{"id":22055,"date":"2023-10-25T14:47:17","date_gmt":"2023-10-25T11:47:17","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22055"},"modified":"2023-10-25T14:47:17","modified_gmt":"2023-10-25T11:47:17","slug":"spatii-culturale-nr-9-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22055","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 9 (2)"},"content":{"rendered":"

Mioara Bahna<\/strong>
\n\"\"

Ion Creang\u0103.
\nC\u00e2teva observa\u0163ii asupra recept\u0103rii operei<\/strong><\/p>\n

F\u0103c\u00e2nd referire la \u201emuta\u0163ia valorilor estetice\u201d, Eugen Lovinescu nota c\u0103 \u201edup\u0103 o defini\u0163ie curent\u0103, operele clasice sunt admirate de to\u0163i, \u015fi necitite de nimeni, necitite pentru c\u0103, oric\u00e2t li s-ar \u00eentre\u0163ine cultul, nu r\u0103spund cu adev\u0103rat sensibilit\u0103\u0163ii contemporane; admirate, pentru c\u0103 \u00eentocmai ca un mort \u00eentr-un mausoleu, dorm sub acoperi\u015ful de coroane depuse de o ardoare secular\u0103, milenar\u0103 chiar, greu de revizuit \u00een esen\u0163a ei, \u015fi imposibil de \u00eenl\u0103turat \u00eentr-o cultur\u0103 organizat\u0103\u201d. Oric\u00e2t am \u00eencerca s\u0103 neg\u0103m afirma\u0163iile lui Lovinescu, dac\u0103 privim cu onestitate, fenomenul este c\u00e2t se poate de actual \u015fi de puternic, sau chiar mai puternic dec\u00e2t \u00een momentul \u00een care a fost teoretizat de c\u0103tre critic.
\n Ion Creang\u0103 nu face excep\u0163ie. \u00cen ceea ce-l prive\u015fte, de la \u00eenceput crea\u0163ia lui a fost considerat\u0103 fie ca apar\u0163in\u00e2nd unui simplu culeg\u0103tor de folclor, fie ca oper\u0103 a unui geniu. \u00cen Istoria critic\u0103 a literaturii rom\u00e2ne, \u00een debutul capitolului pe care i-l consacr\u0103, Nicolae Manolescu apreciaz\u0103 c\u0103 receptarea critic\u0103 a scrierilor acestuia este \u201eun spectacol. Aproape la fel de captivant cum este spectacolul pe care-l ofer\u0103 opera \u00eens\u0103\u015fi\u201d \u015fi, analiz\u00e2ndu-i istoria recept\u0103rii critice, identific\u0103 trei dihotomii considerate \u015fi de c\u0103tre George C\u0103linescu ireconciliabile: scriitor \u201ecult\u201d \u015fi scriitor \u201epoporal\u201d; \u201eexponen\u0163ial\u201d \u015fi \u201eoriginal\u201d; \u201etalent necioplit\u201d (I. Negruzzi) \u015fi \u201ede \u015fapte ori l\u0103murit \u00een foc \u015fi cioc\u0103nit cu r\u0103bdare\u201d (M. Sadoveanu).
\n Av\u00e2nd \u00een vedere cele de mai sus, se poate spune c\u0103 \u00een receptarea operei celui care este de departe cel mai mare povestitor al literaturii rom\u00e2ne, av\u00e2ndu-i ca \u00eenainta\u015fi pe povestitorii populari \u015fi pe cronicarul moldovean Ion Neculce, iar ca urma\u015f, \u00een primul r\u00e2nd pe Mihail Sadoveanu, nu exist\u0103 cale de mijloc, de aceea, \u00eentorc\u00e2ndu-ne la cuvintele lui Eugen Lovinescu, trebuie s\u0103 recunoa\u015ftem c\u0103 nici ast\u0103zi \u2013 sau ast\u0103zi cu at\u00e2t mai mult \u2013 scriitorul moldovean (cu r\u0103d\u0103cini ardelene, potrivit lui G. C\u0103linescu) nu se bucur\u0103 de o dreapt\u0103 apreciere, \u015fi c\u00e2nd fac aceast\u0103 afirma\u0163ie nu m\u0103 refer la critica sau la istoria literar\u0103 unde lucrurile sunt relativ clare, ci la entitatea pe care o numim \u201emarele public\u201d.
\n Legat de receptarea crea\u0163iei lui Creang\u0103, \u00eei \u00eentrebam nu de mult pe unii dintre elevii mei dac\u0103 \u00een aceast\u0103 epoc\u0103 \u00een care majoritatea oamenilor se preocup\u0103 de \u201edistrac\u0163ie\u201d sau viseaz\u0103 \u201edistrac\u0163ia\u201d ca pe o form\u0103 de m\u00e2ntuire sau, \u00een fine, ca scop al existen\u0163ei \u2013 a se vedea \u00een mass-media c\u00e2t de frecvent apare acest cuv\u00e2nt! \u2013 ar fi \u00eentreba\u0163i de cineva \u201ecum se mai distreaz\u0103\u201d \u015fi cu adev\u0103rat s-ar \u201edistra\u201d, presupun\u00e2nd aproape prin absurd, citindu-l (nu ca bibliografie obligatorie, fiind opera unuia dintre autorii considera\u0163i de programa \u015fcolar\u0103 canonici), dac\u0103, deci, ar avea curajul s\u0103 recunoasc\u0103 acest lucru. M\u0103 tem, dup\u0103 cum le-am spus, c\u0103 nu. \u00cent\u00e2i pentru c\u0103 opera lui Creang\u0103 este asociat\u0103 de cei mai mul\u0163i cu v\u00e2rsta copil\u0103riei \u015fi a spune c\u0103 o cite\u015fti, dup\u0103 ce ai dep\u0103\u015fit v\u00e2rsta aceasta, te-ai supune automat ironiilor interlocutorului, \u015fi, \u00een al doilea r\u00e2nd, deriv\u00e2nd, de fapt, din prejudecata dinainte, tocmai asocierea cu aceast\u0103 etap\u0103 din via\u0163\u0103 le creeaz\u0103 aproape tuturor celor care au trecut mai mult sau mai pu\u0163in prin \u015fcoal\u0103 iluzia c\u0103 o \u015fi cunosc, chiar dac\u0103 n-au f\u0103cut cuno\u015ftin\u0163\u0103 dec\u00e2t la modul folcloric cu vreun fragment din Amintiri sau p\u0103streaz\u0103 reminiscen\u0163e din clasele primare din vreo a\u015fa-zis\u0103 lectur\u0103.
\n Se poate spune, pe de alt\u0103 parte, c\u0103 Ion Creang\u0103 \u00eensu\u015fi pare c\u0103 ar fi contribuit voluntar la perpetuarea acestei ambiguit\u0103\u0163i cu privire la opera lui, fiindc\u0103, a\u015fa cum spune G. C\u0103linescu \u00een Istoria literaturii rom\u00e2ne de la origini p\u00e2n\u0103 \u00een prezent, la Junimea, \u201e\u00een cap \u00eei intr\u0103 c\u0103 e un om de\u015ftept, ca orice om din popor, \u015fi de aceea ironic se proste\u015fte singur\u201d, a\u015fa c\u0103 \u201epare foarte mirat c\u0103 scrierile lui plac\u201d, \u00eens\u0103, \u00een \u201ePrefa\u0163\u0103 la pove\u015ftile mele\u201d, tot el atrage aten\u0163ia:
\n \u201eIubite cetitoriu,
\n Multe prostii \u0103i fi cetit de c\u00e2nd e\u015fti. Cete\u015fte, rogu-te, \u015fi ceste \u015fi, unde-i ved\u00e8 c\u0103 nu-\u0163i vin la socoteal\u0103, i\u00e8 pana \u00een m\u00e2n\u0103 \u015fi d\u0103 \u015fi tu altceva mai bun la ival\u0103, c\u0103ci eu at\u00e2ta m-am priceput \u015fi at\u00e2ta am f\u0103cut.\u201d
\n Dup\u0103 cum se poate observa, din aceste cuvinte, care con\u0163in elemente de art\u0103 poetic\u0103, se pot desprinde mai multe informa\u0163ii dec\u00e2t s-ar putea crede la prima vedere. \u00cen primul r\u00e2nd, Creang\u0103 se adreseaz\u0103 unui \u201ecetitoriu\u201d care a \u201ecetit\u201d \u201emulte prostii\u201d de c\u00e2nd este. A\u015fadar, nu este vorba de un copil. Ce se deduce, simplu, de aici? C\u0103 pove\u015ftile sale, din capul locului nu au fost create pentru un destinatar copil, ci pentru cineva cu o lung\u0103 \u2013 \u015fi rafinat\u0103! \u2013 experien\u0163\u0103 de lectur\u0103. Prin urmare, multe dintre r\u0103spunsurile c\u0103utate cu os\u00e2rdie de istoricii \u015fi de criticii literari cu privire la opera scriitorului le ofer\u0103 chiar el \u015fi nu prea departe, ci chiar \u00een prefa\u0163\u0103. \u00cen al doilea r\u00e2nd, se poate remarca faptul c\u0103 scriitorul are con\u015ftiin\u0163a valorii scrierilor sale, din moment ce le recomand\u0103 cu at\u00e2ta insisten\u0163\u0103 spre \u201ecetire\u201d, ba mai mult, se simte aici orgoliul celui care a dat \u201ela ival\u0103\u201d ceva ce nu oricine se poate \u00eencumeta s\u0103 scrie, pentru c\u0103 nu oricine \u201ese pricepe\u201d. Ca urmare, vorbele aparent nevinovate ale lui Creang\u0103 bat c\u00e2t se poate de departe \u015fi de puternic \u015fi \u00ee\u015fi cer, ca s\u0103-l cit\u0103m pe marele lui prieten \u201eintrarea-n lume\u201d, adic\u0103 \u00een marea literatur\u0103.
\n A\u015f mai face o observa\u0163ie tot pentru a sus\u0163ine ideea c\u0103 opera lui Creang\u0103 nu poate fi nici pe de parte considerat\u0103 ca fiind adresat\u0103 copiilor \u015fi nu m\u0103 refer, de exemplu, la \u201ecorozivele\u201d lui, ci la celelalte scrieri, \u00een primul r\u00e2nd la Amintiri. Aproape orice copil, care are p\u0103rin\u0163i foarte grijulii cu privire la cultura acestuia \u015fi la pasiunea lui viitoare pentru lectur\u0103 sau m\u0103car are o \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare de acest fel, \u201ebeneficiaz\u0103\u201d de un astfel de volum pe care i se cere s\u0103-l citeasc\u0103, atr\u0103g\u00e2ndu-i-se aten\u0163ia c\u0103 o s\u0103-i plac\u0103. Eroare! Efectul este \u00een 90% dintre cazuri, dac\u0103 nu chiar mai mult, opus! Copilul este dezam\u0103git: sunt prea multe cuvinte pe care nu le \u00een\u0163elege, iar prezen\u0163a glosarului \u015fi consultarea acestuia \u00eel obosesc! Pentru copilul de la ora\u015f, dar \u015fi pentru cel de la \u0163ar\u0103, contemporan, pe l\u00e2ng\u0103 limbajul at\u00e2t de complicat, situa\u0163iile, caracterele, obiceiurile, preocup\u0103rile lumii de-acolo etc. sunt de ne\u00een\u0163eles. Ca urmare, pasiunea pentru lectur\u0103 visat\u0103 de cei mari risc\u0103 s\u0103 moar\u0103 \u00een fa\u015f\u0103. A\u015f da un singur exemplu: dup\u0103 cum s-a remarcat \u00een critica literar\u0103, opera lui Creang\u0103 ofer\u0103 spectacolul unei lumi pe dos \u015fi chiar naratorul din Povestea lui Harap-Alb comenteaz\u0103: \u201eLumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos, pu\u0163ini suie, mul\u0163i coboar\u0103, unul macin\u0103 la moar\u0103\u201d. Asemenea \u201e\u0163\u0103r\u0103nii\u201d sunt c\u00e2t se poate de profunde. Dac\u0103 ar fi s\u0103 ne oprim fie \u015fi numai la aceste cuvinte, am putea s\u0103 afirm\u0103m c\u0103 opera lui Creang\u0103 este o medita\u0163ie sui-generis asupra condi\u0163iei dramatice a omului \u00een general: lumea e \u201epe dos\u201d, altfel dec\u00e2t ne-o dorim \u015fi, de-aceea, \u201etoate merg cu capu-n jos\u201d. \u00cen privin\u0163a destinului, chiar dac\u0103 unii \u2013 \u201epu\u0163ini\u201d \u2013 \u201esuie\u201d, iar al\u0163ii, \u201emul\u0163i\u201d, \u201ecoboar\u0103\u201d, un lucru este cert: \u201eunul macin\u0103 la moar\u0103\u201d \u2013 a timpului, a vie\u0163ii \u2013, acela\u015fi \u201eunu\u201d c\u0103ruia i se adresa \u00een Memento mori Eminescu, prietenul nedesp\u0103r\u0163it al humule\u015fteanului, cu amara constatare c\u0103 via\u0163a omului nu-i altceva dec\u00e2t \u201eintervalul de la leag\u0103n p\u00e2n\u2019 la groap\u0103\u201d \u015fi, ceea ce este mai \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor pentru un ins dornic de cunoa\u015ftere, aceasta r\u0103m\u00e2ne doar un vis pentru c\u0103 \u201e\u00een \u0103st spa\u0163 nu-i adev\u0103rul\u201d.
\n Ca o concluzie la cele ar\u0103tate, vreau s\u0103 spun c\u0103, indiferent \u00een ce tab\u0103r\u0103 s-ar situa cei care fac referire la opera lui Ion Creang\u0103, \u015fi indiferent p\u00e2n\u0103 la ce nivel ar ajunge \u00een receptarea acesteia, un lucru este sigur: nim\u0103nui nu \u00eei este indiferent acest scriitor, iar dac\u0103 a\u015fa stau lucrurile, se impune acceptarea unei certitudini: numai o oper\u0103 de mare complexitate poate dezl\u0103n\u0163ui at\u00e2tea pasiuni. <\/p>\n


