{"id":22091,"date":"2023-10-31T23:32:31","date_gmt":"2023-10-31T20:32:31","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22091"},"modified":"2023-10-31T23:32:31","modified_gmt":"2023-10-31T20:32:31","slug":"spatii-culturale-nr-9-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22091","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 9 (9)"},"content":{"rendered":"

Mariana Vicky V\u00e2rtosu<\/strong><\/p>\n

PORTRET DE SCRIITOR<\/strong><\/p>\n

\u00cemi asum toate riscurile \u015fi \u00eencerc s\u0103 schi\u0163ez \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri un portret de scriitor, despre care, din p\u0103cate, nu se \u015ftie, pe plan na\u0163ional, mare lucru. Sau, at\u00e2t c\u00e2t ar merita s\u0103 se \u015ftie. Gheorghe Andrei Neagu este un principe moldav, membru al Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia, n\u0103scut la Trife\u015ftii de Neam\u0163. Proasp\u0103t Cet\u0103\u0163ean de Onoare al locului natal, este pre\u015fedinte al Asocia\u0163iei Culturale Duiliu Zamfirescu, moderator de cenaclu \u015fi fondatorul revistei \u201cOglinda Literar\u0103\u201d (revist\u0103, cu un num\u0103r impresionant de cititori). De men\u0163ionat faptul c\u0103 acest cenaclu func\u0163ioneaz\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eentrerupere de mai bine de \u015fapte ani. De\u015fi \u00eent\u00e2lnirile de lectur\u0103 s-au desf\u0103\u015furat \u00een cele mai ciudate loca\u0163ii, ele, \u00eent\u00e2lnirile, nu s-au \u00eentrerupt niciodat\u0103, pl\u0103cerea \u015fi bucuria revederii fiind de fiecare dat\u0103 la cele mai \u00eenalte cote (actualmente, dup\u0103 holul Teatrului \u201cGheorghe Pastia\u201d, cenaclul literar este g\u0103zduit de Sinagog\u0103, prin amabilitatea dlui Mircea Rond). Pasionat de istorie, scriitorul Gheorghe Andrei Neagu a semnat un roman, \u201cTARANTULA\u201d, unde trateaz\u0103 aceast\u0103 tem\u0103 (volum reeditat \u00een 2004 cu sprijinul Ministerului Culturii \u015fi Cultelor). O alt\u0103 carte la fel de important\u0103, \u201cliteratura de sertar\u201d – ce trateaz\u0103 subiectele prin prism\u0103 mitologic\u0103, din motive \u015ftiute – AESOPICE, face cinste autorului ei, la fel ca \u015fi \u201cMOARTEA \u015eOBOLANULUI\u201d ori \u201cARME \u015eI LOPE\u0162I\u201d. Amintesc, de,asemenea, proza sapien\u0163ial\u0103 a autorului, \u201cTEMPLUL IUBIRII\u201d, roman de mare rafinament artistic. Autorul se respect\u0103, \u00ee\u015fi respect\u0103 cititorul \u015fi…critica. Abordeaz\u0103 teme majore, trat\u00e2ndu-le cu aten\u0163ia cuvenit\u0103. Mi-ar fi greau s\u0103 amintesc toate lucr\u0103rile autorului, ar fi imposibil. Nu pot s\u0103 trec cu vederea o latur\u0103 mai pu\u0163in cunoscut\u0103, aceea de poet. \u00cen \u201cAntologia de poezie\/2008\u201d, autorul este prezent cu poezie. Demonstr\u00e2nd c\u0103 p\u0103rerile exprimate \u00een cenaclu despre poezie \u015fi poe\u0163i sunt \u00een cuno\u015ftin\u0163\u0103 de cauz\u0103, Gheorghe Andrei Neagu este semnatarul unor apari\u0163ii editoriale colective (\u00eenc\u0103 \u00eenainte de \u201989), iar, mai recent, alc\u0103tuieste cuprinsul semn\u0103turilor din antologiile \u201cAl Evei trup de fum\u201d, \u201cO Antologie\u201d, \u201cScrieri Alese\u201d, \u201cEsen\u0163iale\u201d etc. Nu pot s\u0103 trec sub t\u0103cere volumul cel mai drag mie, volumul de proz\u0103 scurt\u0103, \u201cMoartea \u015fobolanului\u201d, tradus \u00een limba francez\u0103 \u015fi prezentat la T\u00e2rgul de carte de la Geneva (\u201cLa mort du grand rat\u201d). Nu pot s\u0103 nu citez un fragment de literatur\u0103 adev\u0103rat\u0103, demn de antologii respectabile: \u201dIarna fusese u\u015foar\u0103. Petice de ghea\u0163\u0103. Petice de z\u0103pad\u0103. Cr\u00e2mpeie de alb pe negru. Apoi soarele. Vesel, proasp\u0103t, gata s\u0103 se intreac\u0103 pe sine \u00een l\u0103comie. \u015ei petele fug. Sau nu, nu fug. Sunt sorbite de razele soarelui. \u015ei negrul se-ntinde. \u00cen ramuri, \u00een tulpini \u015fi-n mugurii ce nu s-au desf\u0103cut \u00eenc\u0103. Apoi lumina. \u015ei mugurii \u00eenflorind \u00eentr-o noapte ad\u00e2nc\u0103 str\u0103lucesc izvoarele. Apoi gonesc spre tainice chem\u0103ri\u201d. Poate nu-i cel mai bun fragment, cel mai ilustrativ, dar simplitatea exprim\u0103rii, poetica, spun multe. N-are sens s\u0103 vorbesc despre zecile de prieteni. N-are rost s\u0103 vorbesc despre zecile de ac\u0163iuni \u00een care este implicat. N-are rost s\u0103 vorbesc despre proiectele sale. Un singur lucru \u0163in s\u0103 subliniez: Gheorghe Andrei Neagu a pus bazele unei \u015ecoli de literatur\u0103 \u00een Vrancea, \u015fcoal\u0103 ce are \u2018\u2019absolven\u0163ii\u2019\u2019 s\u0103i, cursan\u0163ii s\u0103i, ucenicii s\u0103i. \u015ei, c\u00e2nd spun absolven\u0163i, \u00eemi permit s\u0103 numesc cel pu\u0163in cinci-\u015fase scriitori care au fost primi\u0163i (\u015fi recunoscu\u0163i) \u00een Uniunea Scriitorilor; c\u00e2nd spun cursan\u0163i, m\u0103 refer la cei ce vin frecvent la cenaclu; iar c\u00e2nd spun ucenici, m\u0103 refer la tinerii pasiona\u0163i de literatur\u0103, gata s\u0103 accepte \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile maestrului lor. C\u0103ci \u00een aceast\u0103 calitate exceleaz\u0103 Gheorghe Andrei Neagu. \u00cen acest rol va fi memorat mai mult dec\u00e2t \u00een acela de scriitor. Nu \u015ftiu c\u00e2t de limpede m-am exprimat, dar Gheorghe Andrei Neagu este un nume ce-\u015fi merit\u0103 din plin, RENUME!<\/p>\n


