{"id":21914,"date":"2023-10-06T23:51:30","date_gmt":"2023-10-06T20:51:30","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21914"},"modified":"2023-10-06T23:54:22","modified_gmt":"2023-10-06T20:54:22","slug":"spatii-culturale-nr-10-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21914","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 10 (11)"},"content":{"rendered":"

MIOARA BAHNA<\/strong>
\n\"\"

Bufonul cer\u015fetorului
\nsau Bufonul-cer\u015fetor<\/strong><\/p>\n

Text unitar, conceput ca genez\u0103 a Sinelui, printr-un
\nmonolog adresat, a c\u0103rui marc\u0103 principal\u0103 este
\nvocativul \u201est\u0103p\u00e2ne\u201d, scris f\u0103r\u0103 majuscul\u0103, ca, de fapt,
\ntoate cuvintele din oper\u0103 \u00eentre care, \u00een spirit
\npostmodernist, se instituie, astfel, o democra\u0163ie, cartea
\neste o pendulare disperat\u0103 \u00eentre a fi sau a nu fi, verbul
\nexisten\u0163ei av\u00e2nd aici ca reper arta \u015fi, fire\u015fte, artistul
\ncreator, care se zbate \u00eentre dou\u0103 dimensiuni ale fiin\u0163ei
\nsale, gunoi \u015fi cruce, cu alte cuvinte, \u00eentre memento
\nmori \u015fi seduc\u0103torul g\u00e2nd al ve\u015fniciei \u2013 povar\u0103 sau
\nm\u00e2ng\u00e2iere \u2013 chiar dac\u0103 e doar ca un reflex condi\u0163ionat,
\n\u00eengem\u0103narea lor des\u0103v\u00e2r\u015findu-se doar prin art\u0103, pe
\ncare Eminescu o definea ca \u201estrai de purpur\u0103 \u015fi aur
\npeste \u0163\u0103r\u00e2na cea grea\u201d, dar aceea\u015fi for\u0163\u0103 a poeziei de a
\n\u00eennobila realitatea se exprim\u0103 \u015fi aici, unde toate
\ntomberoanele s-au transformat \u00een amvoane.
\n\u00cen aceast\u0103 construc\u0163ie, sau re-construc\u0163ie, printr-o
\nliric\u0103 a m\u0103\u015ftilor, reiter\u00e2nd, poate, ecouri argheziene
\ndin Psalmi \u015fi nu numai, sclavul \/ sluga \/ bufonul \/
\njum\u0103tatea insului, aflat \u00een procesul autodefinirii, al
\nini\u0163ierii \u00eentru sine, arunc\u0103 \u00een lupt\u0103 un arsenal eclectic
\nde cuvinte \u2013 practic, se reg\u0103sesc aici termeni din toate
\nregistrele limbii rom\u00e2ne -, \u00eent\u00e2lnindu-se, voit sau nu,
\ncu marele poet ale c\u0103rui opere sunt amintite mai sus,
\ncare, la r\u00e2ndu-i, m\u0103rturisea, legat de limbajul artistic
\npe care l-a creat: \u201eAm c\u0103utat cuvinte virginale, cuvinte
\nputuroase, cuvinte cu r\u00e2ie: le-am excitat aroma, le-am
\navivat r\u0103nile cu sticl\u0103 pisat\u0103 \u015fi le-am infectat pe unele
\ncomplet; \u015fi, cum de la azur e o distan\u0163\u0103 direct\u0103, o
\ncoresponden\u0163\u0103, am f\u0103cut pe cale artificial\u0103 \u015fi cuvinte
\noglinditoare sau str\u0103vezii \u015fi am \u0163inut s\u0103 intre \u00een lumina
\nlor eterogenul, ca \u00eentr-o vitrin\u0103 de optician ambulant\u201d.
\n\u015ei conchide reamintind, dac\u0103 mai era nevoie, c\u0103 arta e
\nun joc (secund, mai pur, cum o definea I. Barbu):
\n\u201eN-am f\u0103cut nimic, m-am jucat\u201d.
\nDe\u015fi, \u00een aparen\u0163\u0103, aproape \u00eentregul text este ludicironic,
\nca \u015fi desenele care-l \u00eenso\u0163esc \u015fi care sunt tot
\ncrea\u0163ia lui Petrache Plopeanu, acesta poate fi citit \u00een
\nbun\u0103 m\u0103sur\u0103 ca un sinonim \u00een spa\u0163iul literaturii al
\nStrig\u0103tului lui Edward Munch \u015fi, \u00een realitate, al \u0163ip\u0103tului
\noric\u0103rui eu suprasensibil care-\u015fi construie\u015fte, totu\u015fi, o
\nplato\u015f\u0103 de nep\u0103sare \u2013 falsa cocoa\u015f\u0103 \u2013 pentru ca, la o
\nprivire superficial\u0103, s\u0103 nu-i fie v\u0103zut\u0103 vulnerabilitatea.
\nAceast\u0103 art\u0103 poetic\u0103, \u00een care se constituie \u00eentreaga
\ncarte, traduce, de aceea, nelini\u015ftile celui care se
\n\u00eencr\u00e2nceneaz\u0103, ca to\u0163i bie\u0163ii poe\u0163i exila\u0163i \u00een lume, dar,
\nmai ales, \u00eentr-un veac \u00een care poezia, \u015fi literatura, \u00een
\ngeneral, par a fi anacronice, s\u0103 duc\u0103 visul crea\u0163iei mai
\ndeparte: \u201e\u00eencerc acum s\u0103 fac \u00eencol\u0163irea \u00eentr-un
\ndegetar\u201d, \u00eens\u0103, adesea, \u00eel traverseaz\u0103 g\u00e2ndul-\u00eentrebare
\n(retoric\u0103) dac\u0103 \u201epoemele tale vor mai fi oare vreodat\u0103
\nascultate\u201d. \u015ei, fiindc\u0103 niciodat\u0103 cuvintele nu ne
