{"id":21997,"date":"2023-10-15T22:24:29","date_gmt":"2023-10-15T19:24:29","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21997"},"modified":"2023-10-15T22:24:29","modified_gmt":"2023-10-15T19:24:29","slug":"spatii-culturale-nr-90-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21997","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 90 (7)"},"content":{"rendered":"

Ion FERCU <\/strong>
\n\u00een dialog cu Marius MANTA<\/strong>
\n\"\"

Ion Fercu: \u201eLegenda \u00abMarelui Inchizitor\u00bb este balsamul sufletului pentru to\u021bi eroii dostoievskieni, dar \u0219i pentru mul\u021bi dintre noi\u201d.<\/strong><\/p>\n

V\u0103 propun s\u0103 ne \u00eentoarcem la Dostoievski \u2013 avem toate motivele s\u0103 o facem: dac\u0103 r\u0103ul este, \u00eentr-adev\u0103r, o pervertire a naturii umane, personaje precum Raskolnikov \u0219i Stavroghin sunt atrase de aceast\u0103 perversiune cu for\u021ba irezistibil\u0103 pe care o exercit\u0103 orizontul libert\u0103\u021bii, al dob\u00e2ndirii \u0219i afirm\u0103rii propriei personalit\u0103\u021bi. Cei doi \u0219tiu c\u0103 omul este ra\u021bional c\u00e2t timp se \u00eendreapt\u0103 \u00eempotriva propriei \u201eanimalit\u0103\u021bi\u201d. C\u00e2t\u0103 inocen\u021b\u0103 este aici? Ra\u021biunea nu ar prezen\u021ba interes dac\u0103 nu ar fi \u00eenso\u021bit\u0103 de promisiunea libert\u0103\u021bii.<\/p>\n

– M-a\u021bi adus \u00een teritorii dragi, \u00eens\u0103 \u00eentunecate. Dar cum din \u00eentuneric se na\u0219te lumina, simt mereu nevoia de a m\u0103 aventura \u00een infernul lor migrator\u2026 R\u0103ul, r\u0103ul, r\u0103ul\u2026 Matei (13:24-35), cu pilda neghinei, este r\u0103v\u0103\u0219itor, te \u00eembog\u0103\u021be\u0219te cu \u00een\u021belesuri \u00een care locuiesc numai esen\u021be. ,,Isus […] a spus \u00eenainte o alt\u0103 pild\u0103 \u0219i le-a zis: \u00ab\u00cemp\u0103r\u0103\u021bia cerurilor se aseam\u0103n\u0103 cu un om care a sem\u0103nat o s\u0103m\u00e2n\u021b\u0103 bun\u0103 \u00een \u021barina lui\u00bb. Dar, pe c\u00e2nd dormeau oamenii, a venit vr\u0103jma\u0219ul lui, a sem\u0103nat neghin\u0103 \u00eentre gr\u00e2u \u0219i a plecat. C\u00e2nd au r\u0103s\u0103rit firele de gr\u00e2u \u0219i au f\u0103cut rod, a ie\u0219it la iveal\u0103 \u0219i neghina. Robii st\u0103p\u00e2nului casei au venit \u0219i i-au zis: \u00abDoamne, n-ai sem\u0103nat s\u0103m\u00e2n\u021b\u0103 bun\u0103 \u00een \u021barina ta? De unde are dar neghin\u0103?\u00bb. El le-a r\u0103spuns: \u00abUn vr\u0103jma\u0219 a f\u0103cut lucrul acesta\u00bb. \u0218i robii i-au zis: \u00abVrei dar s\u0103 mergem s-o smulgem?\u00bb. \u00abNu\u00bb, le-a zis el, \u00abca nu cumva, smulg\u00e2nd neghina, s\u0103 smulge\u021bi \u0219i gr\u00e2ul \u00eempreun\u0103 cu ea\u00bb. L\u0103sa\u021bi-le s\u0103 creasc\u0103 am\u00e2ndou\u0103 \u00eempreun\u0103 p\u00e2n\u0103 la seceri\u0219; \u0219i, la vremea seceri\u0219ului, voi spune secer\u0103torilor: \u00abSmulge\u021bi \u00eent\u00e2i neghina \u0219i lega\u021bi-o \u00een snopi, ca s-o ardem, iar gr\u00e2ul str\u00e2nge\u021bi-l \u00een gr\u00e2narul meu\u00bb.\u201d…. Apoi, se \u0219tie (Matei,13: 37-38), ucenicii Lui s-au apropiat de El \u0219i I-au zis: \u201eT\u00e2lcuie\u0219te-ne pilda cu neghina din \u021barin\u0103\u201d. El le-a r\u0103spuns: \u00abCel ce seam\u0103n\u0103 s\u0103m\u00e2n\u021ba bun\u0103 este Fiul omului. \u021aarina este lumea; s\u0103m\u00e2n\u021ba bun\u0103 sunt fiii \u00cemp\u0103r\u0103\u021biei; neghina sunt fiii celui r\u0103u\u00bb\u201e… Neghina (zizanion, \u00een greac\u0103) este z\u00e2zania, cearta, vr\u0103jm\u0103\u0219ia, s\u0103m\u00e2n\u021ba otr\u0103vit\u0103 a R\u0103ului…
\n,,Ca nu cumva, smulg\u00e2nd neghina, s\u0103 smulge\u021bi \u0219i gr\u00e2ul \u00eempreun\u0103 cu ea\u201d… Gr\u00e2ul (Binele) trebuie salvat altfel. Cu Pico della Mirandola (,,Despre demnitatea omului\u201d) am putea g\u0103si una dintre cele mai fericite decript\u0103ri ale acestei pilde. Liberul arbitru, cel at\u00e2t de mult hulit de unii, trebuie s\u0103 separe neghina de gr\u00e2u, R\u0103ul de Bine: ,,Tu, ne\u00eengr\u0103dit de niciun fel de opreli\u0219ti\u201d, \u00eei spune Dumnezeu, supremul arhitect, lui Adam, ,,\u00ee\u021bi vei hot\u0103r\u00ee natura prin propria-\u021bi voin\u021b\u0103 \u00een a c\u0103rei putere te-am a\u0219ezat. Te-am pus \u00een centrul lumii […] pentru ca singur s\u0103 te \u00eenf\u0103\u021bi\u0219ezi \u00een forma pe care tu \u00eensu\u021bi o preferi ca \u0219i cum prin voia ta ai fi propriu-\u021bi sculptor \u0219i pl\u0103smuitor de cinste\u201d. Matei, Pico della Mirandola, demnitatea \u0219i liberul arbitru… Chiar \u0219i un ateu de bun\u0103… credin\u021b\u0103 ar putea accepta, cred, sugestiile care se ivesc din \u00eentemeierile acestora. Dac\u0103 R\u0103ul ar fi fost st\u00e2rpit din fa\u0219\u0103, ca s\u0103m\u00e2n\u021b\u0103, atunci c\u00e2nd a fost ,,sem\u0103nat de vr\u0103jma\u0219\u201d, poate c\u0103 n-am fi sesizat niciodat\u0103, prin compara\u021bie cu tenebrele sale, m\u0103re\u021bia Binelui. ,,L\u0103sa\u021bi-le s\u0103 creasc\u0103 am\u00e2ndou\u0103 \u00eempreun\u0103 p\u00e2n\u0103 la seceri\u0219\u201d… Atunci s\u0103 alege\u021bi Binele de R\u0103u. Este una dintre cele mai mari provoc\u0103ri pe care o cunoa\u0219tem. Poate c\u0103 numai lui Iov i-a mai fost trimis\u0103 o \u00eencercare at\u00e2t de grea. \u00cemi place g\u00e2ndul ieromonahului Paulin Iluc\u0103 (,,A doua Cruce\u201d Editura Accent Print, Suceava , 2015, p. 351): ,,Dumnezeu poate orice, numai s\u0103 piard\u0103 libertatea omului nu poate. Chiar dac\u0103 libertatea aceasta \u00cel \u021bine pe o amar\u0103 \u0219i grea Cruce!\u201d.
\n\u00cen Romani (1:28-32) afl\u0103m un alt motiv fundamental de reflec\u021bie asupra R\u0103ului, unul care i-a \u00eendemnat pe unii s\u0103 se \u00eentrebe dac\u0103 lucrarea Facerii este perfect\u0103: ,,Fiindc\u0103 n-au c\u0103utat s\u0103 p\u0103streze pe Dumnezeu \u00een cuno\u0219tin\u021ba lor, Dumnezeu i-a l\u0103sat \u00een voia min\u021bii lor blestemate, ca s\u0103 fac\u0103 lucruri ne\u00eeng\u0103duite. Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de l\u0103comie, de r\u0103utate; plini de pizm\u0103, de ucidere, de ceart\u0103, de \u00een\u0219el\u0103ciune, de porniri r\u0103ut\u0103cioase; sunt \u0219optitori, b\u00e2rfitori, ur\u00e2tori de Dumnezeu, obraznici, trufa\u0219i, l\u0103ud\u0103ro\u0219i, n\u0103scocitori de rele, neascult\u0103tori de p\u0103rin\u021bi, f\u0103r\u0103 pricepere, c\u0103lc\u0103tori de cuv\u00e2nt, f\u0103r\u0103 dragoste fireasc\u0103, ne\u00eendupleca\u021bi, f\u0103r\u0103 mil\u0103. \u0218i, m\u0103car c\u0103 \u0219tiu hot\u0103r\u00e2rea lui Dumnezeu, c\u0103 cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totu\u0219i ei nu numai c\u0103 le fac, dar \u0219i g\u0103sesc de buni pe cei ce le fac\u201d. Avem \u00eens\u0103 aici o nou\u0103 invita\u021bie \u00een imperiile pline de capcane, dar d\u0103t\u0103toare de sensuri umane, ale libert\u0103\u021bii \u0219i responsabilit\u0103\u021bii.
