{"id":21889,"date":"2023-10-03T00:39:56","date_gmt":"2023-10-02T21:39:56","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21889"},"modified":"2023-10-03T00:39:56","modified_gmt":"2023-10-02T21:39:56","slug":"literadura-nr-29-8","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21889","title":{"rendered":"Literadura nr. 29 (8)"},"content":{"rendered":"

Corneliu VASILE<\/strong>
\n\"\"

Constantin \u021aoiu
\nEvocare – Slobozia 2023<\/strong><\/p>\n

Scriitorul Constantin \u021aoiu (Urziceni, 19 iulie 1923 – Bucure\u0219ti, 4 octombrie 2012), fiu de
\narom\u00e2ni veni\u021bi din Grecia, absolvent al Facult\u0103\u021bii de Litere \u0219i Filosofie din Bucure\u0219ti, redactor la edituri \u0219i reviste de cultur\u0103, a ob\u021binut premii ale Uniunii Scriitorilor \u0219i Academiei Rom\u00e2ne \u0219i a fost declarat cet\u0103\u021bean de onoare al ora\u0219ului natal. Este \u00eenmorm\u00e2ntat la Cimitirul Bellu din Bucure\u0219ti.
\n A debutat \u00een anul 1958 \u00een \u201eGazeta literar\u0103\u201d, iar editorial cu romanul \u201eMoartea \u00een p\u0103dure\u201d, 1965.
\n Cel mai cunoscut roman al s\u0103u este \u201eGaleria cu vi\u021b\u0103 s\u0103lbatic\u0103\u201d, prima edi\u021bie ap\u0103rut\u0103 \u00een anul 1976.
\n La nivel na\u021bional, \u0219i celelalte scrieri (\u201eObligado\u201d, \u201e\u00censo\u021bitorul\u201d, \u201eC\u0103derea \u00een lume\u201d, \u201eBarbarius\u201d, \u201eIstorisirile signorei Sisi\u201d \u0219.a.) au fost apreciate de cititori.
\n Opera prozatorului a fost mereu \u00een aten\u021bia criticilor literari. Astfel, Nicolae Manolescu a observat c\u0103 \u201enivelul adev\u0103rat la care se desf\u0103\u0219oar\u0103 ac\u021biunea nu este niciodat\u0103 al faptelor brute…, ci \u00eentotdeauna acela superior, al vie\u021bii \u00een consecin\u021b\u0103\u201d, iar Paul Cernat l-a portretizat ca \u201eun domn de mod\u0103 veche, sf\u0103tos \u0219i acid, un (\u00eendr\u0103znesc s\u0103 spun) b\u0103tr\u00e2n amic, octogenar care-\u0219i tr\u0103ia cu umor v\u00e2rsta. \u0218i un prozator first class, care a cunoscut \u0219i \u00een\u021beles dedesubturile lumii prin care a trecut.\u201d
\n De cur\u00e2nd a fost evocat\u0103 personalitatea scrii-torului Constantin \u021aoiu (19 iulie 1923, Urziceni \u2013 4 octombrie 2012, Bucure\u0219ti). Biblioteca Municipal\u0103 Urziceni, care \u00eei poart\u0103 numele, a organizat o manifestare literar\u0103 omagial\u0103, la care au fost numero\u0219i invita\u021bi din Urziceni, Bucure\u0219ti, Slobozia, Buz\u0103u \u0219i din alte zone ale \u021b\u0103rii, inclusiv colaboratori la publica\u021bii din Canada.
\n Au avut interven\u021bii, privind via\u021ba \u0219i activitatea literar\u0103 a lui Constantin \u021aoiu, membrii Uniunii
\nScriitorilor din Rom\u00e2nia: Radu Voinescu (\u0219i pre\u0219edinte al filialei de critic\u0103 – referat), Titi
\nDamian (\u0219i redactor-\u0219ef adjunct la revista \u201eHelis\u201d – comunicare), Gheorghe Dobre (\u0219i redactor-\u0219ef al aceleia\u0219i reviste), Grigore Spermezan (doctor \u00een filologie), subsemnatul, directoarea institu\u021biei, d-na Mariana Vl\u0103d\u0103r\u0103u, primarul localit\u0103\u021bii, Constantin Sava, profesori, oameni de cultur\u0103, prieteni \u0219i cunoscu\u021bi ai prozatorului.
