetismul poetic nipon\u201d fiind impus \u201ede extrem de concisa limb\u0103 japonez\u0103\u201d, enun\u0163\u0103 o opinie privitoare la de ce regulile tanka nu s-au modificat \u00een timp: \u201e\u2026literatura japonez\u0103 este una din cele mai bogate ale lumii, bogat\u0103 \u00een opere \u015fi \u00een autori. Ace\u015fti autori \u015fi aceste opere fiind \u00een mare lor majoritate poe\u0163i de ocazie \u015fi opere ocazionale, se explic\u0103 \u00een parte, dece nici unul dintre ei nu a \u00eendr\u0103znit s\u0103 varieze sau s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 str\u0103vechea tannka\u2026\u201d. Enun\u0163a apoi regula cea mai important\u0103, \u00een viziunea lui, pentru tanka (folose\u015fte formele \u201etannka\u201d \u015fi \u201etanca\u201d, iar pentru haiku \u2013 \u201eha\u00efka\u00ef\u201d, cele dou\u0103 forme poetice \u00een care sunt redate, spune bucovineanul, \u201edela gamele celei mai grave seriozit\u0103\u0163i \u015fi p\u00e2n\u0103 la calda lumin\u0103 a celui mai omenesc, umor, toate nuan\u0163ele vie\u0163ii japonezului\u201d), anume num\u0103rul de silabe. Ad\u0103uga: \u201easupra con\u0163inutului poemelor nu ne oprim, cititorul va aprecia \u00een m\u0103sura \u00een care iube\u015fte \u00eendeob\u015fte formele poetice cari fac virtute dintr\u2019o maxim\u0103 economie a lexicului \u00eentrebuin\u0163at pentru elaborarea unui sens\u2026 \u00cen Japonia\u2026 fiecare cuv\u00e2nt e c\u00e2nt\u0103rit \u015fi astfel a\u015fezat \u00een lan\u0163ul celor \u015faptesprezece sau treizeci \u015fi una de silabe, ca din greutatea \u0163i locul lui s\u0103 poat\u0103 iradia, dac\u0103 e cazul, c\u00e2t mai ample \u00een\u0163elesuri\u201d.<br \/>\nDup\u0103 ce spune c\u0103 ar dori s\u0103 revin\u0103 cu o alt\u0103 edi\u0163ie mai ampl\u0103, care s\u0103 constituie o \u201ec\u00e2t mai documentat\u0103 introducere \u00een lirica japonez\u0103\u201d (nu a mai reu\u015fit, cedarea Bucovinei, venirea ru\u015filor, comunismul distrug\u00e2ndu-i via\u0163a, ca at\u00e2tor al\u0163i intelectuali bucovineni \u015fi basarabeni, dar \u015fi din Regat), public\u0103 poemele tanka (pe care le nume\u015fte \u201ec\u00e2ntece\u201d) \u015fi haiku cu titluri, dar specific\u00e2nd c\u0103 \u00een limba japonez\u0103 nu au a\u015fa ceva.<br \/>\nDou\u0103 exemple de \u201ec\u00e2ntece\u201d, cu ortografia edi\u0163iei din 1933, f\u0103r\u0103 notele explicative (unele cu date despre autori, altele \u015fi cu variante ale altor traduceri, din alte limbi) ale lui Traian Chelariu:<\/p>\n<p>Inima lui Yamato<br \/>\n\u201e\u00centrebi unde e<br \/>\ninima lui Yamato<br \/>\ncare-\u015fi resfir\u0103<br \/>\ninsulele? \u2013 Cire\u015ful<br \/>\nd\u0103 parfum dimine\u0163ii!\u201d<br \/>\n\t(Motoori Norinaga, 1730-1801)<\/p>\n<p>Iarn\u0103\u2019n Yoshino<br \/>\n\u201eCu faptul de zi<br \/>\nce=apare privirii<br \/>\nca luna \u00een zori,<br \/>\nlin\u0103 cade ninsoarea\u2019n<br \/>\nsatul Yoshino albind.\u201d<br \/>\n\t(Sakano=ou\u00e9 no Kor\u00e9nori, secolul IX)<\/p>\n<p>Dou\u0103 \u201eha\u00efka\u00ef\u201d:<br \/>\nPre\u0163ul banului<br \/>\n\u201eC\u00e2t valoreaz\u0103<br \/>\nun milion de koukou ?<br \/>\nRou\u0103 pe bambu\u015fi!