{"id":22001,"date":"2023-10-16T23:14:13","date_gmt":"2023-10-16T20:14:13","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22001"},"modified":"2023-10-16T23:14:13","modified_gmt":"2023-10-16T20:14:13","slug":"spatii-culturale-nr-90-8","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=22001","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 90 (8)"},"content":{"rendered":"

Nicolai T\u0102ICU\u021aU<\/strong>
\n\"\"

\u00een ceea ce ne prive\u0219te<\/strong>
\n (aceea\u0219i grab\u0103)<\/em>\t\t<\/p>\n

\u00een timp ce
\ntraversai regulamentar strada
\npe la semafor
\nazi, dup\u0103 mult timp
\nm-ai z\u0103rit, dar<\/p>\n

pentru c\u0103 \u00een acel moment
\nverdele semaforului
\na \u00eenceput s\u0103 clipeasc\u0103
\na intervenit graba
\n\u0219i m-ai uitat din nou
\nchiar dac\u0103 am trecut
\nunul pe l\u00e2ng\u0103 cel\u0103lalt
\nmai, mai s\u0103 ne atingem
\n(probabil)<\/p>\n

acela\u0219i lucru, de loc curios
\ns-a \u00eent\u00e2mplat \u0219i cu mine
\n\u00een acela\u0219i timp \u0219i spa\u021biu<\/p>\n


\nsear\u0103 aparent\u0103<\/strong>
\n (semn \u0219ters)<\/em><\/p>\n

era a\u0219a de t\u00e2rziu
\n\u00eenc\u00e2t<\/p>\n

la acea intersec\u021bie
\na aleilor din parc<\/p>\n

pe care, de la un timp
\nzilnic, la aceea\u0219i or\u0103
\no treceam cu drag<\/p>\n

privirile noastre
\nnu s-au mai \u00eencruci\u0219at<\/p>\n


\ndou\u0103 umbre<\/strong>
\n(\u00eemi fac g\u00e2nduri)<\/em><\/p>\n

la plimbarea prin parc
\nprivesc \u00een mi\u0219care dou\u0103 umbre:
\na mea \u0219i a bastonului<\/p>\n

\u0219i parc\u0103 sunt mai vioaie dec\u00e2t mine
\n\u0219i parc\u0103 discut\u0103 \u00eentre ele<\/p>\n

despre mine discut\u0103
\noare, cu \u00eengrijorare sporov\u0103iesc
\ndespre b\u00e2\u021b\u00e2iala mea?<\/p>\n

Din poezia avangardei ucrainene<\/strong><\/em>
\n\u00een traducerea lui Leo BUTNARU<\/strong><\/p>\n

Mihail SEMENKO <\/strong>
\n (1892-1937)
\n\"\"

Originar din satul Kibin\u021bi, regiunea Poltava. A studiat la Institutul de Psiho-neurologie din Petersburg. Este considerat animatorul futurismului ucrainean. Primul s\u0103u volum de versuri, \u201ePreludii\u201d, apare \u00een 1913, anul efervescen\u021bei paroxistice a manifestelor \u0219i manifest\u0103rilor futuriste. Urmeaz\u0103 alte dou\u0103 c\u0103r\u021bi \u2013 \u201eCutezan\u021be\u201d \u0219i \u201eCubofuturismul\u201d (1914), aceasta din urm\u0103 axat\u0103 pe \u0219i propulsat\u0103 de ideile \u201etr\u0103snite\u201d ale poe\u021bilor ru\u0219i D. Burliuk, V. Krucion\u00eeh \u0219i V. Hlebnikov, dar orientate spre spa\u021biul beletristicii ucrainene. Asemeni confra\u021bilor ru\u0219i (get-beget) care cereau aruncarea de pe nava contemporaneit\u0103\u021bii pe Pu\u0219kin, M. Semenko anun\u021b\u0103 arderea ritualic\u0103 a \u201eCobzarului\u201d lui T. \u0218evcenko, considerat\u0103 a fi cea mai important\u0103 oper\u0103 care a contribuit la rede\u0219teptarea na\u021bional\u0103 antimusc\u0103leasc\u0103 a ucrainenilor.
\n\u00cen 1914 proclam\u0103 necesitatea unui \u201efuturism revolu\u021bionar\u201d, public\u00e2nd \u201erevfutpoemul\u201d \u201eTovar\u0103\u0219ul Soare\u201d \u0219i \u201eDou\u0103 poeme-film\u201d. A fost redactorul revistei \u201eMiste\u021bvo\u201d (Arta) \u0219i a \u201eAlmanahului celor trei\u201d (\u00eempreun\u0103 cu M. Liubcenko \u0219i O. Slisarenko). \u00cen anul 1921 organizeaz\u0103 \u201eGrupul de \u0219oc al poe\u021bilor-futuri\u0219ti\u201d, mai apoi rebotezat \u00een Asocia\u021bia panfuturi\u0219tilor \u201eAspanfut\u201d (1922\u20131924). \u00cen 1924 trece pe pozi\u021biile LEF-ului (frontul de st\u00e2nga), transform\u00e2nd \u201eAspanfut\u201d \u00een \u201eComuncultura\u201d, p\u00e2n\u0103 \u00een 1927 lucr\u00e2nd la Cinefabrica (pe atunci ru\u0219ii \u00eenc\u0103 nu cuno\u0219teau no\u021biunea de \u201estudio cinematografic\u201d) din Odessa. \u00cen 1925 public\u0103 volumul \u201e\u00cen revolu\u021bie\u201d \u0219i poemofilmul \u201eStepa\u201d.
\n\u00cen anul 1937 este executat de NKVD \u00eempreun\u0103 cu al\u021bi oameni de art\u0103 \u0219i literatur\u0103 ucraineni. \u00centre 1937\u20131939 se \u00eent\u00e2mpl\u0103, de fapt, \u201e\u00cempu\u0219carea Rena\u0219terii\u201d ucrainene, ceea ce avea s\u0103 constituie o imens\u0103 pierdere pentru cultura vecinei noastre de la r\u0103s\u0103rit, pierdere resim\u021bit\u0103 acut p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi.<\/p>\n