\n Biblioteca municipal\u0103 a mai organizat, cu aceast\u0103 ocazie, o expozi\u021bie cu tablouri din via\u021ba
\nscriitorului omagiat, s-au proiectat imagini din via\u021ba \u0219i activitatea sa, iar frumoase arii la vioar\u0103 a interpretat t\u00e2n\u0103rul Mihai Roman, simpozionul con\u021bin\u00e2nd \u0219i alte activit\u0103\u021bi dedicate prozatorului.
\nParticipan\u021bii au avut prilejul s\u0103 cunoasc\u0103 personalit\u0103\u021bi \u0219i evenimente din Urziceni \u0219i din Ialomi\u021ba, fiindu-le oferite lucr\u0103rile, ap\u0103rute sub egida bibliotecii: \u201eOameni de seam\u0103 din municipiul Urziceni\u201d, edi\u021bie cuprinz\u0103toare, documentat\u0103 \u0219i valoroas\u0103 de Alexandru Buleandr\u0103, antologia \u201eAmintiri dintr-un veac\u201d, culegerea de articole cu prezen\u021ba \u00een pres\u0103 a ora\u0219ului \u00een perioada 1941-1952, \u201eMatematica pitic\u0103\u201d de profesorul Virgil Datcu, revista de cultur\u0103 \u201eHelis\u201d, la dou\u0103zeci de ani de la apari\u021bie, numere ale periodicului \u201eGazeta de Urziceni\u201d.
\n Importan\u021ba cultural\u0103 a unui ora\u0219 mic, cu cca paisprezece mii de locuitori, este dat\u0103 de lans\u0103ri de carte, evoc\u0103ri, concursuri literare \u0219i alte manifest\u0103ri culturale, fapt demonstrat \u0219i de recenta omagiere a scriitorului Constantin \u021aoiu.\u201d<\/p>\n


\n Rodica BRETIN<\/strong>
\n\"\"

BUNICA \u0218I ORA\u0218UL <\/strong><\/p>\n

N-am avut noroc de bunici. \u00cen loc de patru care s\u0103 m\u0103 r\u0103sfe\u021be, am prins-o \u00een via\u021b\u0103 doar pe bunica din partea mamei. De\u0219i m-am n\u0103scut la ora\u0219, p\u00e2n\u0103 la trei ani am crescut la Vl\u0103deni, satul unde ea avea o \u00eentreag\u0103 gospod\u0103rie cu g\u0103ini, porci \u0219i vite, gr\u0103din\u0103 de legume \u0219i o tarla cu cartofi \u0219i sfecl\u0103.
\nPe vremuri avusese mai mult p\u0103m\u00e2nt: un loc de p\u0103\u0219une pe dealurile dinspre Per\u0219ani, numite Lazuri, o parcel\u0103 de p\u0103dure \u0219i dou\u0103 de teren arabil, unul c\u0103tre Dumbr\u0103vi\u021ba, altul \u00een lunca R\u00e2ului Homorod. Loturile erau mici, iar ea \u0219i bunicul munciser\u0103 pe rupte s\u0103 le agoniseasc\u0103. El umplea carul cu boi cu var pe care, ca \u0219i al\u021bi vl\u0103d\u0103reni \u00eentreprinz\u0103tori, se ducea s\u0103-l v\u00e2nd\u0103 \u00een Regat, unde pleca cu s\u0103pt\u0103m\u00e2nile. \u00centre timp, bunica vedea de muncile c\u00e2mpului, de gospod\u0103rie \u0219i de cei patru copii. Era o femeie zdrav\u0103n\u0103, care m\u00e2nuia la fel de bine coasa, furca ori s\u0103p\u0103liga \u0219i putea s\u0103 umple singur\u0103 \u0219ura cu f\u00e2n, p\u0103tulul cu porumb sau pivni\u021ba cu cartofi. Bunicul aducea bani din nego\u021bul cu var, cartofi \u0219i porumb.