\nCa-ntr-o poveste, povestea noastr\u0103, a tuturor, Binele \u0219i R\u0103ul tr\u0103iesc \u00een oglinzi paralele \u0219i aflate chiar fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103. Ne-am obi\u0219nuit cu existen\u021ba lor, ne arunc\u0103 pe jar g\u00e2ndul c\u0103 uneori diferen\u021bele dintre acestea nu mai pot fi percepute, le accept\u0103m fiin\u021barea ca atunci c\u00e2nd spunem c\u0103 recele nu poate fi tr\u0103i f\u0103r\u0103 cald, ziua f\u0103r\u0103 noapte, loialitatea f\u0103r\u0103 tr\u0103dare, iubirea f\u0103r\u0103 ur\u0103. Chiar \u0219i cei care au \u00een supravie\u021buirea lor predominan\u021ba Binelui \u0219tiu c\u0103 \u00een inevitabilul infern al fiin\u021bei lor R\u0103ul st\u0103 la p\u00e2nd\u0103, caut\u0103 poteci pe care, strecur\u00e2nd-se, \u0219i-ar putea face mendrele. N-avem un turnesol miraculos pentru a depista R\u0103ul din oameni, c\u0103ci p\u00e2n\u0103 \u0219i ,,criminalii de r\u0103zboi se trag din toate straturile societ\u0103\u021bii, au tot soiul de biografii. Sunt academicieni, scriitori sau mecanici, chelneri, func\u021bionari de banc\u0103 sau \u021b\u0103rani. E gre\u0219it\u0103… premisa c\u0103 oamenii educa\u021bi, sofistica\u021bi \u2013 pentru Dumnezeu, arti\u0219ti! \u2013 au standarde morale superioare, mai \u00eenalte dec\u00e2t cele ale oamenilor de r\u00e2nd. \u0218i apoi, iar\u0103\u0219i \u0219i iar\u0103\u0219i, vedem c\u0103 din punct de vedere etic \u0219i moral ei nu se deosebesc de noi\u201d, ne spune, \u00eentr-un eseu din Dilema Veche, Slavenka Drakuli\u0107, scriitoare croat\u0103.
\nDe ce chem\u0103rile c\u0103tre R\u0103u au glasuri de siren\u0103? Din cauz\u0103 c\u0103 R\u0103ul e mai accesibil, cere mai pu\u021bine investi\u021bii de g\u00e2ndire, de uman, poate aduce profit imediat. El \u00ee\u0219i are ob\u00e2r\u0219ia \u00een uzul defectuos al alegerilor noastre. Binele \u00ee\u0219i arat\u0103 virtu\u021bile \u00een orizonturi mai \u00eendep\u0103rtate, R\u0103ul e de ordinul urgen\u021bei pe\u0219teriste: hic et nunc. De ce, pentru mul\u021bi, R\u0103ul este mai atractiv dec\u00e2t Binele? Pentru c\u0103 ,,Binele e discret, r\u0103ul e spectaculos!\u201d , zice Andrei Ple\u0219u, cel care \u00een ,,Jurnalul de la Tescani\u201d desparte admirabil apele Binelui de cele ale R\u0103ului: ,,Aspectul ciupercii otr\u0103vitoare e complicat, sofisticat, imprevizibil. Al celei comestibile e mai cur\u00e2nd banal. O anumit\u0103 bun\u0103 dispozi\u021bie au am\u00e2ndou\u0103: mefistofelic\u0103, sub\u021bire, \u00een cazul primei, bonom\u0103, rural\u0103, \u00een cazul celei de a doua. R\u0103ul e pestri\u021b, labirintic, laborios. Opusul lui e simplitatea. Binele e lin, e gloria firescului \u00eensu\u0219i\u201d… Emil Cioran (,,Amurgul g\u00e2ndurilor\u201d, Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 1944) scrie amar: ,,R\u0103ul ne dezv\u0103luie substan\u021ba demonic\u0103 a timpului; binele, poten\u021bialul de ve\u0219nicie al devenirii. R\u0103ul este abandonare; binele, un calcul inspirat. Nimeni nu \u0219tie diferen\u021bia ra\u021bional unul de cel\u0103lalt. Dar sim\u021bim cu to\u021bii c\u0103ldura dureroas\u0103 a r\u0103ului \u0219i r\u0103ceala extatic\u0103 a binelui\u201d.
\nHannah Arendt (,,Eichmann la Ierusalim. Raport asupra banalit\u0103\u021bii r\u0103ului\u201d, Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 2007) ne-a schi\u021bat portretul tic\u0103los al ,,banalit\u0103\u021bii r\u0103ului\u201d. Abandon\u00e2ndu-\u0219i condi\u021bia de fiin\u021be etic-g\u00e2nditoare, executan\u021bii trateaz\u0103 crima \u00een mas\u0103 ca \u201enormalul\u201c cotidian, astfel c\u0103 nu-i mai percep sinistra anormalitate. Oroarea actelor \u00een sine se conjug\u0103 cu oroarea demisiei de la statutul de persoan\u0103. \u00cen fenomenele totalitare, \u201eincapacitatea de a te pune \u00een locul celuilalt\u201c \u0219i \u201eiluzia perpetuit\u0103\u021bii\u201c sistemului conduc la consecin\u021be oribile care sar \u00een ochi. R\u0103ul, spune ea, devine, undeva, at\u00e2t de comun \u00eenc\u00e2t va fi apreciat ca norm\u0103. ,,Este un trist adev\u0103r acela c\u0103 o mare parte din r\u0103ul din jur este datorat unor oameni care nu reu\u0219esc s\u0103 ia o decizie \u00eentre a fi buni sau a fi r\u0103i\u201d, mai noteaz\u0103 ea. Asocierea banalit\u0103\u021bii cu r\u0103ul nu vorbe\u0219te despre ceva comun sau ordinar; trimite c\u0103tre filosofia moral\u0103 a lui Kant, la r\u0103ul radical incriminat de filosoful german, la acea categorie a r\u0103ului care exteriorizeaz\u0103 \u201einten\u021bia de a face r\u0103u\u201d. Ne apropiem de pr\u0103p\u0103stii, de-acelea \u00een care s-au pr\u0103bu\u0219it Raskolnikov \u0219i Stavroghin, prin ceea ce Arendt scria \u00een Prefa\u021ba la ,,Originile totalitarismului (Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 1994, p. 9): \u201e\u0218i dac\u0103 e adev\u0103rat c\u0103, \u00een fazele sale finale, totalitarismul apare ca un r\u0103u absolut (absolut pentru c\u0103 nu mai poate fi dedus din motive omene\u0219ti, care pot fi \u00een\u021belese \u0219i de \u00een\u021beles), este de asemenea adev\u0103rat c\u0103 f\u0103r\u0103 totalitarism n-am fi cunoscut poate niciodat\u0103 natura cu adev\u0103rat radical\u0103 a R\u0103ului\u201d. Prin ideologie, propaganda \u0219i tehnicile de manipulare vor genera mereu deficitul de g\u00e2ndire care va conduce la banalizarea r\u0103ului \u0219i la acceptarea terorii. Banalitatea r\u0103ului are un chipul c\u0103l\u0103ului ascuns \u00een noi. Binele, s-a spus, e mereu c\u0103utat, R\u0103ul este mereu g\u0103sit…. Bine vinele \u00eencet, r\u0103ul iute. Un proverb bolivian nuan\u021beaz\u0103: ,,Binele vine de foarte departe; r\u0103ul e \u00eentotdeauna aproape, la \u00eendem\u00e2n\u0103\u201d.