\nexprim\u0103 g\u00e2ndul pe deplin, poetul nu trebuie s\u0103
\nrenun\u0163e s\u0103 lupte pentru exprimarea inexprimabilului.
\nSe explic\u0103 astfel de ce cuvintele trebuie s\u0103 se
\n\u00eenmul\u0163easc\u0103 cu orice pre\u0163, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t
\nfiecare cuv\u00e2nt \u00ee\u015fi are momentul s\u0103u de strigare \/ c\u0103tre
\nzid \u015fi c\u0103tre albastru.
\nCele trei paliere din care este alc\u0103tuit\u0103 cartea (poeziile
\npropriu-zise, desenele \u015fi inserturile-jurnal al
\ncer\u015fetorului sau al bufonului care \u00ee\u015fi caut\u0103 prin toate
\ndejec\u0163iile vie\u0163ii evul mediu \u2013 \u015fi, implicit, con\u015ftient sau
\nnu, caut\u0103 Graalul, obiectul sacru care ar putea s\u0103 ofere
\nposesorului s\u0103u fericirea p\u0103m\u00e2nteasc\u0103 \u015fi cereasc\u0103, dar
\npentru acest lucru trebuie s\u0103 fie predestinat \u2013, pe care-l
\ninvoc\u0103 sf\u00e2\u015fietor: \u201eev mediul al meu unde e\u015fti\u201d) sunt
\n\u00eencerc\u0103ri obstinate, dar totodat\u0103 disperate de a intra \u00eentrun
\ndialog \u00een care p\u0103r\u0163ile \u00eentregului, la reunirea c\u0103rora
\naspir\u0103 parc\u0103 androginic, s\u0103-l salveze de singur\u0103tatea pe
\ncare o percepe din ce \u00een ce mai acut \u015fi o strig\u0103 pentru c\u0103
\ntot mai des e imposibil de tr\u0103it de unul singur.
\nCer\u015fetorul \u015fi Bufonul, fe\u0163e ale aceluia\u015fi eu, sunt,
\nprin extindere, fe\u0163ele tragi-comice, posibile, ale vie\u0163ii,
\ndar, se sugereaz\u0103, numai unii au curajul \u2013 poate nebun
\n\u2013 sau for\u0163a s\u0103 \u015fi le asume ori m\u0103car s\u0103 le con\u015ftientizeze
\nexisten\u0163a, juc\u00e2nd, printre altele, \u015fi rolul de sadic al
\nclipei triviale. \u00cen context, numai cu aceste chipuri,
\ncer\u015find sau r\u00e2z\u00e2nd-rican\u00e2nd, alc\u0103tuind fr\u00e2nturi de
\nelegii, se poate \u00eendeplini condi\u0163ia unei bune h\u0103l\u0103duiri
\npe str\u0103zi \u015fi anume deschiderea spre lucrurile de jos \u015fi
\n\/ spre cele de sus simultan.
\nC\u0103utarea nu-i ofer\u0103 \u00eens\u0103 bufonului-cer\u015fetor dec\u00e2t
\nexpresii dintr-o expozi\u0163ie a nim\u0103nui, pentru c\u0103 omul nu
\neste la urma urmei dec\u00e2t un nimeni p\u0103r\u0103sit de zei (\u201eunde
\nsunte\u0163i zeilor\u201d \u2013 strig\u0103 parc\u0103 vr\u00e2nd s\u0103 se m\u0103soare cu ei
\nsau m\u0103car s\u0103 le cear\u0103 socoteal\u0103), pe care artistul, fr\u00e2nt
\n\u00eentre at\u00e2tea imagini m\u0103runte, \u00eei percepe uneori ca pe
\nni\u015fte vulturi negri, iar desenele pe care le colec\u0163ioneaz\u0103
\no vreme sunt str\u0103ji \u00eentre ace\u015ftia, el \u00eensu\u015fi instaur\u00e2ndu-se
\nca o straj\u0103 care atribuie titluri desenelor orfane, pentru a
\nnu se pierde con\u015ftiin\u0163a leg\u0103turii dintre lucruri.
\n\u00cen aceast\u0103 litanie-confesiune, condi\u0163ia dramatic\u0103 a celui
\nprea lucid (Cioran spunea c\u0103 \u00een definitiv, to\u0163i oamenii
\nneferici\u0163i sunt lucizi) e vizibil\u0103 la orice pas, dar r\u0103m\u00e2nerea
\npar\u0163ial\u0103 \u00een lume este doar o formul\u0103 circumstan\u0163ial\u0103
\npentru c\u0103 bufonul-cer\u015fetor \/ bufonul cer\u015fetorului este
\nata\u015fat cu toat\u0103 fiin\u0163a de totul acesteia, al lumii, pe care o
\ndetest\u0103 \u015fi de care e \u00eendr\u0103gostit p\u00e2n\u0103 la disperare, cu toate
\nformele ei care-i fac posibil\u0103 statornicia sau, dup\u0103
\nexpresia lui Nichita St\u0103nescu, \u00eei dau dreptul la timp. El \/
\nei \u00ee\u015fi asist\u0103 propria na\u015ftere: a lui \/ lor \u015fi a operei: poemul
\ns-a n\u0103scut \u00een dureri din metamorfozele nimicului, iar, \u00een
\naceast\u0103 facere teribil\u0103, suferin\u0163a \u015fi \u00eemplinirea sunt
\nreciproce: spre crea\u0163ie \u015fi spre creator.
\nObsesia devenit\u0103 la nivelul textului laitmotiv, evul
\nmediu, este \u2013 \u00eentre alte func\u0163ii pe care le de\u0163ine la
\nnivelul \u00eentregului operei \u2013 fundalul alegoric al unui
\ncronotop \u2013 conexiunea dintre spa\u0163iu \u015fi timp \u2013 spiritual,
\n\u00een care schimbarea frecvent\u0103 a codului ascunde
\nnenum\u0103rate parafraze livre\u015fti. Poetul \u00ee\u015fi simte toat\u0103
