{"id":22086,"date":"2023-10-31T01:32:01","date_gmt":"2023-10-30T22:32:01","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22086"},"modified":"2023-10-31T01:32:01","modified_gmt":"2023-10-30T22:32:01","slug":"spatii-culturale-nr-9-8","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22086","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 9 (8)"},"content":{"rendered":"

MIRCEA DINUTZ<\/strong>
\n\"\"

ACESTE GLOSE CRITICE DE MEDIA\u015e<\/strong><\/p>\n

P\u00e2n\u0103 la aceast\u0103 carte\uf02a, numele lui Ionel Popa mi-era cunoscut doar din colabor\u0103rile la \u201ePro Saeculum\u201d, cu texte mai mult dec\u00e2t onorabile \u015fi utile, de unde am dedus un \u00eendelung exerci\u0163iu critic al autorului. De pe coperta a IV-a mai aflu c\u0103 acesta a mai editat \u201eGlose blagiene\u201d, vol. I(2003) \u015fi vol. II (2005), \u201eScrisori despre Rebreanu\u201d (2006) \u015fi \u201eRecitiri din literatura rom\u00e2n\u0103\u201d, vol. I (2007) pe care \u2013 din p\u0103cate \u2013 nu le cunosc. Autorii care \u00eei re\u0163in aten\u0163ia, de aceast\u0103 dat\u0103, sunt M. Eminescu, G. C\u0103linescu, M. Preda, Victor Papilian, G. Co\u015fbuc, L. Rebreanu, I. Creang\u0103, O. Goga, T. Arghezi, dar \u2013 a\u015fa cum era de a\u015fteptat \u2013 L. Blaga, la mare cinste. Acesta din urm\u0103 este pus \u00een cump\u0103na asem\u0103n\u0103rilor \u015fi deosebirilor cu I. Creang\u0103 (\u00een \u201eefortul de redob\u00e2ndire a echilibrului interior\u201d) \u015fi T. Arghezi, ca autori de arte poetice, \u201eexpresii ale unor con\u015ftiin\u0163e \u015fi temperamente poetice complementare\u201d. L. Blaga beneficiaz\u0103 \u015fi de un studiu autonom: \u201eEcouri expresioniste \u00een lirica postum\u0103\u201d, menit s\u0103 completeze \u015fi s\u0103 nuan\u0163eze studiul lui Ovid S. Crohm\u0103lniceanu din 1971, \u201eLiteratura rom\u00e2n\u0103 \u015fi expresionismul\u201d, la capitolul consacrat acestuia. Impresia mea este c\u0103 Ionel Popa z\u0103bove\u015fte atent \u015fi perspicace pe (c\u00e2t) mai multe zone ale crea\u0163iei blagiene pentru ca \u2013 \u00een final \u2013 s\u0103 le \u00eenchege \u00eentr-un discurs critic coerent \u015fi conving\u0103tor. Cu excep\u0163ia lui Blaga (care \u00eel re\u0163ine \u00een acest tom pre\u0163 de aproximativ 30 de pagini), trebuie s\u0103 mai consemn\u0103m c\u0103 Marin Preda beneficiaz\u0103 de 33 de pagini, Victor Papilian de 42 de pagini (trei romane definitivate \u00een perioada 1945 – 1948) \u015fi, fire\u015fte, Mihai Eminescu, cu 23 de pagini.