\nDiana VRABIE<\/strong>
\n\"\"

LITERATURA PENTRU COPII
\n\u00ceNTRE PREJUDEC\u0102\u0162I \u015eI CERTITUDINI<\/strong><\/p>\n

Variat\u0103 ca specii \u015fi obiective, literatura pentru copii \u00ee\u015fi proclam\u0103 cu dificultate dreptul la existen\u0163\u0103, \u00eenfrunt\u00e2nd prejudec\u0103\u0163i de tipul celor care o situeaz\u0103 la frontierele marii literaturi, declar\u00e2nd-o drept o perpetu\u0103 Cenu\u015f\u0103reas\u0103 blocat\u0103 \u00een condi\u0163ia sa umil\u0103. Inexplicabil\u0103 r\u0103m\u00e2ne precaritatea literaturii rom\u00e2ne pentru copii, \u00een timp ce culturile robuste manifest\u0103 un interes tot mai sporit fa\u0163\u0103 de acest compartiment literar. Abandonat\u0103 \u00een mare m\u0103sur\u0103 de institu\u0163iile abilitate \u00een promovarea \u015fi \u00een popularizarea sa, literatura pentru copii las\u0103 indiferent\u0103, din p\u0103cate, \u015fi lumea cultural\u0103, prea pu\u0163in interesat\u0103 \u00een a-i remarca meritele notorii \u00een formarea gustului pentru lectur\u0103 al celor mici. Tentativele de \u201erecuperare\u201d a genului s\u00eent sporadice \u015fi, \u00een general, ignorate. Este de ne\u00een\u0163eles dezinteresarea criticii, a istoriei li\u00acterare fa\u0163\u0103 de acest gen de crea\u0163ie, a c\u0103rui menire nu este doar func\u0163ional\u0103, ci \u015fi estetic\u0103, frumosul fiind o condi\u0163ie sine qua non \u015fi pentru literatura \u00een chestiune. \u00cen cea mai recent\u0103 istorie critic\u0103 a literaturii rom\u00e2ne, apar\u0163in\u00e2nd reputatului critic \u015fi istoric literar, Nicolae Manolescu, domeniului literaturii pentru copii \u00eei este rezervat o pagin\u0103 (!) din cele 1526 pe care le con\u0163ine masivul volum.
\n\u00cen lupta cu prejudec\u0103\u0163ile ce o arunc\u0103 la periferia crea\u0163iei artistice, sfera literaturii pentru copii dovede\u015fte faptul c\u0103 ea constituie unul din prestigioasele compartimente ale literaturii, \u00eenglob\u00e2nd opere valoroase care au intrat demult \u00een circuitul universal. \u00cen acest sens, trebuie spulberat\u0103 legenda creat\u0103 \u00een trecut asupra \u201egenului minor\u201d care ar fi crea\u0163ia literar\u0103 pentru copii. Copiii sunt minori, dar cartea scris\u0103 pentru ei trebuie s\u0103 \u00eentruneasc\u0103 condi\u0163iile majore ale m\u0103iestriei artistice, c\u0103ci numai atunci ea \u00ee\u015fi va \u00eendeplini rolul pentru care a fost creat\u0103. Este cel pu\u0163in ciudat ca literatura universului mirific al v\u00e2rstei noastre dint\u00e2i s\u0103 fie tratat\u0103 ca o rud\u0103 s\u0103rac\u0103 a literaturii \u201emature\u201d (ca \u015fi cum ar exista \u015fi una \u201eimatur\u0103\u201d, afar\u0103 de c\u0103r\u0163ile minore).
\n\u00cen pofida tuturor prejudec\u0103\u0163ilor, literatura pentru copii exist\u0103, a\u015fa cum exist\u0103 muzic\u0103 pentru copii, pictur\u0103 \u015fi, mai ales, grafic\u0103 adresat\u0103 copiilor. Dar literatura de acest gen exist\u0103 \u00eent\u00e2i ca literatur\u0103 \u015fi abia pe urm\u0103 pentru copii \u015fi tineret. Ea nu poate fi creat\u0103 \u0163in\u00e2nd seama de a\u015fa-zisele adecv\u0103ri la \u201eun timbru de limbaj\u201d propriu v\u00e2rstelor \u015fcolare p\u00e2n\u0103 la adolescen\u0163\u0103. Reu\u015fita unei astfel de c\u0103r\u0163i \u0163ine de talentul \u015fi de m\u0103iestria scriitorului. O carte bun\u0103 pentru copii, este una bun\u0103 pentru toate v\u00e2rstele, \u00eentruc\u00e2t literatura ca art\u0103 se situeaz\u0103 dincolo de genera\u0163ii \u015fi v\u00e2rste.
\nEste adev\u0103rat c\u0103 orice \u00eentreprindere de explicare a domeniului literaturii pentru copii este extrem de aventuroas\u0103, de aceea o eventual\u0103 analiz\u0103 care \u015fi-ar \u00eemplini dezideratele, indiferent de dificult\u0103\u0163ile existente, ar trebui s\u0103 dezvolte un demers ipotetic \u015fi explicativ, din care s\u0103 rezulte o definire, o caracterizare \u015fi o ilustrare exemplar\u0103 a literaturii pentru copii. Ceea ce este binevenit \u015fi util constituie, a\u015fadar, nu at\u00e2t discu\u0163ia asupra identit\u0103\u0163ii \u015fi semnalmentelor acestei literaturi, c\u00e2t asupra modalit\u0103\u0163ilor sale de lucru, \u015fanselor sale de a-\u015fi spori \u015fi ad\u00e2nci influen\u0163a. Cu alte cuvinte, de a examina literatura pentru copii nu \u00een anato\u00acmia, ci \u00een fiziologia sa ca fapt estetic \u015fi educativ esen\u0163ial, ca latur\u0103 \u015fi instrument de formare a omului.
\nPornind de la statutul controversat al acestei domeniu trebuie men\u0163ionat \u015fi faptul c\u0103 teritoriul literaturii pentru copii este fie dilatat p\u00e2n\u0103 la dispari\u0163ia grani\u0163elor fa\u0163\u0103 de alte domenii ale cunoa\u015fterii, fie \u00eei este contestat\u0103 \u00eens\u0103\u015fi existen\u0163a sa \u00een raport cu alte genuri literare. O confuzie frecvent\u0103 vizeaz\u0103 atribuirea la t\u0103r\u00e2mul literaturii pentru copii a crea\u0163iilor inspirate exclusiv din lumea copiilor. Or, literatura pentru copii nu presupune cu prec\u0103dere lucr\u0103ri inspirate din universul copiilor. Exist\u0103 o literatur\u0103 \u201epreferat\u0103\u201d de copii \u015fi tineret, \u00eens\u0103 nu este obligatoriu s\u0103 fie inspirat\u0103 din universul lor. Aceasta nu exclude existen\u0163a unei literaturi v\u0103dit inspirat\u0103 din universul v\u00e2rstei fragede, care creeaz\u0103 o atmosfer\u0103 \u201einfantil-juvenil\u0103\u201d. Aici sentimentele etice s\u00eent mai accentuate, iar \u00een plan estetic \u015fi moral, aceast\u0103 literatur\u0103 are un caracter formativ. O astfel de literatur\u0103 e citit\u0103 cu pl\u0103cere \u015fi de adul\u0163i, care, la o anumit\u0103 v\u00e2rst\u0103, t\u00e2njesc dup\u0103 \u201erecrea\u0163ia mare\u201d. \u00cen aceea\u015fi ordine de idei, trebuie men\u0163ionat c\u0103 exist\u0103 unele opere care numai \u00een aparen\u0163\u0103 s\u00eent \u201epentru\u201d copii, \u00een realitate ele fiind \u201edespre\u201d copii.
\nDe asemenea, pentru copii este valabil\u0103 aceea\u015fi tematic\u0103, ca \u015fi pentru maturi, cu o singur\u0103 condi\u0163ie: c\u0103r\u0163ile trebuie scrise pe \u00een\u0163elesul \u015fi gustul celor mici. Specificul de v\u00e2rst\u0103 al cititorului, posibilit\u0103\u0163ile lui de receptare impun un anumit grad de accesibilitate a textelor. Fire\u015fte, \u00eentr-un mod se va scrie pentru copiii de 3-5 ani, altfel pentru cei de la nivelul primar de instruire \u015fi altfel se va scrie pentru preadolescen\u0163i. Totodat\u0103, scriitorii de literatur\u0103 pentru copii nu trebuie s\u0103 fie \u00eencorseta\u0163i de nivelul de accesibilitate redus al micilor cititori. \u00cen aprecierea literaturii destinate copiilor, accesibilitatea nu constituie unicul criteriu, func\u0163ia artistic\u0103 \u015fi originalitatea fiind hot\u0103r\u00e2toare pentru \u00eens\u0103\u015fi existen\u0163a operei literare. Atunci c\u00e2nd scriu inspir\u00e2ndu-se din realitatea lumii celor mici, autorii trebuie s\u0103 aib\u0103 \u00een vedere nu nivelul de accesibilitate al copiilor, fatalmente redus \u2014 ci rea\u00aclizarea, c\u00e2t mai autentic posibil, a lumii lor spirituale. Literatura pentru copii, prin urmare, nu trebuie condi\u0163ionat\u0103 de puterea de accesibilitate a v\u00e2rstei lor fragede. Ea se impune a fi scris\u0103 la nivelul a ceea ce se cheam\u0103 art\u0103, \u015fi nu la cel al anilor pu\u0163ini ai copiilor. Tocmai aici st\u0103 miezul confuziei, c\u00e2nd vorbim despre literatura pentru copii, mai ales despre cea \u201edes\u00actinat\u0103\u201d copiilor. Fiindc\u0103, s\u00eent luate drept literatur\u0103 \u2014 ben\u00aczile desenate, c\u0103r\u0163ile de colorat sau cu text pu\u0163in. Aces\u00actea s\u00eent \u00eens\u0103, cel mult \u201eliteratur\u0103 de consum\u201d, un fel de prelungire a juc\u0103riilor \u00een plan spiritual.
\nIgnor\u00e2nd prejudec\u0103\u0163ile ce subestimeaz\u0103 sfera literaturii pentru copii, vom sus\u0163ine c\u0103 literatura, \u00een general, \u015fi literatura pentru copii, \u00een special, constituie o form\u0103 de cunoa\u015ftere prin intermediul imaginii artistice, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00een orice \u00eemprejur\u0103ri o form\u0103 a artei, or arta este unic\u0103 \u015fi universal\u0103.<\/p>\n