\nC\u00e2nd Dostoievski \u00eemi spune c\u0103 via\u021ba este duelul dintre diavol \u0219i Dumnezeu, vreme \u00een care c\u00e2mpul de lupt\u0103 sunt eu, \u00eemi vorbe\u0219te \u0219i despre Bine \u0219i R\u0103u. Dar, mai ales, \u00een poemul ,,Marele Inchizitor\u201d des\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te acest discurs emo\u021bionant… Venerat de oameni, Hristos descinsese chiar \u00een pia\u021ba \u00een care, cu o zi \u00eenainte, Marele Inchizitor, un b\u0103tr\u00e2n de aproape 90 de ani, \u201earsese pe rug, \u00abcu fast\u00bb, ad majorem gloriam Dei, aproape o sut\u0103 de eretici\u201d. Hristos \u00eensu\u0219i, aidoma unui eretic de duzin\u0103, este aruncat, din porunca Marelui Inchizitor, \u00eentr-o temni\u021b\u0103 \u00een care, la vreme de noapte, prime\u0219te vizita \u0219i repro\u0219ul acestuia: \u201eAtunci, de ce-ai venit aici s\u0103 ne tulburi?\u201d (\u201eFra\u021bii Karamazov\u201d, vol. I, Bucure\u0219ti, Editura Univers, 1982, p. 358). Marele Inchizitor pune la zid libertatea pe care Hristos le-a oferit-o oamenilor \u00een dar: putin\u021ba de a alege \u00eentre Bine \u0219i R\u0103u. \u201eCincisprezece veacuri ne-am canonit cu libertatea asta, dar acum am ispr\u0103vit, da, da, am ispr\u0103vit o dat\u0103, pentru totdeauna\u201d (ibid., 357), \u00eei spune acesta lui Hristos. Ideii hristice a isp\u0103\u0219irii, Marele Inchizitor \u00eei opune, \u00een discursul s\u0103u, un proiect armonizat cu pove\u021bele pe care Satana i le d\u0103duse lui Iisus \u00een pustie. Libertatea de a alege, \u00een cuno\u0219tin\u021b\u0103 de cauz\u0103, \u00eentre Bine \u0219i R\u0103u este apreciat\u0103 ca fiind un supliciu al spiritului uman. Sf\u00e2\u0219iat de nelini\u0219ti, de \u00eendoieli, aflat mereu prad\u0103 contradic\u021biilor, omul nu \u0219i-ar g\u0103si adev\u0103rata fericire dec\u00e2t prin recursul la cele trei ispite propuse de diavol: prefacerea pietrelor \u00een p\u00e2ini; influen\u021barea prin minuni; acapararea puterii p\u0103m\u00e2nte\u0219ti. Marele Inchizitor dezvolt\u0103 proiectul unei lumi \u00een care fericirea este preferat\u0103 libert\u0103\u021bii, iubirea de oameni este mai presus de iubirea de Dumnezeu, \u00een vreme ce adev\u0103rul nu este o condi\u021bie sine qua non a fericirii. \u00cen acest proiect, \u201epovara libert\u0103\u021bii\u201d de a alege \u00eentre Bine \u0219i R\u0103u are o alternativ\u0103: ademenirea cu pacea, cu lini\u0219tea deplin\u0103 a spiritului. Libertatea con\u0219tiin\u021bei insului ar trebui \u00eengr\u0103dit\u0103, pentru c\u0103 \u201enu exist\u0103 ceva mai ademenitor dec\u00e2t libertatea con\u0219tiin\u021bei, dar \u00een acela\u0219i timp nu exist\u0103 ceva mai cumplit\u201d. Pentru Marele Inchizitor, \u201enu exist\u0103 nimic mai insuportabil \u0219i nici n-a existat vreodat\u0103 pentru om \u0219i pentru societate dec\u00e2t libertatea!\u201d (ibid., p. 359). Povara liberei alegeri l-ar arunca pe ins \u00een mrejele nefericirii. Adev\u0103rata m\u00e2ntuire a individului n-ar putea fi g\u0103sit\u0103 dec\u00e2t prin eliberarea sa de aceast\u0103 povar\u0103. Raiul terestru propus de Marele Inchizitor are chipul unei fiin\u021b\u0103ri filistine. Insului trebuie s\u0103-i fie str\u0103ine con\u0219tiin\u021ba tragediei, incertitudinea, conflictul cu sine \u0219i cu semenii. Adev\u0103rata fericire ar presupune \u00eentoarcerea la starea de nevinov\u0103\u021bie a pruncului, la un primitivism edenic \u00een care nu exist\u0103 doruri epistemice, \u00eendr\u0103zneli c\u0103tre piscuri. Este posibil un asemenea proiect? Fire\u0219te, sus\u021bine Marele Inchizitor, c\u0103ci \u201eomul prefer\u0103 lini\u0219tea \u0219i chiar moartea libert\u0103\u021bii de a alege singur \u00eentre bine \u0219i r\u0103u\u201d (ibid., p. 363). Oamenii vor fi ferici\u021bi atunci c\u00e2nd \u201evor sc\u0103pa de o grij\u0103 \u00eempov\u0103r\u0103toare \u0219i de \u00eenfrico\u0219\u0103torul chin la care \u00eei supune […] necesitatea de a alege singuri \u0219i \u00een deplin\u0103 libertate\u201d (ibid., p. 370). Ei ar avea nevoie de o \u201efericire tihnit\u0103 \u0219i umil\u0103, o fericire pe m\u0103sura unor f\u0103pturi nevolnice, a\u0219a cum au fost pl\u0103m\u0103di\u021bi\u201d (ibid., p. 396). Marele Inchizitor crede c\u0103 idealul acelei lumi \u00een care oamenii \u201ene vor aduce singuri plocon libertatea\u201d (ibid., p. 360) \u0219i vor striga \u201e\u00cenrobi\u021bi-ne, dar ast\u00e2mp\u0103ra\u021bi-ne foamea!\u201d (ibid.) va deveni realitate, povara libert\u0103\u021bii urm\u00e2nd a fi purtat\u0103 \u201ede cei o sut\u0103 de mii, \u00een m\u00e2inile c\u0103rora se afl\u0103 destinele\u201d (ibid., p. 370) oamenilor. Ace\u0219tia, numai ace\u0219tia, \u201ede\u021bin\u0103torii secretului\u201d milioanelor de f\u0103pturi fericite, vor fi neferici\u021bi.
\nMarele Inchizitor este persuasiv, uzeaz\u0103 de argumente aristotelic elaborate. Hristos contraargumenteaz\u0103 eficient printr-o t\u0103cere persuasiv\u0103 tulbur\u0103toare. Argument de sf\u00e2nt. Se confrunt\u0103 doi concuren\u021bi istorici: libertatea \u0219i constr\u00e2ngerea. Marele Inchizitor, v\u00e2n\u0103tor de bre\u0219e \u00een istoria spiritului, sesizeaz\u0103 c\u0103 oamenii suport\u0103 greu \u201epovara\u201d libert\u0103\u021bii, suferin\u021ba \u0219i responsabilitatea. El schi\u021beaz\u0103 portretul unei lumi din care acestea lipsesc \u0219i invit\u0103 la revolt\u0103 \u00eempotriva lui Dumnezeu, cel care i-a \u00eempov\u0103rat cu prea mult\u0103 libertate. Hristos refuz\u0103 cele trei ispitiri din pustie: \u00eenrobirea prin p\u00e2ine, prin miracole \u0219i prin \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia p\u0103m\u00e2nteasc\u0103. Marele Inchizitor accept\u0103 aceste ispitiri. O acceptare care este pl\u0103tit\u0103 cu pre\u021bul renun\u021b\u0103rii la libertate. El deghizeaz\u0103 R\u0103ul \u00een Bine. Binele este dedublat. Prin discursul Marelui Inchizitor, chipul lui Hristos este estompat, tinde s\u0103 se topeasc\u0103 \u00een cel al Antihristului. \u0218i spiritul oamenilor alunec\u0103 spre dedublare. Credin\u021ba \u0219i necredin\u021ba din ei par s\u0103 nu mai aib\u0103 grani\u021be. Tind c\u0103tre convie\u021buire, dar par\u0219iva necredin\u021b\u0103 roade ca un vierme aflat \u00een slujba Antichristului. Marele Inchizitor este un fel de Kirillov, cel care sper\u0103 \u00een ivirea unui om nou \u0219i fericit, c\u0103ruia \u00eei va fi indiferent dac\u0103 tr\u0103ie\u0219te sau nu, care va birui suferin\u021ba \u0219i frica \u0219i va deveni el \u00eensu\u0219i Dumnezeu. Eroi precum Stavroghin, Verhovenski \u0219i \u0218igaliov vor prelua, \u0219i ei, stindardul doctrinar al Marelui Inchizitor. Pentru ei, idealul este algoritmic: o zecime dintre semeni va juca rol de trezorier al libert\u0103\u021bii, celelalte nou\u0103 zecimi, cucerite de cele trei mari ispite, vor renun\u021ba la libertate.
