{"id":22019,"date":"2023-10-20T00:22:21","date_gmt":"2023-10-19T21:22:21","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22019"},"modified":"2023-10-20T00:22:21","modified_gmt":"2023-10-19T21:22:21","slug":"spatii-culturale-nr-90-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22019","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 90 (11)"},"content":{"rendered":"

C\u0103r\u021bi prezentate de:<\/strong><\/em><\/p>\n

Petre ISACHI<\/strong>
\n\"\"

Ne cunoa\u0219tem pe noi \u00een\u0219ine prin Iisus
\nsau totul este r\u0103t\u0103cire \u00een destinul omului*<\/strong><\/p>\n

\tMotto:
\n \u201eDumnezeu care te-a creat f\u0103r\u0103 tine nu te va salva f\u0103r\u0103 tine\u201d (Sf\u00e2ntul Augustin)<\/em><\/p>\n

Aristotel era de p\u0103rere c\u0103 democra\u021bia este un sistem \u00een care fiecare face ce vrea. Cu excep\u021bia Poetului, a\u0219 ad\u0103uga eu. Mai ales, a poetului ce tr\u0103ie\u0219te \u00eentr-o Rom\u00e2nie\/ Europ\u0103 \u00een care cele trei forme de guvern\u0103m\u00e2nt – degenerate \u00een viziunea lui Platon \u2013 tirania, oligarhia \u0219i democra\u021bia coexist\u0103 \u00een dimensiunea lor malefic\u0103, anihil\u00e2nd criteriile de selec\u021bie a valorilor \u0219i meritocra\u021bia ce perpetueaz\u0103 renascentist, mitul libert\u0103\u021bii \u0219i al demnit\u0103\u021bii umane. A\u0219a-mi explic de ce poetul lugojeano-timi\u0219orean, Nicolae Toma evadeaz\u0103 romantico-expresionist, \u00een geniul religios al cre\u0219tinismului, adic\u0103 se identific\u0103 cu omul cre\u0219tin, coboar\u0103 Absolutul \u00een cotidian, sugereaz\u0103 ideea c\u0103 doar suferin\u021ba are efectele rug\u0103ciunii \u0219i ne poate comuta \u00een Dumnezeu, \u00eenc\u00e2t poemele din Zece pa\u0219i spre \u00een\u021belepciune sunt tot at\u00e2tea \u201epetece de transcenden\u021b\u0103\u201d (Petre \u021au\u021bea), \u00een care cre\u0219tinismul se manifest\u0103 ca o g\u00e2ndire a paradoxului, ce proiecteaz\u0103 o \u00cen\u021belepciune a op\u021biunii radicale, centrat\u0103 asupra persoanei, asupra libert\u0103\u021bii interioare: \u00cenv\u0103\u021b\u0103torule, ce trebuie s\u0103 fac ca s\u0103 am via\u021ba ve\u0219nic\u0103? Pentru autorul volumelor Garnizoanele somnului, 2009, \u0219i Ad hominem, 2013, cre\u0219tinismul este expresia unui mister tr\u0103it, prin care Dumnezeu reveleaz\u0103 omul, omului \u00eensu\u0219i, \u00eenc\u00e2t poetul, asemenea lui Hristos, trebuie s\u0103 puncteze istoric eternitatea, s\u0103 devin\u0103 \u00cen\u021belept, adic\u0103 s\u0103 se \u00eempace \u00een chip des\u0103v\u00e2r\u0219it, cu necesitatea, cu ubicuitatea r\u0103ului, cu imperfec\u021biunile \u0219i dependen\u021bele omului: \u201epoetul asemenea lui Iisus\/ \u00ee\u0219i pune inima drept scut\/ \u0219i cere dreptul la rug\u0103\/\/ \u0219i nicidecum orbirea\/ nu va fi sc\u0103pare \u0219i nici scrumul\/ cel f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u0219it\/ h\u0103l\u0103duind dorul ca \u0219i g\u00e2ndul\/ r\u0103stigne\u0219te poetul\/ ce-a \u00eendr\u0103znit s\u0103 c\u00e2nte nemurirea\/\/ la por\u021bile nesomnului\/ numai inima poetului vegheaz\u0103\/ \u00eenconjurat\u0103 de g\u00e2nduri\/ gesteaz\u0103 poemul\/ \u0219i-l bate \u00een cuie pe cruce.\u201d. (Ad hominem)
\nDac\u0103 to\u021bi am p\u0103c\u0103tuit prin Adam, to\u021bi suntem r\u0103scump\u0103ra\u021bi de Cristos. \u00cen El, nu mai afli \u201enici grec, nici evreu, nici sclav, nici om liber\u201d. Cre\u0219tinismul este universal, pentru c\u0103 r\u0103spunde setei de absolut, \u00een condi\u021biile liberului arbitru \u0219i a perpetu\u0103rii iluziei autodetermin\u0103rii… Citind \u0219i recitind pa\u0219ii \u201espre \u00een\u021belepciune\u201d transfigura\u021bi de poetul Nicolae Toma ajungi la concluzia sublim-tragic\u0103: Totul este \u00een via\u021ba omului, r\u0103t\u0103cire, c\u0103utare, schimbare, stare conflictual\u0103 ireconciliabil\u0103, \u00eenc\u00e2t \u00een al Al \u0219aptelea pas: \u201eP\u00e2n\u0103 \u0219i \u00een\u021belep\u021bii au uitat toate faptele bune\/ \u0218i m-au ucis din din\u021bi scr\u00e2\u0219nind\u201d (7). \u00cen integralitatea lui, \u00een vol. \u201eZece pa\u0219i…\u201d sunt topite, de\/ \u00een fapt, cel pu\u021bin c\u00e2teva milenii de \u201er\u0103t\u0103ciri\u201d , pe c\u00e2t de sublime, pe at\u00e2t de absurd-tragice, din istoria salv\u0103rii prin \u00eensu\u0219i Iisus Cristos, a dependen\u021bei metafizice, invizibile ce r\u0103spunde \u201estrig\u0103tului\u201d rug\u0103ciunii. Pentru a vedea cititorul, cum p\u00e2n\u0103 \u0219i \u00cen\u021belepciunea \u2013 con\u0219tiin\u021ba celorlalte r\u0103t\u0103ciri \u2013 este o form\u0103 a r\u0103t\u0103cirii, citez din Al \u0219aselea pas, mai ales, pentru ca fratele nostru, lectorul, s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103\/ analizeze, simultan, problematica transfigurat\u0103 \u0219i arta compozi\u021bional\u0103 – \u0219ase pa\u0219i = \u0219ase poeme, \u0219ase tematici\/ motive, \u0219ase confesiuni\/ spovedanii:
\n\u201e1. Ce-l poate p\u00e2ng\u0103ri pe omul cel bun\/\/ Bucuria de-a l\u0103sa mai \u00eent\u00e2i copii\/ S\u0103 se sature cu f\u0103r\u0103miturile de sub mesele \u00eendestula\u021bilor\/\/ Auzind asta au fost deschise urechile mele\/ \u0218i dezlegat\u0103 mi-a fost limba\/\/ F\u0103r\u0103 ru\u0219ine m-am \u00eendopat\/ nes\u0103tul cu un co\u0219 de p\u00e2ine p\u00e2n\u0103-n zori\/ cu ochii \u00eenchi\u0219i mestecam \u0219i nu vedeam\/ al ignoran\u021bei semn; 2. Primul orb pe care l-am v\u0103zut\/ c\u0103zut \u00een genunchi\/ De nedrept mi s-a p\u0103rut\/ \u00cen cel f\u0103r\u0103 de ochi mi-a spus\/ Prea mul\u021bi copaci pl\u00e2ng\u00e2nd am v\u0103zut\/\/ Cine sunt eu i-am \u00eentrebat pe cei din jur\/\/ E\u0219ti ploaia care vine-n zori\/ Sau poate unul din profe\u021bi\/\/ T\u0103ceam eram doar eu\/ Spiritul veghind; 3. Pentru a trece \u00een cel\u0103lalt t\u0103r\u00e2m\/ Suferin\u021b\u0103 peste m\u0103sur\u0103 \u0219i tr\u0103dare\/ Iubire tr\u0103dare iubire\/\/ Cu toate c\u0103 \u0219tiam dinainte sf\u00e2r\u0219itul\/ Am strigat curajos c\u0103tre mul\u021bime\/ cine vrea s\u0103 vin\u0103 la mine\/\/ Ce folos s\u0103 c\u00e2\u0219tige toat\u0103 lumea\/ Dac\u0103 sufletul inocent \u00een noapte l-am pierdut; 4. Pe culmile unui munte\/ Cu brazi acoperit\/ Hainele mele cele str\u0103lucitoare\/ de noroi uscat\/\/ \u00cendat\u0103 f\u0103r\u0103 r\u0103gaz am privit \u00een jurul norilor\/ \u0218i-am privit cu al\u021bi ochi\/ Pietrele \u0219i cioturile de lemne\/ Dac\u0103 nu eram eu nu era nici aceast\u0103 vale\/ s\u0103 se vad\u0103 \u00een mintea mea prin ochii mei; 5. Ne\u00een\u021belegerea declar\u0103 r\u0103zboaie \u0219i v\u00e2nt\/\/ Cunosc mesajul\/ \u00cenainte de a fi iubit\/ trebuie s\u0103 fiu batjocorit; 6. \u00cen ora\u0219ul care doarme\/ O mul\u021bime de c\u0103rturari\/\/ Unii cuprin\u0219i de un duh bl\u00e2nd\/ Al\u021bii se zv\u00e2rcolesc pe p\u0103m\u00e2nt\/ De dezn\u0103dejde de ne-mplinire\/\/ Prin rug\u0103ciuni \u0219i post\/ De foame muri prorocul\/ Z\u00e2mbetul lui de \u0219arpe blesteme scuip\u00e2nd\u201d. (Al \u0219aselea pas)
\nIdentific\u00e2ndu-se cu Spiritul ce vegheaz\u0103 asupra Tot \u0219i Toate, poetul timi\u0219orean proroce\u0219te o er\u0103 de neop\u0103g\u00e2nism \u0219i de o imanent\u0103 nevoie de (re)cre\u0219tinare. Paradoxal, dar toate suferin\u021bele omului secolului XXI \u2013 \u00een esen\u021b\u0103, un Iov postmodern \u2013 poten\u021beaz\u0103 nevoia de dragoste divin\u0103. Perpetuarea r\u0103ului \u2013 natural, uman, demonic \u2013 este pentru omul credincios\/ religios un semn straniu al iubirii dumnezeie\u0219ti, iar suferin\u021ba omniprezent\u0103 \u00een condi\u021bia omului, perpetueaz\u0103, \u00een acela\u0219i timp, vidul sufletesc \u0219i golul istoric: \u201eDin gol \u00een gol spre gol c\u0103lc\u00e2nd\u201d (Invoca\u021bia X), suger\u00e2ndu-ne sf\u00e2r\u0219itul sf\u00e2r\u0219itului, dar \u0219i diferen\u021ba dintre om \u0219i Dumnezeu: adic\u0103 deosebirea dintre posibil \u0219i efectiv, dintre poten\u021b\u0103 \u0219i act. Paradoxal, dar de la \u00een\u0103l\u021bimea iubirii divine, via\u021ba se m\u0103soar\u0103 \u00een \u00eenfr\u00e2ngere, cine are mai mult\u0103 c\u00e2\u0219tig\u0103. Ce c\u00e2\u0219tig\u0103? Dependen\u021ba de Iisus \u0219i \u00een\u021belegerea ideii de panteism.
\nDependen\u021ba invizibil\u0103 a Dumnezeului transfigurat de poetul timi\u0219orean \u00eempac\u0103 principalele preferin\u021be ale cititorului: frumosul \u2013 pentru estet – , dreptatea \u2013 pentru omul legii -, El \u00eensu\u0219i \u2013 pentru omul religios, binele pentru toat\u0103 lumea etc. Chemarea lui Dumnezeu\/ Absolutului ne ofer\u0103 \u2013 sugereaz\u0103 scriitorul cu r\u0103d\u0103cini \u00een poeticul \u0219i nonconformistul Lugoj \u2013 autenticul sens al vie\u021bii. Cu sau f\u0103r\u0103 inten\u021bionalitate estetic\u0103, autorul reconfigureaz\u0103 \u00een vol. Zece pa\u0219i spre \u00een\u021belepciune, un fel de contra-entropie ce activizeaz\u0103\/ prefigureaz\u0103 un nou orizont de a\u0219teptare, un nou \u201epas\u201d (din infinitatea predestinat\u0103) spre \u00cen\u021belepciune, care dup\u0103 Horatius, ar \u00eensemna s\u0103 fii mul\u021bumit de soarta ta. Dar fost-a omul \u00eenc\u00e2ntat\/ mul\u021bumit\/ fericit vreodat\u0103 de condi\u021bia dat\u0103!? \u00cencercat de g\u00e2ndul neantului, al nimicirii, al deplinului nonsens, c\u0103derea \u00een vanitas vanitatum pare inevitabil\u0103. Totu\u0219i, libertatea fa\u021b\u0103 de tiranicul nostru sine poate fi transformat\u0103 \u00een dependen\u021b\u0103 salvatoare \u2013 singura posibil\u0103 -, dependen\u021b\u0103 de Dumnezeu, crede Nicolae Toma \u0219i co-lectorii acestei c\u0103r\u021bi, poe\u021bii Daniel Luca, Daniel Marian \u0219i Cristian Gabriel Moraru. Din Al zecelea pas, da\u021bi-mi voie s\u0103 citez finalul: \u201eMergeam t\u0103cut \u00eentr-un lan de gr\u00e2u\/ \u0218I mestecam de foame spice\/ Era pl\u0103cut \u0219i adia un v\u00e2nt u\u0219or\/ Ucisesem foamea \u0219i nu mai credeam \u00een p\u0103cat\/ Striveam viet\u0103\u021bi f\u0103r\u0103 s\u0103-mi pese c\u0103lc\u00e2nd\/\/ Nu e nimeni f\u0103r\u0103 vin\u0103\/ \u0218i f\u0103r\u0103 un negru g\u00e2nd\/ Precum apa cea f\u0103r\u0103 de ap\u0103\/ \u0218i p\u0103catul cel f\u0103r\u0103 de p\u0103cat\/\/ \u00centr-o lume ce se vrea perfect\u0103\/ \u00cempreun\u0103 p\u0103c\u0103tuind\u201d (p. 10).