\nINTERVIU <\/strong><\/p>\n

ION LAZU <\/strong>
\n\"\"

Un lucru \u00eemi devenise foarte clar: n-a\u015f fi scris un singur r\u00e2nd \u00een afara adev\u0103rului, a ceea ce vedeam \u015fi auzeam \u00een jurul meu…<\/em><\/p>\n

Domnule Ion Lazu, a\u0163i debutat cu poezie \u00een revista \u201eAteneu\u201d (cred c\u0103 se \u00eent\u00e2mpla prin 1964). Ce anume v-a determinat s\u0103 trece\u0163i la proz\u0103 \u2013 \u015fi \u00eenc\u0103 la una de substan\u0163\u0103, fiindc\u0103 romanul \u201eVeneticii\u201d s-a bucurat de o bun\u0103 primire din partea criticii?<\/p>\n

Am debutat cu poezii \u00een Ateneu din Bac\u0103u, \u00een num\u0103rul 5, din decembrie 1964 al acestei reviste care abia ap\u0103ruse \u00een via\u0163a cultural\u0103, \u015fi trebuie s\u0103 m\u0103rturisesc c\u0103 nu am \u00eencetat s\u0103 scriu poezii nici p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi. Pentru unii scriitori poezia este boala \u00eenceputurilor literare, dar sunt \u015fi unii care au continuat s\u0103 frecventeze poezia, exemplele sunt ilustre \u015fi pentru un caz, \u015fi pentru cel\u0103lalt. Redactor \u015fef la Ateneu era dl Radu C\u00e2rneci, un poet de mari resurse \u015fi benefice ini\u0163iative, cu care am p\u0103strat leg\u0103turi, ne-am \u00eemprietenit \u015fi \u00eemi face pl\u0103cere s\u0103 ne revedem, s\u0103 schimb\u0103m idei despre mersul literaturii actuale, despre actan\u0163ii ei r\u0103sp\u00e2ndi\u0163i prin toat\u0103 \u0163ara \u015fi prin lume, iar destui dintre ei trecu\u0163i la cele eterne. Pe vremea debutului eram un t\u00e2n\u0103r geolog care deambula pe dealurile b\u0103c\u0103uane, \u00eensingurat \u015fi roman\u0163ios, cum \u00eemi dicta firea, dar \u015fi specificul activit\u0103\u0163ii mele de prospector, \u00eentr-o dispozi\u0163ie melancolic\u0103, \u00eentr-o vis\u0103torie luminoas\u0103 i-a\u015f zice, vecin\u0103 bun\u0103 cu poezia. Prima poezie se \u015fi intitula Copaci \u00een toamn\u0103 \u015fi transcria emo\u0163ia impresionist\u0103 a unui sf\u00e2r\u015fit de campanie: \u201eUltima umbr\u0103 \/ sunt frunzele \u00eense\u015fi \/\/ Ultimul soare \/ e golul din ramuri.\u201d Am recidivat, public\u00e2nd sporadic \u00een Ateneu, apoi \u015fi \u00een alte reviste dintre cele care func\u0163ionau pe-atunci \u015fi \u00een 3-4 ani aveam un manuscris pe care l-am depus la Editura de Stat pentru Literatur\u0103 \u015fi Art\u0103, singura de profil din Bucure\u015fti, poate din toat\u0103 \u0163ara. \u00cens\u0103 la sec\u0163ia de poezie \u00eenghesuiala era teribil\u0103, pe c\u00e2t de nesuferit\u0103 a\u015fteptarea. Mai mul\u0163i amici literari m-au \u00eentrebat de ce nu scriu proz\u0103; mi se p\u0103rea o r\u0103spundere prea mare, pentru care nu m\u0103 sim\u0163eam preg\u0103tit\/\u00eenzestrat. Trebuie s\u0103 spun c\u0103, venind din afara preg\u0103tirii filologice, de\u015fi cititor \u00eemp\u0103timit, aveam o p\u0103rere foarte \u00eenalt\u0103 despre scris \u015fi scriitori. \u00cens\u0103, cum spuneam, am\u00e2nat sine die la sec\u0163ia de poezie \u2013 \u015fi fapt este c\u0103 volumul meu de debut liric a ap\u0103rut abia dup\u0103 13 ani, \u00eenc\u00e2t am fost constr\u00e2ns s\u0103-l intitulez Muzeul Poetului, pentru bunul motiv c\u0103 eu \u00eensumi ajunsesem s\u0103 privesc acele producte ca pe ni\u015fte exponate de muzeu -, am tatonat domeniul prozei \u015fi am scris, destul de concentrat, \u00eentr-o iarn\u0103 \u00eentreag\u0103, apoi \u015fi \u00een urm\u0103toarea campanie de teren, care s-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 fie tot \u00een zona Bac\u0103u-Moine\u015fti, un num\u0103r de circa 15 proze scurte, dintre care unele au ap\u0103rut \u00een Ateneu; beneficiam de solicitudinea d-lui G. B\u0103l\u0103i\u0163\u0103, aflat el \u00eensu\u015fi \u00een plin\u0103 afirmare, ca \u015fi Ovidiu Genaru, Ioanid Romanescu, Sergiu Adam, Horia Gane \u015fi al\u0163ii din redac\u0163ie, c\u0103ci la Ateneu se grupaser\u0103 pe-atunci tineri de mare talent, cu care s-ar putea scrie un capitol de mare istorie literar\u0103. Am prezentat prozele la aceea\u015fi ESPLA (practic nu aveai alternativ\u0103) \u015fi, bine primite \u00een redac\u0163ie, volumul a ap\u0103rut peste doi ani: Ningea \u00een ochii ei alba\u015ftri,1970, un titlu decis de editur\u0103, c\u00e2nd eu optasem pentru altceva. Iat\u0103-m\u0103 prozator, sau m\u0103car un t\u00e2n\u0103r care a \u00een\u0163eles c\u0103 la sec\u0163ia proz\u0103 lucrurile merg mai lesne. Am scris o nuvel\u0103, pe care atunci, ca s\u0103-mi fac curaj, o numeam roman, \u015fi cartea a ap\u0103rut \u00een anul imediat urm\u0103tor: Despre vii, numai bine. Ambele favorabil primite de critic\u0103. Nu e de mirare c\u0103 eu m\u0103 consideram \u00een continuare poet \u015fi credeam c\u0103 aceasta este miza mea principal\u0103. \u00cens\u0103 poezia nu-mi ap\u0103rea, cu dinadins; am scris \u00eenc\u0103 un roman, Petrecerea, somnul \u015fi moartea, care nu a ap\u0103rut niciodat\u0103 \u015fi practic manuscrisul s-a pierdut (?) \u00een redac\u0163ie, nu l-am mai recuperat niciodat\u0103. Ciudat este faptul c\u0103 nu-l regret deloc. Am scris un alt roman, de dimensiuni mai mari, l-am predat editurii \u015fi aceia\u015fi redactori, foarte cooperan\u0163i p\u00e2n\u0103 aici, au \u00eenceput s\u0103 tergiverseze publicarea lui. \u00centre timp mai ap\u0103ruser\u0103 \u015fi alte edituri, unde am avut parte de acela\u015fi tratament. Mult mai t\u00e2rziu am aflat c\u0103 nimerisem pe o list\u0103 neagr\u0103 a cenzurii. Ce se \u00eent\u00e2mplase, totu\u015fi? Cei de la Europa liber\u0103, care c\u0103utau s\u0103 arunce \u00een derizoriu propaganda comunist\u0103, folosind toate argumentele ce le veneau la \u00eendem\u00e2n\u0103, s-au referit la cele dou\u0103 c\u0103r\u0163i de proz\u0103 ale mele cam \u00een ace\u015fti termeni: dar iat\u0103 cum stau de fapt lucrurile \u00een acea \u0163ar\u0103 unde se vorbe\u015fte de mari realiz\u0103ri, de fericirea general\u0103. Citi\u0163i prozele lui Ion Lazu. V\u0103 da\u0163i seama? Fapt este c\u0103 acel roman, h\u0103cuit de diver\u015fii redactori succesivi, dar \u015fi de mine, care nu mai \u00een\u0163elegeam ce \u201enu merge\u201d etc., a ap\u0103rut abia peste 12 ani, la Albatros (Curtea interioar\u0103), dup\u0103 ce reu\u015fisem s\u0103 sparg zidul t\u0103cerii cu o alt\u0103 carte de proze scurte: Blana de viezure, ap\u0103rut\u0103 la Cartea Rom\u00e2neasc\u0103 \u00een 1978, prin bun\u0103voin\u0163a lui Mircea Ciobanu, un redactor providen\u0163ial, nu numai pentru mine. Care era problema comenzii sociale deja \u00een\u0163elesesem, \u00eens\u0103 \u00een cazul meu concret lucrurile se puneau altfel: nu aveam ambi\u0163ii personale, consider\u00e2ndu-m\u0103 \u00een continuare un marginal, neangajat \u00een lupta pentru afirmare \u00een via\u0163a literar\u0103, dar \u015fi hot\u0103r\u00e2t s\u0103 nu fac compromisuri. Un lucru \u00eemi devenise foarte clar: n-a\u015f fi scris un singur r\u00e2nd \u00een afara adev\u0103rului, a ceea ce vedeam \u015fi auzeam \u00een jurul meu. Ce vedeam \u00een jurul meu, prin satele \u015fi c\u0103tunele din zonele cele mai \u00eendep\u0103rtate ale \u0163\u0103rii (\u00eenapoierea general\u0103, nefericirea, nedreptatea, lipsa oric\u0103rei speran\u0163e…) se sub\u00een\u0163elege, nu are rost s\u0103 insist. \u00cemi notam \u00eent\u00e2mpl\u0103rile de peste zi, dialoguri, la modul realistic, f\u0103r\u0103 \u00eenflorituri, dar \u015fi f\u0103r\u0103 comentarii \u201etenden\u0163ioase\u201d, care ar fi putut s\u0103-mi primejduiasc\u0103 soarta; totodat\u0103, \u00eemi cump\u0103rasem un aparat fotografic cu care surprindeam aspecte ale realit\u0103\u0163ii din \u0163ar\u0103: scene, portrete, instantanee. Este vorba despre ciclul Oameni pe care i-am \u00eent\u00e2lnit, fotografii pe care nici p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi nu am reu\u015fit s\u0103 le adun \u00eentr-un album. Substan\u0163a la care v\u0103 referi\u0163i se afl\u0103 aici, \u00een realitatea social\u0103, spiritual\u0103, sufleteasc\u0103 a acelor vremuri, \u015fi eu, de bun\u0103 credin\u0163\u0103, \u00eencercam s\u0103-i fac loc \u00een prozele mele. <\/p>\n