\nLegenda ,,Marelui Inchizitor\u201d este balsamul sufletului pentru to\u021bi eroii dostoievskieni, dar \u0219i pentru mul\u021bi dintre noi. Dozele pe care fiecare le folose\u0219te din acest leac metafizic sunt diferite, fire\u0219te. Dostoievski ne ofer\u0103 aici \u0219i cea mai elevat\u0103, cea mai mare lec\u021bie despre T\u0103cere. Hristos nu vorbe\u0219te, \u00eentruc\u00e2t a rostit tot ce era de rostit. \u201eTalita, kumi!\u201d sunt singurele vorbe rostite de acesta. Vorbe vindec\u0103toare. \u201e\u0218i apuc\u00e2nd pe copil\u0103 de m\u00e2n\u0103, i-a gr\u0103it: \u00abTalita kumi\u00bb, care se t\u00e2lcuie\u0219te: \u00abFiic\u0103, \u021bie zic, scoal\u0103-te!\u00bb\u201e (Marcu: 5:41). Reg\u0103sim aici episodul \u00eenvierii fiicei lui Iair, prezent \u00een Evanghelia dup\u0103 Matei (9:18\u201326), \u00een Evanghelia dup\u0103 Marcu (5:21\u201343) \u0219i \u00een Evanghelia dup\u0103 Luca (8:40\u201356). \u201eDar El le-a poruncit, cu st\u0103ruin\u021b\u0103, ca nimeni s\u0103 nu afle de aceasta. \u0218i le-a zis s\u0103-i dea copilei s\u0103 m\u0103n\u00e2nce\u201d (Marcu: 5:43.). \u0218i asta \u00eenseamn\u0103 tot t\u0103cere. S-a spus \u0219i s-a f\u0103cut tot ce era necesar. Restul este zgomotul Marelui Inchizitor, al discipolilor manipula\u021bi de acesta. \u00cen locul cuvintelor, Hristos prefer\u0103 gesturile simple, dar doldora de semnifica\u021bii: el, ostaticul, s\u0103rut\u0103 \u00een final buzele ofilite ale cardinalului \u00een v\u00e2rst\u0103 de 90 de ani. Infla\u021bia de vorbe cunoa\u0219te falimentul. Marele Inchizitor capituleaz\u0103: \u201e\u00abDu-te \u0219i s\u0103 nu mai vii\u2026 s\u0103 nu mai vii\u2026 niciodat\u0103\u2026 niciodat\u0103!\u00bb […]. Iar prizonierul plec\u0103\u201d ( \u201eFra\u021bii Karamazov\u201d, ed. cit., p. 374). Ostaticul a fost eliberat, f\u0103r\u0103 ca el s\u0103 solicite. Nici altcineva nu a solicitat aceast\u0103 eliberare. Hristos se sim\u021bea liber chiar \u0219i ca prizonier. De fapt, el nici nu este eliberat ca un r\u0103uf\u0103c\u0103tor; pur \u0219i simplu pleac\u0103. A\u0219a cum ai pleca dintr-o vizit\u0103 obi\u0219nuit\u0103. \u0218i Ivan Karamazov spune asta: \u201eIar prizonierul plec\u0103\u201d…
\nZice\u021bi c\u0103 ,,personaje precum Raskolnikov \u0219i Stavroghin sunt atrase de aceast\u0103 perversiune\u201d, R\u0103ul, ,,cu for\u021ba irezistibil\u0103 pe care o exercit\u0103 orizontul libert\u0103\u021bii, al dob\u00e2ndirii \u0219i afirm\u0103rii propriei personalit\u0103\u021bi\u201d. \u00cemi place c\u00e2nd Denis Saurat spune c\u0103 lumea lui Tolstoi e p\u0103m\u00e2ntean\u0103, a lui Dostoievski e infernul. \u00cen acest infern locuiesc Raskolnikov \u0219i Stavroghin, \u0219tiind ,,c\u0103 omul este ra\u021bional c\u00e2t timp se \u00eendreapt\u0103 \u00eempotriva propriei \u00abanimalit\u0103\u021bii\u00bb\u201e. \u00centreba\u021bi: ,,C\u00e2t\u0103 inocen\u021b\u0103 este aici?\u201d Monopolul inocen\u021bei a fost adjudecat de Don Quijote, M\u00ee\u0219kin \u0219i Pickwick… \u00ce\u0219i g\u0103se\u0219te, totu\u0219i, loc inocen\u021ba, m\u0103car ca o trec\u0103toare tres\u0103rire a fiin\u021bei, \u00een aceast\u0103 lume de lichele absolute? Stavroghin, care recunoa\u0219te \u00een Carnetele dostoievskiene c\u0103 este o mumie umbl\u0103toare (,,Ia hodea\u00e8ceaia mumia\u201d), sp\u00e2nzur\u00e2ndu-se, ca un ,,cadavru viu\u201d, sf\u00e2r\u0219e\u0219te de parc\u0103 nici n-ar fi auzit de existen\u021ba inocen\u021bei pe lume. Raskolnikov, criminalul, este cel care sare \u00een fl\u0103c\u0103ri pentru a salva doi copii, care ofer\u0103 bani unei prostituate h\u0103ituite, este pauperul samaritean care achit\u0103 cheltuielile de \u00eenmorm\u00e2ntare pentru Marmeladov, determin\u00e2nd-o pe v\u0103duv\u0103 s\u0103 exclame c\u0103 este un sf\u00e2nt. \u201eOare te mai \u00eenchini lui Dumnezeu, Rodea, a\u0219a cum f\u0103ceai alt\u0103dat\u0103, \u0219i crezi \u00een bun\u0103tatea f\u0103r\u0103 de margini a creatorului \u0219i m\u00e2ntuitorului nostru? Tare m\u0103 tem, \u00een sufletul meu, s\u0103 nu fi c\u0103zut \u0219i tu \u00een mrejele necredin\u021bei, at\u00e2t de r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 ast\u0103zi! […]. Ad\u0103-\u021bi aminte, dragul meu \u2013 \u00eei scrie Pulheria Raskolnikova, mama sa \u2013 cum, \u00eenc\u0103 copil fiind \u0219i pe c\u00e2nd tr\u0103ia tat\u0103l t\u0103u, g\u00e2ngureai rugile pe genunchii mei \u0219i c\u00e2t de ferici\u021bi eram cu to\u021bii pe vremea aceea!\u201d (ibid., p. 50). C\u0103l\u0103uzit de Sonia, \u00eemi apare, c\u00e2nd \u00eel v\u0103d c\u0103l\u0103tor sincer pe calea Golgotei, t\u00e2njind dup\u0103 inocen\u021ba copil\u0103riei. Pe Raskolnikov poate c\u0103 l-ar fi putut curta o umbr\u0103 ofilit\u0103 de inocen\u021b\u0103; m\u0103car \u00een copil\u0103rie…
\nRaskolnikov dore\u0219te s\u0103-\u0219i dob\u00e2ndeasc\u0103\/ afirme personalitatea prin s\u0103v\u00e2r\u0219irea unui r\u0103u pe care-l confund\u0103 cu binele, c\u0103ci prin uciderea Alionei Ivanovna vrea s\u0103 ,,slujeasc\u0103 binelui omenirii \u0219i cauzei comune\u201d. Profitul crimei sale nu este reprezentat de bani, ci de o \u021bint\u0103 surprinz\u0103toare: ,,Am vrut s\u0103 fiu Napoleon \u0219i de aceea am ucis\u201d. El devine, astfel, un criminal cu doctrin\u0103 \u0219i se crede \u00eendrept\u0103\u021bit s\u0103 agite stindardul pe care crede c\u0103 st\u0103 \u00eenscris\u0103 virtutea Binelui. Aliona nu este pentru acest criminal dec\u00e2t un ,,p\u0103duche\u201d prin strivirea c\u0103ruia sper\u0103 s\u0103-\u0219i valideze teoria ,,supraomului\u201d din el. Totul va fi un e\u0219ec, \u00eentruc\u00e2t Sonia, p\u0103c\u0103toasa cu suflet de sf\u00e2nt, \u00eei va argumenta c\u0103 ,,p\u0103duchele \u0103sta este o fiin\u021b\u0103 omeneasc\u0103!