\nPersonal, prefer studiile din sec\u0163iunea a II-a a c\u0103r\u0163ii, mai mature, mai echilibrate, mai pu\u0163in datoare exegezei anterioare. Asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu a\u015f aprecia unele observa\u0163ii de mare fine\u0163e f\u0103cute pe marginea personajelor din \u201eEnigma Otiliei\u201d de G. C\u0103linescu, cum ar fi acelea ce vizeaz\u0103 impresionismul fonetic al numelor, structura \u201emuzical\u0103\u201d a Otiliei, intrarea \u00een scen\u0103 a personajelor. \u00cen \u201eMorome\u0163ii\u201d detecteaz\u0103 \u015fi discut\u0103 aplicat figurile identit\u0103\u0163ii (la nivelul gesturilor), observ\u00e2nd c\u0103 Ilie Moromete \u201enu are g\u00e2ndirea unui personaj tragic\u201d. Noe morome\u0163ianul \u201ee interogativ \u015fi conflictual\u201d. Pentru acesta satul \u201ee o arc\u0103 c\u0103reia Ilie vrea s\u0103-i p\u0103streze statutul\u201d. Printr-un contrast calculat (necesar), Catrina este \u201eexpresia total\u0103 a antimorome\u0163ianismului\u201d. A\u015f mai re\u0163ine observa\u0163iile stilistice f\u0103cute asupra incipit-ului: prezen\u0163a substantivelor, succesiunea rapid\u0103 a verbelor, regimul modalo \u2013 temporal al acestora, cu semnifica\u0163iile ce decurg de aici. La fel de adev\u0103rat este c\u0103 \u00een \u201eMorome\u0163iana\u201d lui Ionel Popa demonstra\u0163ia las\u0103, uneori, impresia de lucru d\u00e9j\u00e0 vu.
\nMeritoriu este studiul consacrat romancierului V. Papilian, prozator pe nedrept uitat (de edituri, de critic\u0103 \u015fi public). De aceast\u0103 dat\u0103, atrage aten\u0163ia asupra ultimelor romane elaborate: \u201eChinui\u0163ii nemuririi\u201d, \u201eBogdan Infidelul\u201d \u015fi \u201eCoana Truda\u201d. Primul a ap\u0103rut la Craiova sub \u00eengrijirea lui Titus B\u0103la\u015fa \u00een 1976, iar celelalte dou\u0103 \u00een 1982 \u015fi 1988, prin str\u0103dania lui Constantin Cuble\u015fan. Trilogia \u201eChinui\u0163ii nemuririi\u201d avanseaz\u0103 \u015fi sus\u0163ine narativ o nedisimulat\u0103 tez\u0103 religioas\u0103, uneori resorbit\u0103 estetic, alteori nu. Convins c\u0103 personajele sunt purt\u0103toare de mesaj ale autorului, criticul insist\u0103 asupra acestora. Lumea personajelor, clasificate \u015fi analizate cu acribie de moralist (dublat de un estet), mascheaz\u0103 o frecvent\u0103 confruntare ideatic\u0103. Acestea sunt v\u0103zute antitetic (Marius Lelu\u0163 \u015fi Gaby Leonin) sau sunt explorate meticulos cu gustul adev\u0103rurilor umane pentru eternitate. Mai ciudat este c\u0103, \u00een cazul de fa\u0163\u0103, comentatorul nu g\u0103se\u015fte r\u0103gaz de a descoperi \u015fi sl\u0103biciunile romanului \u2013 prea eticist, uneori schematic \u015fi dezechilibrat la nivelul ansamblului. Sunt v\u0103zute doar calit\u0103\u0163ile, iar eventualele rezerve (exprimate \u00een timp) sunt estompate sau chiar respinse prin afirma\u0163ii tran\u015fante. \u201eChinui\u0163ii nemuririi\u201d i se pare \u201e\u00eemplinirea scriitoriceasc\u0103 a lui Victor Papilian\u201d. Poate!