Critici literari cu greutate (s\u0103-l numim doar pe Radu Voinescu \u015fi cred c\u0103 este suficient) au vorbit despre \u201erealism\u201d \u015fi despre un roman al memoriei. Care crede\u0163i c\u0103 este raportul dintre mimesis \u015fi diegesis \u00een edi\u0163ia definitiv\u0103 a \u201eVeneticilor\u201d?<\/p>\n

Radu Voinescu, unul dintre cei mai temeinici \u015fi rafina\u0163i critici ai momentului consider\u0103 Veneticii un roman al realismului \u015fi al memoriei. Mi se pare un diagnostic corect -, altceva ce s\u0103 spun? Veneticii este cartea cea mai drag\u0103 mie, \u015fi probabil romanul cel mai bun din \u00eentreaga mea trud\u0103 literar\u0103. O explica\u0163ie la \u00eendem\u00e2n\u0103 ar fi c\u0103 m-am g\u00e2ndit toat\u0103 via\u0163a la acest subiect, pentru simplul motiv c\u0103 este povestea\/drama familiei mele de refugia\u0163i basarabeni nevoi\u0163i s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 p\u00e2n\u0103 la ultima lor suflare pe melaguri str\u0103ine, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai fi avut \u015fansa de a revedea meleagurile natale, unde tr\u0103iser\u0103 jum\u0103tate din via\u0163a lor, – \u00eemi ve\u0163i da voie s\u0103 adaug: partea cea mai bun\u0103 a vie\u0163ii lor. C\u00e2t din Veneticii este o transfigurare artistic\u0103 a realit\u0103\u0163ii? Totul. Am atacat acest subiect (desigur dup\u0103 evenimente, c\u0103ci mai \u00eenainte subiectul era tabu, de neabordat), scriind un sinopsis de 2 pagini pentru un posibil film; l-am dezvoltat la 18 pagini, apoi la 90 de pagini, ca scenariu de film. N-a fost s\u0103 fie. L-am scris apoi ca roman, 250 pagini, ac\u0163iunea se oprea la moartea fratelui mai mare, \u00een 1950. Cartea sub aceast\u0103 form\u0103 a ap\u0103rut, am primit un num\u0103r de exemplare, dar din motive care-mi scap\u0103 \u015fi ast\u0103zi, restul tirajului a fost topit. Eram \u00eens\u0103 deja c\u0103lit \u00een lupt\u0103. Am scris \u015fi partea a doua, am publicat \u00een 2002 varianta complet\u0103 a Veneticilor, bine primit\u0103 de critic\u0103 \u015fi de public, cum spunea\u0163i. \u00cen 2009, ca s\u0103 m\u0103 eliberez \u00een fine de o tem\u0103 ce devenise obsesiv\u0103, am realizat varianta definitiv\u0103, renun\u0163\u00e2nd la diferite pasaje care, oric\u00e2t de realizate \u00een sine, puteau s\u0103 lipseasc\u0103 dintr-un roman ce se adreseaz\u0103 unui altfel de public cititor, mai gr\u0103bit, care a renun\u0163at la deliciul detaliilor (la \u201emul\u0163imea am\u0103nuntelor din care, vorba lui Thomas Mann, iese arta\u201d)… Refugia\u0163ii ajung la Slatina \u015fi acolo trec prin diverse \u00eencerc\u0103ri dramatice, ca nou veni\u0163i \/ \u015fi concuren\u0163i \u00eentr-un sat de oameni cu deosebire s\u0103raci, afla\u0163i \u00een ultimul an de r\u0103zboi, \u00eempov\u0103ra\u0163i de multele greut\u0103\u0163i ale vie\u0163ii. Ei \u00ee\u015fi g\u0103sesc o compensa\u0163ie \u00een rememorarea \u201evremilor de aur\u201d, tr\u0103ite \u00een comuna de pe malul Nistrului. Amintirile merg \u00eenapoi p\u00e2n\u0103 spre \u00eenceputul veacului, iar \u00eentre timp ac\u0163iunea se prelunge\u015fte p\u00e2n\u0103 \u00een 1997, \u00eencheindu-se prin dispari\u0163ia fireasc\u0103 a protagoni\u015ftilor \u2013 din tot clanul r\u0103m\u00e2ne un singur supravie\u0163uitor: povestitorul, \u201escribul familiei\u201d, cum l-am \u015fi numit. Aproape un secol din via\u0163a unei familii, jum\u0103tate petrecut\u0103 \u00een Basarabia, jum\u0103tate printre olteni. Memoria \u015fi via\u0163a ca atare. Povestea este aceasta, \u00een linii mari, \u00eens\u0103, pentru a fi sincer p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, voi spune c\u0103 nu am nicio idee ce ar zice protagoni\u015ftii dac\u0103 ar citi-o; \u00eens\u0103 dvs m\u0103 \u00eentreba\u0163i c\u00e2t e realism \u015fi c\u00e2t e fic\u0163iune \u00een romanul meu! Care este propor\u0163ia, deci? Cred c\u0103 la fiecare scriitor \u015fi \u00een cazul fiec\u0103rui roman \u00een parte, re\u0163eta este mereu alta, \u00een c\u0103utarea formulei de aur. \u00cen cazul Veneticilor, realist consider c\u0103 este sensul general al demersului romanesc, iar \u00een rest, aproape totul este fic\u0163iune. Faptele, pu\u0163ine la num\u0103r, \u00eenc\u0103puser\u0103 riguros \u00een cele dou\u0103 pagini ini\u0163iale. Dezvoltarea pove\u015ftii de familie pe 6-700 de pagini c\u00e2t de realist\u0103 poate s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103? Nu-mi pun defel problema \u00een ace\u015fti termeni. \u00cen alte roamne ale mele m\u0103 \u0163in mai aproape de \u015firul \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor pe care le am de povestit. De exemplu \u00een S\u0103lbaticul, roman pliat pe jurnalul celor 4 ani de lucru \u00een zona minier\u0103 Boc\u015fa-Ocna de Fier-Dognecea. Pe c\u00e2nd R\u0103m\u0103\u015fagul, un a\u015fa-zis roman istoric, este dezvoltarea unui text de cronic\u0103 medieval\u0103 v\u00e2lcean\u0103 (33 de r\u00e2nduri). Subiectul e acolo, \u00een acele c\u00e2teva r\u00e2nduri, de o frumuse\u0163e lingvistic\u0103 aproape neegalat\u0103 la noi. Am intrat \u00een pielea acelui mo\u015fneag uitat de ani \u015fi de cons\u0103teni, care se angajeaz\u0103 \u00eentr-un r\u0103m\u0103\u015fag pe via\u0163\u0103 \u015fi pe moarte, de fapt pe moarte de la \u00eenceput: \u201e\u015fi unde voi c\u0103dea, acolo s\u0103 pune\u0163i hotarul\u201d, se leag\u0103 el fa\u0163\u0103 de boierul c\u0103ruia pl\u0103nuise s\u0103-i c\u00e2\u015ftige o parte din mo\u015fie. Ce e realism \u015fi ce e fic\u0163iune aici? Este realistic\u0103 descrierea drumului f\u0103cut de mo\u015fneag, cu povara \u00een spinare, c\u0103ci eu \u00eensumi, lucr\u00e2nd ca geolog \u00een zona respectiv\u0103, urcam dealul cu rucsacul \u00een spinare, treceam prin hugeacuri, alunecam prin r\u00e2pi (\u201e\u015fi v\u0103i ad\u00e2nci\u201d..), vedeam, auzeam, m\u0103 g\u00e2ndeam, \u00eemi aminteam \u2013 \u015fi aveam mereu \u00een minte chinul la limit\u0103 al tragicului personaj. La fel s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi cu Veneticii. C\u00e2nd ne-am refugiat, eu aveam 4 ani. \u015ei totu\u015fi, descrierea drumului cu trenul, pe parcursul a 2 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, se \u00eentinde pe 50 de pagini! C\u00e2t este realism \u015fi c\u00e2t fic\u0163iune? Acel drum nu mi-l amintesc defel, dar pe de alt\u0103 parte, ve\u0163i admite c\u0103 toat\u0103 via\u0163a mea de geolog-prospector este un \u015fir nemaisf\u00e2r\u015fit de drumuri… Un alt aspect: dup\u0103 ce am aflat sute \u015fi sute de pove\u015fti cu refugia\u0163i, toate impresionante, dramatice, unele foarte spectaculoase, mi-am dat seama c\u0103 trebuie s\u0103 renun\u0163 la ele pentru o poveste mult mai simpl\u0103, cea a familiei mele. Dar s-a v\u0103dit c\u0103 nici asta nu era de-ajuns pentru a transforma o poveste de via\u0163\u0103 \u00een roman: trebuie s\u0103 treci cu buretele peste tot ce \u0163i-au povestit al\u0163ii \u015fi s\u0103 iei chinul lumii de la \u00eenceput. Altfel cum?<\/p>\n