\u201d. Pentru el, crima devine \u201eo chestiune aproape aritmetic\u0103\u201d: \u201eO singur\u0103 moarte \u0219i, \u00een schimb, sute de vie\u021bi salvate \u2013 nu vezi, e aproape o chestiune de aritmetic\u0103! \u0218i, la urma urmelor, c\u00e2t trage pe c\u00e2ntarul vie\u021bii existen\u021ba acestei babe ofticoase, proaste \u0219i r\u0103ut\u0103cioase? Nici c\u00e2t via\u021ba unui p\u0103duche, a unui g\u00e2ndac, nici at\u00e2ta m\u0103car, c\u0103ci b\u0103tr\u00e2na asta este d\u0103un\u0103toare pentru semenii s\u0103i\u201d (\u201eCrim\u0103 \u0219i pedeaps\u0103\u201d, Bucure\u0219ti, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 1982, p. 80). R\u0103ul travestit \u00een Bine g\u0103se\u0219te justific\u0103ri pentru crim\u0103: ,, \u201eUite […], a\u0219a a fost: am vrut s\u0103 fiu Napoleon \u0219i de aceea am ucis. Acum pricepi? […]. \u0218i atunci\u2026 atunci n-am mai \u0219ov\u0103it nici eu\u2026 \u0219i am ucis-o\u2026 eram acoperit de autoritatea acestui om\u201d (ibid., p. 475-476). Exaltarea libert\u0103\u021bii este vedeta atitudinii sale: \u201eLibertate \u0219i putere, mai ales putere. Puterea asupra f\u0103pturilor acestora tremur\u00e2nde, asupra \u00eentregului furnicar! Iat\u0103 \u021belul!\u201d (ibid., p. 379). Raskolnikov r\u0103t\u0103ce\u0219te \u00eentr-un univers teoretic, \u00ee\u0219i fundamenteaz\u0103 metafizic fapta. Ra\u021biunea lui Raskolnikov func\u021bioneaz\u0103 \u00een registrul unui dezastru moral, ca \u0219i cea a lui Stavroghin, \u00eentruc\u00e2t ea este alimentat\u0103 de promisiunea libert\u0103\u021bii care-i va permite s\u0103 se situeze deasupra celorlal\u021bi. El nu ucide fiin\u021be umane, ci principii: \u201eB\u0103tr\u00e2na n-a fost dec\u00e2t boala\u2026 Am vrut s\u0103 trec mai repede limita\u2026 Eu am ucis un principiu! Da, principiul l-am ucis\u2026\u201d (ibid., p. 316). Doctrina sa se vrea argument pentru f\u0103r\u0103delege: \u201e\u2026 trag concluzia c\u0103 nu numai oamenii mari, dar to\u021bi cei care se \u00eenal\u021b\u0103 c\u00e2tu\u0219i de pu\u021bin deasupra nivelului obi\u0219nuit, cei care sunt \u00een stare s\u0103 spun\u0103 ceva nou, trebuie s\u0103 fie neap\u0103rat, prin \u00eens\u0103\u0219i firea lor, ni\u0219te criminali \u2013 mai mult sau mai pu\u021bin, bine\u00een\u021beles. Altminteri, ei n-ar putea s\u0103 se ridice deasupra celorlal\u021bi\u201d (ibid., p. 299). Raskolnikov \u00ee\u0219i asum\u0103 fapta, dar nu \u0219i responsabilitatea: \u201eEu n-am nicio vin\u0103. […] O, c\u00e2t o ur\u0103sc acum pe baba aceea! Cred c\u0103 dac\u0103 ar \u00eenvia cumva a\u0219 omor\u00ee-o din nou!\u201d (ibid., p. 318). \u0218i nu admite c\u0103 numai unii dintre cei care ucid sunt criminali: \u201eN-am s\u0103 \u00een\u021beleg niciodat\u0103 de ce a arunca \u00een oameni cu bombe, a-i omor\u00ee \u00een asediu reglementar este o form\u0103 mai respectabil\u0103?\u201d (de crim\u0103; n. n., I.F.). (ibid., p. 593). \u201eDoctrina\u201d raskolnikovian\u0103 a crimei g\u0103se\u0219te tot felul de fundament\u0103ri \u0219i scuze par\u0219ive. P\u00e2n\u0103 \u0219i Porfiri Petrovici, anchetatorul, acest Raskolnikov frustrat, plonjeaz\u0103 \u00een considera\u021bii filosofice \u0219i crede c\u0103 \u201euciga\u0219ul este o victim\u0103 a c\u0103r\u021bilor, a teoriilor care circul\u0103\u201d, apoi \u201er\u0103t\u0103ce\u0219te ca un \u00eenger neprih\u0103nit\u201d (ibid., p. 521). Mai mult, Porfiri Petrovici crede c\u0103 \u201etoat\u0103 depozi\u021bia lui este curat\u0103 psihologie, de\u0219i nu se potrive\u0219te defel cu mutra lui\u201d (ibid., p. 523). Don Quijote, hidalgo din La Mancha, are mintea r\u0103t\u0103cit\u0103 din cauza unor lecturi obsedante: romanele cavalere\u0219ti. Sub influen\u021ba acestora, marele inocent, eroul lui Cervantes, cel lipit de inima lui Dostoievski, porne\u0219te \u00eentr-o fascinant\u0103 aventur\u0103, c\u0103lare pe m\u00e2r\u021boaga Rosinanta, \u00eenchin\u00e2nd faptele sale unei iluzii fermec\u0103toare: Dulcinea din Toboso. Doctrina sa, z\u0103mislit\u0103 \u00eentr-un subcon\u0219tient mereu vulcanic, este\u2026 inocen\u021ba. Raskolnikov este un Don Quijote pe dos, un Don Quijote al R\u0103ului, jefuit \u00een pornirile sale criminale de ultimul strop de inocen\u021b\u0103. Lecturile sale \u00eei cristalizeaz\u0103 o doctrin\u0103 \u00een care un supraom sfid\u0103tor, golit de umanitate, este opus ,,omului-p\u0103duche\u201d. Dulcineea sa este un vis justi\u021biar malefic, Rosinanta fiind putreziciunea moral\u0103 a unui Sankt Petersburg \u00een care colc\u0103ie, printre superbii de tot felul, ruine ale unor con\u0219tiin\u021be \u00een care nu mai este loc pentru un suflet de om.
\nCel mai enigmatic dintre ,,demonii\u201d dostoievskieni, Svidrigailov, tot un sinuciga\u0219, ca \u0219i Stavroghin, sugereaz\u0103 c\u0103 locul crimei, Petersburg, l-ar fi influen\u021bat pe Raskolnikov, determinismul geografic, dar \u0219i cel social, fiind distribuite \u00een roluri de scuze: \u201eRar loc unde sufletul omului s\u0103 fie supus unor influen\u021be mai \u00eentunecate \u0219i stranii ca la Petersburg. Dac\u0103 n-ar fi dec\u00e2t influen\u021ba climei! Din p\u0103cate, Petersburgul este centrul administrativ al Rusiei \u0219i caracterul lui trebuie s\u0103 se r\u0103sfr\u00e2ng\u0103 \u00een toate\u201d (ibid., p. 534). Doctrinei lui Raskolnikov \u00eei sunt g\u0103site temeiuri, scuze. R\u0103ul nu este doar justificat, ci \u0219i fundamentat.
\nDostoievski avea lecturi kantiene. L-o fi influen\u021bat, ca scriitor, avertismentul trimis de Kant \u00een ,,Metafizica moravurilor\u201d celor cu sufletul tic\u0103lo\u0219it de ravagiile R\u0103ului? \u201eEl (omul; n.n., I.F.)\u201d, zice Kant, ,,poate s\u0103 se ame\u021beasc\u0103 cu satisfac\u021bii \u0219i amuzamente sau s\u0103 adoarm\u0103, dar nu s\u0103 evite s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd la sine sau s\u0103 se trezeasc\u0103 de \u00eendat\u0103 ce aude vocea sa de temut. El poate ajunge, eventual, la o infamie extrem\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu-i mai pese de nimic, \u00eens\u0103 el nu poate evita, totu\u0219i, s\u0103 nu o mai aud\u0103\u2026\u201d (op. cit., \u00een , \u201eScrieri moral-politice\u201d, Bucure\u0219ti, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103, 1991, p. 278). Criminalul Raskolnikov \u00ee\u0219i va asuma calea Golgotei, prin suferin\u021b\u0103. \u201eSunt sigur c\u0103 ai s\u0103 te hot\u0103r\u0103\u0219ti \u00abs\u0103 p\u0103time\u0219ti\u00bb. Acum nu m\u0103 crezi, dar ai s\u0103 vezi c\u0103 tot acolo ai s\u0103 ajungi. Fiindc\u0103 suferin\u021ba este mare lucru, Rodion Roman\u00e2ci\u201d (,,Crim\u0103 \u0219i pedeaps\u0103, ed. cit., p. 527), \u00eei spune Porfiri Petrovici, anchetatorul, \u00eenainte de a-l aresta. Dar Raskolnikov, sub influen\u021ba Soniei, integrase deja \u00een sufletul s\u0103u otr\u0103vit aceast\u0103 perspectiv\u0103. \u00ce\u0219i asumase faptul c\u0103 ocna nu poate fi singura, banala, pedeaps\u0103: \u201eCine are con\u0219tiin\u021b\u0103, s\u0103 sufere, dac\u0103 devine con\u0219tient de gre\u0219eala lui. Asta-i va fi pedeapsa \u2013 \u00een afar\u0103 de ocn\u0103, bine\u00een\u021beles\u201d (ibid., p. 305). Asta \u0219i pentru c\u0103 \u201eoamenii cu adev\u0103rat mari trebuie s\u0103 se simt\u0103 foarte tri\u0219ti pe p\u0103m\u00e2nt\u2026\u201d (ibid.). \u00cenc\u0103 nu-l p\u0103r\u0103se\u0219te g\u00e2ndul c\u0103 este locuit de fantoma supraomului. \u00cel va ajuta Golgota suferin\u021bei s\u0103 renasc\u0103? Raskolnikov \u00ee\u0219i aminte\u0219te de vorbele Soniei: \u201eDu-te la r\u0103scruce de drumuri, \u00eenchin\u0103-te \u00een fa\u021ba oamenilor, s\u0103rut\u0103 p\u0103m\u00e2ntul fa\u021b\u0103 de care ai p\u0103c\u0103tuit \u0219i spune cu glas tare lumii \u00eentregi: \u00abSunt un uciga\u0219!