\nVia\u021ba ni se dezv\u0103luie \u00een aceast\u0103, totu\u0219i sublim\u0103, trecere spre \u00cen\u021belepciune, spre cealalt\u0103 Lume, ca o am\u00e2nare a unui e\u0219ec absolut. Ne r\u0103m\u00e2n doar dou\u0103 solu\u021bii: fie s\u0103 ne adapt\u0103m permanent la condi\u021bia dat\u0103 \u2013 comico-tragico-absurd\u0103 -, fie s\u0103 credem necondi\u021bionat \u00een Marele Anonim, cum \u00eei spunea Blaga, \u0219i s\u0103 reconstruim\/ reset\u0103m Totul de la \u00een\u0103l\u021bimea acestei credin\u021be… \u00cen opinia mea, Nicolae Toma, un tip poetic dionisyaco-apolinic, vrea s\u0103 \u00eempace autonomia \u0219i orgoliul Ra\u021biunii, cu provocarea chem\u0103rii divine, aparent ira\u021bional\u0103. Neobositul poet b\u0103n\u0103\u021bean se vrea, crede, \u00een sinea lui, criticul p. i., un Parmenide re\u0219colit la revolu\u021bia lugojan\u0103 din decembrie 1989, pentru care A fi depinde nu doar aleatoriu \u0219i marginal de infinitivul a g\u00e2ndi, ci depinde fundamental de divin, de\u0219i tr\u0103im \u00eentr-o aparent incontrolabil\u0103 devenire heraclitian\u0103 \u0219i \u00eentr-o fatal\u0103 pierdere a logosului.
\n\u201ePa\u0219ii\u201d \u2013 mul\u021bi, mul\u021bi, mul\u021bi \u2013 mi se par ni\u0219te egologii ascetice ale unui Toma (ne)credinciosul, ce tr\u0103deaz\u0103 un sincer dor inefabil de Dumnezeu, singurul, care justific\u0103 orice tip de sacrificiu \u00een numele iubirii capabile s\u0103 \u00eenving\u0103 egoismul existen\u021bial \u0219i perpetuarea oarb\u0103 a vie\u021bii. Pentru autorul vol. Timi\u0219oara, primul ora\u0219 liber de dictatur\u0103, 15-22 decembrie 1989, Ed. Eubeca, 2015, mi se pare firesc s\u0103 transfigureze omul tr\u0103itor \u00eentr-o libertate paradoxal\u0103, pierdut \u00eentre r\u0103t\u0103ciri \u0219i \u00eengenunchieri, \u00eentre ratare \u0219i \u00eemplinire, \u00eentre demonism \u0219i sfin\u021benie, \u00eentre dependen\u021be fizice\/ trupe\u0219ti \u0219i cele suflete\u0219ti, metafizice. \u201e\u00cen\u021belepciunea\u201d lui Nik Toma nu-\u0219i propune s\u0103 redescopere de\u0219ert\u0103ciunea lumii, cruzimea evolu\u021biei\/ involu\u021biei, egoismul\/ egolatria, dezvoltarea oarb\u0103 a vie\u021bii etc, ci binele gratuit, non-egoist, binele-sacrificiu pentru cel neajutorat. Revelatoare \u00een acest sens sunt Invoca\u021bii (I \u2013 XIII), \u00een care poetul trebuie, estetic vorbind, s\u0103 aib\u0103 \u201er\u0103bdarea unui sf\u00e2nt\/ Ruperea de lume a unui sihastru\/ \u00cen\u021belepciunea unui proroc\/ \u0218i sacrificiul femeii \u00eendr\u0103gostite\u201d (III). Sunt tot at\u00e2tea condi\u021bii \u2013 sf\u00e2nt, sihastru, proroc sacrificat – care-l salveaz\u0103, pe poetul cet\u0103\u021bii, de singur\u0103tatea ca blestem \u0219i singularitatea ca damnare, cu alte cuvinte, de umbra uria\u0219\u0103 a tiraniei Ego-ului.
\n\u00cen opinia mea, Nicolae Toma transfigureaz\u0103 credin\u021ba \u00eentru Hristos pe o cale existen\u021bial\u0103 ce trece de la a avea \u0219i a cunoa\u0219te, prin a fi c\u0103tre a se salva prin cunoa\u0219terea de sine. Nevoia de m\u00e2ntuire prin credin\u021b\u0103\/ reala nevoie de absolut este legat\u0103 de insatisfac\u021biile averii (f\u0103r\u0103 sens \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i), ale cunoa\u0219terii, permanent incomplet\u0103, \u0219i ale fiin\u021bei deficitare \u2013 vis al nefiin\u021bei. Din scriitur\u0103 r\u0103zbate insinuant, porunca divin\u0103: Iube\u0219te-\u021bi aproapele ca pe tine \u00eensu\u021bi. Porunca e mai mult dec\u00e2t o reducere la alteritate, o trecere a ego-ului (ca pe tine \u00eensu\u021bi) la alter-ego. \u201eIube\u0219te-\u021bi aproapele\u201d presupune o desituare, o abandonare de sine \u2013 filosofii vorbesc de o contra-reduc\u021bie existen\u021bial-teologic\u0103. Era\/ este firesc ca poetul-revolu\u021bionar Nicolae Toma s\u0103 transfigureze \u00een vol. Zece pa\u0219i spre \u00een\u021belepciune, un alt tip de revolu\u021bionar \u2013 Hristos -, care s\u0103 elimine ura \u0219i s\u0103 perpetueze iubirea aproapelui, s\u0103 sugereze o posibil\u0103 revolu\u021bie sesizabil\u0103 la cei mai dezinteresa\u021bi dintre marile genii ale umanit\u0103\u021bii. Dac\u0103 dragostea este o stare a \u00eenfr\u00e2ngerii de sine, atunci \u00eenving\u0103torul nu ia nimic, absolut nimic. A luat ceva Iov? Dac\u0103 iubirea cotidian\u0103 cere doar liber arbitru, iubirea lui Dumnezeu \u00ee\u021bi cere libertatea pe care nu \u0219tii c\u0103 o ai. Nu o ai dec\u00e2t dac\u0103 o vrei\/ dore\u0219ti cu adev\u0103rat. Citim \u00een cartea lui Nik Toma, experien\u021ba comun\u0103 oric\u0103rui credincios \u2013 tr\u0103ire numit\u0103 teosisten\u021b\u0103 \u2013 starea care vede \u00een via\u021ba cotidian\u0103, lucrarea iubirii dumnezeie\u0219ti \u0219i apoi efectele imprevizibile ale \u00eent\u00e2mpl\u0103rii. Tr\u0103im prezentul, ne sugereaz\u0103 scriitorul, nu ca o clip\u0103 \u00eentre trecut \u0219i viitor, ci ca pe o eternitate a ei. Epectaza (Sf. Grigore de Nyssa), \u00een limbajul teologilor, ar \u00eensemna urcu\u0219ul nesf\u00e2r\u0219it \u00een Dumnezeu, adic\u0103 \u201e\u0219i mul\u021bi, mul\u021bi, mul\u021bi al\u021bi pa\u0219i\u201d, tainic\u0103 prezen\u021b\u0103-absent\u0103, dar \u0219i un \u201eaici\u201d magic \u0219i fascinant pentru cei ce cred.
\n\u201eDiferen\u021bialele divine\u201d \u2013 blagian vorbind – configureaz\u0103 integr\u0103rile de ordin spiritual-moral \u0219i reconfirm\u0103 \u00een Zece \u0219i mul\u021bi, mul\u021bi, mul\u021bi al\u021bi pa\u0219i… adev\u0103rul cosmic-uman din gr\u0103dinile suspendate ale Poeziei, \u00eenc\u00e2t omul este \u201eexisten\u021b\u0103 \u00eentru mister \u0219i revelare\u201d. O asemenea \u201eexisten\u021b\u0103\u201d a transfigurat Nicolae Toma, \u00een prezentul volum, aparent accesibil \u0219i prin aceasta, divin-ispititor.<\/p>\n