\nUn roman \u2013 dezbatere este \u015fi \u201eBogdan Infidelul\u201d, unde ac\u0163iunea (c\u00e2t\u0103 este) este situat\u0103 \u00een perioada \u00eentemeierii principatelor feudale rom\u00e2ne\u015fti. \u015ei totu\u015fi, prea multe pledoarii, prea mult patetism (retoric) \u00een acest roman, ceea ce scade sensibil valoarea acestuia. Dincolo de bunele inten\u0163ii \u015fi patriotismul sincer, romanul \u00een discu\u0163ie e prea demonstrativ pentru a fi o pies\u0103 important\u0103 \u00een istoria genului. Cel\u0103lalt op, \u201eCoana Truda\u201d, este \u2013 spune criticul \u2013 \u201eunul analitic cu un mesaj religios\u201d, de\u015fi, aparent, ar apar\u0163ine categoriei nara\u0163iunilor consacrate periferiei bucure\u015ftene. Mai limpede se exprim\u0103 Ionel Popa atunci c\u00e2nd apreciaz\u0103 c\u0103 avem \u00een fa\u0163\u0103 \u201epovestea dramatic\u0103 a unei lumi care l-a pierdut pe Dumnezeu\u201d, doar c\u0103 aceast\u0103 lume \u201enu are con\u015ftiin\u0163a acestei pierderi\u201d. Pe bun\u0103 dreptate, autorul \u201erecitirilor\u201d eviden\u0163iaz\u0103 psihologia feminin\u0103, mai aproape de performan\u0163\u0103, cu deosebire \u2013 Eugenia. De data aceasta, criticul se entuziasmeaz\u0103 mai pu\u0163in, sesiz\u00e2nd cu u\u015furin\u0163\u0103 sl\u0103biciunile de construc\u0163ie \u015fi sc\u0103derile de expresivitate ale c\u0103r\u0163ii.
\nAceea\u015fi abilitate analitic\u0103 o demonstreaz\u0103 exegetul \u00een cele c\u00e2teva \u201eparalele\u201d propuse, cu observa\u0163ia c\u0103 doar limbajul, pu\u0163in desuet, pu\u0163in obosit sau, dimpotriv\u0103, prea inflamat poate crea oarecare rezisten\u0163\u0103 la lectur\u0103. Cu alte cuvinte, vreau s\u0103 spun c\u0103 inteligen\u0163a critic\u0103, capacitatea de p\u0103trundere \u00een structurile de ad\u00e2ncime ale textului (calit\u0103\u0163i reale) sunt umbrite de un limbaj lipsit de prospe\u0163ime. Ca de o pild\u0103: \u201e\u00cen poemul co\u015fbucian jocul eman\u0103 un fluid magic care \u00eenl\u0103n\u0163uie pe toat\u0103 lumea \u00eentr-o mare \u015fi mic\u0103 hor\u0103 a satului v\u0103zut ca o comunitate nu ca o simpl\u0103 sum\u0103 de indivizi \u015fi familii\u201d. Nicio eroare, nicio striden\u0163\u0103, ci doar lipsa de expresivitate dezavantajeaz\u0103 observa\u0163iile f\u0103cute pe un ton prea cuminte. Sau atunci c\u00e2nd \u00eendr\u0103zne\u015fte o filia\u0163ie \u00eentre \u201eRug\u0103ciunea\u201d lui O. Goga \u015fi cea a magului de la Hobi\u0163a: \u201eSuccesiunea octavelor creeaz\u0103 impresia de ceva sculptural ce ne duce la o analogie cu \u201eRug\u0103ciunea\u201d lui Br\u00e2ncu\u015fi. Ideea se cerea dezvoltat\u0103, nuan\u0163at\u0103\u2026
\nFire\u015fte, momentele bune nu sunt pu\u0163ine, ca atunci c\u00e2nd pune \u00een cump\u0103n\u0103 \u201eRug\u0103ciunea\u201d poetului ardelean cu \u201eTestamentul\u201d arghezian. El apreciaz\u0103 c\u0103 aceste dou\u0103 arte poetice \u201esunt rodul unui anumit mod de integrare \u015fi deslu\u015fire de sine \u015fi instituirea unei ordini interioare, psihice, \u00een cazul lui Goga, \u015fi o deslu\u015fire de sine \u015fi instituirea unei ordini ontice, \u00een cazul lui Arghezi\u201d. \u00centre poeta vates \u015fi poetul luciferic nu are preferin\u0163e, ci doar argumente. La final, criticul subliniaz\u0103 faptul c\u0103 e vorba despre dou\u0103 v\u00e2rste distincte ale poeziei rom\u00e2ne\u015fti, afirma\u0163ie ce nu poate surprinde pe nimeni. Pentru Blaga, actul poetic \u201eeste o modalitate de situare a Eului \u00een Univers\u201d. Starea lui fundamental\u0103 este mirarea, contempla\u0163ia (\u201eEu nu strivesc corola de minuni a lumii\u201d). Eul arghezian este unul ereditar \u015fi aspir\u0103 la \u201eintegrarea Eului \u00eentr-o colectivitate\u201d (\u201eTestament\u201d), iar starea sa fundamental\u0103 este r\u0103zvr\u0103tirea. \u015ei aici, ca \u015fi \u00een alte p\u0103r\u0163i, observa\u0163iile de natur\u0103 compozi\u0163ional\u0103, prozodic\u0103, sintactic\u0103, stilistic\u0103 reprezint\u0103 proba cea mai conving\u0103toarea a valorii critice.