Zile<\/strong><\/p>\n

Se \u00eenv\u0103lm\u0103\u0219esc str\u0103zile r\u0103nite,
\nSe clatin\u0103 trotuarele.
\nN\u0103luci zboar\u0103 peste urbe,
\nAu r\u0103mas sf\u0103r\u00e2mate vitrinele.
\nVin \u00een fug\u0103 copii cu caramele \u2013
\nChibrituri \u2013 \u021big\u0103ri \u2013 gazete.
\nNu corespund magazinelor firmele
\n\u0218i pridvoarele cu corturi desuete.
\nTr\u0103pa\u0219i fioro\u0219i au sf\u0103r\u00e2mat caldar\u00e2mul,
\nEu s\u0103rb\u0103toresc ziua gri-n mijloc de mul\u021bime.
\nSe mi\u0219c\u0103 boccelele pe-ntinsul peronului
\n\u0218i seara nu poate pl\u00e2nge. Posibil m\u00e2ine…<\/p>\n

1-2.I.1920<\/p>\n


\nPerdeluirea inimii<\/strong><\/p>\n

Ce s\u0103-\u021bi spun despre harta m\u0103rilor?
\nPeste ea, umbr\u0103 de siluet\u0103 singur\u0103-n pustie.
\nS\u0103 \u00eencheiem de conturat \u00een noapte operele \u2013
\nDup\u0103, am putea mergem \u00een musafirie.<\/p>\n

Spre steiuri natale peste stepe \u0219i mun\u021bi,
\nPeste Asia pe o linie vesel\u0103, axial\u0103.
\nIar acum\u2026 Perdeluie\u0219te inima,
\nS\u0103 nu ne ia triste\u021bea autumnal\u0103.<\/p>\n


\nRaidul meu \u00een ve\u0219nicie<\/strong><\/p>\n

Asculta\u021bi fream\u0103tul cetinilor pe culmi
\n\u0219i vuietul secularelor r\u0103muri\u0219uri.
\nNu se cade s\u0103 \u00eengr\u0103dim
\ncu via\u021ba de azi
\nvia\u021ba mileniilor.
\nFi\u021bi recunosc\u0103tori ve\u0219niciei ce tr\u0103ie\u0219te
\n\u00een voi,
\n\u00eensufle\u021bind orice
\nlucru.
\nC\u00e2nd ve\u021bi g\u0103si \u00een p\u0103m\u00e2nt un cvasi-putred
\nbazin omenesc \u2013
\ns\u0103 \u0219ti\u021bi c\u0103, inerent,
\nsunte\u021bi cu omul
\nt\u00eate-\u00e0-t\u00eate.<\/p>\n

Nu fi\u021bi arheologi r\u0103posa\u021bi,
\ntrecutul nu-l aranja\u021bi
\nnomenclatoric
\nmecanicist!
\nPrivi\u021bi: \u00een
\nsarcofag st\u0103 mumia faraonului
\niar l\u00e2ng\u0103 ea \u2013
\nperiu\u021ba lui
\nde din\u021bi.<\/p>\n

Stau oasele milioanelor de cohorte
\nde futuri\u0219ti ca \u0219i noi
\ncare asemeni nou\u0103 au construit ziduri \u0219i por\u021bi,
\nc\u0103z\u00e2nd \u00een lume, mul\u021bime.
\nIar voi \u021bine\u021bi s\u0103 face\u021bi din om
\noarece idee platonian\u0103,
\nc\u00e2nd fiece om e plin-ochi
\ncu eternitate.<\/p>\n

Milioane de contemporani \u0219i oameni din viitor \u2013
\nmilioane de oameni
\nai mor\u021bii.
\nAstfel, via\u021ba nu moare,
\nastfel noi plec\u0103m \u00een vecie.
\nAtlant-al-stan, \u2013
\nNipru-el-stan.
\nIat\u0103 de ce, c\u00e2nd va fi s\u0103 mor, \u2013
\npune\u021bi al\u0103turi de mine \u00een sicriu
\nperiu\u021ba-mi de din\u021bi
\n\u0219i uzatul meu
\ngeamantan.<\/p>\n

1V.III.1928<\/p>\n


\nIndustrial\u0103<\/strong><\/p>\n

Cerul nu fumeg\u0103 cea\u021b\u0103 aurie
\nca \u00eenainte, peste pini; cea\u021b\u0103 aromitoare, \u2013
\ncerul a fost jefuit de aviatori
\ndinamitat ca o pivni\u021b\u0103 oricare.<\/p>\n

G\u0103leat\u0103 dup\u0103 g\u0103leat\u0103 marile g\u0103le\u021bi
\nscot din p\u0103m\u00e2nt comori; g\u0103leat\u0103 dup\u0103 g\u0103leat\u0103, \u2013
\npeste ape nu se mai arcuiesc palide r\u0103chite
\nde c\u00e2nd uzina co\u0219uri prin cer \u0219i le poart\u0103.<\/p>\n

Bucat\u0103 cu bucat\u0103 scoar\u021ba p\u0103m\u00e2ntului
\nr\u0103stoarn\u0103 z\u0103c\u0103minte ro\u0219cate
\nplaneta nu las\u0103 pe nimeni s\u0103-i ias\u0103 din ograd\u0103 \u2013
\nspre cosmos a \u00eenchis por\u021bile ferecate.<\/p>\n

Primul strat e \u00een seama lope\u021bilor
\nmai departe, prin straturi, cu electricitate.
\n\u0218i nu nou\u0103 ne va fi dat, din \u00eent\u00e2mplare,
\ns\u0103 adun\u0103m castanele coapte.<\/p>\n