\nOctavian MIHALCEA<\/strong>
\n\"\"

UN ARBORE DE FOC<\/strong><\/p>\n

Uita\u021bi-v\u0103 prin mine (Editura Brumar, Timi\u0219oara, 2007), volumul de versuri al Danielei \u0218ontic\u0103, ne propune o acuitate a interioriz\u0103rii, a surprinderii unor date profunde care treptat se apropie de evanescen\u021b\u0103. Transsubstan\u021bierea materiei conduce la detalii variate cu caracter glisant. Sunt preconizate \u00eendep\u0103rt\u0103ri, \u00een\u0103l\u021b\u0103ri dincolo de condi\u021bia mundan\u0103, fiind a\u0219teptat acel anotimp ce privilegiaz\u0103 spiritualitatea. \u0218i totu\u0219i \u00eenc\u0103 nu este dob\u00e2ndit\u0103 fiin\u021barea \u00een exteriorul durerii. Drept urmare, C\u0103ut\u00e2ndu-ne pentru a-\u0219i potrivi ceasul dup\u0103 noi,\/ arta suferin\u021bei ne va imita b\u0103t\u0103ile inimii,\/ aplaud\u00e2ndu-ne destinul\/ ne\u0219tiind c\u0103 numai saltul f\u0103r\u0103 plas\u0103\/ ne mai \u021bine vii. Un fior luminos, chiar apropiat incandescen\u021bei, va str\u0103jui mereu sufletul, nu de pu\u021bine ori prins \u00eentre oglinzi \u00eenl\u0103crimate. Vestea cea bun\u0103 ar consta \u00eentr-o soteriologie pluvial\u0103. Daniela \u0218ontic\u0103 pune \u00een discu\u021bie o form\u0103 de orbire contemporan\u0103, \u00eempotriva c\u0103reia etaleaz\u0103 arma inefabil\u0103 a lirismului. Sentimentele flagelate se regenereaz\u0103 cumva \u00een compania beethovenienei Sonate a Lunii, vestitoare de ascensiuni neab\u0103tute. Din solitudine se nasc aventuri onirice, chiar \u0219i renun\u021b\u0103ri care au frumuse\u021bea lor aparte. Estetizant\u0103 \u0219i psihedelic\u0103, urm\u0103toarea falie poetic\u0103 parc\u0103 aduce \u00een prim-plan for\u021ba elixirelor dostoievskiene: Caii amintirilor tale trec mai departe,\/ \u00eei aud scrijelind piatra cubic\u0103,\/ norocul meu \u00een buc\u0103\u021bi mici.\/\/ Te visez din ultimul tren,\/ fi\u021bi lini\u0219tit\u0103, doamn\u0103,\/ nu v\u0103 teme\u021bi, domnule,\/ sunt ni\u0219te bie\u021bi cai\/ pe care \u00eei va g\u0103si \u00eentr-o zi st\u0103p\u00e2nul lor.\/\/ La semnalul fericirii\/ lumea coboar\u0103 \u00een g\u0103ri,\/ eu merg mai departe\/ spre un loc, o miniatur\u0103 a solitudinii,\/ \u0219i unde s\u0103 m\u0103 opresc\/ dac\u0103 la tine, prin\u021be, nu se poate?\/ Ave\u021bi r\u0103bdare, le spun cailor,\/ dar ei prind s\u0103 ron\u021b\u0103ie \u00eensemne heraldice,\/ (pe tatuajul \u0103sta oricum nu d\u0103deau doi bani,\/ era o scen\u0103 de via\u021b\u0103 \u0219i de moarte),\/ caii t\u0103i vopsesc norii\/ s\u0103 vad\u0103 cum desfac copiii culorile cu r\u00e2sul lor\/ \u0219i s\u00e2ngele meu cum ninge \u00een soare,\/ le dau baloane cu aer trecut\/ prin pl\u0103m\u00e2nii t\u0103i,\/ vrei s\u0103 fii mama noastr\u0103, vrei s\u0103 fii? Daniela \u0218ontic\u0103 alchimizeaz\u0103 variate medita\u021bii despre adierea t\u0103ioas\u0103. For\u021ba imaginilor poetice este parte integrant\u0103 dintr-un tablou crepuscular silen\u021bios. Au loc interoga\u021bii care nu eludeaz\u0103 durerea. \u00cen cadrul acestui lirism, plantele conduc spre tu\u0219e mutabile, apropiate acvaticului repede inflamabil. Numele s\u00e2ngelui e foarte sonor. Semnul \u00eenfrigur\u0103rilor radicale: m\u0103 devoreaz\u0103 teama\/ c\u0103 m\u00e2ine\/ m\u0103 voi trezi cu un clopot imens \u00een gur\u0103\/ \u0219i n-o s\u0103 te mai strig. \u00cen volumul Uita\u021bi-v\u0103 prin mine, iubirea st\u0103 adeseori sub razele unui soare malformat. Asem\u0103n\u0103toare vertijului, va interveni tenta\u021bia saltului profund ira\u021bional. Lum\u00e2narea dezv\u0103luie tenta\u021biile dramei, fa\u021betele acestei autenticit\u0103\u021bi nelini\u0219titoare. Parabolele poetice ale Danielei \u0218ontic\u0103 au un v\u0103dit caracter saturnian. Spectrul suplicierii va fi urmat de acte ce t\u0103m\u0103duiesc. Incursiunile libert\u0103\u021bii prin tunelul de spaim\u0103 comport\u0103 surprinz\u0103toare accep\u021biuni translucide. Iat\u0103 posibilul modus vivendi propriu revoltei conjugate cu mari plec\u0103ri eliberatoare: \u00cenv\u0103\u021b\u0103m mereu arta fugii,\/ inspirat\u0103 de aerul devenit fiin\u021b\u0103 r\u0103muroas\u0103,\/ nu mai suport d\u00e2ra l\u0103sat\u0103 \/ \u00een nisip de rechinii la\u0219i,\/ nici porturile cu balene zbur\u0103toare\/ ori miresele din ultimul vis.\/\/ Sunt regina f\u0103r\u0103 \u021bar\u0103\/ \u00een marele acvariu,\/ gur\u0103 de oxigen c\u00e2t s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 pentru o asfixie\/ cu crini de mare,\/ c\u00e2t s\u0103 ajung\u0103 pentru o via\u021b\u0103 tr\u0103it\u0103\/ din art\u0103 \u00een art\u0103\/ din fug\u0103 \u00een fug\u0103,\/ sunt regina respir\u00e2nd estetica durerii\/ de a nu mai avea o via\u021b\u0103 -\/ ca \u0219i voi, supu\u0219ii mei,\/ marinarii mei,\/ regi cu \u021bara mereu dincolo. Mult doritele armonii au la baz\u0103 nostalgia. Sim\u021bim apropierea resurec\u021biei vitale, simbol al gra\u021biei. Parfumul esen\u021bializ\u0103rii va impresiona mereu: M-am repezit\/ spre albul amenin\u021b\u0103tor\/ crez\u00e2nd c\u0103-l pot prinde\/ \u00een declinul cur\u0103\u021beniei,\/ a\u0219teptam doar prielnica secund\u0103 -\/ pas\u0103re pendul\u00e2nd mica prad\u0103\/ \u00een ghearele sale -\/ dar nu!\/ Zburase\/ mult mai sus dec\u00e2t pleoapa. Daniela \u0218ontic\u0103, pornind de la ne\u00eempliniri sensibile accentuate, \u00ee\u0219i dore\u0219te edificarea unui \u00eenfloritor arbore de foc. Lirismul devo\u021bional se insinueaz\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 dureri contondente: Pleoapele ei se fac dintr-o dat\u0103\/ petale pentru ceaiul lui. <\/p>\n


\n Paul BLAJ<\/strong>
\n\"\"

om sub vremi\/
\nsau doxologie III<\/strong><\/p>\n

veni\u021bi iar zile triste
\npe r\u00e2nd
\ndemasca\u021bi-v\u0103
\n\u0219i topi\u021bi-mi sufletul
\n\u00een aur<\/p>\n

lungi ore de foial\u0103
\nsingur \u00eentr-o alt\u0103
\nsingur\u0103tate
\npune\u021bi-m\u0103 \u0219ef mare
\npeste lemne<\/p>\n

taiorul ei vorbea
\ngura mi se n\u0103cl\u0103ise
\nde vorbe
\n\u0219i ploaia rupea
\ncablurile fericit\u0103<\/p>\n

de aici te las
\na venit miez de netoamn\u0103
\np\u00e2n\u0103 \u0219i unghiile tale
\npicteaz\u0103
\nsau \u00een\u021beap\u0103 umbre<\/p>\n


\nOttilia ARDELEANU<\/strong>
\n\"\"