Unui poet cu propensiune metafizic\u0103 \u00eei este la \u00eendem\u00e2n\u0103 realismul \u2013 uneori frust \u2013 al paginilor de proz\u0103?<\/p>\n

Poezia \u015fi proza nu sunt at\u00e2t de diferite precum s-a acreditat. Oricum, peretele desp\u0103r\u0163itor s-a tot erodat, nimeni nu mai face mare caz de genurile literare ca atare. \u00cen momentul de fa\u0163\u0103, c\u00e2nd am de transmis o senza\u0163ie, o viziune, un \u201ece\u201d fulgurant, care a ap\u0103rut brusc \u015fi tot la fel de brusc poate s\u0103 dispar\u0103, recurg la poezia \u00een vers liber; c\u00e2nd am ceva de povestit, \u00een mod firesc recurg la fraze prozastice. M\u0103 g\u00e2ndesc cu str\u00e2ngere de inim\u0103 c\u0103 s-ar fi putut \u00eent\u00e2mpla s\u0103 nu devin prozator… nu \u015ftiu c\u00e2t a\u015f fi avut de c\u00e2\u015ftigat, dar \u00eemi este clar ce-a\u015f fi pierdut. Scriind proz\u0103, mi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ca de la un moment dat \u00eencolo cuvintele s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 vibreze, ele par s\u0103 se racordeze la o melodie din fiin\u0163a mea; ele fac corp comun cu mesajul, se armonizeaz\u0103… Abia atunci simt c\u0103 scrierea se afl\u0103 pe drumul cel bun.<\/p>\n

C\u00e2t de lung a fost drumul de la Ciob\u00e2rciu \u2013 jude\u0163ul Tighina \u2013 p\u00e2n\u0103 \u00een comuna Cirea\u015fov, jude\u0163ul Olt?<\/p>\n

Pentru mine, la cei 4 ani c\u00e2\u0163i aveam atunci, drumul acela de 2 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni s-a estompat definitiv. C\u00e2ndva, cu mari eforturi \u015fi cu noroc schimb\u0103tor, am reu\u015fit s\u0103 scot din cea\u0163a \u00eenceputurilor dou\u0103 scene din timpul refugiului, \u00een sine foarte semnificative, nespus de pre\u0163ioase pentru mine; dar se \u00eent\u00e2mpl\u0103 c\u0103 ele nu au avut loc \u00een economia romanului. \u00cens\u0103 pentru mama mea bejenia a fost o experien\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 asem\u0103nare \u2013 \u015fi poate c\u0103 au dreptate cei care cred c\u0103 aceasta este linia principal\u0103 a romanului; al\u0163ii consider\u0103 c\u0103 \u201emotorul\u201d nara\u0163iunii apar\u0163ine tat\u0103lui; tata a venit cu c\u0103ru\u0163a cu cai, bunicul mai mult pe jos, unchiul cu un ocol prin Germania, unde a f\u0103cut aproape doi ani de prizonierat. Sunt aspecte de destin care \u00eencearc\u0103 s\u0103 acopere drama sf\u00e2\u015fietoare a refugiului, pe timp de r\u0103zboi. \u00cens\u0103 faptul \u00een sine c\u0103, la peste 4 decenii de la smulgerea lor din r\u0103d\u0103cini cei din clanul basarabenilor \u00eenc\u0103 mai vorbeau despre acea teribil\u0103 traum\u0103 \u015fi despre vremurile luminoase de alt\u0103dat\u0103, mi se pare un semn indubitabil c\u0103, de fapt, ei nu au plecat niciodat\u0103 pe de-a-ntregul din satul de pe Nistru (au tr\u0103it \u201ecu sufletul mereu acolo\u201d, cum spune Vera). Or, abia acesta e accentul pe care am vrut s\u0103-l pun neap\u0103rat: nu plec\u0103m niciodat\u0103 cu totul din copil\u0103rie, din adolescen\u0163\u0103, din lumea binecuv\u00e2ntat\u0103 a ba\u015ftinei noastre \u2013 \u015fi asta ne ajut\u0103 s\u0103 str\u0103batem cu demnitate ostilit\u0103\u0163ile de tot felul \u015fi asprimea vie\u0163ii; iar la final, trebuind s\u0103 ne desprindem din mai multe puncte deodat\u0103, desp\u0103r\u0163irea de aceast\u0103 lume e \u015fi mai anevoioas\u0103.<\/p>\n

Edi\u0163iile succesive ale romanului dvs. arat\u0103 c\u0103 nu prea sunte\u0163i adeptul scrisului \u201edintr-o r\u0103suflare\u201d, c\u0103 v\u0103 apleca\u0163i cu migal\u0103 asupra paginilor, tot scriindu-le, rescriindu-le, ad\u0103ug\u00e2nd mereu c\u00e2te ceva, p\u00e2n\u0103 ce construc\u0163ia devine perfect rotund\u0103. De unde at\u00e2ta meticulozitate?<\/p>\n

Simt nevoia unei preciz\u0103ri: edi\u0163ia a doua a Veneticilor a \u00eensemnat ad\u0103ugarea unui al doilea volum, e drept, tratat \u00een cu totul alt registru: primul fusese scris la persoana a treia, a\u015fa-zisa abordare obiectiv\u0103; al doilea, pentru ceea ce voiam eu s\u0103 adaug romanului de familie, a fost compus ca un mozaic de scene, rememorari, dialoguri, fragmente diaristice, toate cu rostul de a completa povestea, de a o nuan\u0163a, de a-i da noi valen\u0163e. Pentru edi\u0163ia definitiv\u0103 am procedat la reduc\u0163ii de text, ca s\u0103-l fac mai condensat, mai fluent, f\u0103r\u0103 redundan\u0163e. L-am str\u00e2ns \u00een chingile stilului eficient, postmodern. Sigur, sunt un perfec\u0163ionist; am chiar p\u0103rerea c\u0103 scriitorul rom\u00e2n, fie \u015fi foarte talentat, iar uneori tocmai din acest motiv, nu lucreaz\u0103 \u00eendeajuns pe fraz\u0103, pe cuv\u00e2nt. Sunt pentru precizie, pentru rigoare \u015fi expresivitate. \u00cens\u0103, pe de alt\u0103 parte, scrisul la mine nu are nimic din ceea ce s-a \u00een\u0163eles prin sintagma \u201echinurile crea\u0163iei\u201d. Nu m\u0103 a\u015fez la masa de scris a\u015ftept\u00e2nd s\u0103 se iveasc\u0103 inspira\u0163ia, nevoindu-m\u0103 cu \u00eenceputuri de fraz\u0103, repede suprimate. Mai \u00eent\u00e2i pritocesc \u00een minte ideea\/scena\/ \u00eent\u00e2mplarea (care \u00eentr-un fel sau altul s-a impus aten\u0163iei mele) p\u00e2n\u0103 la ultima nuan\u0163\u0103 \u015fi apoi scrierea efectiv\u0103 decurge f\u0103r\u0103 sincope. <\/p>\n