22.X.1921<\/p>\n


\nMunca<\/strong><\/p>\n

S-a cutremurat burta p\u0103m\u00e2ntului
\niar omul zdruncinat-a omul prin s\u00e2nge:
\nputreze\u0219te st\u00e2rvul!
\npe c\u00e2mp negru, nimeni nu-l pl\u00e2nge!<\/p>\n

\u0218i se \u00eenal\u021b\u0103 pieptul p\u0103m\u00e2ntului
\niar omul asupra omului prin s\u00e2nge ca-nainte:
\nz\u0103c\u0103minte la uzine!
\n\u00een f\u0103lcile furnalelor \u2013 z\u0103c\u0103minte!<\/p>\n

\u0218i se \u00eenv\u00e2rt ro\u021bile zim\u021bate
\nlan\u021buri de fier scr\u00e2\u0219nitoare \u2013
\nsantinela supravegheaz\u0103 sever
\n\u00eempotrivirea straturilor \u00een zdruncinare.<\/p>\n

\u00centre piatr\u0103 \u0219i fir de o\u021bel
\ne comunica\u021bia suprafe\u021bei p\u0103m\u00e2ntene \u2013
\ngura ca un difuzor uria\u0219
\nscuip\u0103 materia for\u021bei ce geme!<\/p>\n

\u0218i nu omul omului ci omul p\u0103ianjen
\niar p\u0103ianjenul biped ca omul \u2013
\nnu, nu vrem buruiana s\u0103 p\u0103r\u0103gineasc\u0103 mun\u021bii
\nca \u00een anul cel r\u0103u, trecutul!<\/p>\n

18.10.1921<\/p>\n


\nNoapte<\/strong><\/p>\n

Noaptea trage cu urechea la str\u0103zile pustii
\n\u0218i la trotuarele mute
\nC\u00e2nd pe o born\u0103 st\u0103 un ro\u0219u osta\u0219
\n\u0218i oche\u0219te \u00een lun\u0103 \u2013
\nC\u00e2nd dup\u0103 orele 2 de dup\u0103 miezul nop\u021bii
\nOra\u0219ul va amu\u021bi
\nPa\u0219ii s\u0103i se vor auzi arare pe caldar\u00e2m
\nApoi se va odihni \u0219i el sc\u0103ldat \u00een lumina electric\u0103
\n\u00cencerc\u00e2nd s\u0103 glumeasc\u0103 pe seama cerului \u00eenstelat \u2013
\nRitmic prin tavanul od\u0103ii
\nPicur\u0103 din conducta de ap\u0103
\nMunca e \u00eencheiat\u0103 \u2013
\n\u00cens\u0103 somnul
\nNu vine \u2013
\nCa \u0219i cum n-a dus ceva la bun sf\u00e2r\u0219it…
\nDiminea\u021ba.
\nZiarele ceaiul \u0219i pr\u00e2nzul
\n\u0218i \u00eembulzeala pe str\u0103zile \u00eenserate
\nSe precipit\u0103 \u0219i vuiesc \u00een urechi
\nP\u00e2n\u0103 nu va picura din nou din conduct\u0103.<\/p>\n

1920<\/p>\n


\nLiteratur\u0103 pentru copii<\/strong><\/em><\/p>\n

Nina-Elena PLOPEANU <\/strong>
\n\"\"