\nfiin\u0163a implicat\u0103 \u00een aceast\u0103 c\u0103utare a drumului spre evul
\nmediu, un exemplu fiind faptul c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi picioarele
\nne-au fost date nu pentru mers, ci pentru a inventa noi
\ndrumuri spre sufletele noastre, investigarea
\nuniversului imediat f\u0103c\u00e2ndu-se sub toate aceste m\u0103\u015fti,
\na bufonului, a cer\u015fetorului, a prostituatei, a insului
\naflat, real sau aparent, la periferia moral\u0103 a societ\u0103\u0163ii,
\nacolo unde n-ar vrea s\u0103 fie \u015fi se roag\u0103: \u201elas\u0103-m\u0103 s\u0103 m\u0103
\ntrezesc, nu e \u0103sta visul meu preferat\u201d. Sunt obsesii ale
\ncreatorului de art\u0103 dintotdeauna, acutizate \u00een scrierile
\npostmoderni\u015ftilor, care uneori par a se resemna (\u201eCine
\n\u00ee\u015fi mai aminte\u015fte de noi? \/\u015ei de ce \/\u015ei-ar mai aminti?\u201d
\n\u2013 Al. Mu\u015fina), \u00eens\u0103 este doar o p\u0103rere fiindc\u0103, din
\nmoment ce a \u00eentrez\u0103rit m\u00e2ntuirea prin crea\u0163ie, nu se
\nmai poate opri din drumul s\u0103u spre sine \u015fi spre
\n\u00eemplinirea acestuia.
\nInser\u0163iile dese ale colocvialului, ad\u0103ugate aluziilor
\nlivre\u015fti, religioase, mitice etc., puse \u00eentr-o past\u0103
\nalc\u0103tuit\u0103 din forme ale prozaicului, pentru c\u0103 \u00een spirit
\npostmodernist intertextualitatea (\u201eindiciul conform
\nc\u0103ruia un text cite\u015fte istoria \u015fi se integreaz\u0103 \u00een ea\u201d \u2013
\nJulia Kristeva, sau \u201eprezen\u0163a unui text \u00een altul\u201d \u2013
\nG\u00e9rard Genette) este una dintre tr\u0103s\u0103turile scriiturii,
\ndezvolt\u0103 imaginea alegoric\u0103 prin care se exprim\u0103 acest
\ntheatrum mundi complex, pe care mul\u0163i se str\u0103duiesc
\ns\u0103-l descifreze, nef\u0103c\u00e2nd, de fapt, altceva dec\u00e2t s\u0103-i
\naccentueze corola de minuni, pentru ca, apoi, s\u0103 se
\nresemneze revenind, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, la
\nnemuritorul motiv al lui Calder\u00f3n de la Barca, \u201ela
\nvida es sue\u00f1o\u201d.
\nBarocul este, prin urmare, o alt\u0103 dimensiune a
\nacestui univers, c\u0103ruia cartea \u00eei spore\u015fte, \u00eentre altele,
\naspectul de p\u0103pu\u015fi ruse\u015fti, Matrio\u015fka, din care poetul
\npare c\u0103 ar dori cu frenezie s\u0103 dezerteze, de\u015fi are
\ncon\u015ftiin\u0163a imposibilit\u0103\u0163ii gestului, \u00eens\u0103, pe de alt\u0103
\nparte, \u00een care ar dori s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 perpetuu captiv, s\u0103
\npoat\u0103 c\u0103uta \u00een continuare, ca singur\u0103 ra\u0163iune a
\nexisten\u0163ei, asumate cu o tensiune colosal\u0103, bufonul
\ncer\u015fetorului \u00eent\u00e2lnindu-se, din nou cu Cioran, dup\u0103
\ncare insomnia este un fel de act de eroism \u015fi fiecare zi
\neste o lupt\u0103 pe care o pierzi de la \u00eenceput, dar, dintr-un
\norgoliu dement, nu renun\u0163i, de\u015fi totul nu-i dec\u00e2t o
\nnum\u0103r\u0103toare pe degete lips\u0103.
\nEliberat de complexe, dup\u0103 ce a parcurs tot acest
\nspectacol intern, bufonul-cer\u015fetor descoper\u0103 dramatic
\nfaptul c\u0103 e singur: \u201esunt singur \/ st\u0103p\u00e2ne (…) \/ doar eu
\nm\u0103 dizolv…, sim\u0163ind, ca orice creator, golul de dup\u0103
\nce a trecut divinul, dar c\u0103p\u0103t\u00e2nd totodat\u0103 con\u015ftiin\u0163a
\nfaptului c\u0103 prin poem se poate d\u0103rui ca o bucat\u0103 bun\u0103
\nde suflet \/ o bucat\u0103 bun\u0103 de moarte \/ de ve\u015fnicie…\u201d.
\n\u015ei dac\u0103 are presim\u0163irea ruperii apei \u00eenseamn\u0103 c\u0103 are
\npresim\u0163irea sau c\u0103 face promisiunea na\u015fterii unei
\ngalaxii pline de diamante \/ de lapislazuli \/ de
\nm\u00e2ntuiri. S-a \u00eemplinit astfel ciclul care a \u00eenceput prin
\ncununia trivial\u0103, a r\u0103mas par\u0163ial \u00een lume, a sim\u0163it
\nstatornicia jegului, euforia netermin\u0103rii, av\u00e2nd
\nsenza\u0163ia unui ceva invers spre nimic, charisma, a
\nreluat disperatul strig\u0103t quo vadis domine, pentru ca
\ndup\u0103 multe alte praguri sau gropi s\u0103 aib\u0103 revela\u0163ia
\ndivinului \u00een tot \u015fi s\u0103 strige: \u201est\u0103p\u00e2ne \/ locul t\u0103u este
\nprintre mine \u00een mine\u201d.<\/p>\n