<br \/>\n\t(Issa, 1763-1827)<\/p>\n<p>Glas de dep\u0103rtare<br \/>\n\u201ePrin nouri de flori<br \/>\nclopot : oare\u2019n Ou\u00e9no<br \/>\nsau A\u00e7akouca?<br \/>\n\t(Bash\u00f4)<\/p>\n<p>Pentru a exemplifica ce \u00eenseamn\u0103 a traduce haiku, lu\u0103m al doilea poem al lui Bash\u014d, scris \u00een 1687, \u015fi dou\u0103 versiuni \u00een englez\u0103: din R. H. Blyth, Japanese Life and Character in Senryu, Japan, Hokuseido, 1960, p. 447, apoi una a lui Nobuyaki Yuasa (din traducerea unui text intitulat An Account of Our Master Basho&#8217;s Last Days\/ O relatare a ultimelor zile ale maestrului Bash\u014d, scris de Takarai Kikaku ):<\/p>\n<p>\u201eA cloud of cherry-blossoms.<br \/>\nA temple bell, \u2013<br \/>\nIs it Ueno, is it Asakusa?\u201d<\/p>\n<p>\u201eClouds of cherry bloom,<br \/>\nDoes the bell come from Ueno<br \/>\nOr from Asakusa?\u201d<\/p>\n<p>Analiz\u00e2nd formele c\u00e2torva cuvinte: (koukou \u2013 \u00een loc de koku, Ou\u00e9no, A\u00e7akouca) se poate vorbi \u015fi de influen\u0163ele unor surse \u00een francez\u0103 \u2013 de altfel, din notele de subsol \u015fi explica\u0163iile lui Traian Chelariu, se vede c\u0103 le-a consultat.<br \/>\nS\u0103 vedem ce \u00eenseamn\u0103 \u00een fapt bagajul de \u00een\u0163elesuri \u015fi simboluri care stau \u00een spatele celor 17 \u201esilabe\u201d din acest al doilea haiku al lui Bash\u014d \u015fi cum anume poate el fi \u201etransferat\u201d dintr-o limb\u0103 \u00een alta. Altfel spus ce \u00eenseamn\u0103 pentru un cititor din orice alt\u0103 \u0163ar\u0103 european\u0103 lectura acestui haiku \u00een spe\u0163\u0103.<br \/>\nC\u00e2nd Bash\u014d se \u00eentreba ce clopot se aude, nu era vorba doar de zgomotul \u00een sine, ci de o \u00eentreag\u0103 \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 socio-istoric\u0103\/ religioas\u0103\/ politic\u0103 legat\u0103 de cele dou\u0103 construc\u0163ii budiste.<br \/>\nTemplul Kan\u2019ei-ji din Ueno (azi \u00een districtul Tokyo) a fost ridicat pe muntele Hiei (Hiei-zan; la NE de Kyoto, aproape de grani\u0163a cu prefectura Shiga), de preotul Saicho , \u00een 788. A fost primul al sectei budiste Tendai. \u00cen 1571, shogun-ul Oda Nobunaga (1534-1582) l-a d\u0103r\u00e2mat ca s\u0103 \u015ftirbeasc\u0103 puterea\/ influen\u0163a \u00een cre\u015ftere a c\u0103lug\u0103rilor, dar a fost reconstruit, fiind \u015fi azi a\u015fez\u0103m\u00e2ntul cel mai important al sectei tendai .<br \/>\nCel din Asakusa (azi \u00een districtul Tokyo), numit Sens\u014d-ji (Kinry\u016b-zan Sens\u014d-ji) e cel mai vechi din Tokyo \u015fi unul din cele mai importante din Japonia, \u00een trecut \u0163in\u00e2nd \u015fi de secta Tendai. Dup\u0103 al doilea r\u0103zboi mondial a devenit independent. A fost dedicat lui Boddhisattva Kannon, zei\u0163a milei (\u00een China \u2013 boddhisattva compasiunii), venerat\u0103 \u00een Asia de Sud Est. Cunoscut\u0103 \u015fi cu numele de Guan Yin, e venerat\u0103 \u00een general ca o femeie. \u015ei \u00een spatele acestui nume este o poveste: Guanyin (\u00een mitologia taoist\u0103 unul din nemuritori) e prescurtarea de la Guanshi&#8217;yin (pinyin : gu\u0101nsh\u00ec y\u012bn, Wade-Giles : kuan-shih yin), care ar \u00eensemna: \u201eCea care vede\/ ascult\u0103 Sunetele\/ strig\u0103tele Lumii\/ P\u0103m\u00e2ntului\u201d. Tradi\u0163ional, se accept\u0103 faptul c\u0103 originea ei vine din sanskrit\u0103, de la Avalokite\u015bvara (la care, \u00een diverse locuri din Asia, oamenii se refer\u0103 ca la Padmap\u0101ni, \u201eCel care sus\u0163ine lotusul) sau Loke\u015bvara (\u201eDomnul\/ St\u0103p\u00e2nul Lumii\u201d; tibetanii \u00eel numesc pe Avalokite\u015bvara \u2013 Chenrezig; chen: ochi, re: continuitate, zig: a privi), \u015fi cred c\u0103 e re\u00eencarnat \u00een fiecare Dalai Lama, \u00een Mongolia este numit Migjid Janraisig, Xongsim Bodisadva sau, ades, Nid\u00fcber \u00dcjeg\u010di. Legenda spune c\u0103 doi fra\u0163i pescari (Hinokuma Hamanari \u015fi Hinokuma Takenari) ar fi g\u0103sit o statuie reprezet\u00e2nd-o pe Kannon \u00een r\u00e2ul Sumida, \u00een anul 628. \u015eeful satului, atunci, Asakusa, a \u00een\u0163eles c\u0103 statuia e sf\u00e2nt\u0103. \u015ei-a transformat casa \u00een templu pentru ea. Primul templu a fost construit aici \u00een 465, \u015fi aceast\u0103 datare \u00eel face cel mai vechi din Tokyo. A fost protejat\/ patronat de shogunii Togukawa, de aici \u015fi \u00eenc\u0103rc\u0103tura politic\u0103 . \u00cen timp, a fost o confruntare pentru suprema\u0163ie \u015fi \u00eentre cele dou\u0103 temple (cu \u00eenc\u0103rc\u0103tura istoric\u0103\/ politic\u0103 aferent\u0103): de pild\u0103 din 1685, templul din Ueno decidea cine conduce pe cel din Asakusa \u015f.a.<br \/>\nSigur, nu toate poemele haiku au asemenea \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 ideatic\u0103, simbolic\u0103, mitologic\u0103, socio-istoric\u0103, dar la prima vedere, lectura textului \u00een englez\u0103\/ rom\u00e2n\u0103 nu ar releva aceste aspecte. <\/p>\n<p><strong><br \/>\n   Florin Dochia<\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/09\/dochia.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-1\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/09\/dochia.jpg\" alt=\"\" width=\"314\" height=\"315\" class=\"alignnone size-full wp-image-15854 lazyload\" data-srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/09\/dochia.jpg 314w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/09\/dochia-300x300.jpg 300w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/09\/dochia-150x150.jpg 150w\" data-sizes=\"(max-width: 314px) 100vw, 314px\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 314px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 314\/315;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/09\/dochia.jpg\" alt=\"\" width=\"314\" height=\"315\" class=\"alignnone size-full wp-image-15854\" srcset=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/09\/dochia.jpg 314w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/09\/dochia-300x300.jpg 300w, https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/09\/dochia-150x150.jpg 150w\" sizes=\"(max-width: 314px) 100vw, 314px\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><em>Ra\u0163iunile inimii<br \/>\n\u201eLe coeur a ses raisons, que la raison ne conna\u00eet point\u201d \u2013 Blaise Pascal<\/em><\/p>\n<p><strong>2. Vis \u00eenconjurat de ap\u0103 sau victoria imagina\u0163iei asupra realit\u0103\u0163ii<\/strong><\/p>\n<p>De