AVENTURILE DOMNI\u0218OAREI MOT\u0102NESCU<\/strong><\/p>\n

\tDoamna \u0219i domnul Mot\u0103nescu, o familie de pisici, cum cred c\u0103 v-a\u021bi dat seama, locuiau \u00een \u0219opronul unei c\u0103su\u021be de la marginea satului. La \u00eenceputul prim\u0103verii, doamna Mot\u0103nescu adusese pe lume doi mici urma\u0219i, un el \u0219i o ea, dou\u0103 ghemuri albe ca neaua. Cele dou\u0103 fete ale st\u0103p\u00e2nilor \u00eei n\u0103\u0219iser\u0103. Pe el \u00eel chema Tomi\u021b\u0103, iar pe ea domni\u0219oara. Tomi\u021b\u0103 era ascult\u0103tor \u0219i cuminte, unde \u00eel puneai acolo st\u0103tea. Domni\u0219oara, \u00een schimb, era zglobie \u0219i neast\u00e2mp\u0103rat\u0103. Se amesteca printre puii de g\u0103in\u0103 sau printre bobocii de g\u00e2sc\u0103 \u0219i deseori era lovit\u0103 cu ciocul de mama clo\u0219c\u0103 \u0219i de tat\u0103l g\u00e2nsac. De sute de ori, uneori chiar \u0219i de mii de ori, Doamna Mot\u0103nescu se vedea nevoit\u0103 s-o ia de must\u0103\u021bi \u0219i s-o aduc\u0103 l\u00e2ng\u0103 fratele s\u0103u, care se juca cu razele de soare l\u00e2ng\u0103 tufa de trandafir din gr\u0103din\u0103.
\n\t\u00centr-o zi, domni\u0219oara Mot\u0103nescu s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 vad\u0103 lumea de dincolo de gardul care \u00eenconjura c\u0103su\u021ba. \u00cen timp ce p\u0103rin\u021bii \u0219i fratele ei \u00ee\u0219i f\u0103ceau siesta, s-a furi\u0219at, \u00eencet-\u00eencet, printre lalele \u0219i narcise \u0219i a ajuns la o mic\u0103 sp\u0103rtur\u0103 a gardului pe care o observase de mai mult timp. Sosit\u0103 \u00een praful drumului, s-a \u00eentrebat: \u201e\u00eencotro s-o apuc? \u00cen st\u00e2nga sau \u00een dreapta?\u201d. P\u00e2n\u0103 s\u0103 se hot\u0103rasc\u0103, un v\u00e2rtej provocat de un camion a luat-o pe sus \u0219i a azv\u00e2rlit-o dincolo de p\u00e2r\u00e2ul care trecea prin apropierea locuin\u021bei sale. \u00cenapoi nu se mai putea \u00eentoarce, a\u0219a c\u0103 a apucat-o \u00een direc\u021bia \u00een care curgea apa. La \u00eenceput totul i s-a p\u0103rut o simpl\u0103 joac\u0103. S-a rostogolit \u00een jurul unei alb\u0103stri\u021be, a \u00eencercat gustul unei p\u0103p\u0103dii \u0219i apoi s-a luat la \u00eentrecere cu un fluture alb la fel ca \u0219i bl\u0103ni\u021ba ei. Din joac\u0103 \u00een joac\u0103, nici nu \u0219i-a dat seama c\u00e2nd a trecut timpul. Soarele cobora obosit spre asfin\u021bi. Umbrele \u00eenser\u0103rii pictau cu dungi negre poteca ce ducea spre copacii \u00eenal\u021bi, cu ramuri dese ce sem\u0103nau cu uria\u0219ii din paginile c\u0103r\u021bii pe care micile st\u0103p\u00e2ne o uitaser\u0103 pe b\u0103ncu\u021ba din gr\u0103din\u0103 \u0219i pe care domni\u0219oara \u00ee\u0219i ascu\u021bise gheru\u021bele. N-a avut curaj s\u0103 se aventureze mai departe. Oric\u00e2t ar fi fost de curajoas\u0103 \u00eentunericul din p\u0103dure a oprit-o \u00een loc. Era obosit\u0103 \u0219i i se f\u0103cuse foame. A mieunat c\u00e2t a putut de tare \u0219i de mult, iar c\u00e2nd a \u00een\u021beles c\u0103 mama ei era departe \u0219i nu putea s-o aud\u0103, s-a ghemuit la r\u0103d\u0103cina unui stejar \u0219i, \u00een cele din urm\u0103, somnul a \u00eenvins foamea. Peste noapte copacul b\u0103tr\u00e2n a devenit ad\u0103post \u0219i pentru o c\u0103prioar\u0103 \u0219i iedul ei. Diminea\u021ba devreme, domni\u0219oara s-a trezit cu ma\u021bele ghior\u0103ind \u0219i a privit cu ochii rug\u0103tori spre mama care \u00ee\u0219i al\u0103pta puiul. C\u0103prioara s-a \u00eendurat de micul ghem alb \u0219i l-a l\u0103sat s\u0103-\u0219i potoleasc\u0103 foamea. Dup\u0103 ce \u0219i-a umplut burtica, domni\u0219oara a f\u0103cut o plec\u0103ciune spre c\u0103prioar\u0103, dar \u0219i spre regele p\u0103durii.
\n\u2014\tMul\u021bumesc pentru ad\u0103post, copacule, iar \u021bie,
\ndrag\u0103 mam\u0103, mul\u021bumesc pentru mas\u0103!
\nApoi, \u0219i-a \u00eentins l\u0103bu\u021bele, \u0219i-a cur\u0103\u021bat b\u0103rbi\u021ba \u0219i privind spre cer a \u00eenceput s\u0103 urm\u0103reasc\u0103 r\u00e2ndunica ce pornise deja s\u0103 g\u0103seasc\u0103 de m\u00e2ncare puilor din cuibul ce se g\u0103sea \u00een v\u00e2rful stejarului. N-a putut s\u0103 \u021bin\u0103 pasul cu ea \u0219i s-a oprit l\u00e2ng\u0103 un ciuline. A \u00eencercat s\u0103-i miroase floarea ai c\u0103rei peri\u0219ori s-au retras tremur\u00e2nd. C\u00e2nd a vrut s-o apuce cu l\u0103bu\u021ba, a scos un mieunat sub\u021bire \u0219i lung. Ciulinele \u00ee\u0219i \u00eenfipsese \u021bepii \u00een perni\u021ba din palma moale \u0219i fin\u0103 a micu\u021bei domni\u0219oare.