Lucian Blaga spunea: \u201egreu se las\u0103 \/ Dumnezeul pietrelor\u201d. Cum simte un geolog devenit poet (\u015fi romancier) acest adev\u0103r?<\/p>\n

Lucian Blaga este poetul unor intui\u0163ii esen\u0163iale, singurele care fac posibil\u0103 marea poezie \u2013 \u015fi nu numai. \u201eGreu se las\u0103 Dumnezeul pietrelor\u201d este o astfel de intui\u0163ie: piatra este pentru percep\u0163ia noastr\u0103 mai \u00eent\u00e2i greutate, materialitate net\u0103, primar\u0103. Pentru antonimul u\u015for, tot Blaga a g\u0103sit sugestia cenu\u015fii: \u201emai u\u015foar\u0103 dec\u00e2t via\u0163a \/ E cenu\u015fa, e cenu\u015fa…\u201d. Nu spun vreo noutate: poe\u0163ii ne \u00eenva\u0163\u0103 s\u0103 percepem lumea (\u201evia\u0163a \u015fi petrecerea\u201d) \u00een adev\u0103ratele lor semnifica\u0163ii. Am fost dintotdeauna fascinat de spectacolul lumii, asta m-a atras spre geologie, apoi spre poezie \u015fi spre arta fotografic\u0103. Am dorit s\u0103 aduc un omagiu momentului inefabil al impactului dintre raza de lumin\u0103 \u015fi materialitatea net\u0103, rugoas\u0103 a pietrei, a\u015fa c\u0103 am scos un album de art\u0103 fotografic\u0103 intitulat Natura sculpteaz\u0103. <\/p>\n

Ave\u0163i voca\u0163ia prieteniei. Ampla coresponden\u0163\u0103 pe care o purta\u0163i, precum \u015fi cartea scris\u0103 \u00eempreun\u0103 cu Ion Murgeanu o dovedesc. Vorbi\u0163i-ne despre \u201eHimera literaturii\u201d.<\/p>\n

Voi simplifica pu\u0163in lucrurile: venind din afara mi\u015fc\u0103rii literare, care prin anii \u015faizeci era destul de omogen structurat\u0103, cuprinz\u00e2ndu-i pe filologi, pe ziari\u015fti, interac\u0163ion\u00e2nd \u00een redac\u0163ii \u015fi edituri (\u00een timp ce eu m\u0103 r\u0103zle\u0163eam pentru lungi perioade \u00een campaniile mele geologice), am p\u0103truns destul de t\u00e2rziu \u015fi cu timiditate \u00een lumea literar\u0103. Avusesem un cult al c\u0103r\u0163ii, \u00eel aveam \u015fi pe cel al autorului care \u015fi-a c\u00e2\u015ftigat recunoa\u015fterea \u00een cetate. M-am sim\u0163it onorat s\u0103 fiu primit \u00een r\u00e2ndurile breslei \u015fi am cultivat rela\u0163ii de bun\u0103 convie\u0163uire; s\u0103 nu se \u00een\u0163eleag\u0103 c\u0103 sunt un om legat la ochi, v\u0103d foarte clar calit\u0103\u0163ile dar \u015fi defectele umane ale actan\u0163ilor; \u00eens\u0103, pentru c\u0103 niciodat\u0103 nu m-am sim\u0163it \u00een competi\u0163ie cu cineva, ci doar cu mine \u00eensumi, duc rela\u0163ii amiabile cu toat\u0103 lumea. Pe Ion Murgeanu, de\u015fi leat cu mine, evolu\u00e2nd \u00eens\u0103 pe alte coordonate, l-am cunoscut abia \u00een ultimul deceniu, iar faptul \u00een sine c\u0103 participasem din pozi\u0163ii disjuncte la evenimentele culturale ale c\u00e2torva decenii de via\u0163\u0103 literar\u0103 m-a determinat s\u0103-i propun o carte de confesiuni \u00een dialog epistolar. Cine pe cine s\u0103 fi intervievat? P\u0103rea o solu\u0163ie artificioas\u0103, anapoda. \u00cen schimb desf\u0103\u015furarea individual\u0103 liber\u0103, pe anumite teme, era exact ce ne trebuia pentru a m\u0103rturisi f\u0103r\u0103 abateri de la firul povestirii experien\u0163a form\u0103rii noastre \u00een anii 60 (modelele asumate, mentorii, prieteniile legate, debuturile), participarea la mi\u015fcarea literar\u0103, la luptele pentru apari\u0163ia c\u0103r\u0163ilor noastre, obstruc\u0163iile cenzurii \u2013 cu un cuv\u00e2nt s\u0103 de\u015fert\u0103m sacul amintirilor. A rezultat un manuscris pe care editura Curtea Veche s-a angajat s\u0103-l publice, pun\u00e2ndu-ne \u00eens\u0103 condi\u0163ia (de rentabilitate) s\u0103 nu dep\u0103\u015fim 300 de pagini. A fost nevoie de toat\u0103 persuasiunea mea ca s\u0103 ob\u0163inem 385 pagini, cu o liter\u0103 mic\u0103-mic\u0103, la limita ilizibilului; ca totu\u015fi ultimele 3 capitole, cam 150 de pagini s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 pe dinafar\u0103, pentru o viitoare edi\u0163ie, mai norocoas\u0103. O carte cu care ne m\u00e2ndrim, dar care, cum se prea \u00eent\u00e2mpl\u0103 ast\u0103zi (spun asta cu triste\u0163e \u015fi cu resemnare), nu a beneficiat de o receptare critic\u0103 pe m\u0103sura a\u015ftept\u0103rilor noastre.<\/p>\n

Care sunt vocile de peste Prut pe care le aprecia\u0163i \/ accepta\u0163i?<\/p>\n

Vocile de peste Prut pe care le apreciez sunt multe, realmente. Iar faptul c\u0103 am fost redactor timp de 10 ani la editura Vinea, unde au publicat majoritatea tinerilor poe\u0163i din Basarabia m\u0103 face s\u0103 cunosc \u00eendeaproape valorile literaturii din numita \u00eenc\u0103 Republic\u0103 Moldova. Ar fi fastidios s\u0103 \u00een\u015fir toate numele care se bucur\u0103 de sincera mea apreciere. Ce-i drept, a existat la \u00eenceput o defazare a scriitorilor basarabeni, explicabil\u0103 \u00een fapt, cu Leonida Lari, N. Dabija, Grigore Vieru, D. Matcovschi. \u00cens\u0103 convingerea mea este c\u0103 fiecare literatur\u0103 trebuie s\u0103 parcurg\u0103 etapele \u00een mod firesc. Desigur, al\u0163i poe\u0163i, mai tineri, s-au racordat f\u0103r\u0103 ezit\u0103ri la postmodernismul d\u00e2mbovi\u0163ean \u015fi la cel european totodat\u0103. Aura Christi, Leo Butnaru, Vitalie Ciobanu, Vasile G\u00e2rne\u0163, Emilian Galaicu P\u0103un, Vaculovschi, Crudu, Neagoe, Nechit, Prepeli\u0163\u0103 \u015fi at\u00e2tea alte nume cu drept renume. M\u0103 lini\u015ftesc spun\u00e2ndu-mi c\u0103, \u00een condi\u0163ii de libertate, c\u00e2nd doar cenzura economic\u0103 mai apas\u0103 peste noi, fiecare provincie rom\u00e2neasc\u0103, inclusiv exilul, \u00ee\u015fi are to\u0163i litera\u0163ii de care este nevoie. \u015ei o pletor\u0103 de veleitari, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00eendeob\u015fte.<\/p>\n

Cum a\u0163i caracteriza literatura momentului?<\/p>\n

Literatura momentului este la noi, f\u0103r\u0103 dubii, \u00eentr-o situa\u0163ie mai onorant\u0103 dec\u00e2t cea din unele \u0163\u0103ri vest-europene, unde de ani buni nu a mai ap\u0103rut nimic cu adev\u0103rat important sau m\u0103car memorabil. \u00cens\u0103 aceast\u0103 produc\u0163ie literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, valoroas\u0103 \u00een sine, r\u0103m\u00e2ne \u00een domeniul virtualit\u0103\u0163ii c\u00e2t timp ea este practic necunoscut\u0103 publicului cititor de la noi: tirajele sunt modice, difuzarea este un dezastru, a\u015fa \u00eenc\u00e2t o carte oric\u00e2t de bun\u0103, performant\u0103 nu poate fi receptat\u0103 ca atare la nivel na\u0163ional, ci are soarta unei sc\u00e2ntei ce iute se stinge \u00een anonimat. (Dau doar un exemplu, al Dianei Adamek, scriitoare clujean\u0103 de prim\u0103 linie, care \u00een ultimii ani a dat romanele Vasco da Gama navigheaz\u0103 \u015fi P\u0103durea m\u0103tu\u015fii Clematis, dou\u0103 c\u0103r\u0163i excelente – prima dintre ele a fost tradus\u0103 \u00een portughez\u0103 -, dar despre care nu s-a scris nimic la noi.) Cititori ar mai fi (cititul literaturii ca atare, intimitatea cu cartea nu vor disp\u0103rea prea cur\u00e2nd, am aceast\u0103 convingere), \u00eens\u0103 cititorilor poten\u0163iali din \u0163ar\u0103 le este mai la \u00eendem\u00e2n\u0103 literatura din traduceri. C\u00e2teva trusturi media (Cotidianul, Adev\u0103rul, Jurnalul Na\u0163ional etc) gireaz\u0103 serii de traduceri\/reedit\u0103ri din autori celebri sau doar vandabili, la pre\u0163uri de dumping, distribuindu-le prin re\u0163eaua de pres\u0103 \u015fi sufoc\u00e2nd pia\u0163a de carte la nivel na\u0163ional, aflat\u0103 \u015fi a\u015fa \u00een mare suferin\u0163\u0103. <\/p>\n