\nMihaela Eunice TAMA\u015e<\/strong><\/p>\n

BIRUITORUL \u00ceNVINS
\nUn periplu hermeneutic ludic \u00een universul poemului ciclic \u201eC\u00e2ntecul omului\u201d
\n de N. Davidescu<\/strong><\/p>\n

Cuvintele pe care le folosim con\u0163in informa\u0163ii mult mai multe \u015fi o \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 emo\u0163ional\u0103 mult mai dens\u0103 dec\u00e2t cele de care dispunem noi \u00een mod con\u015ftient; ele multiplic\u0103 ecoul. Sensul este func\u0163ie de antecedentul social-istoric \u015fi de reac\u0163ia participativ\u0103.
\n\t\tGeorge Steiner, Dup\u0103 Babel,
\n Editura Univers, Bucure\u015fti,1983, p. 563<\/p>\n

\u00cen accep\u0163ia lui Val\u00e9ry, termenul poesis \u00eencepe s\u0103 desemneze, pe l\u00e2ng\u0103 actul propriu-zis al facerii, \u015fi \u201eprocesul prin care receptorul devine participant la crea\u0163ia operei\u201d.<\/p>\n

Marius Ghica, Geneza operei literare. Repere spre o poietic\u0103, Editura Paralela 45, Pite\u015fti, 2008, p. 11<\/p>\n