\n\u2014\tAi ghearele mult mai ascu\u021bite dec\u00e2t ale mele.
\nAlt\u0103dat\u0103 n-o s\u0103 mai vreau s\u0103 m\u0103 joc cu tine, i-a spus pisicu\u021ba \u00een timp ce se \u00eendep\u0103rta.
\n\u00cenainta voinice\u0219te pe c\u0103rarea m\u0103rginit\u0103 de fire verzi de iarb\u0103 \u0219i din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd tr\u0103gea cu urechea spre zgomotele p\u0103durii din apropiere. Deodat\u0103, doi c\u00e2ini mari, albi cu pete negre, au ie\u0219it dintre copaci. Domni\u0219oara a z\u0103rit la timp gheata cu gura larg deschis\u0103. S-a urcat pe car\u00e2mbul acesteia \u0219i \u0219i-a dat drumul \u00een p\u00e2ntecul negru. Dul\u0103ii s-au \u00eenv\u00e2rtit de c\u00e2teva ori \u00een jurul ghetei.
\n\u2014\tParc\u0103 am sim\u021bit miros de pisic\u0103, a spus unul
\ndintre ei l\u0103tr\u00e2nd rar de trei ori.
\n\u2014\tNu v\u0103d nimic, i-a r\u0103spuns tovar\u0103\u0219ul de drum,
\n\u00eenv\u00e2rtind gheata spart\u0103 pe toate p\u0103r\u021bile. O fi trecut pe aici vreo m\u00e2\u021b\u0103, a ad\u0103ugat a\u0219ez\u00e2ndu-se pe labele dinapoi.
\n \tNeg\u0103sind nimic, cei doi dalma\u021bieni \u0219i-au continuat drumul, \u00een timp ce domni\u0219oara cu inima b\u0103t\u00e2nd, aproape s\u0103-i sparg\u0103 pieptul, a ie\u0219it din locul \u00een care se ascunsese. C\u00e2nd s-a mai lini\u0219tit, \u0219i-a reluat c\u0103l\u0103toria \u00een\u021beleg\u00e2nd c\u0103 noua lume avea s\u0103-i mai ofere destule surprize.
\n\t\u00centr-un t\u00e2rziu a ajuns la cap\u0103tul c\u0103r\u0103ruii pe care apucase. Nu putea s\u0103 mearg\u0103 mai departe deoarece pe drumul din beton la care ajunsese era mare v\u00e2nzoleal\u0103 \u0219i un zgomot de nedescris. Ma\u0219ini mari \u0219i mici treceau una dup\u0103 alta \u0219i \u00een sus, dar \u0219i \u00een jos. Puiul de pisic\u0103 st\u0103tea \u0219i se g\u00e2ndea cum s\u0103 treac\u0103 dincolo \u0219i nu g\u0103sea nici o solu\u021bie. Deodat\u0103 a z\u0103rit deasupra capului o pas\u0103re mare. Era un uliu, care, f\u0103r\u0103 s\u0103 stea prea mult pe g\u00e2nduri, a f\u0103cut un plonjon, a apucat-o pe imprudenta domni\u0219oar\u0103 de ceaf\u0103 \u0219i s-a ridica din nou \u00een aer. De\u0219i ame\u021bit\u0103, pisicu\u021ba a \u00eencepu s\u0103 se zbat\u0103 a\u0219a de tare \u00eenc\u00e2t pas\u0103rea de prad\u0103 a sc\u0103pat-o din gheare \u0219i a v\u0103zut-o cum, ajuns\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt, s-a ascuns repede \u00eentr-un tub din ciment. Uliul a zburat de mai multe ori \u00een jurul tubului \u0219i, v\u0103z\u00e2nd c\u0103 prada nu iese la lumin\u0103, a renun\u021bat.
\n\u2014\tUff! Ce pas\u0103re ur\u00e2cioas\u0103! Bine c\u0103 m-a ajutat s\u0103
\ntrec strada c\u0103 altfel nu \u0219tiu ce a\u0219 fi f\u0103cut \u0219i-a zis domni\u0219oara cu voce tare privind spre casele cu mai multe etaje \u00een form\u0103 de cuburi ce se profilau la mic\u0103 distan\u021b\u0103. Ooo! Iat\u0103 \u00een sf\u00e2r\u0219it \u0219i ni\u0219te oameni. Oare nu vrea cineva s\u0103-mi dea ni\u0219te l\u0103ptic? Mi s-a f\u0103cut tare foame dup\u0103 hoin\u0103reala de toat\u0103 ziua.
\nCon\u0219tient\u0103 de dr\u0103g\u0103l\u0103\u0219enia ei, Domni\u0219oara Mot\u0103nescu a \u00eenceput s\u0103 se strecoare printre picioarele trec\u0103torilor gr\u0103bi\u021bi. Unii chiar s-au \u00eempiedicat de ea \u0219i au luat-o la \u0219uturi, f\u0103r\u0103 s\u0103 le pese de mieunatul ei. Un b\u0103ie\u021bel, care a\u0219tepta la semafor s\u0103 treac\u0103 strada de m\u00e2n\u0103 cu mama sa, a z\u0103rit-o \u0219i s-a aplecat spre ea zic\u00e2ndu-i:
\n\u2014\tCum ai ajuns aici, micu\u021bo?
\nV\u0103z\u00e2ndu-se b\u0103gat\u0103 \u00een seam\u0103, Domni\u0219oara s-a lipit de picioarele lui \u0219i s-a l\u0103sat m\u00e2ng\u00e2iat\u0103. A \u00eenceput s\u0103 fr\u0103m\u00e2nte biscui\u021bi cu l\u0103bu\u021bele din fa\u021b\u0103 cer\u00e2nd s\u0103 fie luat\u0103 \u00een bra\u021be.
\n\u2014\tUite, mam\u0103, ce pisicu\u021b\u0103 frumoas\u0103. Hai s-o lu\u0103m
\nacas\u0103.
\n\u2014\tNu putem, i-a r\u0103spuns mama cu p\u0103rere de r\u0103u.
\nMarta, c\u0103\u021belu\u0219a noastr\u0103, nu iube\u0219te pisicile.
\n\u2014\tHai s-o lu\u0103m acas\u0103! Uite c\u00e2t de mic\u0103 \u0219i
\nneajutorat\u0103 este. N-o putem l\u0103sa \u00een strad\u0103, s-a milogit pu\u0219tiul. Poate s-o calce vreo ma\u0219in\u0103 sau poate s\u0103 moar\u0103 de foame.
\n\u2014\tBine, s-a \u00eenduplecat mama, dar cu o condi\u021bie. O
\n\u021binem \u00een gr\u0103dina de sub geam. Acolo \u00eei vom face un ad\u0103post \u0219i o vom hr\u0103ni.