\nParalela realizat\u0103 \u00eentre \u201eAmintirile\u2026\u201d lui Creang\u0103 (\u201ebasmul copil\u0103riei\u201d) \u015fi textul blagian \u201eHronicul \u015fi c\u00e2ntecul v\u00e2rstelor\u201d este remarcabil\u0103. Discursul critic este aici mai personal ca oriunde. Autorul \u201eHronicului\u2026\u201d ne ofer\u0103 \u201eo oper\u0103 de reflec\u0163ie, \u00een primul r\u00e2nd, de iscodire \u015fi de t\u00e2lcuire\u201d a etapelor parcurse de un copil p\u00e2n\u0103 devine matur \u015fi responsabil. Pe Blaga \u00eel intereseaz\u0103 originarul, arhetipul, satul \u2013 idee. O face tacticos, cu minu\u0163ie intelectual\u0103, \u00eentr-o nara\u0163iune ce respect\u0103 cu stricte\u0163e criteriul cronologic. \u00cen schimb, \u201eAmintirile\u2026\u201d se afl\u0103 \u201esub semnul cuv\u00e2ntului \u015fi al jocului\u201d, al spectacolului (logos, gest, sunet, lumin\u0103). Analizele sunt profitabile \u00een perspectiva unor studii de amploare cu obiective ceva mai ambi\u0163ioase.
\nPe Ionel Popa \u00eel intereseaz\u0103 s\u0103 identifice \u015fi s\u0103 argumenteze particularit\u0103\u0163ile expresionismului blagian, atunci c\u00e2nd ia \u00een discu\u0163ie ciclurile poetice publicate postum: \u201eV\u00e2rsta de fier\u201d (1940 – 1944), \u201eCor\u0103bii cu cenu\u015f\u0103\u201d, \u201eC\u00e2ntecul focului\u201d, \u201eCe aude Unicornul\u201d \u015fi \u201eMirabila s\u0103m\u00e2n\u0163\u0103\u201d (1960). Foarte st\u0103p\u00e2n pe sine \u015fi bun cunosc\u0103tor al poeziei blagiene, el apreciaz\u0103 c\u0103 versurile din \u201eV\u00e2rsta de fier\u201d \u201eau o tonalitate funebr\u0103\u201d. Paradisul \u00een destr\u0103mare, de data aceasta, e \u00eentreaga \u0163ar\u0103 (aluzie la anul 1940, de trist\u0103 amintire). Cu u\u015furin\u0163\u0103 g\u0103se\u015fte teme \u015fi motive \u201edin complexul expresionist al apocalipsei\u201d. Rezultatul este o atmosfer\u0103 \u201ede sf\u00e2r\u015fit de lume\u201d, c\u00e2nd doar c\u00e2ntecul, crea\u0163ia, ne mai pot alina. \u00cen ciclul urm\u0103tor, cenu\u015fa devine \u201esimbolul trecutului plin de \u00eentreb\u0103ri \u015fi nelini\u015fti\u201d peste imaginea ora\u015fului atins de luminile toamnei. Discut\u00e2nd textele ce alc\u0103tuiesc ciclul \u201eC\u00e2ntecul focului\u201d, observ\u0103 cu toat\u0103 dreptatea c\u0103 erosul \u015fi femeia sunt aici spiritualizate, focul simboliz\u00e2nd \u201eputerea \u015fi intensitatea personalit\u0103\u0163ii erotice\u201d. Astfel poetul reu\u015fe\u015fte \u2013 prin iubire \u2013 s\u0103-\u015fi recapete \u201ecasa cosmic\u0103\u201d. Pe o tematic\u0103 apropiat\u0103 \u201eCe aude Unicornul\u201d ilustreaz\u0103, prin piesele componente, \u201eipostaza autohton\u0103 a expresionismului blagian\u201d. Indiscutabil, acesta este studiul cel mai organic \u015fi mai substan\u0163ial dintr-o carte care nu dezam\u0103ge\u015fte dec\u00e2t rareori, dar mai ales promite o sintez\u0103 interesant\u0103 (\u015fi util\u0103) asupra universului blagian.