C\u00e2mpuri vizuale<\/strong><\/p>\n

Adrian George Itoaf\u0103 scrie o proz\u0103 nu tocmai liric\u0103, abord\u0103rile sale sunt mai degrab\u0103 de medita\u021bie, de documentare, de mediatizare a unor \u0219tiri\/ informa\u021bii c\u0103rora le aplic\u0103 o explica\u021bie filtrat\u0103 prin propriile viziuni. Trateaz\u0103 de exemplu parteneriatul materie-suflet printr-o teorie evolu\u021bionist\u0103 personal\u0103, cu referire la arborele genealogic \u0219i cu un soi de fabula\u021bie \u00een jurul acestuia, atribuind umanit\u0103\u021bii puteri supraomene\u0219ti.
\nReferirea sa la filonul vicisitudinilor este legat\u0103 \u0219i de uimirea c\u0103 \u00een al dou\u0103zeci \u0219i unulea secol mai exist\u0103 flagelul uciga\u0219 al fricii, al terorismului sub oricare forme.
\nProza scurt\u0103 a lui Adrian George Itoaf\u0103 este cumva de tip articol, ea relev\u0103, \u00een treac\u0103t ori mai detaliat, ne\u00eemplinirile omenirii, jocurile de-a moartea, atitudini dintre cele mai josnice, coruptibilitatea, egoismul, vanit\u0103\u021bile, ura, perfidia, trufia \u0219i altele.
\nDesigur, \u00een toate aceste mir\u0103ri existen\u021bialiste, lipsirea de emo\u021bie, de suflet este preluat\u0103 de ambi\u021biile robotiz\u0103rii, fapt care, consider\u0103 autorul, va dezumaniza. Omul se na\u0219te din pacea lui Dumnezeu \u0219i se treze\u0219te \u201e\u00een p\u0103durea b\u00e2ntuit\u0103 de strig\u0103tele unor rachete, p\u00e2n\u0103 la dispari\u021bia fiec\u0103rei sufl\u0103ri\u201d.
\nProza din acest volum este un strig\u0103t de disperare. Autorul viseaz\u0103 lumea verde, c\u00e2mpurile de bumbac, acel alb ca simbol al purit\u0103\u021bii, prin care alearg\u0103 dup\u0103 o iubire ca trilul unei cioc\u00e2rlii, specie reprezentativ\u0103 a rom\u00e2nismului; viseaz\u0103 marea, farul, pe sine \u201epierdut pe strada luminat\u0103 de-un luceaf\u0103r\u201d, asemenea exilatului Ovidius Publius Naso, a\u0219 zice.
\nFilosof\u00e2nd, trece \u00een lumea c\u0103r\u021bilor, a bibliotecilor care pot fi salvatoare ale unui trai tot mai incert, tot mai lipsit de valoare moral\u0103 \u0219i cultural\u0103. Oamenii, deveni\u021bi orbi, nu mai au orientarea spre bine, spre just, spre adev\u0103r, spre iubire. Autorul g\u0103se\u0219te cel mai util vie\u021bii cuv\u00e2ntul. Prin el se poate exprima cu vehemen\u021b\u0103 \u00eempotriva tarelor umane pentru care existen\u021ba se confund\u0103 cu a avea \u0219i aproape deloc cu a fi.
\nDeseori, proza lui Adrian George Itoaf\u0103 este poetizat\u0103 \u0219i prezentat\u0103 pictural: \u201e\u00cen dormitorul fiec\u0103rei se odihnesc \u00een separate r\u00e2nduri natura moart\u0103 cufundat\u0103-n flori, doar nou umbl\u0103m culeg\u00e2nd purpuriul r\u0103mas pe tulpini\u201d.
\nDe fapt, autorul aduce \u00een fa\u021ba cititorului motive de contempla\u021bie, adev\u0103rate tablouri florale, fragmente de natur\u0103, astfel, putem vizualiza c\u00e2mpul cu lavand\u0103, c\u00e2mpul cu maci \u2013 acesta amintind nem\u0103rginitul C\u00e2mp cu maci al lui Claude Monet, \u00eentr-o descriere de obicei plastic\u0103, aduc\u00e2nd conota\u021bii sentimentale potrivit culorilor de pe p\u00e2nzele imaginare. Desigur, autorul presar\u0103 discret metafore reprezentative pentru sistemul de culori ales, spre exemplu, legat de c\u00e2mpul cu maci: \u201eIar am nimerit pe un c\u00e2mp minat, \u00eentre coarne de taur,…\u201d; \u201eDac\u0103 vom supravie\u021bui oferindu-ne trupurile ca pansament pentru r\u0103nile sufletului, sigur ne vom decora ca iubi\u021bi, ad\u0103posti\u021bi de macii jertfi\u021bi\u201d.
\nTot metaforic, autorul, el \u00eensu\u0219i un pictor al fragmentelor sale imaginare, contureaz\u0103 un \u201ec\u00e2mp cu poe\u021bi \u0219i pictori\u201d, pun\u00e2nd fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 puterea cuv\u00e2ntului cu puterea culorii \u0219i d\u00e2nd poeziei o valoare mai ad\u00e2nc\u0103 dec\u00e2t picturii, problematica abord\u0103rii (tot cu tent\u0103 filosofic\u0103) celor dou\u0103 arte fiind tratat\u0103 prin \u00eenlocuirea poetului cu pictorul sau invers.
\nAutorul se refer\u0103, de asemenea, la \u201ec\u00e2mpul cu sunete\u201d ca fiind acorduri de \u201enote cuv\u00e2ntate\u201d. Sub acest unghi de vedere, Adrian George Itoaf\u0103 sus\u021bine c\u0103, vizionar fiind: \u201eCuvintele ajung sunete \u00een spa\u021biu, la milioane ani distan\u021b\u0103, put\u00e2nd influen\u021ba universul\u201d!
\nFolosind laitmotivul fragmentelor, idei esen\u021bializate pe tematici realiste, dar \u0219i imaginative, cu nuan\u021be filosofic-sociale, volumul acesta ne propune o serie de titluri incitante: \u201emigrare \u00een absolut\u201d, \u201ebiodiversitate\u201d, \u201ede ne\u00een\u021belegeri\u201d, \u201edin r\u0103zboiul cuvintelor\u201d, \u201edin existen\u021ba butaforic\u0103\u201d, \u201edintr-un strop de speran\u021b\u0103\u201d, \u201ede pe frontul condamnat la treceri\u201d \u0219i altele.
\nProza lui Adrian George Itoaf\u0103 este foarte melodic\u0103 \u00een \u00eempletirile suave dintre poezie, pictur\u0103 \u0219i muzic\u0103 \u0219i o scurt\u0103 demonstra\u021bie se afl\u0103 \u00een fragmentul acesta: \u201eDin p\u00e2ntec te po\u021bi na\u0219te, din minte doar vis\u00e2nd, a fi \u00eenchipuire, un arsenal vibr\u00e2nd, s\u0103 nu te na\u0219ti din mine, \u00een seara-n care-am vrut, o siamez\u0103 z\u00e2n\u0103, un z\u00e2n f\u0103r\u0103-nceput, o inim\u0103 de hum\u0103 s\u0103 ne-nfloreasc\u0103-n trup, din floarea cea de soare s\u0103 ne rotim dans\u00e2nd, cu frunzele-alipite, ai s\u0103 m\u0103 sco\u021bi din min\u021bi, tu sim\u021bi?\u201d.
\nMetamorfozarea pietrei cu multiplele ei \u00eentrebuin\u021b\u0103ri, dar \u0219i cu \u00eensu\u0219iri biblice, \u00een \u201ebure\u021bi ce m\u0103 absorb \u0219i m\u0103 cur\u0103\u021b\u0103 de singur\u0103tate\u201d, reverbera\u021bii ale tr\u0103irilor prin compara\u021bie cu roata (de la Londra), cu limbile ceasului \u00eenso\u021bite de tic\u0103it, cu dinamica valurilor \u00eenfrico\u0219\u0103toare: \u201eNu pot s\u0103 fac abstrac\u021bie de tine, \u00eemi ba\u021bi \u00een trup \u0219i eu vibr\u00e2nd, \u00een b\u0103t\u0103i multiple, m\u0103 pot risipi pe plaja de cuvinte\u201d \u0219i alte asemenea transpuneri sunt subiecte de medita\u021bie care determin\u0103 ca proza din acest volum s\u0103 provoace cititorul \u00eensu\u0219i la propriile interpret\u0103ri \u0219i viziuni, ceea ce este de bun augur pentru autor c\u0103ruia \u00eei doresc succes \u0219i \u00een proiectele viitoare!<\/p>\n