\u00bb Tres\u0103ri, aduc\u00e2ndu-\u0219i aminte de aceste cuvinte. \u0218i at\u00e2t de tare \u00eel ap\u0103sa durerea \u0219i nelini\u0219tea f\u0103r\u0103 leac din ultima vreme, \u0219i mai ales din ultimele ceasuri, c\u0103 se repezi spre o ie\u0219ire, spre acest nou sim\u021b\u0103m\u00e2nt, l\u0103s\u00e2ndu-se cu totul \u00een voia lui. Era ca \u00eentr-o criz\u0103; parc\u0103 i se aprinse o sc\u00e2nteie \u00een inim\u0103 \u0219i acum ardea tot. C\u0103zu \u00een genunchi pe locul unde st\u0103tea\u201d (ibid., p. 601). \u00cencerc\u00e2nd experien\u021ba supraomului, \u00een variant\u0103 personal\u0103, Raskolnikov e\u0219ueaz\u0103 \u00een acest proiect. La ocn\u0103, \u201esub perna lui se g\u0103sea Evanghelia\u201d \u0219i speran\u021ba c\u0103 \u201eaici \u00eencepe o nou\u0103 poveste, povestea regener\u0103rii treptate a unui om, a rena\u0219terii lui progresive\u201d prinde contur. La orizont, ne sugereaz\u0103 Dostoievski, pe Raskolnikov, care este pe cale de a-\u0219i p\u0103r\u0103si \u201edoctrina\u201d crimei, \u00eel a\u0219teapt\u0103 g\u00e2ndul lui Ivan Karamazov: \u201eDac\u0103 Dumnezeu nu ar exista, totul ar fi permis\u201d. Sur\u00e2de iar Binele din pr\u0103p\u0103stiile \u00een care l-a aruncat R\u0103ul?…
\nDe la Raskolnikov, g\u00e2ndul \u00eemi fuge mereu, desigur, la toat\u0103 ,,ga\u0219ca de lichele\u201d din universul dostoievskian, nu doar la Stavroghin, \u00eentreb\u00e2ndu-m\u0103: ,,Care sunt limitele libert\u0103\u021bii?\u201d Pentru \u0218igaliov sau Kirillov, interoga\u021bia aceasta este aproape lipsit\u0103 de sens, c\u0103ci ei tr\u0103iesc urm\u00e2nd firul unei libert\u0103\u021bi total lipsite de\u2026 libertate\u2026 Alexei Nil\u00e2ci Kirillov vrea s\u0103 se sinucid\u0103 doar pentru a demonstra \u00eentregii omeniri c\u0103 exist\u0103 libertate absolut\u0103, curaj infinit, pentru a \u00eencerca s\u0103-\u0219i elibereze semenii de Spaim\u0103, pentru a-i ridica pe piedestalul dumnezeirii. Credin\u021ba sa \u00eentr-o astfel de libertate e\u0219ueaz\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103ci, \u00eentrebat de Stavroghin, acest \u201eHamlet bolnav, \u00eensingurat \u0219i neputincios\u201d (Ion Iano\u0219i), c\u00e2nd are de g\u00e2nd s\u0103-\u0219i manifeste libertatea absolut\u0103 prin suprema nesupunere, Kirillov r\u0103spunde ca un \u00eenvins: \u201eDup\u0103 cum \u0219tii, nu depinde de mine; c\u00e2nd mi se va porunci\u201d (F. M. Dostoievski, \u201eDemonii\u201d, Bucure\u0219ti, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 1970, p. 300). Libertatea este pentru \u201eomul din subteran\u0103\u201d c\u00e2nd tiranie \u00een stare pur\u0103 \u2013 \u201e\u0218tiu c\u0103 nu pot tr\u0103i f\u0103r\u0103 s\u0103-mi manifest puterea, f\u0103r\u0103 s\u0103 fiu tiranul cuiva\u201d\u2013 (F.M. Dostoievski, \u201e\u00censemn\u0103ri din subteran\u0103\u201d, \u00een \u201eJuc\u0103torul \u0219i alte microromane\u201d, Ia\u0219i, Editura Polirom, 2003, p. 161) \u2013, c\u00e2nd tragic paradox care tulbur\u0103 fiin\u021ba: \u201eIa \u00eencerca\u021bi, ia da\u021bi-ne, bun\u0103oar\u0103, mai mult\u0103 independen\u021b\u0103, dezlega\u021bi-i m\u00e2inile oric\u0103ruia dintre noi, l\u0103rgi\u021bi-i sfera de activitate, sl\u0103bi\u021bi-i tutela \u0219i noi\u2026 p\u0103i v\u0103 \u00eencredin\u021bez: imediat ne vom ruga s\u0103 ne lua\u021bi iar sub tutel\u0103\u201d (ibid., p. 166). Pentru Dmitri Feodorovici, libertatea este salvare din mrejele tiraniei propriului eu: \u201e\u0218tiu c-am s\u0103 te iubesc toat\u0103 via\u021ba, vreau s\u0103 te salvez de dumneata \u00eensu\u021bi\u201d (F.M. Dostoievski, \u201eFra\u021bii Karamazov\u201d, vol. I, Bucure\u0219ti, Editura Univers, 1982, p. 169). Dumnezeul-Om, ca manifestare f\u0103r\u0103 limite a libert\u0103\u021bii spiritului, este un proiect care-l r\u0103v\u0103\u0219e\u0219te \u0219i pe Ivan Karamazov: \u201eCon\u0219tiin\u021ba! Ce este con\u0219tiin\u021ba? E o n\u0103scocire de-a mea. \u0218i atunci de ce-mi fac at\u00e2ta s\u00e2nge r\u0103u? Din obi\u0219nuin\u021b\u0103. Acea obi\u0219nuin\u021b\u0103 atotst\u0103p\u00e2nitoare pe care omenirea a dob\u00e2ndit-o \u00een decurs de \u0219apte mii de ani. S\u0103 ne lep\u0103d\u0103m de obi\u0219nuin\u021b\u0103 \u0219i vom ajunge zei\u201d (ibid., vol. al II-lea, p. 450). Un p\u0103ienjeni\u0219 de fire aproape diabolice \u00eei leag\u0103 pe Orlov, Raskolnikov, Stavroghin, pe Ivan Karamazov \u0219i pe mul\u021bi al\u021bi eroi ai lui Dostoievski \u00een \u00eencercarea lor de a atinge idealul Dumnezeului-Om. Celebrul t\u00e2lhar Orlov, din ,,Casa mor\u021bilor\u201d, sadic, orgolios, cu o voin\u021b\u0103 care se revars\u0103 peste \u021b\u0103rmuri, \u0219tiindu-se superior ocna\u0219ilor companioni, trimite, prin comportamentul s\u0103u, la Supraomul lui Nietzsche, dar \u0219i la reflec\u021bia schopenhauerian\u0103 despre voin\u021bele puternice \u0219i slabe. \u00cen esen\u021b\u0103, trebuie s\u0103 ne dovedim nou\u0103 \u00een\u0219ine c\u0103 suntem h\u0103r\u0103zi\u021bi la independen\u021b\u0103 \u0219i poruncire\u2026 Orlov, fiorosul t\u00e2lhar, este perceput de mul\u021bi ca fiind adev\u0103ratul supraom dostoievskian; ar st\u00e2rni invidia lui Raskolnikov. El d\u0103 de \u00een\u021beles c\u0103 se situeaz\u0103 dincolo de Bine \u0219i de R\u0103u. Valeriu Cristea (,,Dic\u021bionarul personajelor lui Dostoievski\u201d, Ia\u0219i, 2007, p. 551) \u00eei ghice\u0219te admirabil mizeriile tenebrelor: ,,\u00cen compara\u021bie cu el, Stavroghin nu e dec\u00e2t un \u0219colar\u201d.