\n La \u021bar\u0103 via\u021ba nu era scump\u0103, oamenii tr\u0103iau din ce cre\u0219tea \u0219i cultiva fiecare, iar satul n-avea tenta\u021bii care s\u0103-i \u00eendemne s\u0103 fie cheltuitori. P\u0103rin\u021bii mamei puneau deoparte ban peste ban, ca s\u0103 cumpere p\u0103m\u00e2nt. A\u0219a f\u0103cuser\u0103 \u0219i p\u0103rin\u021bii lor \u00eenainte, a\u0219a era felul de a fi al oamenilor din \u021aara B\u00e2rsei, cump\u0103ta\u021bi \u0219i str\u00e2ng\u0103tori. Ardelenii nu \u00ee\u0219i p\u0103strau c\u00e2\u0219tigul la b\u0103nci, nu-l investeau \u00een aur, nici \u00een ac\u021biuni la fabricile din ora\u0219. Nu \u0219i-ar fi pus la b\u0103taie economiile pentru foloase nesigure, nici n-aveau \u00eencredere \u00een guvernan\u021bi sau politicieni. Un singur lucru li se p\u0103rea de neclintit pe lume, a\u0219a cum erau mun\u021bii \u00een umbra c\u0103rora tr\u0103iau.
\n\u201eP\u0103m\u00e2ntul nu \u021bi-l ia nimeni\u201c era o vorb\u0103 pe care transilv\u0103nenii \u0219i-o treceau unul altuia din tat\u0103 \u00een fiu, din mam\u0103 \u00een fiic\u0103. Genera\u021bii \u00eentregi cuvintele astea au fost pline de miez \u0219i adev\u0103rate \u2013 p\u00e2n\u0103 ce n-au mai fost.
\n Ajun\u0219i la putere printr-un capriciu al istoriei, comuni\u0219tii au hot\u0103r\u00e2t c\u0103 to\u021bi trebuie s\u0103 fie egali \u2013 \u00een s\u0103r\u0103cie \u0219i lipsuri. Confiscarea p\u0103m\u00e2ntului, numit\u0103 de ei colectivizare, a \u00eenceput \u00een 1949, \u00eenvelit\u0103 \u00eent\u00e2i \u00een promisiuni mincinoase. Nimeni nu voia s\u0103 fure avutul \u021b\u0103ranilor \u2013 Doamne fere\u0219te de a\u0219a ceva! \u2013 spuneau activi\u0219tii de partid la adun\u0103rile din fa\u021ba Prim\u0103riilor, lu\u00e2nd ca martor un Dumnezeu \u00een care n-aveau cum s\u0103 cread\u0103. Nu, s\u0103tenii ardeau de ner\u0103bdare s\u0103 scape de povara propriet\u0103\u021bilor, s\u0103-\u0219i vad\u0103 parcelele lucrate \u00een dev\u0103lm\u0103\u0219ie \u0219i fertilizate cu \u00eengr\u0103\u0219\u0103minte chimice care otr\u0103veau solul, \u00een locul gunoiului de grajd. \u0218i astfel marile CAP-uri pe care zburdau faimoasele utilaje agricole ie\u0219ite din uzina Tractorul au \u00eenceput s\u0103 \u00eenghit\u0103 loturile s\u0103tenilor.