\nEugen BLAJ <\/strong><\/p>\n

Imposibilul r\u0103m\u00e2ne imposibil!<\/strong><\/p>\n

Cu siguran\u021b\u0103, Thanas Medi este un adev\u0103rat vr\u0103jitor al cuv\u00e2ntului scris, un magician al nara\u021biunii. Dar aceste calit\u0103\u021bi care \u00eei confer\u0103 unicitate ar fi zadarnice dac\u0103 nu ar exista o complexitate sufleteasc\u0103 \u0219i spiritual\u0103 cum rareori mi-a fost dat s\u0103 \u00eent\u00e2lnesc. Capodoperele care ies de sub pana lui Thanas Medi sunt rodul sond\u0103rii \u00een profunzime a propriului suflet. Nimic artificial, nimic contraf\u0103cut, niciun artificiu stilistic sau epic gratuit. Totul pare deja \u00eent\u00e2mplat, totul pare deja tr\u0103it. Autenticitatea muste\u0219te \u00een tot ceea ce scrie, iar lucrul acesta ar fi cu neputin\u021b\u0103 de realizat \u00een absen\u021ba propriei bog\u0103\u021bii spirituale.
\nEu sunt un cititor meticulos, ordonat \u0219i meditativ. Cu toate acestea, iat\u0103 c\u0103 este cea de a treia carte a lui Thans Medi pe care o devorez, fiind nevoit nu o dat\u0103 s\u0103 revin asupra unui cuv\u00e2nt sau a unei fraze care mi-a sc\u0103pat \u00een frenezia lecturii. Care este \u201esecretul\u201d acestei fascinante \u201ere\u021bete\u201d? Am s\u0103 \u00eencerc s\u0103 r\u0103spund la aceast\u0103 \u00eentrebare, f\u0103r\u0103 a avea preten\u021bia unei a\u0219a-zise obiectivit\u0103\u021bi caracteristice \u00een special criticilor literari. Dimpotriv\u0103, subliniez faptul c\u0103 r\u0103spunsurile mele vor fi strict subiective, pentru c\u0103 numai subiectiv po\u021bi scrie despre cineva care vorbe\u0219te cu tine personal. Autorul nu scrie pur \u0219i simplu, ci se scrie pe sine, \u0219i se deschide necondi\u021bionat, ca un prieten care se dest\u0103inuie altui prieten. Nu exist\u0103 \u0219i nu poate exista o distan\u021b\u0103 \u00eentre autor \u0219i cititor, pentru c\u0103 autorul te atrage \u00eentr-un dans fascinant al sincerit\u0103\u021bii totale, un dans care nu poate fi dansat dec\u00e2t \u00een doi. Spre deosebire de multe romane, contemporane sau clasice, \u00een care autorii \u201edanseaz\u0103\u201d singuri, execut\u00e2nd, ce-i drept, figuri senza\u021bionale, pe care nu po\u021bi dec\u00e2t s\u0103 le admiri de pe margine, Thanas Medi are darul de a te r\u0103pi, transform\u00e2ndu-te \u00een partenerul s\u0103u.
\nAm remarcat chiar de la prima carte a domniei sale pe care am citit-o, \u201eUltimul cuv\u00e2nt al lui Socrat Buba\u201d, modalitatea fascinant\u0103 prin care autorul reu\u0219e\u0219te s\u0103 transforme tr\u0103irile personajelor \u00eentr-un alt fir epic, \u00eentr-un plan care se suprapune nara\u021biunii propriu-zise. Desigur, nara\u021biunea exist\u0103 \u0219i este extrem de solid\u0103 \u0219i de bine structurat\u0103, av\u00e2nd toate ingredientele unei nara\u021biuni de care nu te po\u021bi dezlipi, dar pare c\u0103 epicul nu este dec\u00e2t un pretext pentru un altfel de epic, cel al tr\u0103irilor. Tensiunea povestirii este imens\u0103, dar ea este dominat\u0103 de mult mai profunda tensiune a sentimentelor, care se nasc, se dezvolt\u0103, se contorsioneaz\u0103 surprinz\u0103tor \u0219i, uneori chiar mor, la fel de surprinz\u0103tor. Ceea ce se petrece \u00een interiorul personajelor devine mult mai tensionat dec\u00e2t nara\u021biunea, pentru c\u0103, la Thanas Medi, interiorul determin\u0103 exteriorul \u0219i nu invers. Liricul, zbuciumat \u0219i tensionat, modeleaz\u0103 epicul, astfel \u00eenc\u00e2t e\u0219ti mereu \u00eentr-un fel de alert\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 anticipezi epicul prin sondarea profunzimilor suflete\u0219ti ale personajelor, opera\u021biune de cele mai multe ori sortit\u0103 e\u0219ecului.
\nPoate c\u0103 ordinea \u00een care am citit eu cele trei romane, diferit\u0103 de ordinea apari\u021biei lor \u00een Albania, mi-a fost de mare ajutor. Spun aceasta, pentru c\u0103 \u201eUltimul cuv\u00e2nt al lui Socrat Buba\u201d m-a f\u0103cut s\u0103 devin un albanez \u00eentre albanezii din Plaiul Bufni\u021bei sau din Gori\u021ba Mare, s\u0103 simt \u0219i s\u0103 g\u00e2ndesc asemeni lor, s\u0103 \u00eemi \u00eensu\u0219esc ciudatele lor tradi\u021bii, s\u0103 iubesc a\u0219a cum Socrat o iubea pe Caterina, fapt care mi-a fost de mare ajutor atunci c\u00e2nd am plonjat cu patos \u00een romanul \u201eMarkela\u201d, unde am putut s\u0103 \u00een\u021beleg mai bine cum este posibil s\u0103 fii un albanez exilat \u00eentre albanezi \u0219i cum se pot jertfi personajele \u00een dramatice iubiri imposibile, \u00een cadrul tragi-comic al tiraniei comuniste.
\nSim\u021bindu-m\u0103 destul de \u201ealbanez\u201d, \u00een romanul \u201eUmbra Blestemat\u0103\u201d, m-am descoperit un imigrant, altundeva dec\u00e2t \u00een Grecia. Fatalmente, nu am putut s\u0103 nu fac o paralel\u0103 \u00eentre rom\u00e2nii pleca\u021bi prin Germania sau prin Italia \u201epentru o p\u00e2ine mai bun\u0103\u201d, cu albanezul ajuns pe str\u0103vechile t\u0103r\u00e2muri ale Greciei din acelea\u0219i motive.
\n\tLa fel ca \u00een cazul rom\u00e2nilor e\u0219ua\u021bi prin occident, albanezul poart\u0103 povara Albaniei, el p\u0103trunde \u00een societatea Greciei de dup\u0103 1989 ca un paria: \u201eNu sem\u0103nam cu oamenii, sem\u0103nam cu statele. Cu dou\u0103 \u021b\u0103ri care sunt certate din motive stupide.\u201d (p.255)
\nPledoaria avocatului \u201efrumoasei criminale\u201d, Albana, domnul Patiris, care este de fapt un rechizitoriu, ne dezv\u0103luie cu precizie chirurgical\u0103, dureroas\u0103 \u0219i necesar\u0103, modul \u00een care grecii \u00eei v\u0103d pe albanezi \u0219i, prin extrapolare, modul \u00een care erau privi\u021bi rom\u00e2nii \u00een Occident: \u201e\u00cei vrem pe albanezi (\u2026) s\u0103 ne schimbe pamper\u0219ii, dar uneori \u00eei privim ca pe ni\u0219te pamper\u0219i. Vrem ca ei s\u0103 ne cure\u021be casele, dar nu \u00eei vrem ca oameni de-ai casei. \u00cei pl\u0103tim ca muncitori, dar \u00eei vedem ca pe ni\u0219te servitori. Ne este mai u\u0219or s\u0103-i punem pe to\u021bi \u00eentr-o oal\u0103, dec\u00e2t s\u0103-i scoatem pe cei r\u0103i din ea. A devenit obicei s\u0103 g\u00e2ndim numai r\u0103u despre ei \u0219i numai bine despre noi \u00een\u0219ine. Ne place s\u0103 spunem c\u0103 nu suntem rasi\u0219ti, dar \u021binem sub pern\u0103 visul rasei alese. Suntem obseda\u021bi de ideea c\u0103 ei s-au n\u0103scut doar pentru for\u021b\u0103 de munc\u0103; pe c\u00e2nd noi am venit pe lume doar ca s\u0103 st\u0103m pe scaune. Construim dou\u0103 Grecii: una bun\u0103 pentru noi \u0219i una rea pentru ei. Ei sunt oameni, la fel ca noi, dar nu ne place s\u0103 ne compar\u0103m cu ei. Ei nu vor iubirea noastr\u0103, exprimat\u0103 adesea ca poman\u0103; vor respect, chiar mai mult dec\u00e2t iubire\u2026\u201d (p.270)
\n\u00cen alt\u0103 parte, autorul ne spune: \u201eDintre zicalele care circulau cel mai frecvent \u00een ultimii ani \u00een Umbra Blestemat\u0103 se num\u0103rau cele care vorbeau despre greci: \u201eGrecul necredincios\u201d, \u201ePe grec s\u0103 nu-l faci prieten\u201d, \u201eGrecul r\u0103m\u00e2ne grec\u201d. Albanezii p\u0103reau s\u0103 aib\u0103 o ostilitate constant\u0103 fa\u021b\u0103 de greci, \u00een timp ce grecii p\u0103reau s\u0103 aib\u0103 un dispre\u021b invariabil fa\u021b\u0103 de albanezi. (\u2026) ostilitatea albanezilor nu venea din ura pe care o nutreau fa\u021b\u0103 de al\u021bii, ci mai mult din dispre\u021bul cu care \u00eei tratau al\u021bii.\u201d. (p. 54)