Suntem pe deplin con\u015ftien\u0163i de handicapul pe care l-ar putea impune cititorilor lucr\u0103rii de fa\u0163\u0103 prezen\u0163a mai mult dec\u00e2t \u201ediscret\u0103\u201d a numelui \u015fi a operei poetice a lui N. Davidescu \u00een universul de azi al literelor rom\u00e2ne\u015fti. De\u015fi suntem implica\u0163i \u00eentr-o investiga\u0163ie mai ampl\u0103 de analiz\u0103, \u00een\u0163elegere \u015fi, eventual, reconsiderarea \u00eentr-o viziune actualizat\u0103 a operei acestui poet, scriitor \u015fi critic rom\u00e2n din prima jum\u0103tate a secolului trecut, obiectivul prezentului articol dep\u0103\u015fe\u015fte \u015fi nu se ancoreaz\u0103 dec\u00e2t \u00een mod contingent \u015fi relativ limitat \u00een tematica amintit\u0103. Cu toate acestea, pentru urm\u0103rirea \u00een cuno\u015ftin\u0163\u0103 de cauz\u0103 a periplului hermeneutic la care \u00eei invit\u0103m pe cititori, \u00een lucrare se prezint\u0103 \u015fi acele informa\u0163ii de istorie literar\u0103 care definesc poezia lui N. Davidescu \u00een contextul \u015fi inten\u0163ia cu care am \u00eentreprins demersul nostru.<\/p>\n

