{"id":21856,"date":"2023-09-27T15:38:30","date_gmt":"2023-09-27T12:38:30","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21856"},"modified":"2023-09-27T15:38:30","modified_gmt":"2023-09-27T12:38:30","slug":"spatii-culturale-nr-10-3","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21856","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 10 (3)"},"content":{"rendered":"

VALERIU SOFRONIE<\/strong>
\n\"\"

\u201eUn act de iubire\u201d!?
\nMe\u015fterul lui Blaga \u015fi
\nsuprema\u0163ia criticii<\/strong><\/p>\n

Poemul dostoievskian al Marelui Inchizitor, \u00een
\nschimbul c\u0103ruia mul\u0163i creatori de sisteme filosofice
\n\u015fi-ar ceda f\u0103r\u0103 prea multe regrete opera, ne
\nreaminte\u015fte de M\u00e2ntuitor, cobor\u00e2t \u00eenc\u0103 o dat\u0103
\n\u00eenaintea Ultimei veniri. Precedat\u0103 de acelea\u015fi
\nmiracole, istoria patimilor, chiar dac\u0103 de alt\u0103
\nsemnifica\u0163ie, se repet\u0103 \u015fi aici. Orbii \u00ee\u015fi recap\u0103t\u0103
\nvederea \u015fi v\u0103d, \u015fchiopii se ridic\u0103 \u015fi merg, surzii \u00ee\u015fi
\ncump\u0103r\u0103 un loc \u00een fa\u0163\u0103 la teatru, mor\u0163ii se trezesc mai
\nvii ca niciodat\u0103…
\nDoar \u00een aparen\u0163\u0103 confiscat\u0103 de discursul teologic,
\nprezen\u0163a acestui subiect tabu \u00een economia unui
\nroman ai c\u0103rui \u201efra\u0163i\u201d nu sunt tocmai \u00een ale
\nm\u0103n\u0103stirii, produce la prima vedere scandal.
\nManiera de scoatere a epifanicului \u00een afara
\n\u00eemprejmuirilor terenului irigat de sacralitate \u015fi
\nmutarea acestuia \u00een p\u0103m\u00e2ntul m\u00e2los al artei i-au adus
\nuneori lui Dostoievski acuza de ateism. Alteori, chiar
\nadmira\u0163ie, din partea celor s\u0103tui de prea multul
\ntradi\u0163ionalism.
\nDar indiferent cu ce s-a ie\u015fit \u00een \u00eent\u00e2mpinarea lui,
\ncititorii \u201esubteranei\u201d n-au \u00eencetat nici p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi s\u0103
\nreg\u0103seasc\u0103 \u00een scriitura autorului, aici de fa\u0163\u0103,
\nprezen\u0163a constant\u0103 a unor paradoxuri existen\u0163iale.
\nParadoxuri care nu mai pu\u0163in r\u0103stignesc intelectul pe
\ncrucea \u00eentreb\u0103rilor din s\u0103pt\u0103m\u00e2na f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit a
\np a t i m i l o r . A g e n t u l a r t e i \u00ee \u015f i v a a s u m a
\nkaramazovianul \u201etotul este permis\u201d cu o maximal\u0103
\nlibertate dogmatic\u0103 \u015fi va rosti \u00eempreun\u0103 cu Balzac
\ncrezul artistic: \u201earta se inspir\u0103 din orice\u201d. Acolo unde
\ncei mai mul\u0163i v\u0103d scopuri ultime, artistul vede
\nmijloace. Libertatea sa nu pl\u0103te\u015fte impozit nici unei
\ntranscenden\u0163e.