\nIONU\u0162 CARAGEA<\/strong>
\n\"\"

George L. Nimigeanu,
\nun poet pentru mileniul III<\/strong><\/p>\n

Mai rar asemenea oameni devota\u0163i \u00een aceste vremuri
\nconfuze. Vorbim despre poezie ca despre un modus
\nvivendi completat de exemplara d\u0103ruire \u015fi tendin\u0163a
\ncontinu\u0103 de perfec\u0163ionare. Poetul se afl\u0103 \u00een c\u0103utarea
\nadev\u0103rului prin cuv\u00e2nt, parcurg\u00e2nd etap\u0103 cu etap\u0103,
\nvolum cu volum, metamorfoza. Paradoxal, poezia este
\n\u00een acela\u015fi timp captivitate \u015fi eliberare, durere \u015fi extaz,
\nr\u0103t\u0103cire \u015fi revela\u0163ie, iar cine tr\u0103ie\u015fte cu intensitate
\naceste st\u0103ri, s\u0103rind pe trambulina viselor \u00eentre via\u0163\u0103 \u015fi
\nmoarte, \u00eentre iluzii \u015fi cruda realitate, descoper\u0103 c\u0103 nu
\nmai poate negocia cu lini\u015ftea sa interioar\u0103.
\nGeorge L. Nimigeanu se \u00eenscrie pe linia poe\u0163ilor \u201ede
\ncalcul \u015fi precizie\u201d, f\u0103r\u0103 a se oblitera afectivitatea \u015fi
\nmesajul artistic. Travaliul s\u0103u este metapsihic, iar
\nautocontrolul face ca fiecare poem s\u0103 (re)devin\u0103 o
\nroti\u0163\u0103 din p\u00e2ntecul timpului \u201elacom \u015fi rece\u201d. Autorul
\neste extrem de serios. \u015etie foarte bine ce urm\u0103re\u015fte prin
\ncrea\u0163ia sa, nu scrie nici la \u00eent\u00e2mplare \u015fi nici nu caut\u0103 s\u0103
\nhipnotizeze cititorul. \u015ei, o s\u0103 v\u0103 mira\u0163i, \u00een ciuda
\nperfec\u0163ionismului de care d\u0103 dovad\u0103, George L.
\nNimigeanu nu este doar adeptul versurilor rimate \u015fi
\nritmate. Scrie la fel de bine \u015fi versul alb, dup\u0103 p\u0103rerea
\nmea cu mult mai mult\u0103 profunzime, nefiind obligat s\u0103\u015fi
\naltereze ideea din cauza unui cuv\u00e2nt ce nu d\u0103 bine la
\nureche, a\u015fa cum de multe ori unii autori caut\u0103 s\u0103
\nreinventeze limba rom\u00e2n\u0103 \u00een detrimentul gramaticii.
\nVolumele lui George L. Nimigeanu au uniformitate,
\nele se pot aprecia \u015fi dup\u0103 valoarea individual\u0103 a
\npoeziilor, dar mai ales dup\u0103 valoarea lor \u00een ansamblu,
\nf\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eent\u00e2lnim \u201efracturi de versuri sau alunec\u0103ri de
\nteren metaforic\u201d(!). Autorul nu se joac\u0103 de-a cuvintele
\n\u015fi nici de-a v-a\u0163i ascunselea cu sensurile lor, nu
\ndore\u015ftes\u0103 \u015focheze \u015fi nici nu \u00eencearc\u0103 s\u0103 demonstreze
\nc\u00e2t de m\u0103re\u0163 este \u00een arta scrisului. Este extrem de
\nmodest, cu mult bun sim\u0163, \u015fi poate c\u0103 tocmai aceste
\ncalit\u0103\u0163i \u00eel vor impune \u00een acest \u00eenceput de mileniu.
\nCred c\u0103 la ora actual\u0103 poe\u0163ii valoro\u015fi sufer\u0103, mai mult
\nca niciodat\u0103, din cauza cititorilor superficiali. Comunismul,
\n\u00een ciuda dezastrelor pe care le-a produs, a impus un
\nanumit nivel de educa\u0163ie. Ast\u0103zi, libertatea accesului la
\ninforma\u0163ie este f\u0103r\u0103 limite, iar \u00eengr\u0103dirile sunt dictate de
\nlupta pentru supravie\u0163uire. Cine mai are timp de medita\u0163ie
\nc\u00e2nd nevoile stringente \u00ee\u0163i r\u0103pesc \u015fi orele de somn? Astfel,
\ns\u0103 nu ne mire c\u0103 adev\u0103ra\u0163ii poe\u0163i au ajuns s\u0103 se citeasc\u0103 unii
\npe al\u0163ii \u015fi se recunosc numai ei \u00eentre ei. Exist\u0103 un cerc larg,
\nal consumatorilor de literatur\u0103 comercial\u0103, \u015fi exist\u0103 un cerc
\nrestr\u00e2ns, al metapoe\u0163ilor. Pe de alt\u0103 parte, referindu-ne la
\ngenera\u0163ia nostalgic\u0103 (cenaclul Flac\u0103ra), s\u0103 nu ne mire faptul
\nc\u0103 poe\u0163i precum Adrian P\u0103unescu reu\u015fesc s\u0103 se men\u0163in\u0103
\n\u00een topul celor mai aprecia\u0163i autori. Poeziile memorabile
\ndatorit\u0103 sentimentului profund ce r\u0103zbate din ele, datorit\u0103