Exist\u0103 vreo \u00eentrebare pe care a\u0163i fi vrut s\u0103 v-o pun \u015fi am omis-o?<\/p>\n

Una dintre ele s-ar referi la proiectele culturale pe care le-am ini\u0163iat \u00een cadrul USR \u00een ultimii c\u00e2\u0163iva ani: \u201ePl\u0103ci memoriale pentru marii scriitori disp\u0103ru\u0163i\u201d (au fost puse, \u00een Bucure\u015fti pl\u0103ci memoriale pentru mai mult de 200 scriitori, filialele din \u0163ar\u0103 urm\u00e2nd s\u0103 fac\u0103 acela\u015fi lucru). Alt proiect de-al meu este \u201eMemorialul scriitorilor \u00eencarcera\u0163i sub regimul comunist\u201d \u2013 este vorba de peste 400 de scriitori, dintre care un num\u0103r de 56 au decedat \u00een \u00eenchisoare, iar 25 au suferit dou\u0103 sau mai multe condamn\u0103ri. Acest proiect se afl\u0103 \u00eentr-o faz\u0103 final\u0103. Am propus un proiect care are \u00een vedere ca unele \u015fcoli s\u0103te\u015fti s\u0103 poarte numele scriitorilor care au \u00eenv\u0103\u0163at pe b\u0103ncile \u015fcolilor respective; \u015fi mai sunt alte c\u00e2teva proiecte despre care voi vorbi c\u00e2nd vor intra \u00een faza finaliz\u0103rii. Toate acestea pentru a spori vizibilitatea scriitorului din Rom\u00e2nia, pentru ca el s\u0103 primeasc\u0103, m\u0103car \u00een postumitate, considera\u0163ia \u015fi onoarea care i se cuveniser\u0103 din timpul vie\u0163ii pentru devo\u0163iunea cu care au lucrat la \u201ecre\u015fterea limbii rom\u00e2ne\u015fti\u201d, la edificarea patrimoniului cultural al na\u0163iunii.<\/p>\n

A consemnat Valeria Manta T\u0103icu\u0163u<\/strong><\/p>\n


\nAl. S\u0102NDULESCU<\/strong>
\n\"\"

Rujana<\/strong><\/p>\n

Era vaca noastr\u0103 ro\u015fcat\u0103 (probabil de aici \u015fi numele), cu ugerul plin de lapte, ca un mic cimpoi. O vedeam de pe prispa casei b\u0103tr\u00e2ne\u015fti cum rumeg\u0103 alene sau cum linge bulg\u0103rele de sare, de culoare cenu\u015fie, ca sarea grunjoas\u0103 de pus la mur\u0103turi, adus din mun\u0163ii R\u00e2mnicului S\u0103rat, unde se g\u0103sea din bel\u015fug. Iarna \u015fedea la iesle al\u0103turi de Roibul, desp\u0103r\u0163i\u0163i de o st\u0103noag\u0103, un drug de lemn ca un fel de barier\u0103, care le delimita spa\u0163iile \u201elocative\u201d. Calul m\u00e2nca f\u00e2n care fusese urcat \u00een podul grajdului, dup\u0103 coas\u0103. \u00cei coboram de acolo c\u00e2te o pal\u0103 zdrav\u0103n\u0103 ce mai p\u0103stra mireasma tuturor florilor din poian\u0103. Rujana se dovedea mai modest\u0103, ron\u0163\u0103ia coceni (la noi se spunea \u201eciocani\u201d) adu\u015fi cu bra\u0163ul din glugile \u0163uguiate ce se \u00een\u0103l\u0163au, ca ni\u015fte cu\u015fme uria\u015fe, \u00een fundul gr\u0103dinii dinspre livad\u0103. \u00cen golurile r\u0103mase la baza acestor piramide furajere, noi, copiii, \u00eenchipuiam ni\u015fte pe\u015fteri, \u00een care ne afundam \u00een jocul de-a v-a\u0163i ascunselea. Mai p\u0103strau \u015fi glugile mirosul tomnatic al foilor uscate \u015fi al m\u0103t\u0103sii de porumb.
\nDac\u0103 se \u00eent\u00e2mpla ca Rujana s\u0103 fete pe o vreme friguroas\u0103, luam vi\u0163elu\u015ful c\u00e2teva nop\u0163i \u00een buc\u0103t\u0103rie, la c\u0103ldur\u0103. Pl\u0103p\u00e2nd, abia se \u0163inea pe picioarele u\u015for tremur\u00e2nde \u015fi nesigure, care p\u0103reau prea \u00eenalte. C\u00e2nd mai prindea puteri, \u00eel duceam \u00eenapoi, \u00een grajd, l\u00e2ng\u0103 maic\u0103-sa, care mugea parc\u0103 \u00een \u015foapt\u0103 \u015fi \u00een culmea bucuriei c\u0103-l revede. \u00cel sp\u0103la cu limba ca \u015fi c\u00e2nd l-ar fi sc\u0103ldat. Vi\u0163elul, o dat\u0103 \u00eel botezasem Joian (venise pe lume poate \u00eentr-o zi de joi?), \u00eencepea s\u0103 sug\u0103 lacom, se repezea din ce \u00een ce mai viguros \u00een ugerul doldora de lapte, lu\u00e2nd pe r\u00e2nd fiecare mamelon (la \u0163ar\u0103, i se spune \u0163\u00e2\u0163\u0103, de unde, probabil, \u015fi denumirea unui soi de struguri: \u0162\u00e2\u0163a vacii).
\nDac\u0103 era prim\u0103var\u0103 \u015fi Rujana pleca la p\u0103scut, c\u00e2nd se \u00eentorcea, nu intra bine \u00een curte, c\u0103 \u00eencepea s\u0103 mugeasc\u0103, Joian r\u0103spunz\u00e2ndu-i ner\u0103bd\u0103tor cu mugetul lui mai sub\u0163ire de copil mic. \u015ei iar s\u0103rea la \u0163\u00e2\u0163a \u015fi mai \u00eembel\u015fugat\u0103, care i se oferea \u015fi mai generoas\u0103. Dup\u0103 ce se s\u0103tura, boticul roz \u015fi umed, ca \u015fi c\u00e2nd pe el c\u0103zuse rou\u0103, mirosea bine\u00een\u0163eles a lapte, a laptele mamei.
\nVara, \u00een timpul vacan\u0163ei, m\u0103 duceam uneori cu Rujana la p\u0103scut. Eram \u00eenc\u0103l\u0163at cu t\u00e2rlici \u015fi mergeam \u00een urma ei, prin praful gros de pe drum. La vie, pe l\u00e2ng\u0103 marginea gardului, ca \u015fi pe drumeagul ce cobora de la intrare, cre\u015ftea o iarb\u0103 mustoas\u0103, de un verde intens mai ales dup\u0103 ploaie. Ca \u015fi Joian, Rujana se repezea lacom\u0103, smulg\u00e2nd-o parc\u0103 din r\u0103d\u0103cin\u0103. \u00cei auzeam respira\u0163ia zgomotoas\u0103, ca \u015fi c\u00e2nd ar fi vrut s\u0103-mi spun\u0103 c\u0103-i place, c\u0103 nu-\u015fi poate ostoi pofta. M\u00e2nca la repezeal\u0103, pentru c\u0103, a\u015fa cum se \u015ftie, animalele erbivore nu mestec\u0103 \u00een timpul aliment\u0103rii, ci mai mult \u00eenmagazineaz\u0103, digestia finaliz\u00e2ndu-se ulterior prin regurgitare, c\u00e2nd ele \u00eencep s\u0103 rumege \u00eendelung \u015fi pe \u00eendelete. Urma s\u0103 fiu atent ca Rujana s\u0103 nu scape \u00een vreun lan de porumb \u015fi s\u0103-l strice, dar mai ales \u00een lucern\u0103, \u00eentruc\u00e2t era extrem de indigest\u0103 \u015fi f\u0103cea s\u0103 i se umfle burta cu gaze, ceea ce necesita uneori interven\u0163ia veterinarului, sau a unui simplu \u0163\u0103ran priceput, care \u00een\u0163epa foalele animalului cu o sul\u0103, preg\u0103tit\u0103 anume pentru asemenea cazuri, impun\u00e2nd interven\u0163ia de urgen\u0163\u0103.
\nLaptele Rujanei \u00eel hr\u0103nea \u00een primul r\u00e2nd pe puiul ei, care cresc\u00e2nd \u015fi afl\u00e2nd gustul ierbii, va fi \u00een\u0163\u0103rcat, \u00eens\u0103 \u015fi pe st\u0103p\u00e2ni, cei care \u00eei purtaser\u0103 de grij\u0103 \u00een timpul iernii \u015fi cum se desprim\u0103v\u0103ra, o duceau la p\u0103scut sau o \u00eencredin\u0163au v\u0103carului, aduc\u00e2nd-o cu \u00eentreaga ciread\u0103 la izlaz. Dac\u0103 nu era consumat fiert, mai ales de c\u0103tre copii, laptele era pus la prins \u00een vase de lut \u015fi vara \u0163inut \u00een dulap, la r\u0103coare. F\u0103cea o sm\u00e2nt\u00e2n\u0103 groas\u0103. Dat iar\u0103\u015fi \u00een fiert, se alegea din el br\u00e2nza, dup\u0103 ce, v\u0103rsat \u00eentr-u s\u0103cule\u0163 de p\u00e2nz\u0103 mai rar\u0103, se scursese zerul. Br\u00e2nza cu sm\u00e2nt\u00e2n\u0103 proasp\u0103t\u0103 era un fel de m\u00e2ncare foarte apreciat, al\u0103turi de m\u0103m\u0103ligu\u0163a cald\u0103, ce se g\u0103sea pe mas\u0103 \u00een fiecare s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, de obicei duminica. Uneori sm\u00e2nt\u00e2na adunat\u0103 \u00een cantitate mai mare era turnat\u0103 \u00een putinei, un vas de lemn aproape cilindric, str\u00e2mt la gur\u0103, unde era b\u0103tut\u0103 ritmic, destul de \u00eendelungat (p\u00e2n\u0103 ce ie\u015fea untul), cu un dispozitiv, de asemenea din lemn, ca o roat\u0103 compact\u0103 \u015fi manevrat cu o coad\u0103 montat\u0103, ca aceea de m\u0103tur\u0103.
\nLocul ner\u0103bd\u0103torului Joian, ce ajunsese la maturitate \u015fi devenise oarecum independent, era din ce \u00een ce mai ocupat, \u00een fiecare diminea\u0163\u0103, dac\u0103 nu \u015fi seara, de prezen\u0163a gospodinei. \u00cemi revine \u015fi acum \u00een minte, s\u0103 fi avut vreo 14-15 ani, scena mulsului de c\u0103tre o fat\u0103 cu p\u0103r castaniu, str\u00e2ns legat cu o b\u0103sm\u0103lu\u0163\u0103, care o mulgea pe Joiana cu ni\u015fte degete sub\u0163iri \u015fi cu bra\u0163ele albe ca \u00eensu\u015fi laptele din \u015fi\u015ftar. Dac\u0103 ai fi aruncat \u00een vasul de lemn o mu\u015fcat\u0103 roz, i-ai fi descoperit \u015fi frumuse\u0163ea pur\u0103 a obrazului. A\u015fa cum st\u0103tea aplecat\u0103 spre ugerul vacii, unul din simbolurile eterne ale maternit\u0103\u0163ii \u015fi al d\u0103rniciei p\u0103m\u00e2ntului, p\u0103rea un mic \u015fi greu de uitat grup statuar.<\/p>\n