\nCu adev\u0103rat, Dostoievski scandalizeaz\u0103. Dar dac\u0103
\nexist\u0103 s\u0103ruturi care tr\u0103deaz\u0103, de ce n-ar exista \u015fi
\nt\u00e2lhari care s\u0103rut\u0103 \u00een ascuns? Exist\u0103 \u015fcoli care ne
\n\u00eenva\u0163\u0103 tehnici asociate diferitelor scopuri, promi\u0163\u00e2nd
\ngaran\u0163ia succesului. Orice s-ar spune, este \u015fi critica
\nliterar\u0103 o asemenea tehnic\u0103. C\u00e2t\u0103 vreme, \u00eens\u0103, din
\nzidurile ei nu se aude nicio An\u0103 strig\u00e2nd,
\n\u00eentreprinderea critic\u0103 (\u00eentreprindere SRL, de cele mai
\nmulte ori) nu r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t zidire-artefact \u00eentre
\npere\u0163ii c\u0103reia nu se oficiaz\u0103 nicio liturghie. \u015ei nu a
\ndevenit dureros s\u0103 vedem cum umbra bisericii
\nMe\u015fterului de la noi, c\u0103zut\u0103 ca at\u00e2tea altele pe c\u0103ile
\nb\u0103t\u0103torite ale Criticii a ajuns victima prestidigita\u0163iilor
\ninginere\u015fti ale celor care nu au luat \u00een serios
\n\u00eendemnul mult experimentatului coleg de breasl\u0103 \u2013
\n\u201eCritica lui Blaga este un act de iubire\u201d (T. Vianu)?
\nPentru c\u0103 de Lucian Blaga ne \u00eendemn\u0103m a vorbi \u015fi
\nnu ascundem teama trezit\u0103 de g\u00e2ndul c\u0103, tot
\ns\u0103rut\u00e2nd, s\u0103 nu-i fim \u015fi noi lui Iuda urma\u015fi.
\n\u00cen timp ce Dostoievski a ales s\u0103-\u015fi coboare
\nHristosul \u00een vremurile tulburi ale Inchizi\u0163iei,
\nconfratele s\u0103u de dincoace de Nistru s-a \u00eentrebat \u015fi el
\ncum ar fi fost dac\u0103 Cel A\u015fteptat ar fi uitat de vi\u0163a
\nnobil\u0103 a lui David \u015fi s-ar fi n\u0103scut \u00een Betleemul
\nplaiurilor mioritice, urma\u015f de ciobani \u015fi \u0163\u0103rani?
\nDrama Me\u015fterului Manole devine astfel toposul
\ncultural al acestei \u00eentrup\u0103ri, iar refuzul nostru
\nobstinat de a privi \u015fi \u00een acest fel, dovada final\u0103 a
\nfaptului c\u0103 ne ucidem \u00een continuare dumnezeii
\npoeziei f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftim ce ucidem? De data aceasta,
\nurc\u0103torul \u201eneb\u0103nuitelor trepte\u201d este cel care,
\nprivindu-ne cu \u00eeng\u0103duin\u0163\u0103, pare a spune \u201cIart\u0103-i,
\nDoamne, c\u0103 nu \u015ftiu ce fac! \u201c
\nS\u0103 ne \u00een\u0163elegem! S\u0103 nu se cread\u0103 c\u0103 inten\u0163ion\u0103m
\ns\u0103-l transform\u0103m pe poet \u00eentr-un apologet cre\u015ftin.
\nSf\u00e2nt, nici vorb\u0103. C\u0103 nu este a\u015fa, nu trebuie s\u0103 o
\nspunem noi – i-a spus-o St\u0103niloae \u00eensu\u015fi, destul de
\nap\u0103sat \u015fi, prin urmare, nedrept. \u201dDl. Blaga procedeaz\u0103
\ncu religia, ca unul care sugrum\u0103 pe cineva spun\u00e2ndu-i
\ncuvinte de m\u00e2ng\u00e2iere. E o mare durere pentru noi c\u0103 dl.
\nLucian Blaga a z\u0103d\u0103rnicit posibilitatea ca cre\u015ftinismul \u015fi
\n\u00een special ortodoxia rom\u00e2neasc\u0103 s\u0103 poat\u0103 arata \u00een domnia
\nsa un exponent al lor, un lumin\u0103tor al unor taine
\nfermec\u0103toare ale lor. Pierderea este sim\u0163itoare \u015fi pentru
\nneam \u015fi pentru ortodoxie, dar mai mare este pentru dl.