\nNu \u00een ultimul r\u00e2nd, vreau s\u0103 remarc \u2013 f\u0103r\u0103 nicio pl\u0103cere \u2013 num\u0103rul mult prea mare de gre\u015feli tiparnice, sufocante \u015fi sup\u0103r\u0103toare \u00een cel mai \u00eenalt grad. O editur\u0103 care se respect\u0103 n-ar permite a\u015fa ceva.<\/p>\n


\nIONEL NECULA<\/strong>
\n\"\"

Cioran \u00eentr-un exerci\u0163iu de cioranizare t\u00e2rziu<\/strong><\/p>\n

O surpriz\u0103 pl\u0103cut\u0103 \u015fi sporitoare de \u00een\u0163elesuri ne-a oferit de cur\u00e2nd Editura Polirom, prin publicarea dialogului inedit, purtat de Cioran cu Luca Pi\u0163u \u015fi Sorin Antohi, \u00een noiembrie l990, la locuin\u0163a scepticului de pe rue de l\u2019Odeon. \u00cenarma\u0163i cu magnetofon \u015fi cu aparat foto, cei doi scriitori ie\u015feni sun\u0103 la mansarda scepticului din Paris, c\u00e2nd Rom\u00e2nia post-decembrist\u0103 \u00eenc\u0103 nu-\u015fi g\u0103sea caden\u0163a unei evolu\u0163ii normale, iar Cioran era \u00eencercat de st\u0103ri confuze \u015fi contradictorii. \u00cen primul moment, imediat dup\u0103 22 decembrie l989, a salutat revolu\u0163ia rom\u00e2n\u0103 \u015fi l-a creditat chiar pe Iliescu, pentru ca imediat s\u0103-n\u0163eleag\u0103 c\u0103 bulib\u0103\u015feala de la Bucure\u015fti se deconta dintr-o panic\u0103 disperat\u0103 a celor cu con\u015ftiin\u0163a p\u0103tat\u0103 \u015fi dintr-o inten\u0163ie malefic\u0103 bine regizat\u0103 din subteran.
\n La vremea respectiv\u0103, Cioran devenise dintr-o dat\u0103 o glorie a con\u015ftiin\u0163ei rom\u00e2ne\u015fti \u015fi \u00eencepuse s\u0103 fie c\u0103utat de mul\u0163i rom\u00e2ni afla\u0163i \u00een pelerinaj pe malurile Senei.
\n Prezen\u0163a celor doi scriitori rom\u00e2ni \u00een mansarda lui Cioran avea loc aproape concomitent cu vizita lui Ion Iliescu, care urma s\u0103 explice lui Francois Mitterrand c\u0103 are legitimitatea conferit\u0103 de popor, c\u0103 cei ce ne combat apar\u0163in unor for\u0163e de dreapta care s-au unit \u00eempotriva alegerii poporului nostru \u015fi c\u0103 minerii au venit \u00een capital\u0103 ca s\u0103-i sprijine pe cet\u0103\u0163enii care ap\u0103rau institu\u0163iile\u2026 ( Sanda Stolojan, \u201eCeruri nomade\u201d, Editura Humanitas, Bucure\u015fti, l999, p.47).
\n Acum, la vremea interviului, lumea se l\u0103murise ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu realitatea rom\u00e2neasc\u0103, iar Cioran, \u00eenaintea tuturor, \u00een\u0163elesese c\u0103 toat\u0103 aiureala de la noi \u00eei confirm\u0103 paradigma despre neantul valah, despre golurile psihologice \u015fi istorice care ne-au marcat devenirea \u00een timp \u015fi \u00een lume.