\nNu pe toate deodat\u0103. \u021a\u0103ranii sunt \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2na\u021bi \u0219i \u00een\u021bepeni\u021bi \u00een ce-au apucat din mo\u0219i-str\u0103mo\u0219i. Pe unii nu i-au convins nici vorbele frumoase, nici amenin\u021b\u0103rile \u0219i impozitele menite s\u0103 \u00eei aduc\u0103 la sap\u0103 de lemn, nici b\u0103t\u0103ile sau \u00eenchisoarea, poate doar moartea… La fel ca al\u021bii din satul ei, bunica r\u0103m\u0103sese cu un petec de p\u0103m\u00e2nt \u00een spatele gr\u0103dinii. Partidul, milos din fire, l\u0103sase fiec\u0103rei familii c\u00e2te un lot-dou\u0103, c\u00e2t s\u0103 nu moar\u0103 de foame. \u00cens\u0103 f\u0103r\u0103 iarba cosit\u0103 \u00een lunci \u0219i izlazuri, de unde f\u00e2n pentru animale? Dec\u00e2t s\u0103 le vad\u0103 m\u00e2nc\u00e2nd scoar\u021b\u0103 de copac \u00een iernile grele, s\u0103tenii le-au donat, din nou de bun\u0103 voie, fermelor zootehnice. Crez\u00e2nd c\u0103 roata istoriei nu se va mai \u00eentoarce, unii, mai slabi de \u00eenger, s-au gr\u0103bit s\u0103 se lepede de tot ce aveau, pun\u00e2nd pe foc actele de proprietate, de team\u0103 s\u0103 nu fie lua\u021bi drept chiaburi \u0219i s\u0103 ajung\u0103 la Canal sau la t\u0103iat stuful \u00een Delt\u0103, taberele de vacan\u021b\u0103 unde erau trimi\u0219i du\u0219manii poporului \u0219i de unde pu\u021bini s-au \u00eentors ca s\u0103 povesteasc\u0103 prin ce au trecut.
\n Comunismul n-a fost \u00eens\u0103 prima nenorocire care i-a fost dat\u0103 bunicii, nici cea mai mare. Din 1939 a trebuit s\u0103 \u00ee\u0219i creasc\u0103 singur\u0103 copiii dup\u0103 ce omul ei a pierdut lupta cu un ulcer netratat la vreme, \u00een chiar anul c\u00e2nd pe b\u0103iatul lor cel mic l-a r\u0103pus una dintre epidemiile ce b\u00e2ntuiau la r\u0103stimpuri satele.
\n C\u00e2nd am venit eu pe lume, CAP-ul din Vl\u0103deni \u00eenghi\u021bise deja p\u0103m\u00e2ntul tuturor f\u0103r\u0103 s\u0103-l mestece, p\u0103m\u00e2ntul pe care n-ar fi trebuit s\u0103-l poat\u0103 lua nimeni, a\u0219a cum nimeni nu mut\u0103 din loc mun\u021bii. C\u00e2t despre vite, bunica v\u00e2nduse cei patru boi \u0219i carul ca s\u0103 \u00ee\u0219i poat\u0103 trimite fetele la liceu, la ora\u0219, iar pe bivoli\u021be le dusese la ferma de l\u00e2ng\u0103 sat, dec\u00e2t s\u0103 le vad\u0103 m\u00e2nc\u00e2nd iarna m\u0103r\u0103cinii usca\u021bi de pe c\u00e2mpul ce era acum al tuturor \u0219i al nim\u0103nui. \u00cen grajdul ai c\u0103rui pere\u021bi se abureau alt\u0103dat\u0103 de c\u0103ldura at\u00e2tor r\u0103sufl\u0103ri, r\u0103m\u0103sese doar o bivoli\u021b\u0103 ce d\u0103dea tot mai pu\u021bin lapte, a\u0219a cum porcul supravie\u021buitor se \u00eenv\u00e2rtea stingher \u00een \u00eengr\u0103ditura de sc\u00e2nduri. \u0218i cam at\u00e2t, dac\u0103 nu socotim g\u0103inile din cote\u021b, \u00een care d\u0103deau iama dihorii veni\u021bi din p\u0103duri, furi\u0219\u00e2ndu-se \u00een cur\u021bi la ad\u0103postul \u00eentunericului.
\n Gospod\u0103ria bunicii r\u0103m\u0103sese doar umbra a ce fusese odinioar\u0103. Cele dou\u0103 fete ale ei erau \u00een ora\u0219, m\u0103ritate \u0219i la casa lor. Am\u00e2ndou\u0103 \u00eei tot spuneau c-ar fi bine s\u0103 v\u00e2nd\u0103 ce mai avea \u0219i s\u0103 se mute la Bra\u0219ov, locuind cu una dintre ele, ori pe r\u00e2nd cu fiecare. Bunica \u00eens\u0103 nu se \u00eendura s\u0103 \u00ee\u0219i lase animalele pe m\u00e2na cine \u0219tie cui, iar Lunca cea \u00eenflorit\u0103 s\u0103 nu fie cea dint\u00e2i priveli\u0219te pe care s\u0103-i cad\u0103 ochii dimine\u021bile. Dar mai ales trebuia s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de Gheorghe, b\u0103iatul ei cel mare.