\nLucian Blaga, a c\u0103rui filosofie ar fi putut fi transmis\u0103 din
\nveac \u00een veac \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ele. \u00cen ipoteza \u00een care s-a
\ndezv\u0103luit acum, nici neamul, nici ortodoxia nu-l mai pot
\nurma, c\u0103ci nu se mai recunosc \u00een ea\u201d(\u201cPozi\u0163ia domnului
\nLucian Blaga fa\u0163\u0103 de cre\u015ftinism \u015fi ortodoxie\u201d).
\n\u00cen acela\u015fi timp, nici nu vrem s\u0103-i fie \u00eentru totul
\nanatema. Exist\u0103, vorba Gru\u015fenk\u0103i, cel pu\u0163in un \u201cfir
\nde ceap\u0103\u201d de care g\u00e2nditorul s\u0103 se poat\u0103 trage. \u00cen
\ncontrast cu Dante, care \u00ee\u015fi arunca filosofii \u00een infern,
\n\u00eenclin\u0103m s\u0103 g\u00e2ndim c\u0103 \u00een infinitatea cerului exist\u0103 \u015fi
\nun loc pentru to\u0163i cei a c\u0103ror voce a g\u00e2ndului a fost
\nacoperit\u0103 de vocea inimii. Demonismul care a z\u0103cut
\n\u015fi \u00een Blaga, \u00een ambivalen\u0163a specific\u0103 lui, l-a aruncat
\nat\u00e2t de des la picioarele lui Iisus, \u015fi nu numai \u00een
\nbra\u0163ele m\u00e2ndriei \u201ccunoa\u015fterii luciferice\u201d!
\nDac\u0103 n-ar fi dec\u00e2t versiunea \u201cme\u015fterului\u201d s\u0103u, \u015fi
\ntot ar fi de ajuns. Ea este primul \u015fi \u00een modul cel mai
\nvizibil, \u201efirul s\u0103u de ceap\u0103\u201d.
\nDup\u0103 ce g\u00e2nditorul anonim a urcat dealul
\nspiritului, l\u0103s\u00e2nd posterit\u0103\u0163ii una dintre cele mai vii
\ndovezi ale ad\u00e2ncimilor sufletului rom\u00e2nesc, n-au
\n\u00eent\u00e2rziat s\u0103 apar\u0103 \u015fi epigonii. Avea dreptate Octav
\n\u015eulu\u0163iu, singurul critic sincer al operei poeticodramaturgice
\nblagiene, s\u0103 ironizeze toate tentativele
\nde p\u00e2n\u0103 la 1927 de transformare a terenului legendei
\npopulare \u00eentr-un pretext pentru statuarea unor
\norgolii personale. De la \u201cregina mam\u0103\u201d la Iorga,
\nEftimiu, Goga, Horia Lovinescu, \u015fi mai t\u00e2rziu Ion
\nLuca, poate cu o mic\u0103 excep\u0163ie Adrian Maniu, el
\n\u00eensu\u015fi apropiat spiritual de Blaga prin co-apartenen\u0163a
\nla gruparea g\u00e2ndirist\u0103, toate \u00eencerc\u0103rile de tematizare
\ndramatic\u0103 a motivului me\u015fterului cople\u015fit de m\u0103re\u0163ia
\npropriei crea\u0163ii, p\u0103lesc \u00een fa\u0163a a chiar originalului
\npopular. Ce s\u0103 mai spunem de raportarea lor la
\nderivatul blagian?
\nCarmen Silva (\u201cDurch die Jahrhunderte\u201d) a v\u0103zut
\nsufletul rom\u00e2nesc \u015fcol\u0103re\u015fte \u015fi numai din pozi\u0163ia
\nunui turist, Iorga l-a decupat ca un m\u0103celar pentru
\na intra \u00een m\u0103surile procustiene ale istoriei; Goga
\n(\u201cMe\u015fterul Manole\u201d) \u015fi Lovinescu (\u201cMoartea unui
\nartist\u201d) au exacerbat drama artistului ne\u00een\u0163eles,
\nmut\u00e2nd discursul cu totul \u00een cadrele \u00eenguste ale
\nmodernit\u0103\u0163ii culte; Victor Eftimiu (\u201cMe\u015fterul
\nManole\u201d), dintr-un fals \u00een\u0163eles al universaliz\u0103rii prin
\nefrac\u0163ie, l-a cobor\u00e2t pe Manole direct din urma\u015fii lui
\nHiram, pe o linie de descenden\u0163\u0103 ini\u0163iatic-masonic\u0103.