\n\u00cen poian\u0103<\/strong><\/p>\n

De S\u00e2nt\u2019Ilie, \u00een crucea verii, f\u00e2nul cu toate florile lui s\u0103lbatice, cu sulfine, cu sc\u00e2nteioare, cu margarete, c\u0103rora le mai zicea \u201eochiul boului\u201d, \u00eemp\u00e2nzind poiana, \u00een dogoarea soarelui, se preg\u0103tea s\u0103 fie cosit. \u00centr-o zi-dou\u0103, era culcat la p\u0103m\u00e2nt \u00een brezde bogate ce coborau spre p\u00e2r\u00e2u, c\u00e2nd verzulii ca brotacii, c\u00e2nd mai \u00eenchise la culoare ca frunza stejarilor. Plutea pe deasupra o prospe\u0163ime, un aer curat, pur, pe care nu-l mai \u00eent\u00e2lneai dec\u00e2t prim\u0103vara, c\u00e2nd abia d\u0103dea col\u0163ul ierbii.
\nA\u015fteptam ca brazdele s\u0103 se usuce, tem\u0103tori s\u0103 nu vin\u0103 ploaia, c\u0103ci le \u00eennegrea \u015fi le mai sc\u0103dea \u015fi din puterea nutritiv\u0103. Urma \u201e\u00eentorsul\u201d, de obicei cu furci de lemn cu dou\u0103 coarne albicioase, u\u015for de m\u00e2nuit. C\u00e2nd jil\u0103veala disp\u0103ruse cu totul \u015fi f\u00e2nul cu flori de p\u00e2n\u0103 mai ieri se deschidea la culoare \u015fi c\u0103p\u0103tase o moliciune de m\u0103tase pl\u0103cut mirositoare, ce ar fi putut s\u0103 umple \u015fi pernele improvizate ale amatorilor de drume\u0163ie, ne apucam s\u0103-l str\u00e2ngem, f\u0103c\u00e2nd c\u0103pi\u0163e destul de \u00eenalte. Era dup\u0103 aceea \u00eenc\u0103rcat v\u00e2rfuit \u00een c\u0103ru\u0163\u0103, care-\u015fi m\u0103rea considerabil dimensiunile, abia \u00eenc\u0103p\u00e2nd pe drumul \u00eengust printre livezi, unde se p\u00e2rguiau prunele vinete, a\u015fa-zis g\u00e2tlane, p\u00e2n\u0103 \u00een muchia poienii.
\nDe acolo, drumul plin de h\u00e2rtoape cobora, \u015fi c\u0103ru\u0163a trebuia \u201e\u00eempiedicat\u0103\u201d, un lan\u0163 gros lega o roat\u0103 dinapoi, care l\u0103sa, alunec\u00e2nd la vale, ni\u015fte urme ca de o\u0163el, viorii. Supra\u00eenc\u0103rcat\u0103 \u015fi merg\u00e2nd pe un teren foarte accidentat, uneori c\u0103ru\u0163a se mai \u015fi r\u0103sturna, d\u00e2nd mare b\u0103taie de cap celui care \u0163inuse de c\u0103p\u0103strul calului, merg\u00e2nd al\u0103turi de el. Munca se f\u0103cea acum de dou\u0103 ori, c\u0103ci furcile intrau din nou \u00een ac\u0163iune cu desc\u0103rcatul \u015fi iar\u0103\u015fi cu \u00eenc\u0103rcatul c\u0103ru\u0163ei pus\u0103 pe roate. \u00cen fine, ajun\u015fi acas\u0103, adesea cu chiu cu vai, f\u00e2nul era luat \u00een pale mari \u015fi aruncat \u00een podul grajdului, \u015fi o alta, mai mare, \u00een f\u00e2n\u0103rie, umpl\u00e2nd \u00eentreaga, vasta \u00eenc\u0103pere de mireasma florilor, acum uscate, care \u00eempodobiser\u0103 poiana.
\nDar munca \u00eenc\u0103 nu se \u00eencheiase. Urma greblatul, treaba cea mai u\u015foar\u0103 \u015fi nu mai pu\u0163in pl\u0103cut\u0103. \u00centr-o var\u0103, s\u0103 fi avut 16-17 ani, nu \u015ftiu dac\u0103 nu cu o anume subtextual\u0103 inten\u0163ie, tata m-a trimis la aceast\u0103 munc\u0103 \u00eempreun\u0103 cu o femeie trecut\u0103 bine de 30 de ani, poate spre 40. O chema Anica lui Petrache. Nu cred s\u0103 fi avut b\u0103rbat \u015fi nici copii. Era plinu\u0163\u0103, nu prea scund\u0103, guraliv\u0103 \u015fi z\u00e2mb\u0103rea\u0163\u0103. Greblar\u0103m noi ce greblar\u0103m \u015fi veni pr\u00e2nzul. Am a\u015fternut un \u015ftergar pe iarb\u0103 \u015fi am scos din traist\u0103 ca\u015f de la st\u00e2n\u0103, c\u00e2teva ou\u0103, ceap\u0103, ro\u015fii \u015fi castrave\u0163i, t\u0103ia\u0163i pe lung, nu de tot, pres\u0103ra\u0163i cu sare \u015fi freca\u0163i apoi \u00eentre palme. Am m\u00e2ncat bine, am b\u0103ut ap\u0103 rece ca ghea\u0163a scoas\u0103 dintr-o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 apropiat\u0103, cu ciutura, dup\u0103 care ne-am \u00eentins la soare pentru o \u0163\u00e2r\u0103 de odihn\u0103. Anica vorbea mereu, spunea tot felul de glume cu discrete aluzii erotice, care \u00eemi atr\u0103geau ne\u00eentrerupt aten\u0163ia \u015fi mai ales \u00eemi st\u00e2rneau curiozitatea. M\u0103 a\u0163\u00e2\u0163au. Ce mai, \u00eencepuse s\u0103-mi miroas\u0103 a catrin\u0163\u0103. Ascultam cu urechea ciulit\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 am \u00eendr\u0103zneala \u015fi verva ei. Ardea soarele \u015fi trecur\u0103m ceva mai la umbr\u0103 sub un m\u0103r p\u0103dure\u0163. Ea \u015fedea rezemat\u0103 de trunchi \u015fi i se vedeau mai bine picioarele \u2013 avea picioare frumoase \u2013 care, parc\u0103 din neaten\u0163ie, se dezveliser\u0103 p\u00e2n\u0103 peste genunchi. Glumea \u015fi r\u00e2dea mereu, a\u015f zice provocator. Fierbea s\u00e2ngele \u00een mine, dar nu prea \u015ftiam cum s\u0103 \u00eencep. Femeie versat\u0103, nu-i fu greu s\u0103 observe str\u0103lucirea ochilor mei \u015fi s\u0103 m\u0103 cheme l\u00e2ng\u0103 ea. S\u0103rutul a venit aproape fulger\u0103tor. Genunchii ie\u015fiser\u0103 \u015fi mai mult de sub fusta de stamb\u0103 parc\u0103 \u015fi mai albi ca picioarele. Cum eram totu\u015fi \u00een c\u00e2mp deschis, la lumina puternic\u0103 a zilei \u015fi pe c\u0103rarea ce str\u0103b\u0103tea poiana mai treceau c\u00e2nd \u015fi c\u00e2nd oameni, m\u0103 lu\u0103 de m\u00e2n\u0103 \u015fi ne refugiar\u0103m \u00eentr-un aluni\u015f. F\u0103r\u0103 nici o ezitare, \u00ee\u015fi ridic\u0103 fusta, nu mai purta nimic pe dedesubt, \u015fi m\u0103 atrase, de\u015fi nu mai era nevoie, asupra ei. \u00cei pl\u0103cea s\u0103 fac\u0103 dragoste, iar eu treceam spontan dintr-o v\u00e2rst\u0103 \u00een alta, inauguram \u015fi \u00een fapt intrarea \u00eentr-o glorioas\u0103 adolescen\u0163\u0103. Parc\u0103 sim\u0163ea \u015fi ea pragul peste care trecusem, purtat de m\u00e2na ei care, pot zice c\u0103 \u00eemi fusese na\u015f\u0103. Avusese o m\u00e2n\u0103 a\u015fa de bun\u0103, \u00eenc\u00e2t, \u00een timpul aceleia\u015fi zile de greblat, am mai c\u0103utat aluni\u015ful de c\u00e2teva ori. Eu p\u0103\u015feam pe un teritoriu cunoscut p\u00e2n\u0103 atunci doar din c\u0103r\u0163i \u015fi din visuri tulburi; ea, probabil c\u0103 era m\u00e2ndr\u0103 c\u0103 fusese prima femeie care-i deschisese b\u0103iatului, sorbit ca o ap\u0103 ne\u00eenceput\u0103, cu farmecele ei fruste, poarta vie\u0163ii.
\nAu trecut de atunci parc\u0103 o mie de ani. Dar uite c\u0103 n-am uitat-o pe z\u00e2mbitoarea \u015fi gure\u015fa Anica lui Petrache \u2013 azi oale \u015fi ulcele \u2013 de la greblat f\u00e2nul \u015fi nici aluni\u015ful, pentru mine un fel de pat nup\u0163ial, \u00een care nu \u201emireasa\u201d, ci \u201emirele\u201d primise botezul focului.<\/p>\n