* * *
\n\t\u00cen m\u0103sura \u00een care este cunoscut \u015fi apreciat ca poet, N. Davidescu este asociat de regul\u0103 curentului \u201esimbolismului rom\u00e2nesc\u201d din primele dou\u0103 decenii ale secolului trecut \u015fi s-a bucurat de aprecieri adeseori \u015fi documentat favorabile din partea criticii literare a timpului s\u0103u \u015fi al nostru. Astfel, dup\u0103 anul 1968, c\u00e2nd, dup\u0103 o perioad\u0103 de black-out de peste dou\u0103 decenii, numele lui a \u00eencetat s\u0103 mai fie tabu, nu a existat practic lucrare sistematic\u0103 dedicat\u0103 fenomenului simbolismului rom\u00e2nesc (studii critice \u015fi\/sau antologii) care s\u0103 nu con\u0163in\u0103 referiri la sau s\u0103 nu con\u0163in\u0103 poezii \u201esimboliste\u201d de-ale lui N. Davidescu. Aceast\u0103 \u201erecuperare\u201d este de regul\u0103 asociat\u0103 \u015fi cu faptul c\u0103 poetul \u00eensu\u015fi a fost \u015fi un str\u0103lucit critic literar \u015fi promotor teoretic al fenomenului simbolist din literatura rom\u00e2n\u0103 (a se vedea Ion B\u0103lu [2], Lidia Bote [3] \u015fi [4], G. C\u0103linescu, [5], Margareta Feraru [10] \u015fi [11], E. Lovinescu [17], N. Manolescu [18]-[21], D. Micu [23], R. Zafiu [25], I. Rotaru [27] \u015fi [28], M. Scarlat [29]-[31], V. Streinu [33] \u015fi I. \u015eiugariu [34]). Se poate spune astfel c\u0103 locul \u015fi rolul lui N. Davidescu \u00een capitolul referitor la perioada simbolist\u0103 a istoriei literaturii rom\u00e2ne sunt \u00een prezent bine stabilite, \u201eclimatul poetic simbolist\u201d rom\u00e2nesc incluz\u00e2ndu-l f\u0103r\u0103 contesta\u0163ii, de\u015fi nu-i atribuie unul din locurile de frunte \u00een ierarhia valorilor poetice corespunz\u0103toare.
\n\tMarele pariu declarat al poetului N. Davidescu, cu sine \u00eensu\u015fi, cu contemporanii s\u0103i \u015fi, mai ales, cu literatura rom\u00e2n\u0103, a fost \u00eens\u0103 poemul ciclic C\u00e2ntecul omului, oper\u0103 literar\u0103 vast\u0103, de factur\u0103 predominant parnasian\u0103 \u015fi clasicist\u0103. Construit dup\u0103 un plan riguros (asupra c\u0103ruia vom mai reveni), poemul s-a desf\u0103\u015furat \u201esimfonic\u201d (apud [11], p. XI), \u00een \u015fase volume, elaborate \u015fi publicate \u00eentr-un r\u0103stimp de 17 ani, dup\u0103 cum urmeaz\u0103: Iudeea, Editura Ramuri, Craiova, 1927; Hellada, Editura Funda\u0163iei Regale pentru Literatur\u0103 \u015fi Art\u0103, Bucure\u015fti, 1935; Roma, Editura pentru Literatur\u0103 \u015fi Art\u0103 \u201eRegele Carol II\u201d, Bucure\u015fti, 1936; Evul Mediu, Editura Funda\u0163iei Regale pentru Literatur\u0103 \u015fi Art\u0103, Bucure\u015fti, 1937; Rena\u015fterea, Editura Funda\u0163iei Regale pentru Literatur\u0103 \u015fi Art\u0103, Bucure\u015fti, 1942 \u015fi \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103, Editura Funda\u0163iei Regale pentru Literatur\u0103 \u015fi Art\u0103, Bucure\u015fti, 1944. Volumele constitutive ca \u015fi poemul ciclic \u00een ansamblul s\u0103u s-au bucurat consecutiv de aten\u0163ia celor mai remarcabili critici \u015fi litera\u0163i ai vremii, printre care sunt de men\u0163ionat Perpessicius, E. Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, Ion Vinea, \u015fi \u2013 ulterior acestora \u2013 G. C\u0103linescu, reac\u0163iile st\u00e2rnite fiind de regul\u0103 relativ re\u0163inute, cu excep\u0163ia lui Perpessicius care a apreciat favorabil demersul lui N. Davidescu p\u00e2n\u0103 la ultimul volum, c\u00e2nd a supus \u00eentreaga construc\u0163ie a poemului unui examen sever.
\n\tConform procedeului uzitat de N. Davidescu, o bun\u0103 parte \u2013 dac\u0103 nu majoritatea – poeziilor din cadrul fiec\u0103rui volum-poem au fost publicate \u00een prealabil \u00een revistele literare ale vremii, iar la editarea volumelor erau adeseori supuse unor revizuiri de detaliu, de \u201e\u015flefuire\u201d. Acest mod de a proceda, specific lui N. Davidescu, \u00eendrept\u0103\u0163e\u015fte opinia c\u0103 o ipotetic\u0103 reeditare antum\u0103, sub controlul s\u0103u, a poemului ciclic ar fi adus un plus de calitate lucr\u0103rii.
\n\t\u00cen leg\u0103tur\u0103 cu geneza acestei opere literare monumentale, N. Davidescu m\u0103rturisea (a se vedea [9], p. 86 \u015fi urm., [11], p. XI \u015fi [34], p. 42): \u201eC\u00e2ntecul omului r\u0103spundea firi mele vagabonde, at\u00e2t \u00een timp c\u00e2t \u015fi \u00een spa\u0163iu, de o parte, iar de alt\u0103 parte felului meu de a vedea lucrurile \u00een vaste construc\u0163ii inginere\u015fti \u015fi de a m\u0103 mi\u015fca pe planuri arhitecturale. [\u2026] Am visat acest poem construit ca o catedral\u0103 gotic\u0103, \u00een care armonia masiv\u0103 a arhitecturii alc\u0103tuit\u0103 din bol\u0163i uria\u015fe, din coloane de sprijin, \u015fi din \u201efl\u00e8che\u201d \u00eenaripat\u0103 sub form\u0103 de s\u0103geat\u0103 spre cer s\u0103 se \u00eempleteasc\u0103 armonios cu fantezia de arabesc a detaliilor care \u00eempodobesc pe fiecare \u00een parte din massele construc\u0163iei. Dup\u0103 ideea ansamblului care era \u201eC\u00e2ntecul omului\u201d, urma imediat \u015fi ornamentul ei, aceea a celor \u015fase volume pentru ca, apoi, detaliile ca \u015fi volumele, de sine st\u0103t\u0103toare \u015fi totu\u015fi complementare unul altuia s\u0103 fie c\u0103utate \u00een fiecare poezie \u00een parte. Stilul sobru pe care l-am voit pentru fiecare din aceste poeme pleac\u0103 din dorin\u0163a de a nu fi prea \u00eenc\u0103rcat ansamblul gigantic al celor aproape \u015fase sute de buc\u0103\u0163i, iar de alt\u0103 parte, din concluzia c\u0103 nici un poem de propor\u0163iile acestea, din c\u00e2te cunosc, nu se exprim\u0103 n imagini \u00eenseriate. \u201eDivina Comedia\u201d ca \u015fi \u201eParadisul Pierdut\u201d, Omer ca \u015fi Virgiliu, vorbesc sobru, direct, iar imaginea este \u00eens\u0103\u015fi tema \u015fi riguroasa prezentare a faptului simbolic \u015fi sintetic, \u015fi at\u00e2ta tot. [\u2026] Richard Wagner vorbe\u015fte de un Gesamtkunstwerk, un fel de art\u0103 integral\u0103, care s\u0103 sintetizeze \u00eentr-o crea\u0163ie unic\u0103 sfor\u0163\u0103rile \u015fi efectele mai multor forme de art\u0103 \u00eempletite armonic. Am urm\u0103rit ceva analog, \u00een care formele deosebite de art\u0103 erau \u00eentocmite cu subsecven\u0163ele fa\u0163\u0103 de ansamblul aceleia\u015fi construc\u0163ii care se limita la poezie \u015fi, \u00een sensul acesta, \u00eencepea s\u0103 m\u0103 pasioneze arhitectura. [\u2026] Arhitectura m\u0103 pasiona pentru c\u0103 g\u0103seam \u00een ea jocul fanteziei mele, mai ales cea gotic\u0103, deopotriv\u0103 linia majestoas\u0103 \u015fi svelt\u0103 a verticalei, fantezia somptuoas\u0103 a grotescului \u00eempletit\u0103 pe aceea a divinului, be\u0163ia coloarei, mistica jocului de lumin\u0103 \u00een vitralii \u015fi varietatea f\u0103r\u0103 limite a aceluia\u015fi principiu unic de loca\u015f al lui Dumnezeu. […] De aici mi-a venit ideea de a \u00eentreprinde cercet\u0103ri \u00een acest sens \u015fi am plecat, prin 1911 sau 1912, prin Austria, Elve\u0163ia, Valea Rinului, Paris \u015fi Nordul Fran\u0163ei. Evident c\u0103 m-am oprit \u00een drum la K\u00f6ln \u015fi apoi la Strasbourg, la ale c\u0103ror monumente am c\u0103scat cu uimire ochii. [\u2026].