\nLa I. Luca (\u201cIcarii de pe Arge\u015f\u201d) avem o simpl\u0103
\npoveste de nuan\u0163\u0103 poli\u0163ist\u0103 cu zidari, boieri,
\nc\u0103lug\u0103ri fal\u015fi \u015fi tr\u0103d\u0103tori \u00een iubire. Singur Adrian
\nManiu (\u201cMe\u015fterul\u201d) deschide o \u201czari\u015fte mitic\u0103\u201d,
\ncum ar spune Blaga, dar f\u0103r\u0103 a poseda bog\u0103\u0163ia \u015fi
\nputerea unui suflet pe m\u0103sur\u0103, capabil s\u0103 t\u00e2lcuiasc\u0103
\n\u00een datele sale individuale o realitate suprapersonal\u0103,
\ntransindividual\u0103.
\n\u00cendr\u0103znesc, privind spre cele spuse anterior, s\u0103
\nformulez ipoteza c\u0103, dezam\u0103git de tr\u0103d\u0103rile repetate
\nla care a fost supus \u015fi \u00eendrumat spre demonetizare
\nacest filon de aur al culturii rom\u00e2ne, Blaga ar fi scris
\naceast\u0103 pies\u0103 \u015fi din n\u0103zuin\u0163a unei \u201eexemplific\u0103ri\u201d a
\nceea ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 te apropii de tema \u00een cauz\u0103 din
\nperspectiva unei matrice stilistice rom\u00e2ne\u015fti, ea \u00eens\u0103\u015fi
\n\u00eencrustat\u0103 \u00een to\u0163i porii legendei populare, dar \u015fi ai
\nunor problematiz\u0103ri ce-i deschid operei semnifica\u0163ia
\nuniversalit\u0103\u0163ii autentice. Iar apropierea s\u0103 se produc\u0103
\nnu \u00een siguran\u0163a \u015fi \u00eemp\u0103carea celui care \u00eenainteaz\u0103 pe
\nteren st\u00e2ncos, ferit de primejdii, ci mereu cu \u201efric\u0103 \u015fi
\ncutremur\u201d; care calc\u0103 nu pe pietre, fie ele at\u00e2tea
\n\u201ccumin\u0163enii ale p\u0103m\u00e2ntului\u201d, ci pe buc\u0103\u0163i de suflet.
\nAsemeni Marelui Orb, pip\u0103ind \u201cz\u0103pada f\u0103pturii\u201d ca
\npe butona\u015fii din frunte ai mielului.
\nObi\u015fnuit\u0103 ani la r\u00e2nd cu asemenea exerci\u0163ii
\nepigonice, critica a asimilat \u00een mod reduc\u0163ionist
\nmesajul dramei blagiene cu cel al suratelor ei, foarte
\nu\u015for identificabil de altfel. Ea a f\u0103cut economie nu
\ndoar de g\u00e2ndire, ci mai cu seam\u0103 de sim\u0163ire.
\n\u00cendemnul paulic la \u00ab dragoste \u00bb \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte \u00een
\nhermeneutica operei blagiene o pozi\u0163ie de principiu.
\nAm spus \u015fi o repet: drama, dup\u0103 ce ne-am reperat
\nintelectual \u00een mesajul ei, trebuie receptat\u0103 apoi cu
\ninima, solicit\u00e2ndu-ne nou\u0103 \u00een\u015fine varii procese
\nempatice. Vom vedea cum poetul \u00eensu\u015fi va pune
\nmulte piedici tenta\u0163iilor noastre cognitive pentru ca,
\ndezam\u0103gi\u0163i de surparea repetat\u0103 a construc\u0163iilor
\nnoastre comprehensive, s\u0103 p\u0103r\u0103sim planul maniheist
\n– reflexivizant al intelectului \u015fi s\u0103 p\u0103\u015fim \u00een dialectica
\nvie a sentimentului. O succint\u0103 trecere \u00een revist\u0103 a
\naparatului critic construit \u00een marginile operei va
\ndesp\u0103r\u0163i \u015fi mai mult apele, facilit\u00e2ndu-ne delimitarea
\npozi\u0163iei ce o propunem.