la Paris, cu dragoste! A\u015fa mi s-ar p\u0103rea potrivit s\u0103 \u00eenceap\u0103 orice veste pe care a\u015f a\u015ftepta-o cu ner\u0103bdare. Nu m\u0103 \u00eentreba\u0163i de ce. Este ceva mai presus de firea-mi de azi, poate vine de la profesorii de francez\u0103 din gimnaziu \u015fi din liceu, doi dasc\u0103li care-\u015fi meritau renumele, vine de la lecturile mele precoce sau t\u00e2rzii de literatur\u0103 francez\u0103 (am pornit, de pe la 15 ani, de la Camus \u00eenapoi spre Val\u00e9ry, Mallarm\u00e9, Zola \u015fi Balzac), accesului facil la BD-uri \u015fi, apoi, la reviste (Salut les copains, l\u2019Humanit\u00e9 dimanche, VSD etc.) atunci c\u00e2nd acestea nu erau neap\u0103rat la-ndem\u00e2n\u0103. \u015ei poate unei propensiuni venite din negura vremurilor. Cert este c\u0103, dac\u0103 am senza\u0163ia de \u201eacas\u0103\u201d \u00een urbea natal\u0103 \u015fi la Ia\u015fi (???), acela\u015fi lucru mi s-a \u00eent\u00e2mplat acum aproape dou\u0103 decenii, \u00een cele trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de sejur la o ferm\u0103 din Normandia, undeva \u00eentre F\u00e9camp \u015fi Etretat, o zon\u0103 pe care o \u015ftiam din romanele poli\u0163iste ale lui Maurice Leblanc (la Etretat acesta are \u015fi o frumoas\u0103 cas\u0103 memorial\u0103\u2026). Dac\u0103 ocaziile de a c\u0103l\u0103tori \u00een Hexagon au lipsit \u00een ultimii ani, nimic nu m-a \u00eempiedicat s\u0103 (m\u0103) r\u0103t\u0103cesc prin Parisul fotografiat \u00een 2009, gra\u0163ie op\u0163iunii \u201estreet view\u201d a browser-ului Google maps, \u015fi s\u0103 (re)v\u0103d str\u0103zi \u015fi obiective sau s\u0103 aflu ce \u015fi cum se mai \u00eent\u00e2mpl\u0103 acolo \u00eentr-ale culturii \u015fi literaturii din edi\u0163iile online ale publica\u0163iilor cotidiene sau hebdomadare.<br \/>\n\u015ei dac\u0103 dorin\u0163a-i gata \u2013 cum ar zice poetul din Hordou \u2013 de ce s\u0103 nu dau \u015fi altora din impresiile mele, subiective \u015fi obiective pe c\u00e2t se poate? De aceea v\u0103 voi propune o (prea) fugar\u0103 incursiune \u00een lumea numeroaselor premii literare franceze, aleg\u00e2nd nu dintre cele \u015fase consacrate, ci dintre acelea cu oarecare farmec, cu parfum boem, de ce nu cele trei numite \u015fi \u201egermanopratine\u201d, adic\u0103 din cartierul parizian Saint-Germain-des-Pr\u00e9s: Prix des Deux Magots, Prix de Flore, Prix Cazes &#8211; Brasserie Lipp.<br \/>\nPrix des Deux Magots apare \u00een 1933, chiar \u00een ziua \u00een care premiul Goncourt era atribuit lui Andr\u00e9 Malraux pentru \u201eLa Condition humaine\u201d, c\u00e2nd o bibliotecar\u0103 de la \u015ecoala de Arte Frumoase, pe numele ei Martyne, \u015fi Roger Vitrac, autorul c\u0103r\u0163ii \u201eCopii la putere\u201d, \u00een timp ce-\u015fi luau aperitivul obi\u015fnuit pe terasa cafenelei, sub copertinele verzi, hot\u0103r\u00e2r\u0103 nestr\u0103mutat s\u0103 creeze un premiu literar. \u201eVom aduna un juriu de treisprezece membri ale\u015fi dintre prietenii no\u015ftri. Fiecare va dona 100 de franci \u015fi vom premia o lucrare a unui t\u00e2n\u0103r scriitor, care va primi 1.300 de franci, ceea ce nu e chiar de colea\u201d \u2013 se pare c\u0103 ar fi spus Martyne. Zis \u015fi