\nEi bine, \u00eentr-o astfel de lume vine albanezul pe nume Vesel, din Umbra Blestemat\u0103, fiu al unui tat\u0103 cre\u0219tin ortodox \u0219i al unei mame musulmane, convertite apoi la cre\u0219tinism, la na\u0219terea fiului lor. Mai t\u00e2rziu, unul dintre pre\u021burile \u201eintegr\u0103rii\u201d lui Vesel va fi schimbarea numelui de musulman \u00eentr-unul de cre\u0219tin, Vangjel. Cu prilejul ceremoniei de cre\u0219tinare, personajul, care g\u0103se\u0219te \u00een aceste ritualuri un fel de f\u0103\u021b\u0103rnicie superficial\u0103, referindu-se la un alt \u201ecandidat\u201d la botez, observ\u0103 sarcastic: \u201eNici un grec nu i-a spus: \u201eschimb\u0103-\u021bi numele\u201d \u0219i niciun preot nu l-a amenin\u021bat cu cazanul cu smoal\u0103, dar lui, dispre\u021bul \u00eei juca \u00een ochi.(\u2026) schimbarea numelui s-a produs \u0219i ca urmare a sc\u0103derii stimei de sine. Pe omul care purta numele meu, probabil l-au dispre\u021buit, dar a fost \u0219i el foarte zelos \u00een a se subaprecia.\u201d. (p. 118)
\nSupun\u00e2ndu-se parc\u0103 unei fatalit\u0103\u021bi a destinului, \u00eenainte chiar de a deveni Vengjel, Vesel se \u00eendr\u0103goste\u0219te de o t\u00e2n\u0103r\u0103 \u0219i frumoas\u0103 grecoaic\u0103. Tumultul tr\u0103irilor, aproape sufocant, \u00eel transform\u0103 pe albanezul nec\u0103jit \u00eentr-unul \u00eentreprinz\u0103tor, care, spre deosebire de mul\u021bi al\u021bi imigran\u021bi (valabil \u0219i pentru rom\u00e2nii occidentaliza\u021bi) care se resemneaz\u0103 \u00een fa\u021ba destinului lor, dore\u0219te cu tot dinadinsul s\u0103 \u00ee\u0219i dep\u0103\u0219easc\u0103 statutul. El \u0219tie foarte bine c\u0103 \u201ea supravie\u021bui \u00eenseamn\u0103 a nu tr\u0103i\u201d, de aceea, f\u0103r\u0103 a-\u0219i nega identitatea, ci doar \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 o dezv\u0103luie altfel, s\u0103 o amelioreze, face tot ceea ce \u00eei st\u0103 \u00een putin\u021b\u0103 s\u0103 demonstreze, \u00een fa\u021ba Kristinei \u0219i \u00een fa\u021ba \u00eentregii Grecii, c\u0103 albanezul nu este a\u0219a cum este etichetat.
\nAsemeni lui Socrat, din Plaiul Bufni\u021bei, sau al lui Leko din Rovina, Vangjel este devorat de v\u00e2rtejul iubirii ne\u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ite. M\u0103iestria autorului const\u0103 \u00een aceea c\u0103 te face s\u0103 sim\u021bi ce simte personajul, s\u0103 i te substitui, s\u0103 te bucuri, s\u0103 te \u00eentristezi sau s\u0103 disperi \u00eempreun\u0103 cu el, astfel c\u0103, pentru mine cel pu\u021bin, lectura a fost una solicitant\u0103 din punct de vedere emo\u021bional. Epicul a devenit mereu secunda care a urmat elegiei, liricului.
\nToat\u0103 cavalcada sentimental\u0103 a personajelor, de o intensitate remarcabil\u0103, este zugr\u0103vit\u0103 de autor \u00een stilul s\u0103u inconfundabil. Trec\u00e2nd peste epitetele, compara\u021biile sau metaforele pe care autorul le utilizeaz\u0103 cu m\u0103iestrie \u0219i care, \u00eentr-un mod surprinz\u0103tor de franc, \u00eel leag\u0103 de originile sale, subtilitatea observa\u021biei \u0219i profunzimea analizei sunt caracteristicile care dau unicitatea scriiturii. Sunt nenum\u0103rate pasajele care ar putea exemplifica cele spuse de mine, dar am s\u0103 m\u0103 opresc doar la dou\u0103 dintre ele, care mi s-au p\u0103rut de o fine\u021be excep\u021bional\u0103.
\nPoetul, cel cu \u201ep\u0103l\u0103rie cu boruri\u201d, care \u201ecr\u0103pa dac\u0103 nu i-ar fi citit o poezie Kristinei\u201d, \u00eei relev\u0103 personajului (autorului) urm\u0103toarele considera\u021bii: \u201eAcum c\u0103 \u0219tiam c\u0103 este poet, i-am \u00een\u021beles imediat triste\u021bea. Triste\u021bea poetic\u0103 este o suferin\u021b\u0103, precum este \u0219i cufundarea pictorului dup\u0103 paleta culorilor. Iar suferin\u021ba este o furie care te rupe \u00een dou\u0103, dac\u0103 nu este scoas\u0103 \u00een afar\u0103.\u201d (p.68)
\nReferitor la evolu\u021bia rela\u021biilor dintre greci \u0219i albanezi, autorul, prin gura personajului s\u0103u, remarc\u0103: \u201eLa \u00eenceput, c\u00e2nd ne-am rev\u0103rsat din mun\u021bi, grecii ne-au privit cu suflet. Ne-au oferit un ad\u0103post \u00een care s\u0103 dormim \u0219i o bucat\u0103 de p\u00e2ine pentru a ne men\u021bine sufletul viu. Ulterior, c\u00e2nd s-au \u00eent\u00e2mplat multe \u0219i s-au auzit multe, ne-au privit cu mintea. Creierul este pentru a g\u00e2ndi, iar inima pentru a face ceea ce creierul nu vrea. C\u00e2nd ne-au analizat cu mintea, grecii s-au speriat, la fel cum se sperie oricine care vede c\u0103 \u00een casa lui intr\u0103 un t\u00e2lhar. \u0218i au aruncat asupra noastr\u0103 multe pietre \u0219i mult noroi. Le purtam \u00een spate pe atunci \u0219i f\u0103cusem un obicei, ca atunci c\u00e2nd priveam un grec \u00een ochi, s\u0103-l urm\u0103resc \u00een spatele genelor, ca s\u0103 nu aib\u0103 noroi.\u201d. (p. 136)
\nAlteori, gravitatea observa\u021biei este completat\u0103 de o ironie simpl\u0103 \u0219i ustur\u0103toare.
\nDe pild\u0103, descriind \u00een am\u0103nun\u021bime ritualul botezului s\u0103u, personajul remarc\u0103 grandoarea Bisericii \u201eProfetul Andrea\u201d \u0219i faptul c\u0103 profetul rezolva grijile oamenilor f\u0103r\u0103 s\u0103 se bucure de interiorul superb: \u201eEl ie\u0219ea mai mult \u00een afara bisericii dec\u00e2t st\u0103tea \u00eenl\u0103untrul ei. \u00centruc\u00e2t afar\u0103 erau oamenii, iar ace\u0219tia aveau griji. (\u2026) Doar cupola de culoarea plumbului era numai una. Dar \u0219i ea era impun\u0103toare pentru c\u0103 era mare. Fiind mare, \u201eProfetul\u201d rezolva mai bine problemele oamenilor.\u201d (p.144) Ironia extrem de fin\u0103 la adresa oamenilor, nu a \u201eProfetului, continu\u0103 cu momentul \u00een care Vangjel intr\u0103 \u00een apa botezului, care de abia \u00eei ajungea p\u00e2n\u0103 la glezne: \u201e(\u2026) pe mine m\u0103 pufnea r\u00e2sul, \u00eentruc\u00e2t g\u00e2ndeam c\u0103 leg\u0103tura mea cu Dumnezeu \u00eencepe cu picioarele.\u201d Slujba pare interminabil\u0103, c\u0103ci \u201e(\u2026) era foarte lung\u0103 \u0219i \u00eencepuse s\u0103 m\u0103 plictiseasc\u0103. Cu multe cruci de ulei pe trupul meu gol, cuvinte de ne\u00een\u021beles \u0219i foarte mult: \u201eDoamne\u201d \u0219i \u201eAmin\u201d. At\u00e2t de mult \u201eDoamne\u201d \u0219i \u201eAmin\u201d, \u00eenc\u00e2t pentru o clip\u0103 am uitat c\u0103 m\u0103 boteaz\u0103 \u0219i am crezut c\u0103 m\u0103 \u00eengroap\u0103.\u201d. (p. 147)
\nConcluzia implicit\u0103 a acestui roman, ca \u0219i a celorlalte dou\u0103, este c\u0103 imposibilul r\u0103m\u00e2ne imposibil, chiar dac\u0103 este mereu la un pas de posibil. Tragismul utopiei este astfel cu at\u00e2t mai impresionant. Mai dureros. \u0218i mai veridic.
\nNu \u00een ultimul r\u00e2nd, trebuie s\u0103 remarc traducerea pe care Oana Glasu o face cu aceea\u0219i acuitate ca \u00een cazul celor dou\u0103 romane mai sus amintite. Desigur, cunoa\u0219terea la perfec\u021bie a limbii albaneze \u0219i perioada petrecut\u0103 \u00een Albania, cunoa\u0219terea mentalit\u0103\u021bii albanezilor, toate sunt un atu esen\u021bial, dar lucrurile nu se rezum\u0103 la at\u00e2t. Stilul lui Thanas Medi este unul foarte elaborat, de\u0219i deseori exprimarea este voit frust\u0103. A surprinde, prin traducere, subtilitatea stilistic\u0103, figurile de stil surprinz\u0103toare, trecerile fire\u0219ti de la profunzimea personajelor la simplitatea \u0219i superficialitatea lor, a face posibil\u0103 cunoa\u0219terea personajelor prin limbajul folosit de ele, toate acestea \u0219i multe altele, sunt o sarcin\u0103 extrem de dificil\u0103, de care Oana Glasu s-a achitat exemplar.
\nDe asemenea, este meritul Editurii Eikon de a ne oferi nou\u0103, cititorilor din Rom\u00e2nia, o fresc\u0103 a societ\u0103\u021bii albaneze comuniste \u0219i post-comuniste, de a ne ajut\u0103 s\u0103-i \u00een\u021belegem mai bine pe fra\u021bii no\u0219tri albanezi prin lucr\u0103rile acestui merituos cuplu literar, Thanas Medi – Oana Glasu.<\/p>\n