\n\t\u00cen pofida acestei separ\u0103ri programatice a eului empiric de eul poetic, cu caracter clasicist (\u015fi postmodernist!) \u015fi f\u0103cut\u0103 public\u0103 de fapt a posteriori, \u00een primul volum al poemului ciclic, Iudeea (1927), se resimt \u00eenc\u0103 puternic ecourile \u201esimbolismului\u201d din perioada ini\u0163ial\u0103 de crea\u0163ie a lui N. Davidescu, inclusiv prin prozodia verslibrist\u0103 adoptat\u0103. Faptul este explicabil dac\u0103 \u0163inem seama c\u0103 \u00een volum sunt incluse \u015fi unele poezii scrise \u015fi publicate de autor \u00eenainte de r\u0103zboi. Pe m\u0103sura ridic\u0103rii \u201econstruc\u0163iei\u201d poemelor (volumelor) ulterioare, \u00een ipostaza lui de \u201earhitect modern al propriei sale lumi\u201d, cum se definea el \u00eensu\u015fi (apud [11], p. XI), N. Davidescu a \u00eenlocuit treptat imagina\u0163ia plastic\u0103 liric\u0103 \u00eenc\u0103 existent\u0103 \u00een Iudeea, cu m\u0103iestria elabor\u0103rii textuale \u015fi \u015flefuirii lucide a mijloacelor prozodice specifice clasicismului \u015fi parnasianismului. Prelu\u00e2nd de la simbolism refuzul inspira\u0163iei spontane, n\u0103valnice, el a exacerbat \u00een versurile-ornament ale \u201ecatedralei\u201d sale domina\u0163ia intelectului \u015fi a ra\u0163iunii, sobrietatea, spiritul moralizator \u015fi rafinamentul prozodic. Din p\u0103cate, a\u015fa cum aprecia Margareta Feraru \u00een lucrarea [11], p. XII, accentuarea laturii parnasiene a poemului, \u201esus\u0163inut\u0103 cu tenacitate de un poet cultivat, cerebral, preocupat de surse livre\u015fti\u201d a condus adeseori la jonglerii de inginerie textual\u0103 \u015fi reconstruc\u0163ii \u201ein vitro\u201d ce au devenit \u201einevitabil aride\u201d. Aceast\u0103 apreciere este pe deplin consonant\u0103 cu aceea a lui Ion \u015eiugariu (a se vedea [34], p. 43 \u015fi urm.), care consemna c\u0103 \u201dexpresia [rezultat\u0103 din aplicarea consecvent\u0103 a principiilor construc\u0163iei \u201ecatedralei\u201d] e direct\u0103 \u015fi comunicativ\u0103, poemul devenind tot mai mult epic \u015fi tot mai pu\u0163in liric\u201d (sublinierile ns.). Comunicarea imediat\u0103, lipsit\u0103 de lirism, a \u00eenceput s\u0103 fie exprimat\u0103 de poet printr-o tehnic\u0103 (versifica\u0163ie) adeseori surprinz\u0103toare, cu rime bogate, cu alitera\u0163ii frecvente \u015fi cu m\u0103suri metrice din cele mai variate, ce duceau cu g\u00e2ndul – folosind expresia lui \u015eiugariu -, \u201ela [\u2026] trubadurii francezi din secolul al XVI-lea, la poe\u0163ii parnasieni \u015fi la Victor Hugo (La l\u00e9gende des si\u00e8cles)\u201d.
\n\t\u00cencep\u00e2nd cu al doilea volum al ciclului, Hellada (1935), N. Davidescu a devenit pe deplin consecvent ideii temei, a atenuat \u00een mod semnificativ accentele lirice, pun\u00e2nd \u00een schimb accentul pe intelectualizarea sentimentelor. \u00centr-o cronic\u0103 publicat\u0103 \u00een Vremea, an. VIII, nr. 377, din 24 februarie, referitoare la acest volum (apud [11], pag. 700), Pompiliu Constantinescu scria: \u201eNic\u0103ieri poate nu este mai evident faptul c\u0103 d. N. Davidescu are o concep\u0163ie intelectualist\u0103 a artei, de o sever\u0103 disciplin\u0103 formal\u0103 \u015fi de o laborioas\u0103 aplica\u0163ie, ca \u00een poezie. [\u2026] D. Davidescu este un me\u015fte\u015fugar abil, un lucid constructor de poeme, \u00een strofe logic desf\u0103\u015furate. Emo\u0163ia liric\u0103, sugestia verbal\u0103 se sterilizeaz\u0103 \u00een lapidare sentin\u0163e, \u00een caracteriz\u0103ri intelectuale exacte, referitor la personagii mitologice sau din istoria \u015fi cultura elen\u0103. [\u2026] Cele mai multe exemple ne-ar duce astfel la concluzia u\u015for dezarmant\u0103 a unor subiecte corect versificate, a unui parnasianism care se satisface \u00een propria lui dexteritate formal\u0103. [\u2026] \u015ei nu este mai pu\u0163in adev\u0103rat c\u0103 adesea artistul a strecurat \u015fi un fior sau a \u00eenviat \u00eentr-un desen tremurat o figur\u0103 de o senza\u0163ie de senin\u0103tate, de echilibru interior, care trec \u015fi dincolo de simpla tehnic\u0103. Este mai drept s\u0103 remarc\u0103m acele poezii care nu-\u015fi pierd nimic din conturul lor expresiv, chiar dac\u0103 se face abstrac\u0163ie de integrarea lor \u00eentr-un ciclu tematic\u201d (sublinierile ns.).
\n\tReferindu-se la savanta art\u0103 a versifica\u0163iei din volumul Hellada, \u00een Revista Funda\u0163iilor Regale, an. II, nr. 4, aprilie 1935 (apud [11], pag. 706), Vladimir Streinu observa la r\u00e2ndul s\u0103u c\u0103 valoarea sonor\u0103 a cuvintelor, \u00een special, \u015fi universul sunetelor, \u00een general, formeaz\u0103 centre de iradia\u0163ie sugestiv\u0103, substituindu-se \u00eense\u015fi realit\u0103\u0163ilor pe care le numesc, precum \u015fi celorlalte motive de art\u0103. Tehnicii sunetelor de care dispune Davidescu, nu i se poate opune dec\u00e2t prozodia antic\u0103 de savante \u00eemperecheri ritmice. Poetul \u00eentreprinde pentru limba rom\u00e2n\u0103 un complex de versifica\u0163ie \u00een care rima decade din preten\u0163iile ei moderne, materialul verbal este silit a-\u015fi schimba func\u0163ia plastic\u0103 potrivit metrului antic iar efectul poetic se restr\u00e2nge la caden\u0163\u0103.
\n\tSe explic\u0103 astfel de ce un critic foarte sever \u015fi lucid, cum era Mihail Sebastian, putea s\u0103 conchid\u0103, \u00eentr-un articol despre acest volum \u00een Rampa, din 8 martie 1935 (apud [11], p. 703), c\u0103 \u201eHellada este \u015fi din alt punct de vedere o oper\u0103 de un excep\u0163ional interes. Ea constituie o complex\u0103 experien\u0163\u0103 poetic\u0103 de ordin tehnic. D. Davidescu nu e numai un poet: e \u015fi un me\u015fte\u015fugar\u201d (sublinierea ns.).
\n\tPoemul urm\u0103tor, Roma (1936), cuprinde – a\u015fa cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi \u00een cazul anterior -, poezii deja publicate \u00een Cuv\u00e2ntul liber, Adev\u0103rul literar \u015fi artistic, Ramuri, Revista Funda\u0163iilor Regale, Familia (v. [11], p. 715 \u015fi urm.) \u015fi continu\u0103 aceea\u015fi idee artistic\u0103 materializat\u0103 \u00een Hellada. Primirea din partea criticii a fost destul de re\u0163inut\u0103, dac\u0103 nu defavorabil\u0103, (a se vedea [12]). Articole elogioase au fost scrise doar de Perpessicius (a se vedea Opere, VII, Editura Minerva, Bucure\u015fti, 1975), Vladimir Streinu (\u00een Revista Funda\u0163iilor Regale, nr. 4, aprilie 1935) \u015fi Eugen Jebeleanu (\u00een Adev\u0103rul din 6 februarie). Este \u00eens\u0103 interesant de observat cum, chiar \u015fi \u00eentr-o evaluare a poemului care ar putea fi apreciat\u0103 aposteriori ca favorabil\u0103 (precum aceea din lucrarea [12], pag. 257-258), apar\u0163in\u00e2nd criticului Vladimir Streinu, este sesizat cu acuitate \u015fi totodat\u0103 exprimat cu pertinen\u0163\u0103 \u015fi deferen\u0163\u0103 un pericol capital ce p\u00e2nde\u015fte \u00eentreaga \u201econstruc\u0163ie\u201d a lui N. Davidescu (a se vedea [33], p. 42 \u015fi urm.): \u201eDe cum deschide cineva noua culegere de poeme despre care vorbesc azi, \u00ee\u015fi simte m\u00e2na \u00eentr-aceea sigur\u0103 a d-lui Davidescu, se vede condus nu \u00een t\u0103cerea misterioas\u0103 a col\u0163urilor de umbr\u0103 sau s\u0103lilor prielnice \u00eenchipuirii, ci \u00een lumina pl\u0103cut\u0103 inteligen\u0163ii [sic!], printre forme categorice, comentate pe larg de un adev\u0103rat conferen\u0163iar. Natura talentului d-lui Davidescu, de r\u0103celi aproape arheologice, i se poate deduce din chiar strofa care \u00eencheie Prefa\u0163a. Dup\u0103 o \u00eendrumare general\u0103 prin atmosfera de muzeu a Romei, poetul deslu\u015fe\u015fte astfel pe cititor:<\/p>\n