\n\u2014\tSigur, a fost de acord b\u0103iatul, dac\u0103 spui c\u0103 altfel
\nnu se poate.
\nA\u0219a a ajuns mica felin\u0103 \u00eentr-o gr\u0103din\u0103 de l\u00e2ng\u0103 un bloc. C\u00e2t perindase de colo-colo, bl\u0103ni\u021ba i se murd\u0103rise, din alb\u0103 devenise gri, \u0219i se umpluse de ciulini. Noua st\u0103p\u00e2n\u0103 a sp\u0103lat-o, a piept\u0103nat-o \u0219i i-a pus la g\u00e2t un clopo\u021bel cro\u0219etat din macrame ro\u0219u. Dup\u0103 ce a fost dichisit\u0103 \u0219i hr\u0103nit\u0103, a fost a\u0219ezat\u0103 \u00eentr-un co\u0219 acoperit cu o p\u0103turic\u0103 de l\u00e2n\u0103 de aceia\u0219i culoare ca \u0219i clopo\u021belul. Apoi, b\u0103ie\u021belul i-a prezentat noua locuin\u021b\u0103: un chio\u0219c de nuiele din gr\u0103dina amintit\u0103. Domni\u0219oara era obosit\u0103 \u0219i marcat\u0103 de \u00eent\u00e2mpl\u0103rile prin care trecuse. Un timp a stat lini\u0219tit\u0103 \u00een noua locuin\u021b\u0103. A f\u0103cut cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu ceilal\u021bi locatari: o familie de melci codobelci, un stol de vr\u0103biu\u021be, o r\u00e2ndunic\u0103 ce-\u0219i avea cuibul sub un balcon \u0219i fel de fel de flori ce \u00eenfloreau pe r\u00e2nd \u00een func\u021bie de anotimp. B\u0103iatul \u0219i mama lui au alintat-o spun\u00e2ndu-i Prin\u021besa. Chiar se sim\u021bea ca odrasla unui rege. Se juca \u00eempreun\u0103 cu cei doi melci, asculta cu urechile ciulite sfada de diminea\u021b\u0103 \u0219i de sear\u0103 a vr\u0103biu\u021belor, privea zborul r\u00e2ndunicii care prindea g\u00e2ze ca s\u0103-\u0219i hr\u0103neasc\u0103 gemenii din cuibul de sub stra\u0219in\u0103, admira petalele florilor \u0219i se juca adesea cu noii st\u0103p\u00e2ni. Era iubit\u0103 \u0219i alintat\u0103 de to\u021bi locatarii blocului. Nu avea dec\u00e2t un singur du\u0219man: c\u0103\u021belu\u0219a\u201a Marta, geloas\u0103 c\u0103 domni\u0219oara Mot\u0103nescu \u00eei ocupase gr\u0103dina, unde ea nu mai avea voie. Acum, trebuia s\u0103 poarte les\u0103 c\u00e2nd era scoas\u0103 la plimbare \u0219i nu era l\u0103sat\u0103 s\u0103 se apropie de mica rival\u0103 la care l\u0103tra cu du\u0219m\u0103nie ori de c\u00e2te ori o vedea. C\u00e2nd o auzea, mica domni\u0219oar\u0103 se f\u0103cea nev\u0103zut\u0103 sub tulpinile trandafirilor unde Marta nu putea ajunge. Deseori se urca pe pervazul de la buc\u0103t\u0103rie, unde obi\u0219nuia s\u0103-\u0219i primeasc\u0103 micul dejun, pr\u00e2nzul \u0219i cina. O sfida, sau, uneori, chiar o scuipa pe cea cu care \u00eemp\u0103r\u021bea aten\u021bia \u0219i dragostea st\u0103p\u00e2nilor. Se plimba pe pervaz ca pe un podium, se ridica pe plasa de la geam \u0219i torcea mul\u021bumit\u0103.
\n \u00ce\u0219i ascu\u021bea ghearele de caisul de l\u00e2ng\u0103 gard, ori de c\u00e2te ori sim\u021bea miros de m\u00e2\u021be, \u0219i chiar \u00eencepuse s\u0103 se urce \u00een pom de unde privea uneori cu jind la pisicile vagaboande ce se plimbau \u00een voie pe aleile dintre blocuri.
\n\u00centr-o zi \u00een gr\u0103dina de sub geam a intrat un musafir nepoftit. Un \u0219oricel ie\u0219ise de la subsol \u0219i se \u00eenv\u00e2rtea printre tufele de liliac. Domni\u0219oara a ciulit urechile, \u0219i-a lins must\u0103\u021bile \u0219i s-a a\u0219ezat \u00een pozi\u021bie de v\u00e2n\u0103toare.
\n\u2014\tCine a \u00eendr\u0103znit s\u0103 intre \u00een regatul meu? A
\nmieunat printre din\u021bi mica prin\u021bes\u0103.
\n A f\u0103cut un salt rapid \u0219i l-a prins cu ghearele pe micul intrus. L-a luat \u00een gur\u0103 \u0219i l-a purtat prin toat\u0103 gr\u0103dina juc\u00e2ndu-se cu el p\u00e2n\u0103 l-a ame\u021bit.
\n\u2014\tD\u0103-mi drumul, te rog! P\u0103rin\u021bii mei vor pl\u00e2nge
\ndup\u0103 mine dac\u0103 m\u0103 omori. \u0218tii, am aflat de la tata \u0219i de la mama c\u0103, de mult, pe c\u00e2nd \u00eencepeau a se scrie pove\u0219tile, \u0219oarecii \u0219i pisicile erau prieteni foarte buni. Locuiau \u0219i m\u00e2ncau \u00eempreun\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 fie deranja\u021bi de lucrul acesta. Du\u0219manul lor era c\u00e2inele, prietenul oamenilor care se bucura de toate favorurile acestuia. Dac\u0103 nu m\u0103 crezi, vino cu mine aici la subsolul blocului unde p\u0103rin\u021bii mei st\u0103p\u00e2nesc peste \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia \u0219oarecilor. Dac\u0103 m\u0103 salvezi, po\u021bi s\u0103 le ceri orice. Ei \u00ee\u021bi vor \u00eendeplini dorin\u021ba.
\nDomni\u0219oara Mot\u0103nescu, a ascultat cu mult\u0103 aten\u021bie ceea ce \u00eei povestea \u0219oricelul.