\nPentru Bogdan Duic\u0103, cel mai consecvent \u015fi
\ninoportun critic al operei blagiene, drama \u201cMe\u015fterul
\nManole\u201d nu reprezint\u0103 dec\u00e2t un \u201cme\u015fte\u015fug lipsit de
\nsim\u0163ire cuget\u0103toare\u201d, de unitate l\u0103untric\u0103, oferindu-i
\nautorului posibilitatea de a \u201cfantaza u\u015for\u201d printre
\npersonaje av\u00e2nd serioase probleme psihice. Potrivit
\nautorului, except\u00e2nd episodul zidirii Mirei, drama
\nnu poate \u201ctrezi un interes matur\u201d. Nu lipsit\u0103 de
\nintui\u0163ii ad\u00e2nci, pozi\u0163ia lui Sextil Pu\u015fcariu ne face
\ntotu\u015fi sceptici \u00een privin\u0163a unui serios interes acordat
\npiesei, din moment ce criticul invoc\u0103 prezen\u0163a a
\n\u201cdoisprezece me\u015fteri\u201d \u00een locul a doar zece, at\u00e2t c\u00e2t
\npot fi num\u0103ra\u0163i numai la o simpl\u0103 parcurgere a listei
\npersonajelor. Eroarea aceasta se va dovedi \u00eens\u0103
\nbinecuv\u00e2ntat\u0103, urm\u00e2nd s\u0103 revenim asupra ei. Ni se
\np a r e t o t u \u015f i r e g r e t a b i l \u0103 a t i t u d i n e a v \u0103 d i t
\nsimplificatoare \u015fi de ne\u00eencredere fa\u0163\u0103 de acest al
\ndoilea poet al rom\u00e2nilor, venit\u0103 din partea unei
\npersonalit\u0103\u0163i de numele c\u0103reia se leag\u0103 destinul
\nistoriei literaturii rom\u00e2ne. C\u0103linescu, pentru c\u0103 de el
\ne vorba, datorit\u0103 autorit\u0103\u0163ii care i se recuno\u015ftea, se
\nface cel mai mult vinovat de soarta \u00een\u0163elegerii
\ndramei: \u201cMe\u015fterul Manole\u201d este un r\u0103spuns la
\n\u201cproblema estetic\u0103\u201d – orice oper\u0103 \u00eencepe \u00eentr-o
\ndimensiune tehnic\u0103, dar, pentru a se des\u0103v\u00e2r\u015fi,
\ntrebuie suflat asupr\u0103-i duhul harului, de factur\u0103
\nira\u0163ional\u0103. Team\u0103 ne este de faptul c\u0103 tocmai aceast\u0103
\naur\u0103 haric\u0103, privit\u0103 exclusiv prin ochelarii de cal ai
\nesteticului, este trunchiat \u00een\u0163eleas\u0103. Poate c\u0103 lipsa
\nunor aprehensiuni \u015fi nelini\u015fti cu adev\u0103rat metafizice
\neste aceea care trebuie responsabilizat\u0103 de
\n\u00eengustimea cercet\u0103rii sale. Critica ce i-a urmat lui
\nC\u0103linescu, cu mici varia\u0163ii, va repeta la indigo fiat-ul
\nmaestrului.
\nDup\u0103 at\u00e2ta negur\u0103 criticist\u0103, apari\u0163ia la ramp\u0103 a lui
\nOctav \u015eulu\u0163iu ni se pare a fi un r\u0103s\u0103rit de soare,
\ninsesizabil totu\u015fi pentru orbi. Punctul s\u0103u de vedere,
\nconform c\u0103ruia drama ce-o discut\u0103m este \u201cperfect
\ncre\u015ftin\u0103\u201d ar fi avut mult mai mul\u0163i sor\u0163i de izb\u00e2nd\u0103,
\nzdruncin\u00e2nd verdictul c\u0103linescian, dac\u0103 autorul, cu
\ncerte sensibilit\u0103\u0163i simili-blagiene, ar fi precizat cine
\npe cine sacrific\u0103 \u00een economia operei. Cu aceast\u0103
\nregretabil\u0103 inadverten\u0163\u0103, se poate spune c\u0103 bazele
\nunei \u00een\u0163elegeri corecte a teatrului blagian au fost
\npuse, urm\u00e2nd a se produce accentu\u0103ri \u015fi dezvolt\u0103ri
\nviitoare. \u00cen rest, exclama\u0163ia \u201ccrea\u0163ia lui Blaga \u00ee\u015fi
\ndep\u0103\u015fe\u015fte epoca\u201d pare a se sus\u0163ine f\u0103r\u0103 echivoc.