f\u0103cut: la \u015fase seara, majoritatea juriului era constituit\u0103 &#8211; Andr\u00e9 Derain, Jacques Baron, Robert Desnos, Issac Gr\u00fcnbert, Michel Leiris, Georges Ribemont-Dessaigne, Roger Vitrac, Alfred Janniot, Martyne, Armand Meggl\u00e9, Andr\u00e9 de Richaud, Gaston-Louis Roux et Henry Philippon (numit secretar general) &#8211; \u015fi vota cu m\u00e2na ridicat\u0103 c\u0103 premiul \u201eDeux Magots\u201d era atribuit primului roman al unui t\u00e2n\u0103r scriitor numit Raymond Queneau, pentru cartea sa \u201eLe Chiendent\u201d. A doua zi, Monsieur Boulay, proprietarul cafenelei, a declarat presei c\u0103 a propus finan\u0163area de c\u0103tre el, \u00een viitor, a premiului, lucru r\u0103mas de-atunci b\u0103tut \u00een cuie. Doar c\u0103 valoarea a ajuns la echivalentul a 50 de mii de franci, adic\u0103 7750 de euro. (Am mai scris despre aceast\u0103 istorie \u00eentr-o revist\u0103 buzoian\u0103 care \u015fi-a \u00eencetat  din nefericire apari\u0163ia.)<br \/>\nCa de obicei, \u00een ultima mar\u0163i din ianuarie, La Cafeneaua care i-a dat numele, a fost atribuit Premiul Deux Magots 2010, \u00eentr-o ceremonie special\u0103, cu un anumit tipic. Bernard Chapuis cu romanul \u201eLe R\u00eave entour\u00e9 d&#8217;eau\u201d (Stock) a fost preferatul juriului. A\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 de mult\u0103 vreme, sintagma fondatorilor \u201evom premia o lucrare a unui t\u00e2n\u0103r scriitor\u201d \u015fi-a pierdut din importan\u0163\u0103. Anul trecut a c\u00e2\u015ftigat romanul \u00abL&#8217;heure de la fermeture dans les jardins d&#8217;Occident\u00bb pe care Bruno de Cessole l-a publicat dup\u0103 mai bine 25 de ani de a\u015fteptare adic\u0103 atunci c\u00e2nd trecuse bine de jum\u0103tatea de secol. Bernard Chapuis este \u015fi el din aceea\u015fi categorie &#8211; n\u0103scut \u00een 1945, \u00een Algerul lui Albert Camus, c\u0103 tot se f\u0103cur\u0103 50 de ani de la plecarea acestuia! -, ceea ce ne poate duce cu g\u00e2ndul c\u0103 literatura francez\u0103 nu prea mai are tineri geniali precum acel Raymond Queneau de 30 de ani de la \u00eenceputuri. Dar s\u0103 nu fim prea c\u00e2rcota\u015fi \u015fi s\u0103 vedem care ar fi motiva\u0163ia juriului \u015fi ecourile acestei alegeri.<br \/>\nUltima selec\u0163ie a juriului (Jean-Paul Caracalla &#8211; pre\u015fedinte, Jean Chalon, Marie-Laure Delorme, Adrien Goetz, Pierre Kyria, Marc Lambron, Gilles Lapouge, Eric Neuhoff, Eric Ollivier, Anne Pons, Jean-Marie Rouart de l\u2019Acad\u00e9mie fran\u00e7aise) a mai inclus \u201eLa blessure et la soif\u201d de Laurence Plazenet (Editions Gallimard) \u015fi \u201eL&#8217;article de la mort\u201d de Etienne de Montety (Editions Gallimard). Dou\u0103 c\u0103r\u0163i de la Gallimard, o editur\u0103 cu influen\u0163\u0103 considerabil\u0103, eliminate de una de la Stock.