\nDemonul moral Nikolai Stavroghin \u00ee\u0219i \u00eemplete\u0219te destinul cu soarta demonului revolu\u021bionar Piotr Stepanovici Verhovenski, uciga\u0219 f\u0103r\u0103 scrupule \u0219i lider al unei bande de nihili\u0219ti care anticipeaz\u0103 socialismul secolului al XX-lea. \u00cen registru terestru, cei doi par a fi nucleul unei bande de tic\u0103lo\u0219i. \u0218igaliov, crainicul lui Piotr Stepanovici Verhovenski, cel care purtat de entuziasm anun\u021b\u0103 crimele care vor fi comise, este ideologul lichelelor. Verhovenski \u00eel citeaz\u0103 cu pio\u0219enie: \u201eFiecare membru al societ\u0103\u021bii \u00eel supravegheaz\u0103 pe cel\u0103lalt \u0219i este obligat s\u0103 denun\u021be. Fiecare apar\u021bine tuturor, \u0219i to\u021bi fiec\u0103ruia \u00een parte. To\u021bi sunt sclavi \u0219i egali \u00een sclavie. \u00cen cazuri extreme calomnia \u0219i omorul, esen\u021bialul \u00eens\u0103 este egalitatea. Mai \u00eent\u00e2i \u0219i \u00eent\u00e2i scade nivelul culturii, \u0219tiin\u021belor, talentelor. Un nivel \u00eenalt al \u0219tiin\u021belor \u0219i talentelor este accesibil numai unor capacit\u0103\u021bi superioare, dar nu e nevoie de capacit\u0103\u021bi superioare! Capacit\u0103\u021bile superioare totdeauna acapareaz\u0103 puterea \u0219i devin despo\u021bi. Capacit\u0103\u021bile superioare nu pot s\u0103 nu fie despotice \u0219i \u00eentotdeauna au adus mai mult\u0103 pervertire dec\u00e2t folos; ele trebuie eliminate sau executate. Unui Cicero i se taie limba, unui Copernic i se scot ochii, un Shakespeare este omor\u00e2t cu pietre, iat\u0103 ce este \u0219igaliovismul! Sclavii trebuie s\u0103 fie egali: f\u0103r\u0103 despotism n-a existat \u00eenc\u0103 nici libertate, nici egalitate, dar \u00een turm\u0103 trebuie s\u0103 domneasc\u0103 egalitatea. \u0218i iat\u0103 deci \u0219igaliovismul!\u201d (F.M. Dostoievski, \u201eDemonii\u201d, Bucure\u0219ti, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, p. 526). Acela\u0219i Verhovenski este obsedat de delirul distrugerii: \u201eCum apare familia sau dragostea, apare \u00eendat\u0103 \u0219i dorin\u021ba de proprietate. Vom ucide aceast\u0103 dorin\u021b\u0103. Vom slobozi be\u021bia, intriga, denun\u021bul; vom dezl\u0103n\u021bui un dezm\u0103\u021b inimaginabil; orice geniu \u00eel vom \u00een\u0103bu\u0219i din fa\u0219\u0103\u2026\u201d (ibid., p. 527). \u201e\u0218colarii care omoar\u0103 pe un mujic, ca s\u0103 \u00eencerce o senza\u021bie tare, sunt ai no\u0219tri. Jura\u021bii care achit\u0103 pe criminali sunt tot ai no\u0219tri\u201d (ibid.) \u201eVom proclama distrugerea. […] Este nevoie totu\u0219i s\u0103 ne dezmor\u021bim oscioarele\u201d (ibid., p. 531). \u201eUna sau dou\u0103 genera\u021bii de desfr\u00e2nare \u00eens\u0103 sunt acum necesare; e nevoie de un desfr\u00e2u nemaiauzit de tic\u0103los, c\u00e2nd omul se transform\u0103 \u00eentr-o sc\u00e2rn\u0103vie dezgust\u0103toare, la\u0219\u0103, egoist\u0103 \u0219i ferice, iat\u0103 ce ne trebuie!\u201d (ibid., p. 530). \u00centre aceste lichele, Feodor Feodorovici (Fedka-ocna\u0219ul\u2026), t\u00e2lhar, uciga\u0219 \u00een serie \u0219i ho\u021b de biserici, dar \u0219i \u0218atov, par ni\u0219te figuri aproape luminoase, ni\u0219te cre\u0219tini ezitan\u021bi\u2026 \u00centrebat de Stavroghin dac\u0103 el \u201ecrede \u00een Dumnezeu\u201d, \u0218atov, acest apostol f\u0103r\u0103 credin\u021b\u0103 care \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u0219i uite necredin\u021ba, zice: \u201eEu\u2026 Eu voi crede \u00een Dumnezeu\u201d (ibid., p. 323) Ezitarea \u00een aderarea f\u0103r\u0103 rezerve la opiniile lichelelor \u00eel va costa. Verhovenski \u00eel va \u00eempu\u0219ca. Fedka-ocna\u0219ul, cel numit de Verhovenski \u201eun p\u0103duche sc\u00e2rnav\u201d, care va demasca toat\u0103 mizeria din sufletul acestuia, va fi g\u0103sit mort \u00een circumstan\u021be neelucidate. El, care-l jefuie\u0219te \u0219i ucide pe Lebeadkin, nu-i fur\u0103 acestuia icoana, nu profaneaz\u0103 odoarele biserice\u0219ti, trec\u00e2nd astfel, \u00een compara\u021bie cu ceilal\u021bi sminti\u021bi, un luminos. Atmosfera de iad este at\u00e2t de dens\u0103 \u00een \u201eDemonii\u201d, \u00eenc\u00e2t nu e loc, nici din \u00eent\u00e2mplare, de personaje inocente precum M\u00ee\u0219kin sau Aleo\u0219a. Nici c\u0103lug\u0103rul Tihon, cel la care \u0218atov \u00eel trimite pe tic\u0103losul Stavroghin, pentru spovedanie, de\u0219i are ceva din charisima lui Zosima, nu poate vindeca prea mult \u00eentr-o lume posedat\u0103, parc\u0103, de demoni. Lui Stavroghin, acesta \u00eei vorbe\u0219te aproape ca un \u00eenvins: \u201eEu v\u0103d\u2026 eu v\u0103d limpede, strig\u0103 Tihon cu o voce p\u0103trunz\u0103toare \u0219i care exprima o suferin\u021b\u0103 intens\u0103, eu v\u0103d c\u0103 niciodat\u0103, nefericite t\u00e2n\u0103r, nu ai fost at\u00e2t de aproape de o nou\u0103 crim\u0103 \u0219i mai fioroas\u0103 dec\u00e2t cealalt\u0103!\u201d (ibid., p. 891). Stavroghin recunoa\u0219te: \u201eS-ar putea s\u0103 am\u00e2n \u00een cele din urm\u0103 totul pentru mai t\u00e2rziu; ave\u021bi dreptate\u201d (ibid.). Romanul \u201eDemonii\u201d este un infern \u00een care sufletul nu poate fi oblojit. Acela, care va \u0219ti s\u0103-i \u00eenve\u021be pe oameni c\u0103 to\u021bi sunt buni, va des\u0103v\u00e2r\u0219i universul, lumea, zice un personaj dostoievskian. \u00centre at\u00e2\u021bia tic\u0103lo\u0219i poseda\u021bi nu este \u00eens\u0103 loc pentru inocen\u021bi. P\u00e2n\u0103 \u0219i Tihon, duhovnicul c\u0103utat de c\u0103tre mul\u021bi, era privit de stare\u021bul s\u0103u \u201ecu un oarecare sim\u021b\u0103m\u00e2nt de ostilitate \u0219i dezaproba […] via\u021ba lui lipsit\u0103 de stricte\u021be \u0219i ceea ce numea el \u00abereziile lui\u00bb\u201e. (F.M. Dostoievski, \u201eDemonii\u201d, Bucure\u0219ti, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, p. 849).
\nDostoievski \u0219tie c\u0103 demonul suprem, abil \u0219i distructiv, este demonul con\u0219tiin\u021bei, care se manifest\u0103 vizibil la Stavroghin, de pild\u0103, cel care traverseaz\u0103 \u201esumbrul, cumplitul spectacol al dec\u0103derii spiritului uman\u201d, a\u0219a cum nota romancierul \u00een \u201eJurnal\u201d, cel \u00een jurul c\u0103ruia se formeaz\u0103 v\u00e2rtejul demonismului. Stavroghin, Nikolai Vsevolodovici, desigur, fiul lui Vsevolod Nikolaevici, acest ,,derbedeu printre aristocra\u021bi, aristocrat printre derbedei\u201d (Valeriu Cristea), neasimilat de niciun anturaj, str\u0103in \u00een orice lume, hr\u0103nindu-se din bucuriile unui atentat \u0219i din cochetarea asidu\u0103, dac\u0103-l ascult\u0103m pe \u0218atov, cu o ,,societate secret\u0103 de indivizi cu \u00eenclina\u021bii de bestialitate senzual\u0103\u201d, ,,v\u00e2nz\u0103tor al lui Hristos\u201d, ,,necredincios \u0219i Satanei\u201d (Viaceslav Ivanov), planet\u0103 moart\u0103, cum a fost numit, este un pustiu nesf\u00e2r\u0219it al afectivit\u0103\u021bii, o v\u0103g\u0103un\u0103 a tuturor poftelor imorale, cum ar zice Nietzsche, spiritul despre care am putea vorbi c\u00e2ndva (mai pe \u00eendelete)…