\n Gheorghe nu era cum trebuie. La patruzeci de ani devenise un uria\u0219 bl\u00e2nd cu mintea necoapt\u0103, iar bunica \u00eei ducea grija la fel ca atunci c\u00e2nd era copil. \u00cens\u0103 ea nu \u00eentinerea \u0219i \u00eei venea tot mai greu s\u0103 se descurce cu toate. \u00centr-una din ierni a c\u0103zut de pe scar\u0103 c\u00e2nd voia s\u0103 se urce \u00een pod, dup\u0103 un sac de m\u0103lai. Fetele ei au dus-o la spital \u0219i, p\u00e2n\u0103 s-a \u00eenzdr\u0103venit, Gheorghe a r\u0103mas la ni\u0219te neamuri din sat… Dup\u0103 \u00eent\u00e2mplarea aceea, bunica a \u00eenceput s\u0103 vin\u0103 mai des la ora\u0219, pentru c\u00e2te o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103-dou\u0103, p\u00e2n\u0103 ce o potopea iar\u0103\u0219i dorul de cas\u0103 \u0219i nelini\u0219tea pentru Gheorghe, de\u0219i tata le pl\u0103tea celor care vedeau de el, iar banii erau rari \u0219i pre\u021bui\u021bi la Vl\u0103deni, unde orice se d\u0103dea la schimb: carne pentru ou\u0103, ou\u0103 pentru lapte, zece g\u0103ini sau \u0219ase g\u00e2\u0219te pentru un purcel nou-n\u0103scut. Bancnote aveau doar cei care \u00ee\u0219i luaser\u0103 serviciu \u00een urbe \u0219i f\u0103ceau naveta la vreo fabric\u0103 \u2013 iar ace\u0219tia se num\u0103rau pe degete.
\n La Bra\u0219ov, bunica st\u0103tea \u00eentotdeauna la mama, fiindc\u0103 locuiam la cas\u0103. Mai bine o curte cu mul\u021bi vecini dec\u00e2t un apartament de bloc \u2212 ori a\u0219a umbla vorba \u00een ora\u0219ul vechi. M\u0103tu\u0219a mea, tanti Suzi, venea des s\u0103 o vad\u0103, iar c\u00e2teodat\u0103 \u00eei despletea cozile \u0219i \u00eei piept\u0103na p\u0103rul. Tata \u00eemi citise din pove\u0219tile fra\u021bilor Grimm despre prin\u021besa Rapunzel, \u00eenchis\u0103 \u00eentr-un turn de o vr\u0103jitoare rea. Bunica avea p\u0103rul alb \u0219i nu ca spicul de gr\u00e2u, nici at\u00e2t de lung \u00eenc\u00e2t un prin\u021b s\u0103 se poat\u0103 c\u0103\u021b\u0103ra pe el, m\u0103car p\u00e2n\u0103 la etajul unu. Eu \u00eens\u0103, care eram tuns\u0103 b\u0103ie\u021be\u0219te – ca mama s\u0103 m\u0103 spele mai u\u0219or c\u00e2nd \u00eemi b\u0103gam capul prin p\u00e2nzele de p\u0103ianjen din pod sau m\u0103 umpleam de scaie\u021bi \u2212 am fost foarte impresionat\u0103 de cosi\u021bele bunicii.
\n Primii trei ani din via\u021b\u0103 i-am petrecut \u00een lumea satului \u2013 am zis asta, nu? Acum, c\u00e2nd bunica venise \u00een lumea mea, era r\u00e2ndul meu s\u0103 \u00eei fac cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu ora\u0219ul, care eram convins\u0103 c\u0103 \u00eemi apar\u021bine, laolalt\u0103 cu alte o mie de lucruri menite s\u0103 o impresioneze.