<br \/>\n\u00cen prima dintre ele, frumoasa autoare parizian\u0103 ofer\u0103 o poveste de dragoste, cu elemente de aventur\u0103 exotic\u0103, bine \u00eemp\u0103nat\u0103 cu elemente culturale \u015fi intelectuale confrunt\u00e2ndu-se \u00eentr-o \u00eent\u00e2lnire Orient-Occident. Laurence Plazenet e la al doilea roman \u015fi ne spune povestea pasiunii devastatoare a unui nobil f\u0103r\u0103 noroc din secolul al XVII-lea (vremea Frondei), care e nevoit s\u0103 se exileze \u00een China din perioada de dec\u0103dere a dinastiei Ming. Unanim apreciat\u0103 de critic\u0103 pentru c\u0103 \u201e\u00eentr-o limb\u0103 fermec\u0103toare, precis\u0103 \u015fi pe alocuri pre\u0163ioas\u0103, cucere\u015fte cititorul de la prima fraz\u0103\u201d, cartea e caracterizat\u0103 drept o bijuterie dintre cele mai fin lucrate, o adev\u0103rat\u0103 magie de \u00eenalt\u0103 \u0163inut\u0103. Un roman istoric \u015fi de aventur\u0103 \u00een cel mai bun sens al termenului, comenteaz\u0103 (\u00een emisiunea Des mots de minuit) Minh Tran Huy, redactor-\u015fef adjunct la \u201eMagazine litt\u00e9raire\u201d, o inedit\u0103 \u00eent\u00e2lnire \u00eentre dou\u0103 lumi total diferite, una a moralismului rochefoucauldian, cealalt\u0103 a unui eremit taoist, reconstituind \u00een detalii precise, artizanale istoria, arhitectura, obiectele, peisajul, oferind o lectur\u0103 captivant\u0103, deosebit de pl\u0103cut\u0103 \u015fi instructiv\u0103.<br \/>\nCea de-a doua, \u201eL&#8217;article de la mort\u201d, este tot un roman istoric, nominalizat \u00een toamn\u0103 \u015fi pentru premiul Interalli\u00e9. Etienne de Montety, patronul de la \u00abFigaro litt\u00e9raire\u00bb, imagineaz\u0103 un jurnalist preg\u0103tind din timp necrologul unui erou umanitar, Charles-Elie Sirmont. Acesta, fost ministru, fost ambasador, scriitor recunoscut, figur\u0103 nelipsit\u0103 a tuturor marilor cauze, amator de \u0163igarete \u015fi de femei, conteaz\u0103 ca una dintre cele mai iubite personalit\u0103\u0163i de c\u0103tre francezi. Dar dac\u0103 nu e dec\u00e2t un impostor? Existen\u0163a lui Sirmont e trecut\u0103 prin sit\u0103 de c\u0103tre jurnalistul Moreira, un profesionist sadea. Pe m\u0103sur\u0103 ce avanseaz\u0103 \u00een cercetare, lucrurile devin din ce \u00een ce mai complicate \u015fi mai pu\u0163in clare. Nimic nu mai este a\u015fa de evident ca la \u00eenceput. Romanul arunc\u0103 o lumin\u0103 crud\u0103 asupra mediului jurnalistic, privit totu\u015fi cu simpatie \u015fi amuzament. Moreira e un tip simpatic, cu ajutorul c\u0103ruia autorul reu\u015fe\u015fte s\u0103 abordeze credibil teme grave precum eroismul, curajul, m\u00e2ntuirea, destinul. Mare parte din roman o constituie extrase din Memoriile lui Sirmont, socotit\u0103 de comentatori drept cea mai mare reu\u015fit\u0103 a autorului. \u00cen personajul Sirmont pot fi recunoscute modele: Bernard Kouchner, Bernard-Henri L\u00e9vy, Jean-Fran\u00e7ois Deniau \u015fi poate chiar Maurice Druon, al c\u0103rui necrolog \u00een \u201ele Figaro\u201d a fost semnat chiar de Etienne de Montety, \u00een aprilie 2009. Faptul nu a fost c\u00e2\u015ftig\u0103tor pare c\u0103 este \u00een ton cu declara\u0163iile de acum doi ani: \u201ePremiile, ast\u0103zi, \u00een loc s\u0103 impun\u0103 autorii, r\u0103spl\u0103tesc mai degrab\u0103 v\u00e2nz\u0103rile. [\u2026] An de an, \u00eencep\u00e2nd din octombrie, tensiunea urc\u0103. Se fac jocurile, rien ne va plus. Se apeleaz\u0103 la fler, se pariaz\u0103, se sper\u0103, se disper\u0103. Pe modelul politicii, al economiei sau al sportului, lumea editorial\u0103 a intrat \u00een era numit\u0103 Star Academy. Un sistem \u00eencurajat de mass-media, care antreneaz\u0103 opera literara \u00eentr-o logic\u0103 de tip spectacol: autori candida\u0163i, jurii aflate \u00een concuren\u0163\u0103, pronosticuri, favori\u0163i, challengeri \u015fi outsideri\u201d.