\nSe spune c\u0103 Piotr Verhovenski a fost modelat dup\u0103 chipul \u0219i asem\u0103narea lui Neceaev, apologetul terorii. \u00cen roman, \u00eens\u0103, m\u0103rturise\u0219te Dostoievski, nu-l trateaz\u0103 pe faimosul Neceaev \u00een persoan\u0103: \u201eFigura lui Neceaev al meu seam\u0103n\u0103, desigur, cu figura adev\u0103ratului Neceaev. Am vrut s\u0103 pun o \u00eentrebare \u0219i s\u0103 dau un r\u0103spuns la aceast\u0103 \u00eentrebare, c\u00e2t mai clar posibil, sub form\u0103 de roman: \u00een ce mod, \u00een uimitoarea noastr\u0103 societate contemporan\u0103 de tranzi\u021bie, este posibil s\u0103 apar\u0103 nu un Neceaev, ci Neceaevii \u0219i cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 c\u0103 ace\u0219ti Neceaevi \u00ee\u0219i recruteaz\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 neceaevi\u0219tii?\u201d (F.M. Dostoievski, \u201eJurnal de scriitor\u201d, vol. I, Ia\u0219i, Editura Polirom, 1988, p. 157). \u00cen roman, demoniacii mor pe r\u00e2nd. Moare Kirillov, moare \u0218atov, moare p\u0103rintele lor spiritual Stavroghin\u2026 \u201eTurma de porci se repede de pe pov\u00e2rni\u0219 \u00een lac \u0219i se \u00eeneac\u0103. Scriitorul se simte unul dintre p\u0103storii care, v\u0103z\u00e2nd ce s-a \u00eent\u00e2mplat, au fugit \u0219i au dat de veste \u00een cetate \u0219i \u00een colibe\u201d, zice Ion Iano\u0219i (\u201eDostoievski. Tragedia subteranei\u201d, Bucure\u0219ti, Editura Funda\u021biei Culturale Ideea European\u0103, 2004, p. 196). Trimiterea este, ne\u00eendoielnic, la Evanghelia lui Luca (VIII, 32-36), g\u00e2nd a\u0219ezat de Dostoievski ca motto al romanului s\u0103u: \u201e\u0218i era acolo o turm\u0103 mare de porci, care p\u0103\u0219teau pe munte. \u0218i L-au rugat s\u0103 le \u00eeng\u0103duie s\u0103 intre \u00een ei; \u0219i le-a \u00eeng\u0103duit. \u0218i, ie\u0219ind demonii din om, au intrat \u00een porci, iar turma s-a aruncat de pe \u021b\u0103rm \u00een lac \u0219i s-a \u00eenecat. Iar p\u0103zitorii v\u0103z\u00e2nd ce s-a \u00eent\u00e2mplat, au fugit \u0219i au vestit \u00een cetate \u0219i prin sate. \u0218i au ie\u0219it s\u0103 vad\u0103 ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u0219i au venit la Iisus \u0219i au g\u0103sit pe omul din care ie\u0219iser\u0103 demonii, \u00eembr\u0103cat \u0219i \u00eentreg la minte, \u0219ez\u00e2nd jos, la picioarele lui Iisus \u0219i s-au \u00eenfrico\u0219at. \u0218i cei ce v\u0103zuser\u0103 le-au spus cum a fost izb\u0103vit demonizatul\u201d. Dostoievski spera ca tic\u0103lo\u0219enia din om s\u0103 fie asanat\u0103, dar avertiza c\u0103 exist\u0103 \u0219i pericolul prolifer\u0103rii acesteia\u2026
\nO premoni\u021bie \u00eenfrico\u0219\u0103toare este romanul \u201eDemonii\u201d, o carte profetic\u0103. Romanul \u201enu descrie prezentul, ci viitorul. \u00cen societatea rus\u0103 a anilor \u201960 \u0219i \u201970 nu existau \u00eenc\u0103 Stavroghin, Kirillov, \u0218atov, Piotr Verhovenski, \u0218igaliov. Ace\u0219ti oameni au ap\u0103rut mai t\u00e2rziu, \u00een secolul al XX-lea\u2026\u201d (Nikolai Berdiaev, \u201eFilosofia lui Dostoievski\u201d, Ia\u0219i, Editura Institutul European, 1992, p. 86). Realul Neceaev este un am\u0103r\u00e2t pigmeu al R\u0103ului, pe l\u00e2ng\u0103 haita devoratoare de uman a lui Stavroghin, posedat\u0103 de R\u0103u. \u201eEnciclopedia Universal\u0103 Britannica\u201d (Bucure\u0219ti, Editura Litera, 2010, p. 164) \u00ee\u0219i asum\u0103 \u0219i o \u00eendr\u0103zneal\u0103 c\u0103reia \u00eei putem g\u0103si multe temeiuri. \u201eDemonii\u201d este \u201econsiderat cel mai reu\u0219it roman politic al tuturor timpurilor\u201d. Romanul i-a adus lui Dostoievski \u0219i faima de \u201eprofet politic\u201d.
\nP\u00e2n\u0103 la Nietzsche, metafizica l-a perceput pe om ca pe un animal ra\u021bional. Negarea nihilist-nietzschean\u0103 a ra\u021biunii nu va exclude total g\u00e2ndirea, ci o va repune, zice Martin Heidegger, \u00een ,,serviciul animalit\u0103\u021bii\u201d. Animalitatea nu mai este privit\u0103, \u00een noul context, ca senzorialitate pur\u0103; ea devine corpul care tr\u0103ie\u0219te av\u00e2nt\u00e2ndu-\u0219i imboldurile proprii, cople\u0219ind totul cu acestea. Animalitatea face din om o fiin\u021b\u0103 veritabil\u0103 \u00een care ra\u021biunea va fi doar ra\u021biune trupeasc\u0103. Acum, ,,corpul este o ra\u021biune uria\u0219\u0103, o multitudine cu un singur sens, o pace \u0219i-un r\u0103zboi, o turm\u0103 \u0219i-un p\u0103stor\u201d (M.H.). Ra\u021bionalitatea este convertit\u0103 \u00een animalitate, \u00een sensul voin\u021bei de putere care se exercit\u0103 corporal. Auzim vocea lui Nietzsche: ,,Esen\u021bial: s\u0103 plec\u0103m de la corp \u0219i s\u0103-l folosim ca fir c\u0103l\u0103uzitor\u201d (,,Voin\u021ba de putere\u201d, p. 532). Corpul este acea configura\u021bie a voin\u021bei de putere \u00een care aceasta este accesibil\u0103 omului ca subiect privilegiat, \u00eentruc\u00e2t este permanent \u00een posesia sa. Asist\u0103m la r\u0103sturnarea nihilist\u0103 a preeminen\u021bei ra\u021biunii \u00een permanen\u021b\u0103 a voin\u021bei ca voin\u021b\u0103 de putere. N\u0103ruirea acestei preeminen\u021be a ra\u021biunii deschide orizontul c\u0103tre ,,moartea Dumnezeului cre\u0219tin\u201d. Omul trece, astfel, dincolo de ,,omul de p\u00e2n\u0103 acum\u201d; sau ar trebui s\u0103 treac\u0103. Heidegger crede c\u0103 ,,adus\u0103 astfel \u00een maximul s\u0103u, voin\u021ba de putere ca subiectivitate ajuns\u0103 la \u00eemplinire este subiectul suprem \u0219i unic, adic\u0103 \u00absupraomul\u00bb\u201e (,,Metafizica lui Nietzsche\u201d, Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 2005, p. 83). Supraomul, desp\u0103r\u021bindu-se \u00een chip nihilist de esen\u021ba a omului de p\u00e2n\u0103 acum, schimb\u0103, prin scop, paradigma fiin\u021b\u0103rii: ,,Nu umanitatea, ci supraomul este scopul\u201d (,,Voin\u021ba de putere\u201d, p. 1001). Supraomul nu este un ideal suprasensibil, nici o persoan\u0103 care ar putea s\u0103 ne apar\u0103 fa\u021b\u0103 c\u0103tre fa\u021b\u0103, ci subiectul suprem al subiectivit\u0103\u021bii care a la \u00eemplinire, care ofer\u0103 via\u021b\u0103 proiectului de pur\u0103 exercitare-de-sine-ca-putere a voin\u021bei de putere. El va tr\u0103i \u00een m\u0103sura \u00een care noua umanitate va vrea s\u0103 priveasc\u0103 fiin\u021ba fiin\u021b\u0103rii ca voin\u021b\u0103 de putere. Nietzsche este optimist. Prin Zarathustra, el spune: ,,To\u021bi zeii au murit: voim acum s\u0103 vie\u021buiasc\u0103 Supraomul. Aceasta s\u0103 ne fie odat\u0103 \u0219i odat\u0103, \u00een ziua cea mare, ultima noastr\u0103 voin\u021b\u0103!\u201d (,,A\u0219a gr\u0103it-a Zarathustra\u201d, Bucure\u0219ti, Editura Antet, 2012, p. 64). Doar din perspectiva exercit\u0103rii acestei voin\u021be va putea fi ,,\u00eendurat\u201d g\u00e2ndul eternei re\u00eentoarceri; Supraomul trebuie s\u0103 fie rostul, sensul P\u0103m\u00e2ntului, al Lumii.
\nDe ce l-am invitat aici, fugar, \u0219i pe Nietzsche?… Pentru c\u0103 vorbim mai ales despre R\u0103u, ,,ca pervertire a naturii umane\u201d, cum zice\u021bi. Pentru c\u0103 Nietzsche, care cuno\u0219tea \u0219i infernul dostoievskian, \u00eencearc\u0103 s\u0103 ne conving\u0103 de faptul c\u0103 exist\u0103 o lume ,,dincolo de bine \u0219i de r\u0103u\u201d. A\u0219a s\u0103 fie? Cel bun \u0219i cel r\u0103u au \u00een galeria personajelor sale portrete altfel: ,,Cine este cel bun?\u2013 Tot cel care pream\u0103re\u0219te cu sim\u021bul puterii, cu voin\u021ba puterii, cu puterea \u00eens\u0103\u0219i. Cine-i cel r\u0103u? \u2013 Tot cel care are la r\u0103d\u0103cina lui sl\u0103biciunea\u201d (Friedrich Nietzsche, ,,Antichristul\u201d, Bucure\u0219ti, Editura Antet, 2012, p. 5)… Chiar: a\u0219a s\u0103 fie? Unii spun c\u0103 \u00eentre grani\u021bele acestei lumi s-ar afla rude de s\u00e2nge ale lui Raskolnikov, Stavroghin, Kirillov, Verhovenski…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ion FERCU \u00een dialog cu Marius MANTA Ion Fercu: \u201eLegenda \u00abMarelui Inchizitor\u00bb este balsamul sufletului pentru to\u021bi eroii dostoievskieni, dar<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21997"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21997"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21997\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21998,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21997\/revisions\/21998"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21997"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21997"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21997"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}