\n Unii oameni se simt \u00een largul lor oriunde. Al\u021bii se potrivesc \u00eentr-un anume loc, unde i-a a\u0219ezat via\u021ba dintru \u00eenceput, iar c\u00e2nd \u00eei sco\u021bi de acolo devin st\u00e2ngaci, st\u00e2njeni\u021bi, parc\u0103 tot timpul gata s\u0103 \u00ee\u0219i cear\u0103 iertare fiindc\u0103 au adus noroi pe o pardoseal\u0103 abia sp\u0103lat\u0103. A\u0219a era bunica. Dac\u0103 la \u021bar\u0103 fusese ca pe\u0219tele \u00een ap\u0103, la ora\u0219 nu \u00ee\u0219i g\u0103sea rostul. Aici nu trebuia s\u0103 coboare de cu zori la f\u00e2nt\u00e2n\u0103, apa curgea la robinet, chiar dac\u0103 uneori tulbure sau cu rugin\u0103. Salata verde \u0219i ceapa nu cre\u0219teau \u00een spatele casei, ci st\u0103teau \u00een l\u0103di\u021be pe un raft, ro\u0219iile de la Aprozar erau mai mari dec\u00e2t cele din gr\u0103din\u0103 de\u0219i mai pu\u021bin gustoase, iar castrave\u021bii veneau din serele Codlea, unde nu \u00eei b\u0103tea bruma. Ou\u0103le pe care acas\u0103 le aduna unul c\u00e2te unul de prin cuibare, aici le aducea tata, de la Alimentara, c\u00e2te treizeci pe un carton. \u0218i ce fel de g\u0103ini f\u0103cuser\u0103 ou\u0103le acelea, cu g\u0103lbenu\u0219ul at\u00e2t de palid? Bunica le privea cu suspiciune, iar pentru un lucru ar fi pus m\u00e2na \u00een foc: din ele n-ar fi ie\u0219it niciodat\u0103 pui… La Bra\u0219ov nimeni nu sp\u0103rgea lemne ca s\u0103 aprind\u0103 focul \u00een cuptor. P\u00e2inea venea cu camioanele, \u00een l\u0103zi de plastic, de la fabrica unde vetre uria\u0219e coceau sute de p\u00e2ini odat\u0103. Lumea ora\u0219ului era r\u00e2nduit\u0103 altfel \u0219i adesea de ne\u00een\u021beles pentru bunica. Cu unele lucruri se putea obi\u0219nui; cu altele, nu.
\n Se sim\u021bea inutil\u0103. La Vl\u0103deni era \u00een picioare la primul c\u00e2ntat al coco\u0219ilor, se scula cu o mie de treburi de f\u0103cut pentru ziua aceea \u0219i se culca dup\u0103 ora g\u0103inilor, f\u0103r\u0103 s\u0103 le fi dus pe toate la bun sf\u00e2r\u0219it. La Bra\u0219ov n-avea dec\u00e2t o misiune, pe care \u0219i-o luase singur\u0103: s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de mine. \u0218i, cum a descoperit repede, noua sarcin\u0103 era c\u00e2t cele din sat la un loc \u2013 \u0219i \u00eenc\u0103 ceva \u00een plus. \u201eB\u0103iata asta e ca argintul viu\u201d, se pl\u00e2ngea bunica de c\u00e2te ori mama pleca de acas\u0103 l\u0103s\u00e2ndu-m\u0103 \u00een grija ei, ori mai degrab\u0103 pe ea \u00een seama mea.