\nPentru c\u0103 era s\u0103tul\u0103 \u0219i nu m\u00e2ncase niciodat\u0103 un \u0219oricel s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103-i cunoasc\u0103 p\u0103rin\u021bii.
\n\u2014\tBine, i-a zis. Hai s\u0103-i cunosc pe cei care \u021bi-au dat
\nvia\u021b\u0103. Poate \u00eemi fac noi prieteni.
\nCu inima tremur\u00e2nd de fric\u0103, \u0219oricelul a luat-o \u00eenainte \u0219i i-a f\u0103cut semn pisicu\u021bei s\u0103-l urmeze. C\u00e2nd a ajuns \u00een cotlonul unde se afla iatacul \u0219oricesc, i-a zis micii prin\u021bese
\n\u2014\tTe rog s\u0103 m\u0103 a\u0219tep\u021bi aici ca s\u0103 povestesc
\np\u0103rin\u021bilor mei ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103.
\nLa scurt timp, domni\u0219oara Mot\u0103nescu a fost invitat\u0103 \u00een iatacul \u0219oricesc.
\n\u2014\tBine ai venit \u00een casa noastr\u0103! Fiul nostru ne-a
\npovestit c\u00e2t de m\u0103rinimoas\u0103 ai fost cu el. A\u0219a cum \u021bi-a povestit, str\u0103mo\u0219ii no\u0219tri au fost prieteni odat\u0103. Pe atunci \u0219oarecii \u0219i pisicile locuiau \u00een afara casei omului \u0219i se hr\u0103neau cu resturile care r\u0103m\u00e2neau de la c\u0103\u021bei. \u00centr-o zi, un pui de om a g\u0103sit o pisicu\u021b\u0103 \u0219i i s-a p\u0103rut tare dr\u0103gu\u021b\u0103. P\u0103rin\u021bii s\u0103i au \u00eencercat s-o alunge, dar copilul a \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 \u0219i nu s-a lini\u0219tit dec\u00e2t atunci c\u00e2nd pisicu\u021ba a fost primit\u0103 \u00een locuin\u021ba lor. Cu o condi\u021bie \u00eens\u0103. Dac\u0103 va strica ceva prin cas\u0103, va fi alungat\u0103 f\u0103r\u0103 nici un fel de mil\u0103. Pisicu\u021bei i-a pl\u0103cut foarte mult noua via\u021b\u0103 \u0219i a \u00eencercat s\u0103 fie pe placul noilor st\u0103p\u00e2ni. Pentru c\u0103 era curat\u0103 \u0219i se hr\u0103nea cu m\u00e2nc\u0103ruri alese, \u0219oarecii din apropierea casei au devenit invidio\u0219i \u0219i au pus la cale o tic\u0103lo\u0219ie. \u00centr-o noapte au intrat \u00een buc\u0103t\u0103rie \u0219i \u00een c\u0103mar\u0103 \u0219i au stricat toate alimentele pe care le-au g\u0103sit. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, au \u00eempr\u0103\u0219tiat firimiturile l\u00e2ng\u0103 culcu\u0219ul pisicu\u021bei. C\u00e2nd s-au trezit \u0219i au v\u0103zut dezastrul, oamenii au dat m\u00e2\u021ba pe u\u0219\u0103 afar\u0103. Pisicu\u021ba a povestit suratelor sale c\u00e2t de frumos este \u00een casa omului \u0219i ce bine ar putea s-o duc\u0103 ele acolo, dac\u0103 acesta s-ar \u00eenvoi s\u0103 le primeasc\u0103. Atunci pisicile, pentru a intra \u00een voia oamenilor, au \u00eenceput s\u0103 v\u00e2neze \u0219oareci. V\u0103z\u00e2nd c\u00e2t de folositoare sunt, ace\u0219tia le-au primit \u00een gospod\u0103ria lor. Cum vezi, noi am fost de vin\u0103 pentru c\u0103 am ajuns s\u0103 fim v\u00e2na\u021bi de Pisici. Pentru c\u0103 vrem s\u0103-\u021bi r\u0103spl\u0103tim m\u0103rinimia pe care ai ar\u0103tat-o fiului nostru \u0219i pentru c\u0103 vrem ca pisicile s\u0103 ne fie alia\u021bi \u0219i nu du\u0219mani, po\u021bi s\u0103 ne ceri ce vrei \u0219i dac\u0103, vom putea, \u00ee\u021bi vom \u00eendeplini dorin\u021ba.
\n\u2014\tA\u0219 vrea, mai \u00eent\u00e2i, s\u0103 v\u0103 cunosc mai bine. S\u0103 v\u0103d
\ncum tr\u0103i\u021bi. De aceea v\u0103 rog s\u0103-mi da\u021bi voie s\u0103 m\u0103 plimb prin \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia voastr\u0103.
\nCum \u0219oarecele \u00eemp\u0103rat a fost de acord, mica prin\u021bes\u0103 s-a plimbat nestingherit\u0103, multe ceasuri, prin cotloanele de la subsol. A fost foarte mirat\u0103 s\u0103 vad\u0103 cum o armat\u0103 de \u0219oareci se preg\u0103tea de r\u0103zboi. Erau echipa\u021bi ca ni\u0219te solda\u021bi, f\u0103ceau instruc\u021bie \u0219i aveau chiar diverse arme, care puteau s\u0103 le serveasc\u0103 la un asalt. Dup\u0103 ce a v\u0103zut toate acestea s-a \u00eentors \u00een iatacul \u0219oricesc \u0219i l-a \u00eentrebat pe \u00eemp\u0103rat:
\n\u2014\tSupu\u0219ii t\u0103i se preg\u0103tesc de r\u0103zboi?
\n\u2014\tDa, i-a r\u0103spuns acesta. Vrem s\u0103 atac\u0103m
\napartamentele oamenilor \u0219i s\u0103 locuim \u00een ele pentru c\u0103 ne-am s\u0103turat de umezeala \u0219i \u00eentunericul de la subsol. Sincer s\u0103 fiu, nici cu hrana nu st\u0103m prea bine de c\u00e2nd oamenii au pus tot felul de capcane \u0219i gr\u0103un\u021be de prins \u0219oarecii. Vrem s\u0103 redevenim prieteni cu pisicile \u0219i s\u0103 alung\u0103m c\u00e2inii din cas\u0103.
\n\u2014\tA\u0219a deci? Acum \u0219tiu ce s\u0103 v\u0103 cer. Vreau s\u0103