*,,Umbra Blestemat\u0103<\/strong>\u201d – Thanas Medi<\/strong>, Editura Eikon, 2023<\/p>\n


\nMihai VINTIL\u0102<\/strong>
\n\"\"

Povestitorul \u0219i r\u0103d\u0103cinile sale <\/strong><\/p>\n

C\u00e2nd povestea trebuie spus\u0103, povestitorul nu are alt\u0103 sc\u0103pare dec\u00e2t s\u0103 se lase purtat de v\u00e2ntul acesteia care \u00eei sufl\u0103 \u00een p\u00e2nza scrisului cu inspira\u021bie. Marian Valeriu G\u0103ureanu este un povestitor \u00eenn\u0103scut, din stirpea veche a mocanilor dun\u0103reni. Dup\u0103 ce a respirat aerul B\u0103r\u0103ganului \u0219i i-a sorbit \u00een\u021belepciunea, simte c\u0103 are puterea de a spune pove\u0219tile locului.
\nAcest volum, intitulat R\u0103d\u0103cini, ap\u0103rut la editura br\u0103ilean\u0103 infoEST este o continuare a ceea ce autorul a \u00eenceput \u2013 o istorie \u00een pove\u0219ti a B\u0103r\u0103ganului. Venit dup\u0103 trilogia Elemente \u0219i dup\u0103 Fluturi \u00een fum, el este practic o continuare \u00een timp \u0219i spa\u021biu a acestor c\u0103r\u021bi. \u00cen fond, Marian Valeriu G\u0103ureanu este egal cu el \u00eensu\u0219i, nu are volte \u0219i nici abisuri.
\nAdun\u00e2nd un num\u0103r de cinci povestiri, inegale ca m\u0103rime, volumul este totu\u0219i unitar \u0219i constituie cea mai bun\u0103 produc\u021bie de p\u00e2n\u0103 acum a autorului \u00een domeniul prozei scurte.
\nPrima scriere se intituleaz\u0103 Icoana \u0219i este o \u00eembinare dintre bine \u0219i r\u0103u, dintre ur\u00e2t \u0219i frumos. Este inspirat\u0103 din fapte reale pe care autorul le-a auzit copil fiind \u0219i care au cl\u0103dit \u00een sufletul s\u0103u, t\u00e2n\u0103r la acea vreme, piedestalul bun\u0103t\u0103\u021bii \u0219i credin\u021bei. A\u0219a cum este u\u0219or de intuit este vorba de o icoan\u0103 \u0219i de minunile care stau \u00een oameni, \u00een puterea credin\u021bei. Avem o icoan\u0103 care supravie\u021buie\u0219te miraculos r\u0103ului \u00een forma sa cea mai pur\u0103. Ea este ars\u0103 \u0219i prin afundarea \u00een mizerie supravie\u021buie\u0219te, d\u00e2nd, peste ani, speran\u021b\u0103 \u0219i consolid\u00e2nd credin\u021be. Este o povestire care treze\u0219te revolt\u0103 dar \u0219i speran\u021b\u0103, mai ales c\u0103 autorul se joac\u0103 cu momentele de intensitate, pentru c\u0103 are mai multe \u0219i reu\u0219e\u0219te c\u0103 tot schimbe perspectiva. Finalul este izb\u0103vitor. Binele \u00eenvinge \u0219i lumina c\u0103l\u0103uze\u0219te vie\u021bi.
\nA doua povestire, Cartea, de dimensiunea unei nuvele, este \u0219i cea mai bine scris\u0103. Av\u00e2nd complexitate sporit\u0103, ea reu\u0219e\u0219te s\u0103 fie strunit\u0103 bine de scriitor. Personajele vin \u0219i pleac\u0103, evenimentele curg firesc iar cititorul nu poate dec\u00e2t s\u0103 se bucure de un scris frumos, armonios, care curge lin precum Dun\u0103rea \u00een zilele molcome de var\u0103. Marian Valeriu G\u0103ureanu pune \u00een aceast\u0103 scriere toat\u0103 m\u0103iestria sa \u0219i recunoa\u0219tem c\u0103 impresioneaz\u0103. Este o construc\u021bie bine cl\u0103dit\u0103, cu tu\u0219e puternice de autenticitate, cu referin\u021be puternice la istoria neamului \u0219i de ce nu a B\u0103r\u0103ganului. Este o poveste a Rom\u00e2niei, o istorie a ie\u0219irii din neputin\u021b\u0103, din s\u0103r\u0103cie \u0219i din ignoran\u021b\u0103. Este povestea unui fiu de \u021b\u0103ran care se maturizeaz\u0103 \u00een r\u0103zboiul purtat de \u021bar\u0103 \u0219i care con\u0219tientiz\u00e2ndu-\u0219i valoarea revine acas\u0103 s\u0103 \u00ee\u0219i construiasc\u0103 statutul pe care \u0219i-l merit\u0103 \u0219i pe care \u0219i l-a c\u00e2\u0219tigat pe front. Este istoria \u0219i construc\u021bia unui \u021b\u0103ran independent \u0219i puternic.
\nA treia povestire intitulat\u0103 Poveste de Cr\u0103ciun vine cumva s\u0103 aduc\u0103 mai mult\u0103 nostalgie volumului. Era nevoie \u0219i de o tr\u0103ire, de o secven\u021b\u0103 patriotic\u0103. Marian Valeriu G\u0103ureanu o construie\u0219te aici, \u00een aceast\u0103 povestire scurt\u0103 \u0219i intens\u0103 ca zborul z\u0103ganului.
\nUltimele dou\u0103 povestiri sunt cumva \u00een completare. Prima intitulat\u0103 Noaptea eroilor aduce \u00een aten\u021bie statutul veteranilor iar a doua O simpl\u0103 discu\u021bie accentueaz\u0103 acelea\u0219i idei din prima dar dintr-o alt\u0103 perspectiv\u0103. Nu insist asupra acestor dou\u0103 povestiri pentru c\u0103 nu le consider importante \u00een contextul volumului. Ele doar \u00eentregesc o imagine a lupt\u0103torului pentru Romania \u0219i a statutului patriotului.
\nMarian Valeriu G\u0103ureanu \u00ee\u0219i arat\u0103 astfel adev\u0103rata valoare literar\u0103 \u00een aceste scrieri, cu toate inegalit\u0103\u021bile lor. Volumul este un pilon important \u00een construc\u021bia identitar\u0103 a scriitorului \u0219i prin Cartea se \u00eenscrie de-a dreptul \u00een linia \u00eent\u00e2i a scriitorilor contemporani br\u0103ileni. Eu \u00eei prev\u0103d o consolidare a locului \u00een literatura rom\u00e2n\u0103 pentru c\u0103 filonul pe care-l exploreaz\u0103, cel al B\u0103r\u0103ganului, pare a fi inepuizabil. Este totodat\u0103 \u0219i o puternic\u0103 construc\u021bie identitar\u0103 care-i pozi\u021bioneaz\u0103 scrisul f\u0103c\u00e2ndu-l recognoscibil, primul pas al unei afirm\u0103ri literare. Spor la scris Marian Valeriu G\u0103ureanu pentru c\u0103 pove\u0219tile B\u0103r\u0103ganului \u0219i-au g\u0103sit vocea.<\/p>\n

Marian Valeriu G\u0103ureanu<\/strong>, R\u0103d\u0103cini<\/em>, Br\u0103ila, editura infoEST, 2023, 126 pagini.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

C\u0103r\u021bi prezentate de: Petre ISACHI Ne cunoa\u0219tem pe noi \u00een\u0219ine prin Iisus sau totul este r\u0103t\u0103cire \u00een destinul omului* Motto:<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22019"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22019"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22019\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22020,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22019\/revisions\/22020"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22019"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22019"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22019"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}