\n Cel mai mult \u00eemi pl\u0103cea s\u0103 o uluiesc. Eram pe teritoriul meu, al ora\u0219ului, tr\u0103ind \u00eentr-o minunat\u0103 lume nou\u0103 pe care i-o prezentam bunicii cu m\u00e2ndrie de proprietar. \u0218i aveam ce s\u0103-i ar\u0103t! \u00cent\u00e2i, telefonul cu fir \u0219i cifre pe un cadran, dar altfel dec\u00e2t la ceas. Roteam discul cu degetul de cinci ori, form\u00e2nd num\u0103rul m\u0103tu\u0219ii, apoi lipeam receptorul de urechea bunicii. C\u00e2nd a auzit prima oar\u0103 vocea fetei ei ce locuia tocmai la cap\u0103tul ora\u0219ului, r\u0103sun\u00e2nd ca \u0219i cum ar fi fost l\u00e2ng\u0103 ea, s-a speriat \u0219i era s\u0103 scape aparatul din m\u00e2n\u0103. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 s-a obi\u0219nuit cu el, ca \u0219i cu radioul, cutia cu voci, \u00eencep\u00e2nd s\u0103 asculte \u00een fiecare zi \u0219tirile sau teatrul radiofonic. La televizor \u00eens\u0103, n-am reu\u0219it s\u0103 o \u00eenduplec s\u0103 se uite \u2013 una era s\u0103 aud\u0103 glasuri venite de nic\u0103ieri, alta s\u0103 vad\u0103 o lume \u00eentreag\u0103 mic\u0219orat\u0103, care \u00eenc\u0103pea \u00eentr-o cutie din lemn \u0219i plastic!
\n Fiecare crede c\u0103 a descoperit America tuturor posibilit\u0103\u021bilor; genera\u021bia sa a inventat tot ce merita inventat, lumea lui e superioar\u0103 celei \u00een care s-au n\u0103scut p\u0103rin\u021bii \u0219i, mai ales, bunicii lui. Mai avansat\u0103, poate. Mai bun\u0103, am ni\u0219te \u00eendoieli. De fapt, oric\u00e2t de mult ar evolua tehnologia, oamenii iubesc sau ur\u0103sc la fel ca acum o sut\u0103 sau o mie de ani. Iar bunica m\u0103 iubea nespus \u0219i adesea se pref\u0103cea mai uimit\u0103 sau mai ignorant\u0103 dec\u00e2t era \u00een realitate fa\u021b\u0103 de minunile pe care i le v\u00e2ram mereu sub ochi, doar ca s\u0103-mi fac\u0103 pl\u0103cere.
\n Aveam \u0219i alte bucurii, nu la fel de nevinovate. Bunica suferea de ap\u0103 la genunchi, auzisem de la p\u0103rin\u021bi. Adic\u0103 cum? Apa b\u0103ut\u0103 nu \u0219tia unde trebuie s\u0103 se duc\u0103 \u0219i, \u00een loc s\u0103 ajung\u0103 \u00een stomac, lu\u00e2ndu-se dup\u0103 m\u00e2ncare, cobora mai departe, ca s\u0103 se opreasc\u0103 tocmai la genunchi? C\u00e2nd n-o sup\u0103rau prea tare picioarele, bunica m\u0103 lua la o plimbare \u00een Parc sau p\u00e2n\u0103 \u00een Pia\u021ba Sfatului, unde iarna se \u021binea Or\u0103\u0219elul Copiilor. La \u00eentoarcere mergeam pe strada Lung\u0103, eu cu pa\u0219ii mei m\u0103run\u021bi, ea cu ai ei, \u00eence\u021bi \u0219i poticni\u021bi.
\nDup\u0103 ce l\u0103sam \u00een urm\u0103 sta\u021bia de troleibuze \u0219i mai aveam pu\u021bin p\u00e2n\u0103 la acas\u0103, \u00eemi tr\u0103geam u\u0219urel m\u00e2na dintr-a bunicii, m\u0103 strecuram printr-o familie ce tocmai ajunsese \u00een dreptul nostru \u0219i m\u0103 ascundeam \u00eentr-o curte. \u00cen c\u00e2teva clipe bunica b\u0103ga de seama schimbarea: nu mai eram l\u00e2ng\u0103 ea. Se oprea, se uita \u00een jur, nelini\u0219tit\u0103, dar nu m\u0103 vedea nic\u0103ieri, de parc\u0103 m\u0103 topisem \u00een v\u0103zduh. M\u0103 striga, uit\u00e2ndu-se cu spaim\u0103 c\u00e2nd la albia plin\u0103 de ma\u0219ini dintre trotuare, c\u00e2nd la cei care treceau pe l\u00e2ng\u0103 ea \u2013 o bunic\u0103 disperat\u0103 ce \u00ee\u0219i pierduse nepoata ziua \u00een amiaza mare \u2013, unii privind-o cu mil\u0103, al\u021bii cu indiferen\u021b\u0103.