Caut\u0103-i glasul nu doar \u00een versul
\n\tScandat \u00een r\u00e2nduri,
\nCi \u015fi-n ad\u00e2ncuri proprii de g\u00e2nduri
\n\tLimpezi \u00een lupta cu universul.<\/p>\n

\u00cendemnul acesta, prin care arta formal\u0103 \u015fi c\u00e2ntecul sunt l\u0103sate pe planuri secundare, poezia \u2013 mai pe scurt \u2013 fiind a\u015fezat\u0103 \u00een unghere de curioas\u0103 modestie, merge deosebit de precis c\u0103tre categoria de cititori pentru care scrie exclusiv d. N. Davidescu. Acele \u201ead\u00e2ncuri proprii de g\u00e2nduri\u201d, cerute de poet \u00een vederea \u00een\u0163elegerii operei sale, pot exista numai \u00een capul oamenilor oarecum \u015fcoli\u0163i, al c\u0103rturarilor lumina\u0163i asupra culturii \u015fi civiliza\u0163iei romane prin studii anterioare, dar nicidecum nu pot fi ale celorlal\u0163i iubitori de frumos mult mai numero\u015fi, care ar fi crez\u00e2nd cumva c\u0103 arta poetic\u0103 este un fel de iarb\u0103 a fiarelor descuietoare a tuturor inimilor. Autorul Romei se adreseaz\u0103, a\u015fadar, unor colaboratori intelectuali \u015fi nu simplilor cititori, sau mai exact, cititorilor simpli. […] Analitic \u015fi descriptiv, volumul \u00eentreg pare din aceast\u0103 cauz\u0103 opera unui c\u0103rturar care ar fi prescurtat \u015fi adnotat \u00een versuri texte str\u0103vechi. […] \u00cencheindu-se aici, cronica de fa\u0163\u0103 ar fi cumplit de nedreapt\u0103. Asupra volumului d-lui Davidescu va trebui s\u0103 facem \u015fi c\u00e2teva judec\u0103\u0163i de alt ordin. \u015etim azi c\u0103 d-sa lucreaz\u0103 urcat pe schelele celei mai \u00eendr\u0103zne\u0163e construc\u0163ii mintale. Dup\u0103 Iudeea \u015fi Hellada, Roma adaug\u0103 partea ei de contribu\u0163ie la realizarea \u00een versuri a unei istorii a spiritului omenesc. Lauda ce se cuvine acestui eroism constructiv \u00eentrece desigur rezerva privind am\u0103nuntele lucr\u0103rii. Lipsa de adeziune a\u015fadar la aspectul analitic \u015fi descriptiv al volumului de azi trebuie \u00eencadrat\u0103 \u00een entuziasmul st\u00e2rnit de vastitatea planului. C\u0103ci \u00een definitiv operele arhitectonice nu exist\u0103 numai prin ornamente, dar \u015fi prin ziduri compacte de sprijin.
\n\tDespre poemul Evul Mediu (1937), au scris favorabil \u015eerban Cioculescu (\u00een Revista Funda\u0163iilor Regale, nr. 2, februarie 1937) \u015fi Perpessicius (\u00een Via\u0163a rom\u00e2neasc\u0103, nr. 12, 1937). O apreciere aparte a avut-o Ion \u015eiugariu \u00een Via\u0163a poeziei (o culegere de articole scrise de critic la rubrica M\u0103rturisiri literare din Revista Funda\u0163iilor Regale (v. [34], p. 324), care a identificat riscurile evolu\u0163iei demersului \u201earhitectural\u201d al lui N. Davidescu: \u201eF\u0103r\u0103 s\u0103 le fie inferior ca viziune \u015fi ca realizare, Evul Mediu este \u00eens\u0103 departe de a le \u00eentrece. [\u2026] Reprezentant al parnasianismului \u015fi al poeziei obiective, autorul versurilor [\u2026] este mai \u00eent\u00e2i de toate un intelectual \u015fi un perfect cunosc\u0103tor al culturii omene\u015fti de pretutindeni. Departe de a fi simbolist\u0103, dup\u0103 cum pare c\u0103 pretindea odat\u0103, poezia lui este un abil joc al imagina\u0163iei \u015fi al unei rutine perfecte, situ\u00e2ndu-se \u00een r\u00e2ndul crea\u0163iunilor de ordin pur mintal \u015fi ne reu\u015find s\u0103 treac\u0103 dec\u00e2t cu un singur picior \u00een at\u00e2t de vasta gr\u0103din\u0103 a sensibilit\u0103\u0163ii. [\u2026] F\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eencerce redarea unei epoci prin fixarea de tablouri caracteristice [\u2026], N. Davidescu recurge la mici episoade singuratice de inven\u0163ie pur\u0103 sau luate din istorie. M\u0103rturisesc c\u0103 procedeul este foarte bine ales, av\u00e2nd avantajul de a sugera specificul epocii \u00een care aceste buc\u0103\u0163i se plaseaz\u0103, f\u0103r\u0103 riscul unei falsific\u0103ri, dup\u0103 cum u\u015for s-ar putea \u00eent\u00e2mpla \u00eencerc\u00e2nd o ideologie comun\u0103, care s\u0103 lege toate buc\u0103\u0163ile \u00eentre ele, plas\u00e2ndu-le \u00een c\u00e2mpul unei viziuni unitare. (a se vedea \u015fi Decalogul, an. II, nr. 55, noiembrie 1937).
\n\tA\u015fa cum s-a amintit, volumul al cincilea al poemului ciclic, Rena\u015fterea, a ap\u0103rut \u00een Editura Funda\u0163iei Regale pentru Literatur\u0103 \u015fi Art\u0103, Bucure\u015fti, \u00een anul 1942, deci \u00een plin r\u0103zboi mondial. Apari\u0163ia volumului a trecut oarecum neremarcat\u0103 \u00een peisajul literar al timpului, dominat sever de evenimentele zbuciumate ale celui de-al doilea r\u0103zboi mondial, \u015fi aceasta nu numai din cauza contextului istoric dramatic, ci \u015fi, a\u015fa cum aprecia Margareta Feraru (v. [11], p. 733), \u201edin cauza interesului descresc\u00e2nd al criticii pentru ciclul C\u00e2ntecul omului\u201d. Astfel, chiar Perpessicius, unul dintre criticii p\u00e2n\u0103 atunci favorabil \u00een mod consecvent demersului cu ecouri hugoliene al lui N. Davidescu a scris doar dou\u0103 cronici de \u00eent\u00e2mpinare \u201eamabile\u201d. \u00cen acela\u015fi ton condescendent, de\u015fi cumva mai \u00een\u0163eleg\u0103tor, s-a exprimat \u015fi Ion \u015eiugariu \u00een Via\u0163a