\nOala cu \u0163uic\u0103<\/strong><\/p>\n

Bunicii mei dinspre mam\u0103 avuseser\u0103 \u015fase fete \u015fi doi b\u0103ie\u0163i. La r\u00e2ndul lor, ace\u015ftia, odat\u0103 c\u0103s\u0103tori\u0163i, au dat na\u015ftere \u015fi ei la mul\u0163i copii, a\u015fa \u00eenc\u00e2t, mama mare tr\u0103ind p\u00e2n\u0103 la 90 de ani, s-a bucurat s\u0103 aib\u0103, cui i-ar veni a crede, 32 de nepo\u0163i!
\nPe fete le m\u0103ritar\u0103, mai pe toate, cu preo\u0163i \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103tori, care, de regul\u0103, erau s\u0103raci \u015fi c\u0103utau viitoare neveste cu zestre, asta \u00eensemn\u00e2nd, \u00een afar\u0103 de lada cu l\u00e2neturi, cu prosoape \u015fi c\u0103m\u0103\u015fi de noapte, lucrate de m\u00e2n\u0103, de scoar\u0163e \u015fi covoare \u00eenflorate ce urmau s\u0103 fie a\u015fternute pe pat \u015fi s\u0103 \u00eempodobeasc\u0103 pere\u0163ii, ceva bani \u015fi, bunul cel mai de pre\u0163, c\u00e2teva pogoane de p\u0103m\u00e2nt. Bunicul avea s\u0103 spun\u0103 c\u0103 a \u201e\u00eembr\u0103cat\u201d \u015fi a \u201edezbr\u0103cat\u201d casa de \u015fase ori, dup\u0103 num\u0103rul fetelor.
\nCel mai mic dintre b\u0103ie\u0163i, dar nu \u015fi dintre copii, Petrache, r\u0103m\u0103sese \u00een casa p\u0103rinteasc\u0103, urm\u00e2nd s\u0103 le fie sprijin b\u0103tr\u00e2nilor \u015fi s\u0103 mo\u015fteneasc\u0103 gospod\u0103ria. Era un fl\u0103c\u0103u chipe\u015f, \u00eenc\u00e2t, prest\u00e2nd serviciul militar \u00een timpul primului r\u0103zboi mondial, a fost ales pentru frumuse\u0163ea lui s\u0103 fac\u0103 parte din compania rom\u00e2neasc\u0103 de onoare, care a defilat sub Arcul de Triumf la Paris, \u00een ziua \u00een care a fost s\u0103rb\u0103torit\u0103 victoria Alia\u0163ilor contra Puterilor Centrale \u015fi, \u00een primul r\u00e2nd, a Germaniei. Probabil c\u0103 acest unchi al meu va fi r\u0103mas, cu unitatea lui, \u00een Ora\u015ful Lumin\u0103, c\u00e2tva timp, din moment ce trimitea familiei c\u0103r\u0163i po\u015ftale ilustrate cu imaginea unor locuri \u015fi monumente celebre din vestita capital\u0103 a Europei. Unele dintre aceste \u201evederi\u201d s-au p\u0103strat p\u00e2n\u0103 \u00een ultima vreme, cu patina lor de acum aproape un secol. \u00cemi amintesc de Luvru \u015fi de Palatul Trocad\u00e9ro.
\nDup\u0103 eliberarea din armat\u0103, Petrache s-a \u00eentors bine\u00een\u0163eles acas\u0103, unde, la plecarea pe front, l\u0103sase \u00een sat o iubit\u0103. Credincioas\u0103, \u00eel a\u015fteptase. Era o fat\u0103 frumoas\u0103, ca \u015fi el, pe care ar fi vrut s-o ia de nevast\u0103. Fiind s\u0103rac\u0103, el se lovi de \u00eempotrivirea \u00eend\u00e2rjit\u0103 a p\u0103rin\u0163ilor \u015fi n-a avut \u00eencotro, a trebuit s\u0103-i asculte, cu durerea de a fi renun\u0163at la fata drag\u0103. Ace\u015ftia voiau neap\u0103rat o nor\u0103 \u201ecu zestre\u201d (vechiul conflict al satului rom\u00e2nesc, de reg\u0103sit \u015fi \u00een poezia popular\u0103). \u015ei bunicul plec\u0103 de unul singur \u201ec\u0103t\u0103tor de cas\u0103\u201d, pe\u0163itor, \u00eentr-un alt sat, prin jude\u0163ul Br\u0103ila, oblig\u00e2ndu-\u015fi feciorul s\u0103 se \u00eensoare cu aceea pe care i-o g\u0103sise el, chiar dac\u0103, a\u015fa cum \u00eei spusese bunichii, nu era prea \u201ecur\u0103\u0163ic\u0103\u201d, adic\u0103 prea frumoas\u0103. \u00cen schimb, avea ceva p\u0103m\u00e2nt, \u015fi \u00eenc\u0103 din cel mai roditor. Petrache se c\u0103s\u0103tori cu Niculina, a\u015fa o chema, care se dovedi o femeie de toat\u0103 isprava, istea\u0163\u0103, bun\u0103 gospodin\u0103 \u015fi bun\u0103 mam\u0103.
\nLa scurt\u0103 vreme, \u00eensur\u0103\u0163eii fur\u0103 invita\u0163i la o nunt\u0103. C\u00e2nd se \u00eentoarser\u0103, Petrache, negru de sup\u0103rare, izbucni m\u00e2nios \u00een fa\u0163a p\u0103rin\u0163ilor, zic\u00e2ndu-le c\u0103 la acea nunt\u0103 n-a v\u0103zut o femeie mai ur\u00e2t\u0103 ca nevast\u0103-sa, Niculina. \u00cencercar\u0103 s\u0103-l calmeze, poate se g\u0103sea \u015fi asupra chefului, dar a fost degeaba. Petrache se apuc\u0103 de o crunt\u0103 be\u0163ie, de care nu s-a mai vindecat niciodat\u0103. Cu anii, gospod\u0103ria \u00eenfloritoare a p\u0103rin\u0163ilor ajunsese o paragin\u0103, scandalurile din familie se \u0163ineau lan\u0163, iar el, de\u015fi \u00eenc\u0103 t\u00e2n\u0103r, ajunsese o epav\u0103.
\nCrescuser\u0103 copiii, aveau dou\u0103 fete gemene, c\u0103rora, fiind m\u0103ri\u015foare, \u00eencepuse a le fi ru\u015fine de cum ar\u0103ta \u015fi de comport\u0103rile tot mai ciudate ale tat\u0103lui lor. Din cauza alcoolului, acesta se \u00eemboln\u0103vi grav, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 va fi r\u0103pus de o demen\u0163\u0103 etilic\u0103, nu \u00eenainte de a avea manifest\u0103rile cele mai ur\u00e2te, printre altele, o dat\u0103 urc\u00e2ndu-se pe cas\u0103 \u015fi amenin\u0163\u00e2nd c\u0103 se arunc\u0103 de pe acoperi\u015f, dac\u0103 nu i se d\u0103 de b\u0103ut.
\n\u00centr-o duminic\u0103, se duse \u00een vie, f\u0103cuse rost de o oal\u0103 de \u0163uic\u0103 de la o sor\u0103, aceasta crez\u00e2nd c\u0103 \u00eel potole\u015fte, se a\u015fez\u0103 sub un nuc, unde o m\u00e2ntui repede, ca un om \u00eensetat. Umbra trecu \u015fi soarele puternic d\u0103du peste el. Pe sear\u0103, \u00eel g\u0103sir\u0103 mort, cu oala de p\u0103m\u00e2nt golit\u0103 p\u00e2n\u0103 la fund, f\u0103c\u00e2ndu-i de veghe la cap. Nici un alt simbol n-ar fi fost mai potrivit.<\/p>\n

(Din volumul \u201eT\u0103bli\u0163a \u015fi condeiul<\/em>\u201d, \u00een preg\u0103tire)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mioara Bahna Ion Creang\u0103. C\u00e2teva observa\u0163ii asupra recept\u0103rii operei F\u0103c\u00e2nd referire la \u201emuta\u0163ia valorilor estetice\u201d, Eugen Lovinescu nota c\u0103 \u201edup\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22055"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22055"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22055\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22056,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22055\/revisions\/22056"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22055"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22055"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22055"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}