\n Pe c\u00e2\u021biva \u00eei oprea, \u00eentreb\u00e2ndu-i \u201en-a\u021bi v\u0103zut o b\u0103iat\u0103, a\u0219a \u0219i a\u0219a?\u201d, ei ridicau din umeri, iar unii o sf\u0103tuiau s\u0103 se pl\u00e2ng\u0103 mili\u021bianului ce dirija circula\u021bia \u00een intersec\u021bia cu Strada de Mijloc.
\n Bunica \u00eens\u0103 n-avea \u00eencredere \u00een slujba\u0219ii autorit\u0103\u021bilor, iar singura uniform\u0103 pe care o respecta era cea militar\u0103 \u2013 poate fiindc\u0103 bunicul se \u00eentorsese din Marele R\u0103zboi cu grad de c\u0103pitan, decorat cu Ordinul Mihai Viteazul \u0219i, mai ales, \u00een via\u021b\u0103.
\n P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 se resemna s\u0103 vin\u0103 acas\u0103 f\u0103r\u0103 mine. Intra \u00een curte, urca scara cu pa\u0219i grei, mergea de-a lungul balconului sprijinindu-se de balustrad\u0103. \u00cen fa\u021ba u\u0219ii se oprea s\u0103 \u00ee\u0219i trag\u0103 sufletul, s\u0103-\u0219i adune curajul, apoi ap\u0103sa butonul soneriei. Mama ie\u0219ea \u00eendat\u0103 \u0219i \u00eengrijorarea de pe chipul b\u0103tr\u00e2nei trecea pe al fetei sale, ca o pat\u0103 de cerneal\u0103 \u00eentinz\u00e2ndu-se peste apele sufletului.
\n\u2013 Am pierdut b\u0103iata! g\u00e2f\u00e2ia bunica, descriind catastrofa \u00een cuvinte gr\u0103itoare.
\n Acela era momentul \u00een care m\u0103 iveam din spatele ei, unde st\u0103tusem ascuns\u0103, fiindc\u0103 odat\u0103 intrat\u0103 \u00een curte nu se mai uita \u00een urm\u0103. S\u0103ream \u00eentr-un picior \u0219i b\u0103team din palme, \u00eenc\u00e2ntat\u0103. O p\u0103c\u0103lisem at\u00e2t de lesne!
\n Era at\u00e2t de u\u0219urat\u0103 \u00eenc\u00e2t m\u0103 ierta pe loc, ap\u0103r\u00e2ndu-m\u0103 de repro\u0219urile \u00eendrept\u0103\u021bite ale mamei. Iar eu m\u0103 sim\u021beam ca Harry Houdini, marele iluzionist, dup\u0103 ce \u00eei izbutise un num\u0103r spectaculos de dispari\u021bie. De-a lungul anilor am repetat scamatoria de c\u00e2teva ori \u0219i de fiecare dat\u0103 am reu\u0219it s\u0103 \u00eei trag o sperietur\u0103 zdrav\u0103n\u0103. Era naiv\u0103, n-avea \u021binere de minte? Nu m-am \u00eentrebat niciodat\u0103 de\u0219i, poate, ar fi trebuit. Acum, c\u00e2nd e doar un portret at\u00e2rnat \u00een galeria amintirilor, cred cu totul altceva: m\u0103 iubea at\u00e2t de mult \u00eenc\u00e2t era gata s\u0103 \u00eemi dea replica potrivit\u0103, oric\u00e2t de ingrat ar fi fost rolul pe care o puneam s\u0103 \u00eel joace…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Corneliu VASILE Constantin \u021aoiu Evocare – Slobozia 2023 Scriitorul Constantin \u021aoiu (Urziceni, 19 iulie 1923 – Bucure\u0219ti, 4 octombrie 2012),<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":21838,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,329],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21889"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21889"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21889\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21890,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21889\/revisions\/21890"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/21838"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21889"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21889"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21889"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}