\ndeta\u015f\u0103rii de doctrine \u015fi refugiului \u00een dragostea p\u0103rinteasc\u0103
\nsau dragostea idilic\u0103, \u00eenc\u0103 mai au succes. Dar, analiz\u00e2nd
\ncantitatea imens\u0103 de poeme ce alc\u0103tuie\u015fte opera unor
\nautori foarte prolifici, concentra\u0163ia este foarte redus\u0103, de
\nc\u00e2teva procente la sut\u0103. Este bine \u015fi a\u015fa, c\u0103 ai de unde alege,
\nchiar dac\u0103 nu se poate vorbi de c\u0103r\u0163i valoroase, de
\nconstan\u0163\u0103 \u00een scriere, de profunzime, a\u015fa cum Blaga,
\nSorescu, Nichita sau Daniel Corbu au reu\u015fit prin opera lor.
\nC\u0103r\u0163ile lui George L. Nimigeanu sunt piese de puzzle
\ncare se \u00eembin\u0103 perfect \u00eentr-o imagine ce se vrea a fi
\n\u00eentocmai \u201efa\u0163a nev\u0103zut\u0103 a durerii\u201d. Opera autorului,
\nbogat\u0103 \u00een sensuri \u015fi perspective metafizice \u015fi metapoetice,
\ncuprinde volumele: Colinele singur\u0103t\u0103\u0163ii, versuri, editura
\nDacia, Cluj, 1983; Fotograf de ocazie, versuri, editura
\nTransilvania, Sibiu, 1990; T\u00e2rgul de fluturi, versuri, Casa
\nde editur\u0103 Mure\u015f, T\u00e2rgu\u2013Mure\u015f, 1994; Desene pe ap\u0103,
\nversuri, editura Transpres, Sibiu, 1994; Semne particulare,
\nversuri, Casa de editur\u0103 Mure\u015f, T\u00e2rgu\u2013Mure\u015f, 1995;
\nFiin\u0163a \u00eentreb\u0103rii, versuri, Casa de editur\u0103 Ardealul,
\nT\u00e2rgu\u2013Mure\u015f, 1996; Via\u0163a de rezerv\u0103, versuri, editura
\nArdealul, T\u00e2rgu Mure\u015f, 1998; Pe strea\u015fina veacului,
\nversuri, editura Augusta, Timi\u015foara, 1999; Vinovat de
\nsinceritate, versuri, editura Augusta, Timi\u015foara, 2001;
\nT\u0103m\u0103duirea de sine, versuri, editura Ardealul, T\u00e2rgu\u2013
\nMure\u015f, 2002; Semin\u0163ele focului, versuri, editura Ardealul,
\nT\u00e2rgu\u2013Mure\u015f , 2004; Ale vie\u0163ii sunt toate cuvintele,
\nversuri, editura Ardealul, T\u00e2rgu\u2013Mure\u015f, 2005; Aerul din
\nc\u00e2ntecul pierdut, versuri, editura Ardealul, T\u00e2rgu-Mure\u015f,
\n2006; Pietre de r\u00e2u pete de s\u00e2nge, versuri, editura
\nArdealul, T\u00e2rgu-Mure\u015f, 2006; Lumina de la \u00eenceput,
\nversuri, editura Ardealul, T\u00e2rgu\u2013Mure\u015f, 2006; Jocul ocult
\nal \u0163\u0103rmului cu marea, versuri, editura Ardealul, T\u00e2rgu\u2013
\nMure\u015f, 2006; Fa\u0163a nev\u0103zut\u0103 a durerii, versuri, editura
\nArdealul, T\u00e2rgu\u2013Mure\u015f, 2006; \u00centotdeauna via\u0163a pune
\n\u00eentreb\u0103ri, versuri, editura Ardealul, T\u00e2rgu\u2013Mure\u015f, 2007;
\nNoble\u0163ea t\u0103cerii, editura Samuel, Media\u015f, 2008; Zodia
\nnedrept\u0103\u0163ii, editura Samuel, Media\u015f, 2010.
\nFiecare volum este o \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 \u00eencep\u00e2nd chiar prin
\nmetafora titlului, descoperim mai apoi r\u0103spunsuri la
\n\u00eentreb\u0103ri pe care nu ni le-am pus \u00eenc\u0103, pentru ca, la final,
\ns\u0103 tragem linia \u015fi s\u0103 facem socoteala s\u00e2ngelui p\u00e2n\u0103 la
\nultimul cent. Revenind la volumul care mi-a atras aten\u0163ia
\n\u00een mod deosebit, \u201eFa\u0163a nev\u0103zut\u0103 a durerii\u201d, versuri,
\neditura Ardealul, T\u00e2rgu\u2013Mure\u015f, 2006, cu o prefa\u0163\u0103 de
\nDumitru-Mircea Buda, autorul antologheaz\u0103, cu
\ninspira\u0163ie \u015fi pe tematic\u0103, poeme din volumele anterioare
\n\u015fi c\u00e2teva realiz\u0103ri recente. \u00cent\u00e2lnim poeme \u00een stil clasic,
\npoeme libere \u015fi poeme \u00een proz\u0103, poate c\u0103 tocmai aceast\u0103
\ndiversitate atrage cel mai mult, prin contrastul stilurilor.
\n\u00cen fond, asta este versatilitatea poetului \u015fi poate c\u0103 \u015fi
\nludicul, ca experimentare a formei. Creatorul modeleaz\u0103
\nlutul cuvintelor ca \u015fi c\u00e2nd \u015fi-ar modela propriul trup.
\nPoate c\u0103 ar fi bine s\u0103 trecem peste prefa\u0163a explicit\u0103