poeziei. Aprecierea acestuia din urm\u0103 merit\u0103 citat\u0103 (v. [34], p. 44), deoarece exprim\u0103 explicit opinia predominant\u0103 a criticii vremii din punctul de vedere men\u0163ionat: \u201eRena\u015fterea d-lui N. Davidescu, ca \u015fi Hellada, Roma \u015fi Evul Mediu (Iudeea mai pu\u0163in) cuprinde un num\u0103r de tablouri reprezentative, evoc\u0103ri de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u015fi figuri istorice, c\u00e2ntece scrise \u00een forma epocii respective, peisaje marine, gravuri \u00een cuvinte, canzonete etc. Deosebit de variate \u00een prezentarea lor tehnic\u0103, de la forma fix\u0103 a sonetului p\u00e2n\u0103 la ter\u0163inele lui Dante, fiecare av\u00e2nd un subiect propriu \u015fi o unitate de compozi\u0163ie caracteristic\u0103, ele formeaz\u0103 toate, luate \u00een valoarea lor de ansamblu, o fiin\u0163\u0103 unitar\u0103 \u015fi \u00eentreag\u0103, evocatoare a etapei istorice c\u00e2ntate de poet. [\u2026] Nu este totu\u015fi, o prezentare impersonal\u0103, o evocare de istoric blazat, chiar dac\u0103 pe alocuri stilul ar p\u0103rea uscat \u015fi sec\u0103tuit de seva l\u0103untric\u0103. [\u2026]. Unele dintre aceste poezii sunt at\u00e2t de p\u0103trunse de acest fior de intimitate melancolic\u0103 \u015fi blajin\u0103, c\u0103 ar putea foarte bine forma un volum aparte, f\u0103r\u0103 s\u0103 se simt\u0103 c\u0103 ar avea o leg\u0103tur\u0103 ferm\u0103 cu tema general\u0103 a c\u0103r\u0163ii.\u201d
\nP\u0103rerea exprimat\u0103 de Ion \u015eiugariu \u00een leg\u0103tur\u0103 cu existen\u0163a unor poezii \u201ece ar putea forma un volum aparte\u201d, de\u015fi submineaz\u0103 grav ansamblul \u201ecatedralei\u201d pe care N. Davidescu dorise s\u0103 o construiasc\u0103 prin poemele sale, \u00eei eviden\u0163iaz\u0103 totu\u015fi (de\u015fi cu oarece amabilitate de circumstan\u0163\u0103) \u015fi \u201eornamentele\u201d sau \u201evitraliile\u201d reu\u015fite, chiar dac\u0103 sub forma unor elemente disparate.
\n\tUltimul poem al ciclului, \u0162ara Rom\u00e2neasc\u0103 (1944), fost primit cu \u015fi mai mare reticen\u0163\u0103 de critica vremii \u015fi nu vom mai insista aici asupra lui.
\n\tO sistematizare a aprecierilor \u015fi discu\u0163iilor referitoare la C\u00e2ntecul omului eviden\u0163iaz\u0103 c\u0103 at\u00e2t criticii contemporani c\u00e2t \u015fi cei ulteriori dispari\u0163iei poetului au apreciat relativ favorabil cutezan\u0163a \u015fi perseveren\u0163a demersului \u201econstruirii catedralei gotice\u201d ca atare \u015fi totodat\u0103 au subliniat trecerea, pe m\u0103sura \u00eencheg\u0103rii construc\u0163iei, de la intelectualizarea liricii promovat\u0103 deja cu consecven\u0163\u0103 de poet \u00een perioada sa \u201esimbolist\u0103\u201d, la un parnasianism lipsit aparent de orice lirism. \u00cen acest sens, este de men\u0163ionat c\u0103 un element aproape comun al tuturor aprecierilor favorabile \u00eel constituie \u015fi identificarea unor virtu\u0163i prozodice de excep\u0163ie la numeroase din poeziile poemului ciclic. Astfel, Mihail Sebastian scria \u00een revista Rampa, an. XIX, nr. 5437, 28 februarie 1936 (apud [11], p. 691 \u015fi urm.): \u201e\u00cen lirica noastr\u0103 modern\u0103 aceast\u0103 \u00eentreprindere este unic\u0103. Nu cunosc nici \u00een literatura str\u0103in\u0103 din ultimele decenii un exemplu asem\u0103n\u0103tor. Poate c\u0103 ar trebui s\u0103 mergem p\u00e2n\u0103 la Sully Prudhomme \u015fi Hugo pentru a g\u0103si o poezie de acest tip. Este tipul de poezie \u201epe tem\u0103 dat\u0103\u201d. \u015ei \u00eenc\u0103 pentru Sully Prudhomme trebuie s\u0103 observ\u0103m c\u0103 marile sale poeme (La Justice \u015fi Le Bonheur, sublinierea ns.) pleac\u0103 de la o idee unitar\u0103 \u015fi simpl\u0103 – fericirea, justi\u0163ia – care limiteaz\u0103 destul de modest \u00eentinderea poemului (sublinierea ns.). C\u00e2t despre Hugo, el este prea furtunos liric (sublinierea ns.) pentru a nu dep\u0103\u015fi cadrele fixe ale \u201esubiectului\u201d. Iat\u0103 un accident care nu i se poate \u00eent\u00e2mpla d-lui Davidescu. D-sa este un scriitor m\u0103surat, iar opera \u00eei este perfect deliberat\u0103. Lucrarea la care s-a angajat nu-i rezerv\u0103 nici d-sale, nici nou\u0103, vreo surpriz\u0103. Ea cre\u015fte ascult\u0103toare \u015fi supus\u0103, complect lipsit\u0103 de ini\u0163iativ\u0103, a\u015fa cum cresc etajele unei construc\u0163ii odat\u0103 ce planul arhitectului a fost precizat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mariana Vicky V\u00e2rtosu PORTRET DE SCRIITOR \u00cemi asum toate riscurile \u015fi \u00eencerc s\u0103 schi\u0163ez \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri un portret de<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22091"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22091"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22091\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22092,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22091\/revisions\/22092"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22091"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22091"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22091"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}