\n Sigur c\u0103 la vremea interviului problemele politice ale Rom\u00e2niei post-decembriste erau a\u015fa de zgomotos b\u0103t\u0103torite, c\u0103 nu mai merita s\u0103 \u0163in\u0103 prim-planul dialogului. Nu sunt, e drept, eludate, dar nici nu mai prezentau interes dec\u00e2t, cel mult, ca o ilustrare a defectelor noastre cronice, ancestrale, genetice. Exist\u0103 ceva \u00een neregul\u0103 la r\u0103d\u0103cin\u0103 (la r\u0103d\u0103cina etniei noastre, ad.n.). \u015ei asta e probabil drama. E un defect incurabil. [p.231]
\n \u00cen locul problemelor, dialogul celor trei se articuleaz\u0103 pe evocarea unor cunoscute personalit\u0103\u0163i din genera\u0163ia Criterionului, de care scepticul \u00ee\u015fi aminte\u015fte cu o pl\u0103cere desfoliat\u0103. Despre Mircea Vulc\u0103nescu spune c\u0103 ar fi trebuit s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een Occident\u2026 Fiindc\u0103 ar fi f\u0103cut o figur\u0103 frumoas\u0103 aici [p.l57], despre Alphonse Dupront \u2013 fostul director al Institutului Francez din Bucure\u015fti \u2013 cel ce i-a facilitat bursa pentru Fran\u0163a, gra\u0163ie c\u0103reia se va statornici pe malurile Senei, spune c\u0103 i-a urmat un an de zile cursurile la Sorbona, achit\u00e2ndu-se \u00een felul acesta de datoria moral\u0103 ce i-o purta, iar despre sora fra\u0163ilor Acterian [Jeni Acterian] spune c\u0103 era remarcabil\u0103, fin\u0103 \u015fi inteligent\u0103.
\n Alte evoc\u0103ri se refer\u0103 la artista Marieta Sadova (so\u0163ia lui Haig Acterian), Sorana \u0162opa, Nicolae Steinhardt, dar \u015fi la nevoia unei convie\u0163uiri normale cu cona\u0163ionalii no\u015ftri de origine maghiar\u0103. Este oarecum ciudat s\u0103 vezi c\u0103 scepticul s-a lecuit complet de na\u0163ionalismul de tinere\u0163e \u015fi opteaz\u0103 pentru o bun\u0103 \u00een\u0163elegere interetnic\u0103. \u201e\u015ei idio\u0163enia asta a na\u0163ionalismului\u2026 Trebuie dep\u0103\u015fit pentru c\u0103 cele dou\u0103 milioane de unguri n-o s\u0103 renun\u0163e\u2026 Singura cale e de a face concesii \u015fi, cum s\u0103 spun, de a g\u0103si o formul\u0103 de coabitare. Dar nu le po\u0163i cere ungurilor s\u0103 scrie \u00een rom\u00e2ne\u015fte \u015fi s\u0103-\u015fi schimbe limba. E imposibil! E un popor orgolios, foarte orgolios\u2026\u201d (p.209).
\n Venind vorba de specificul rom\u00e2nesc, se arat\u0103 consternat c\u0103 multe lucruri care \u00eencep bine, la noi, ajung s\u0103 sf\u00e2r\u015feasc\u0103 r\u0103u, chiar nea\u015fteptat de r\u0103u. \u201eDa, \u00eencepe bine, dar se duce naibii totul \u015fi e derutant. A\u015fa c\u0103 rezultatul, la drept vorbind, este c\u0103 acum Rom\u00e2nia nu mai e luat\u0103 \u00een serios\u201d. (p.220-221). Au fost, \u00eentr-adev\u0103r, \u015fi \u00een istoria Rom\u00e2niei c\u00e2teva momente astrale, de m\u00e2ndrie, de demnitate \u2013 cel din august l968, bun\u0103oar\u0103, dar Cioran, chiar \u015fi atunci s-a \u0163inut \u00een rezerv\u0103 \u015fi n-a renun\u0163at la pruden\u0163\u0103.