\nunde criticul Dumitru-Mircea Buda se \u00eentrece pe sine
\n\u00een a decripta poezia. S\u0103 nu complic\u0103m mintea omului
\ncu explica\u0163ii exhaustive, mai bine s\u0103 ajungem la esen\u0163e.
\nVoi re-compune primul col\u0163 din puzzle \u00eentr-un mod
\ninedit, folosind titlurile poemelor \u00een ordinea a\u015fez\u0103rii \u00een
\nvolum (cu mici diferen\u0163e de articulare \u015fi elemente de
\nleg\u0103tur\u0103): \u00cen locul geometric al realit\u0103\u0163ii \/ dup\u0103 o
\npledoarie neterminat\u0103 \/ \u00een sala de a\u015fteptare \/ urm\u0103ream
\npeisajul XX \/ ca un monolog \u00een fa\u0163a oglinzii \/ motivele
\nerau matinale \/ \u00een spa\u0163iul timpului \/ \u00een oglindire \/ aveam
\no stare de nelini\u015fte \/ toate lucrurile \/ cu pre\u0163ul erorii \/
\ntr\u0103iau privilegiul clipei \/ era un alter ego \/ la or\u0103 exact\u0103 \/
\no c\u0103l\u0103torie prin secolul XX \/ c\u00e2nd va trece verdele \/ iar ca
\nalternativ\u0103 \/ voi avea un text parcurs \/ un fel de neadev\u0103r
\n\/ un punct de vedere \/ \u00een intervalul \/ dintre semne \/…
\nAceast\u0103 \u00een\u015firuire a titlurilor \u00eemi \u00eent\u0103re\u015fte ideea de
\n\u201eprecizie \u015fi calcul\u201d, a\u015fa cum spuneam mai la \u00eenceputul
\nprezent\u0103rii. Autorul construie\u015fte succesiv cadrul poetic
\n\u015fi ne explic\u0103 punctul s\u0103u de vedere. Motivele sunt
\ntrecerea \u015fi repeti\u0163ia, e\u015fecul \u015fi senectutea. De aici \u015fi
\n\u201estereotipul cu defect \u00eent\u00e2rziat\u201d, metafora aleas\u0103 de
\npoet pentru a \u00eensuma toate st\u0103rile la un loc.
\nDup\u0103 \u201eintervalul dintre semne\u201d, \u015fi \u00eenaintea unui
\n\u201eintermezzo\u201d, poetul reitereaz\u0103 \u201eprivilegiul clipei\u201d
\n(pag. 23), \u201etravers\u00e2nd clipa\u201d (pag. 36). Iar centrul de
\ngreutate al acestor dou\u0103 poezii este inima poetului, \u00een
\nprima ipostaz\u0103 \u201einima mea \u00eennobil\u00e2nd z\u0103d\u0103rnicia\u201d pentru
\nca mai apoi \u201e\u00een ora\u015ful acesta frontiera \/ \u00ee\u0163i trece de-a
\ndreptul prin inim\u0103 \/ \u015fi pe lungimea de und\u0103 a existen\u0163ei…\u201d
\nProtestul categoric este \u00een mare m\u0103sur\u0103 la adresa
\ntimpului. Dac\u0103 ceasul ar fi fost poliglot, poate c\u0103 ar fi
\nvorbit \u015fi pe limba poetului… \u00cens\u0103 \u00een cazul de fa\u0163\u0103 avem
\nde-a face cu un \u201eceas cu limbile putrede\u201d (pag.40):
\n\u201eT\u00e2rziu coclit pe zaua inert\u0103 a frunzei \/ care sun\u0103 precum
\noctombrie \/ precum noiembrie \/ \u015fi c\u0103z\u0103tor cum e\u015fti – prin
\ncea\u0163a \/ ornicului zeflemitor dar cu limbile c\u0103zute \/ \u00eencerci
\nzadarnic \/ s\u0103 te dezlegi de amara speran\u0163\u0103…\u201d
\nTimpul este fa\u0163a nev\u0103zut\u0103 a durerii, c\u0103l\u0103ul f\u0103r\u0103 chip
\ncare ghilotineaz\u0103 amintirile \u015fi prezentul. R\u0103m\u00e2n doar
\n\u201esecundele negate de ora p\u0103m\u00e2ntului\u201d (\u201e\u00cen loc de
\nconcluzie\u201d, pag. 46), \u201elimpedea v\u0103rsare a graiului \/ \u00een
\nm\u0103rile nev\u0103zute ale timpului\u201d (\u201eDespre adev\u0103r\u201d, pag. 48)
\n\u015fi \u201einimile fragede \/ ale p\u0103durii timpului \/ prin care \u0163i-e
\ndrumul\u201d (\u201eDespre libertate\u201d, pag. 50).
\n\u00cen aceast\u0103 supunere oarb\u0103 dictat\u0103 de trecerea
\nimpasibil\u0103 a timpului, poetul devine \u201eun fotograf de
\nocazie\u201d, folosindu-\u015fi \u201eblitzul ocazional\u201d \u00een \u201eb\u00e2lciul
\ntranzi\u0163iei\u201d. Cu alte cuvinte, poetul devine \u201etruditorul
\nmileniului trei\u201d (\u201eBlitz II\u201d, pag. 57): \u201ec\u0103\u0163\u0103rat \u00een c\u00e2rca
\nvremilor complice \/ s\u0103 lu\u0103m aminte zorn\u0103ie din chei: \/ cum
\na\u0163i fost r\u0103m\u00e2ne\u0163i b\u00e2ntui\u0163i de soart\u0103 \/ truditori \u00een hamuri \u015fi-n
\nmileniul trei\u201d.<\/p>\n