\np\u0103r\u0103si\u021bi c\u00e2t mai cur\u00e2nd acest subsol \u0219i s\u0103 renun\u021ba\u021bi la g\u00e2ndul de a intra \u00een apartamentele oamenilor.
\n\u2014\tDar \u0219i tu stai afar\u0103, i-a replicat mirat \u00eemp\u0103ratul
\nsc\u0103rpin\u00e2ndu-se \u00een barb\u0103. Nu dore\u0219ti s\u0103 te mu\u021bi \u00een cas\u0103?
\n\u2014\tDeocamdat\u0103, nu.
\n\u2014\tOamenii ace\u0219tia m-au ajutat la necaz \u0219i nu vreau
\ns\u0103 le r\u0103spl\u0103tesc binele cu r\u0103ul.
\nDup\u0103 ce s-a g\u00e2ndit pu\u021bin, \u00eemp\u0103ratul \u0219oarecilor i-a zis:
\n\u2014\tPentru c\u0103 mi-am dat cuv\u00e2ntul c\u0103 voi \u00eendeplini
\nceea ce-mi ceri, nu pot s\u0103 mi-l \u00eencalc. Voi pleca \u00eempreun\u0103 cu supu\u0219ii mei \u00een alt\u0103 parte, cu toate c\u0103 tare mi-a\u0219 fi dorit s\u0103 redevenim prieteni.
\nM\u00e2ndr\u0103 c\u0103 reu\u0219ise s\u0103 salveze locatarii din bloc de invazia \u0219obolanilor, domni\u0219oara Mot\u0103nescu s-a re\u00eentors vesel\u0103 \u00een gr\u0103dina care \u00eei devenise cas\u0103. Auzind de frumuse\u021bea \u0219i \u00een\u021belepciunea sa, to\u021bi motanii vagabonzi din cartier au venit \u00een jurul gr\u0103dinii s-o cunoasc\u0103 pe micu\u021ba prin\u021bes\u0103. Ea \u00eei privea indiferent\u0103 de la \u00een\u0103l\u021bimea gardului sau a caisului din gr\u0103din\u0103. Niciunul nu a reu\u0219it s\u0103-i fac\u0103 inima s\u0103-i bat\u0103 cu putere. \u00centr-o zi, \u0219i-a f\u0103cut apari\u021bia Tomi\u021b\u0103, motanul alb cu pete mari negre. \u021ainea \u00een gur\u0103 un fir de trandafir ro\u0219u pe care \u00eel smulsese dintr-un parc. Mica domni\u0219oar\u0103 s-a f\u0103cut c\u0103 nu-l observ\u0103. Tomi\u021b\u0103 i-a l\u0103sat trandafirul \u0219i, dup\u0103 ce a ocolit gr\u0103dina de c\u00e2teva ori, \u0219i-a v\u0103zut de drum. A doua zi s-a \u00eentors cu un trandafir galben \u00een gur\u0103 \u0219i a \u00eenceput s\u0103 miorl\u0103ie declar\u00e2ndu-\u0219i iubirea. Domni\u0219oara Mot\u0103nescu \u00eel privea cu coada ochiului, \u00een timp ce se \u00eentorcea gra\u021bios cu spatele f\u0103r\u0103 s\u0103-i r\u0103spund\u0103 la avansuri. Tomi\u021b\u0103 nu s-a descurajat. S-a \u00eentors \u0219i a treia zi, de data aceasta cu un trandafir alb. Nu a mai plecat de l\u00e2ng\u0103 gr\u0103din\u0103 p\u00e2n\u0103 seara t\u00e2rziu. Se \u00eenv\u00e2rtea \u00een jurul gr\u0103dinii \u0219i miorl\u0103ia ca un motan \u00eendr\u0103gostit ce era. Mica prin\u021bes\u0103 s-a apropiat de gard \u0219i l-a \u00eentrebat:
\n\u2014\tCe faci aici? De ce nu pleci?
\n\u2014\tNu pot s\u0103 plec, prin\u021bes\u0103. Inima \u00eemi spune c\u0103 \u0219i tu
\nm\u0103 iube\u0219ti. Nu trebuie s\u0103 negi.
\nDomni\u0219oara Mot\u0103nescu a s\u0103rit gardul \u0219i s-a apropiat prev\u0103z\u0103toare de Tomi\u021b\u0103. \u0218i-au \u0219optit ceva la ureche \u0219i s-au dep\u0103rtat \u00eencet f\u0103r\u0103 s\u0103-i vad\u0103 nimeni. A trecut toamna, a trecut \u0219i iarna \u0219i nici urm\u0103 de Tomi\u021b\u0103 \u0219i mica prin\u021bes\u0103. \u00cen prim\u0103var\u0103, c\u00e2nd florile caisului se r\u0103sf\u0103\u021bau vesele pe crengi, o pisic\u0103 alb\u0103 cu doi pui albi cu pete negre se \u00eentorcea \u00een gr\u0103dina de la bloc.<\/p>\n


\nLeti\u021bia VLADISLAV<\/strong>
\n\"\"

***<\/p>\n

A fost odat\u0103 o vreme
\nc\u00e2nd dragostea avea
\naroma florilor de c\u00e2mp dup\u0103 ploaie
\nia-mi m\u00e2na, te rugam,
\n\u0219i nu-mi l\u0103sa sentimentele r\u0103nite s\u0103 ias\u0103 la lumin\u0103
\na fost o vreme a m\u0103rii
\n\u0219i ne lipeam inimile cu sare
\np\u00e2n\u0103 se \u00eenchideau toate p\u0103rerile de r\u0103u
\nia-mi m\u00e2na
\nsl\u0103biciunea mea
\nte rugam
\ncobor\u00e2nd singur\u0103-n ad\u00e2ncuri
\nca o barc\u0103 de h\u00e2rtie
\npe care cineva scrisese
\nnumele meu. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nicolai T\u0102ICU\u021aU \u00een ceea ce ne prive\u0219te (aceea\u0219i grab\u0103) \u00een timp ce traversai regulamentar strada pe la semafor azi, dup\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22001"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=22001"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22001\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":22003,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/22001\/revisions\/22003"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=22001"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=22001"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=22001"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}