\n Pia\u0163a Universit\u0103\u0163ii? A fost ultima decep\u0163ie resim\u0163it\u0103 de Cioran; \u201eC\u00e2nd am v\u0103zut spectacolul acestor e\u015fecuri succesive, am vrut s\u0103 scriu o carte cu acest titlu: Neantul rom\u00e2nesc P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 n-am mai f\u0103cut-o\u201d.
\n \u00cenregistrarea n-a \u00eenceput odat\u0103 cu dialogul \u015fi nu s-a \u00eencheiat atunci c\u00e2nd s-a sf\u00e2r\u015fit convorbirea. A mai continuat, ne anun\u0163\u0103 Sorin Antohi, \u00eenc\u0103 o or\u0103 \u015fi jum\u0103tate, dup\u0103 terminarea casetei. Evident, restul conversa\u0163iei a r\u0103mas neimprimat. Mai not\u0103m c\u0103 imaginile care \u00eenso\u0163esc textul sunt printre ultimele care-l redau pe Cioran \u00eenainte de internarea lui \u00een spitalul Broca din Paris. \u015ei mai not\u0103m, tot a\u015fa, telegrafic, c\u0103 am\u00e2ndoi autorii dovedesc o bun\u0103 cunoa\u015ftere a lucr\u0103rilor lui Cioran, astfel \u00eenc\u00e2t conversa\u0163ia a c\u0103p\u0103tat substan\u0163\u0103 \u015fi con\u0163inut epistemic. Sunt convins c\u0103 aceast\u0103 carte va deveni referen\u0163ial\u0103 pentru to\u0163i cei interesa\u0163i de opera lui Cioran \u015fi va figura \u00een bibliografia tuturor studiilor arondate neantului valah. <\/p>\n


\nVirgil Borcan<\/strong><\/p>\n

Adev\u0103rul are coaja tare<\/strong><\/p>\n

\tDin toate formele de duel consemnate \u00een istorie, cel al inteligen\u0163elor e de departe cel mai fascinant, \u015fi nu \u00eentru totul inofensiv. Cartea de fa\u0163\u0103 ne pune \u00eenainte dou\u0103 astfel de \u201espade\u201d, cea a lui Daniel Dr\u0103gan, \u00eencruci\u015fat\u0103 pe parcursul mai multor convorbiri cu cea nu mai pu\u0163in ascu\u0163it\u0103 a lui Lauren\u0163iu-Ciprian Tudor. Miza: adev\u0103rul unui om, al unei opere \u015fi al unei epoci. Metoda: cozeria, dialogul amical dar nu inocent, \u00een generosul spa\u0163iu al Araniei. Instrumentul: un reportofon. Ingrediente: inteligen\u0163a, (auto)ironia, tenacitatea de buldog a reporterului \u015fi sinceritatea dezarmant\u0103 a intervievatului.
\n\tIat\u0103 o mostr\u0103:
\n\t\u201e- A\u0163i fost comunist?
\n–\tAm fost neghiob.
\n–\tDe ce nu a\u0163i emigrat?
\n–\tR\u0103d\u0103cinile.\u201d
\nAparent, doar aparent agnostic (\u201eRaiul divin este pentru noi tot o construc\u0163ie mental\u0103, \u00eenainte de a fi ceea ce nimeni dintre cei vii nu a v\u0103zut\u201d (p. 78)), Daniel Dr\u0103gan smulge din str\u00e2nsoarea memoriei \u00eent\u00e2mpl\u0103ri, ziceri, senza\u0163ii chiar, reconfigur\u00e2nd proustian un univers social pe care ne-am obi\u015fnuit s\u0103-l damn\u0103m. \u201ePovestea\u201d \u00eencepe \u00een anii 50 (cu brutalitatea confesiv\u0103 a unui interlocutor care a r\u0103bdat foame, fric\u0103 \u015fi frig), str\u0103punge Rom\u00e2nia kafkian\u0103 a anilor \u201980 pentru a ie\u015fi la limanul de sub merii Araniei. Conversa\u0163ia e amical\u0103, cordial\u0103 chiar, anamnetic\u0103. \u201eOceanul nu se spurc\u0103 de la o c\u0103c\u0103reaz\u0103 de cioar\u0103\u201d, crede Daniel Dr\u0103gan \u00e0 propos de \u201eTrandafirii Doftanei\u201d. Mreaja \u00eentreb\u0103rilor puse de Lauren\u0163iu Tudor, de\u015fi etan\u015f\u0103, nu epuizeaz\u0103 personalitatea intervievatului. \u015ei atunci intervievatorul revine, sub o alt\u0103 form\u0103, printr-o alt\u0103 \u00eentrebare, pus\u0103 \u00eentr-un alt context; cu tenacitate, dar \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 cu delicate\u0163e \u015fi \u00een orice caz cu o polite\u0163e mereu mai greu de g\u0103sit \u00een ziua de azi.