\nLouise Lab\u00e9<\/strong><\/p>\n

Louise Lab\u00e9 s-a n\u0103scut la Lyon \u00een 1525 \u015fi a
\nmurit (spre) 1566. A studiat latina, italiana \u015fi
\nspaniola. Pe l\u00e2ng\u0103 talent poetic a avut \u015fi har
\nmuzical. \u00cen casa ei, care era un adev\u0103rat cenaclu,
\nse \u00eent\u00e2lneau poe\u0163i \u015fi savan\u0163i ai timpului.
\n\u00abSalonul\u00bb s\u0103u era, \u00een acela\u015fi timp, o bibliotec\u0103
\nbogat\u0103, \u00een care, la loc de cinste, se aflau c\u0103r\u0163i
\nlatine \u015fi franceze, Louise Lab\u00e9 fiind un produs
\ntipic al Rena\u015fterii, educat\u0103 \u00een stil italian, cu
\nmaniere liberale.
\nDe\u015fi nu de \u00een\u0103l\u0163imea unui Petrarca sau
\nRonsard, poeta lyonez\u0103, a c\u0103rei filia\u0163ie duce spre
\nantici, r\u0103m\u00e2ne, prin vigoarea tr\u0103irii,
\nreprezentativ\u0103 pentru acea vreme de \u00eennoiri.
\nOpera sa scurt\u0103, ca \u015fi via\u0163a-i, de altfel, se
\ncompune din: Debat de Folie et d\u2019Amour \u2013 proz\u0103,
\ntrei elegii \u015fi dou\u0103zeci \u015fi patru de sonete, care pot
\nservi ca exemplu al genului. Ea c\u00e2nt\u0103 dragostea
\n\u00eemplinit\u0103 sau spre \u00eemplinire, mul\u0163umind
\nsufletul \u015fi sim\u0163urile. F\u0103r\u0103 a fi o iubire
\nspiritualizat\u0103, f\u0103r\u0103 a atinge transcendentul,
\ncrea\u0163ia sa realizeaz\u0103 poezia dragostei \u00een sine,
\nfiind gustat\u0103 \u015fi pre\u0163uit\u0103 ca atare, amintind de
\nCatullus. \u00centoarcerea la antichitate era \u015fi o
\n\u00eentoarcere la natur\u0103, de unde \u015fi impresia de
\nproasp\u0103t \u015fi prezent.
\nCartea sa de Sonete a fost tradus\u0103 de Veronica
\nPorumbacu, prefa\u0163at\u0103 de Al. Philippide \u2013
\nESPLA, 1957.<\/p>\n

Sonetul 1<\/strong><\/p>\n

O, voi, priviri ce-mi ocoli\u0163i privirea,
\nO, lacrimi lungi, suspine dureroase,
\nO, nop\u0163i ad\u00e2nci, dar f\u0103r\u0103 de foloase,
\nO, zile lumin\u00e2nd nefericirea!
\nO, dor al meu pe c\u0103i neluminoase,
\nO, t\u00e2nguiri, voi, zile-n risipire,
\nO, moarte, tu, mereu \u00een preg\u0103tire
\nSpre a m\u0103 prinde-n otr\u0103vite plase!
\nO, p\u0103r al meu, tu, z\u00e2mbet, frunte, m\u00e2n\u0103,
\nO, glas pl\u00e2ng\u00e2ndu-mi via\u0163a ca o boal\u0103,
\nFemeie-s, doar, de patemi istovit\u0103.
\nCi tu purt\u00e2ndu-\u0163i flac\u0103ra st\u0103p\u00e2n\u0103
\n\u00cen care mi-ai ars inima cu fal\u0103,
\nAi s\u0103 m\u0103 vrei c\u00e2nd fi-voi izb\u0103vit\u0103!<\/p>\n