<br \/>\nC\u00e2\u015ftig\u0103torul Bernard Chapuis e, cu \u201eVisul \u00eenconjurat de ap\u0103\u201d, la al cincilea roman, unul dintre ele, \u201eLa vie parl\u00e9e\u201d, ob\u0163in\u00e2nd premiul Roger Nimier \u00een 2005. \u015ei el a ratat \u00een toamn\u0103 premiul Interalli\u00e9, adjudecat de Yannick Haenel pentru \u201eJan Karski\u201d. Ca \u015fi romanele sale anterioare, acesta din urm\u0103, chiar mai bogat, mai generos, este un extraordinar tribut adus prieteniei, refugiului, familiei, mo\u015ftenirii, comunic\u0103rii, copil\u0103riei, care continu\u0103 \u00een ciuda pierderii insuportabile a p\u0103rin\u0163ilor. Chapuis crede c\u0103 via\u0163a merit\u0103 tr\u0103it\u0103 numai dac\u0103 este visat\u0103. A \u00eencetat s\u0103 mai aib\u0103 dorin\u0163a de a apar\u0163ine vremii lui. Sus\u0163ine c\u0103 imagina\u0163ia are aceea\u015fi ra\u0163iune de existen\u0163\u0103 ca \u015fi realitatea \u015fi \u00ee\u015fi exprim\u0103 \u00eencrederea c\u0103 sentimentele nobile \u00eentotdeauna vor c\u00e2\u015ftiga \u00een defavoarea celor rele. Este un idealist melancolic. A citi \u00eenseamn\u0103 a pleca. F\u0103r\u0103 a fi sigur c\u0103 vrei s\u0103 te \u00eentorci. Un roman \u00eenconjurat de realul pus la distan\u0163\u0103, fantasmatic, devenit fabulatoriu. Un cuplu de etnologi dispare \u00eentr-un accident de avion \u00een 1996. \u00cen urma lor, patru orfani \u00eentr-un imobil unde se \u00eencruci\u015feaz\u0103 cu patru celibatari, prieteni ai p\u0103rin\u0163ilor lor, care-i au \u00een grij\u0103. Luca, Talbeau, Valentine \u015fi Bichot sunt tutori pentru Marie-Cont\u00e9, Armand, Rose et Eliane. Fiecare nume de personaj e pretext pentru o mic\u0103 povestire vioaie \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, foarte romanesc\u0103. Suntem \u00een mijlocul fabulei, f\u0103r\u0103 de care numele de roman nu ar avea niciodat\u0103 un sens. Chapuis este un scriitor veritabil. Este un mo\u015ftenitor, un fabulist care poveste\u015fte \u00eentr-o limb\u0103 impecabil\u0103, descriptiv\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 efecte grandilocvente o istorie a patru c\u0103ut\u0103ri, fiecare referitoare la c\u00e2te un obiect exotic disp\u0103rut, metafor\u0103 elegant\u0103 a identit\u0103\u0163ii p\u0103rin\u0163ilor pierdu\u0163i \u00een valuri, pe care copiii o recuceresc de-a lungul paginilor. Lumea este un teren de joac\u0103, s\u0103rim de la Paris oriunde e posibil: la Cap Ferret, \u00een Elve\u0163ia, \u00een Olanda, \u00een de\u015fertul tuareag \u015fi \u00een Japonia. Este locul visului \u2013 marea cu valurile, natura, locuitorii, hrana, raporturile umane toate sunt clare \u015fi frumoase. Literaritatea textului str\u0103luce\u015fte, se eviden\u0163iaz\u0103. Se pot sesiza trimiteri la mo\u015ftenirea stendhalian\u0103, \u00een tratamentul delicat \u015fi fantast al spa\u0163ialit\u0103\u0163ii, chiar \u015fi la vechiul Paul Scarron, ascult\u00e2nd timpul etal\u00e2ndu-se \u00een povestirile \u00een ram\u0103 spuse de personaje a\u015fezate care beau cele mai bune vinuri din lume, c\u0103rora le place tot at\u00e2t de mult s\u0103 m\u0103n\u00e2nce \u015fi s\u0103 iubeasc\u0103, s\u0103 r\u00e2d\u0103 \u015fi s\u0103-\u015fi aminteasc\u0103. Nimic nu e prea pu\u0163in \u00een acest roman al lui Bernard Chapuis, bucuria vie\u0163ii este deplin\u0103, respira\u0163iile sunt largi \u015fi nu se rateaz\u0103 vreun aspect fericit al existen\u0163ei. Excursiile \u00een jurul lumii nu sunt puse \u00een pericol din ra\u0163iuni financiare, trenurile nu \u00eent\u00e2rzie, apusurile sunt magnifice, \u00eent\u00e2lnirile nu sunt niciodat\u0103 am\u00e2nate, \u00eengrijorarea nu exist\u0103. Cititorul este recunosc\u0103tor c\u0103 i se furnizeaz\u0103 cea mai bun\u0103 literatur\u0103 despre fericire \u015fi \u00ee\u015fi va reaminti cu acest prilej ce \u00eenseamn\u0103 arta romanului \u015fi cum trebuie ea privit\u0103 cu gra\u0163ie \u015fi umilin\u0163\u0103.<br \/>\nRelu\u00e2nd asemenea aprecieri eclatante \u015fi aproape lipsite de beneficiul \u00eendoielii, mai c\u0103-mi vine s\u0103 pl\u00e2ng c\u0103 nu am acces ne\u00eengr\u0103dit mai repede la o asemenea capodoper\u0103 de roman. Jura\u0163ii de la Deux Magots pare c\u0103 nu au avut \u00eencotro dec\u00e2t s\u0103 se supun\u0103 geniului chapuist lumin\u00e2ndu-i str\u0103lucitor. \u201eA-l citi pe Chapuis seam\u0103n\u0103 cu o delicioas\u0103 vizit\u0103 \u00eentr-un muzeu al micilor bucurii evaporate\u201d, declar\u0103 Jean-Luc Douin \u015fi ne trimite \u00een materie de nara\u0163iune \u015fi imagina\u0163ie la \u201eVoyage d\u2019Urien\u201d de Andr\u00e9 Gide, \u201eUn roi sans divertissement\u201d de Jean Giono, la Chateaubriand, Montherlant, Durrell \u015fi la scriitorii maritimii, de felul lui Joseph Conrad sau Herman Melville. Cu asemenea \u201emodele\u201d, poate \u015fi altele \u00eenc\u0103, cu asemenea originalitate (despre asta nimeni nu sufl\u0103 o vorb\u0103!) ne putem \u00eentoarce la vorbele lui Etienne de Montety din 2008: \u201ePremiile, ast\u0103zi, \u00een loc s\u0103 impun\u0103 autorii, r\u0103spl\u0103tesc mai degrab\u0103 v\u00e2nz\u0103rile\u201d. \u015ei chiar le augmenteaz\u0103, am putea spune, f\u0103r\u0103 s\u0103 gre\u015fim. Ca exemplu de final, amintesc numai de \u201eTrois femmes puissantes\u201d de Marie NDiaye, Goncourt 2009, care, la data atribuirii premiului se v\u00e2nduse deja \u00een 140.000 de exemplare\u2026 QED, monsieur de Montety!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Virgil DIACONU Nici mor\u0163ii nu mai sunt ce au fost sau \u201eFetu\u015fi palizi de c\u0103prioar\u0103 suspinau ofili\u0163i \u00een medalioane.\u201d Horia<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22095"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22095"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22095\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22096,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22095\/revisions\/22096"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22095"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22095"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22095"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}