\nTrauma inexprimabil\u0103 a pierderii tat\u0103lui l-a \u00eend\u00e2rjit pe Daniel Dr\u0103gan, mai corect spus l-a avertizat c\u0103 drumul prin via\u0163\u0103 e greu, dac\u0103 nu te joci de-a via\u0163a: \u201eScriitorul este condamnat s\u0103 lupte, s\u0103 spere \u015fi s\u0103 nu \u015ftie niciodat\u0103 ce se va alege din scrisul s\u0103u\u201d (p. 21). Sau, mai bine: \u201eSatisfacerea nebuneasc\u0103 a tuturor dorin\u0163elor poate duce la pieirea unui om \u015fi chiar la anihilarea unei specii\u201d (p. 124).
\nNici bovaric, nici pesimist, nici m\u0103car provincial (\u201eora exact\u0103 \u00een literatur\u0103 nu va mai suna pe malul D\u00e2mbovi\u0163ei\u201d, p. 144), Daniel Dr\u0103gan se reveleaz\u0103, la finalul lecturii, drept ceea ce a fost de fapt dintotdeauna: un om atent \u015fi un scriitor autentic (chiar \u015fi prin c\u0103derile sale). Amfitrionul de la Arania \u015ftie \u2013 experien\u0163a l-a \u00eenv\u0103\u0163at \u2013 c\u0103 \u201edorin\u0163a de a face binele cu for\u0163a este profund v\u0103t\u0103m\u0103toare\u201d, c\u0103 esen\u0163ial este s\u0103 fii deschis \u015fi disponibil \u015fi, dac\u0103 se poate, ni\u0163el autoironic (\u201eUnii \u00eemi repro\u015feaz\u0103 c\u0103 am nasul mare sau urechile str\u00e2mbe, c\u0103 sunt chior sau \u015fchiop. Ce s\u0103 le fac?\u201d (p. 112)).
\nNumai astfel e posibil\u0103 adaptarea, care nu \u00eenseamn\u0103 servilism ci capacitate de supravie\u0163uire vertical\u0103 \u00eentr-un mediu uluitor de versatil. Contemporanul lui Gheorghe-Gheorghiu Dej n-a \u201e\u00eencremenit \u00een proiect\u201d, dar nici nu se pierde cu firea \u00een rela\u0163ia cu lumea de azi (\u201eMedia nu \u00eenseamn\u0103 art\u0103. Nu \u00eenseamn\u0103 literatur\u0103. Media este media, adic\u0103 mijloc\u201d.)
\nDialogul se rotunje\u015fte firesc, \u00eentr-o concluzie sobr\u0103 \u015fi absolut memorabil\u0103 pentru cine s-o mai g\u0103si s\u0103 fac\u0103 istorie literar\u0103 \u00een Rom\u00e2nia: \u201eMecanismele complicate \u015fi capricioase ale fiin\u0163ei prinse \u00een angrenajul istoriei trebuie judecate \u015fi \u00een\u0163elese la rece\u201d.
\nAvertisment de trecut \u00een bibliografia obligatorie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

MIRCEA DINUTZ ACESTE GLOSE CRITICE DE MEDIA\u015e P\u00e2n\u0103 la aceast\u0103 carte\uf02a, numele lui Ionel Popa mi-era cunoscut doar din colabor\u0103rile<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22086"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22086"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22086\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22087,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22086\/revisions\/22087"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22086"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22086"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22086"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}