Sonetul 5<\/strong><\/p>\n

Voi pream\u0103ri \u00een repetare zorii
\n\u015ei soarele ivindu-se-n natur\u0103
\nPe care-o-mbr\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 cu c\u0103ldur\u0103
\nAceea care i-ar sim\u0163i fiorii,
\nS-ar l\u0103uda ca de-un s\u0103rut pe gur\u0103
\nDe parc\u0103 cel mai m\u00e2ndru dar al Florii
\nSuav parfum, sur\u00e2s al Aurorii
\nR\u0103mas pe buze-i sf\u00e2nt\u0103 b\u0103utur\u0103!
\nO, acest dar mi se cuvine mie
\nCe-at\u00e2t am pl\u00e2ns z\u0103d\u0103rnicind risipa:
\nEl, de-ar veni, din nou a\u015f da putere
\nPrivirilor, \u015fi-n mare bucurie
\nL-a\u015f c\u00e2\u015ftiga \u015fi-aproape ar fi clipa
\nS\u0103-ngenuncheze-n fa\u0163a mea-n t\u0103cere.<\/p>\n

Sonetul 11<\/strong><\/p>\n

L\u0103uta mea, tu care-mi c\u00e2n\u0163i suspinul
\nPrieten f\u0103r\u0103 pat\u0103 sau eroare,
\nTu ce-mi m\u0103sori ad\u00e2ncul ce m\u0103 doare,
\nDe-at\u00e2tea ori mi-ai pl\u00e2ns amar destinul
\n\u015ei lacrimei ai resim\u0163it veninul
\nSchimb\u00e2ndu-te din m\u00e2ndr\u0103 s\u0103rb\u0103toare
\n\u00cen lung oftat pe coarda-\u0163i vuitoare
\nC\u00e2nd jalea mea \u00ee\u015fi rev\u0103rsa prea-plinul.
\nDe-\u0163i cer s\u0103 min\u0163i tu te opre\u015fti pe dat\u0103:
\nT\u0103cut\u0103 tu, t\u0103cut\u0103 eu, t\u0103cere
\nDar, din nou suspinelor m\u0103 d\u0103rui
\nPrin c\u00e2nt r\u0103spunzi triste\u0163ilor \u015fi iat\u0103
\nLe-ndur, iar s\u00e2ngele \u00eel fac s\u0103 spere
\nUn bun sf\u00e2r\u015fit \u015fi dorului m\u0103 n\u0103rui.
\n
\nSonetul 20<\/strong><\/p>\n

Mi-a fost prezis c\u0103 voi iubi cu foc
\nPe-acel cu chip frumos ca o durere
\nA\u015fa mi-au spus \u2013 \u015fi-a fost o \u00eenviere
\nL-am \u00eendr\u0103git cu-ad\u00e2ncul meu noroc.
\nArdea \u00een tot: iubire m\u00e2ndru joc!
\n\u015ei suferea \u015fi-mi d\u0103ruia putere
\nS\u0103 ard \u015fi eu cu-a firii mele-avere
\nSfin\u0163ind, \u00een doi, al fericirii loc.
\nAh, cum s\u0103 crezi c\u0103 va c\u0103dea \u00een tin\u0103
\nCeea ce soarta \u2013 cerul au zidit?
\nCi nori nebuni \u00eemi preg\u0103teau ruin\u0103
\n\u015ei v\u00e2nt sp\u0103imos, furtun\u0103 ne-n\u0163eleas\u0103
\nNu cerul meu, ci iadul a-ndr\u0103znit
\nDin r\u0103ul \u2013 r\u0103u pierzania s\u0103-mi \u0163eas\u0103\u2026<\/p>\n

Sonetul 24<\/strong><\/p>\n

Nu-mi os\u00e2ndi\u0163i, o, Doamnelor, p\u0103catul
\nDe-a fi iubit \u015fi, sufletu-mi arz\u00e2ndu-l,
\nM\u0103 d\u0103ruii durerilor de-a r\u00e2ndul,
\nIar trupului i-am pr\u0103bu\u015fit \u00eenaltul.
\n\u015ei numele nu mi-l huli\u0163i, n-am altul;
\nDac-am gre\u015fit, durerea-mi arde g\u00e2ndul:
\nNu-i ajuta\u0163i t\u0103i\u015ful ascu\u0163indu-l,
\nAmor abia \u00ee\u015fi preg\u0103te\u015fte saltul.
\nChiar dac\u0103-n calea voastr\u0103, nu Vulcan
\n\u015ei nu Adonis s-ar ivi vreodat\u0103,
\n\u015ei ve\u0163i c\u0103dea voi roabe-ale iubirii
\n\u015ei patimei nu ve\u0163i g\u0103si liman.
\nO, Doamnelor \u00een via\u0163a voastr\u0103 toat\u0103,
\nPl\u0103ti-ve\u0163i lacrimi multe fericirii!<\/p>\n

Traducere \u015fi prezentare
\nRadu C\u00c2RNECI<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

MIOARA BAHNA Bufonul cer\u015fetorului sau Bufonul-cer\u015fetor Text unitar, conceput ca genez\u0103 a Sinelui, printr-un monolog adresat, a c\u0103rui marc\u0103 principal\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21914"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21914"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21914\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21917,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21914\/revisions\/21917"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21914"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21914"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21914"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}