\nIgnor\u00e2nd posibilitatea unui paralelism neeuclidian
\nprezent \u00een dram\u0103 \u015fi izol\u00e2nd omogenitatea panlogist\u0103
\n(\u201cnatura vizibil\u0103 \u015fi materia toat\u0103 sunt investite cu
\nlogos\u201d), aceasta din urm\u0103 recuzat\u0103 ea \u00eens\u0103\u015fi de c\u0103tre
\nBlaga, cel pu\u0163in cu privire la produc\u0163ia goethean\u0103, cu
\ncare \u00ee\u015fi recunoa\u015fte at\u00e2tea afinit\u0103\u0163i nedeclarate,
\nAlexandru Paleologu (\u201cSpiritul \u015fi litera. \u00cencerc\u0103ri de
\npseudocritic\u0103\u201d) va refuza dramei blagiene orice
\nexcursie \u00een spa\u0163iul valoriz\u0103rii cre\u015ftine a universului
\nde discurs; mai mult, va condamna orice ini\u0163iativ\u0103
\npornit\u0103 \u00een aceast\u0103 direc\u0163ie. Astfel, lui Octav \u015eulu\u0163iu
\n\u00eei va respinge teza caracterului cre\u015ftin al \u201cMe\u015fterului
\nManole\u201d argument\u00e2nd imposibilitatea principal\u0103 a
\nunei tragedii de factur\u0103 religioas\u0103, iar pozi\u0163iei lui
\nCrohm\u0103lniceanu, conform c\u0103reia Blaga a inten\u0163ionat
\no organicizare a ortodoxiei \u00een cadre etniciste,
\nPaleologu \u00eei va opune predilec\u0163ia blagian\u0103 pentru un
\nsoi de bucurie \u201cdr\u0103ceasc\u0103\u201d \u00eencercat\u0103 de fiecare dat\u0103
\nc\u00e2nd datul folcloric este \u201ctras c\u0103tre p\u0103g\u00e2nesc\u201d \u015fi
\n\u201cbarbarie\u201d. De p\u0103catul acestor sc\u0103deri, criticul va fi
\niertat atunci c\u00e2nd va recunoa\u015fte \u00een demonic \u201ccheia
\n\u00eentregii viziuni \u015fi crea\u0163ii\u201d, cu toate c\u0103 \u015fi acest moment
\nde pozi\u0163ionare critic\u0103 \u00eei apar\u0163ine tot lui Blaga, dat\u0103
\nfiind suita de preocup\u0103ri \u00een marginea acestui subiect.
\nEfortul lui Alexandru Paleologu rezid\u0103 mai mult
\n\u00eentr-o citare corect\u0103 a textului \u00eentr-o perioad\u0103 \u00een care
\nlectura \u00eentregului blagian suferea de multe atitudini
\nschizoide.<\/p>\n


\nPETRACHE PLOPEANU<\/strong>
\n\"\"

Uimire \u015fi \u00een\u0163elepciune \u2013 integrarea prin
\nBlaga \u00een paradigma crea\u0163iei<\/strong><\/p>\n

\u201eTurmentarea ce nu-\u015fi g\u0103se\u015fte solu\u0163ia \u00een crea\u0163ie \u015fi
\n\u00eentr-o viziune metafizic\u0103 este fie o neputin\u0163\u0103, fie o
\nperversiune a spiritului\u201d. Aceasta este forma pe care
\na dat-o Blaga unui aforism despre crea\u0163ie, crea\u0163ia
\nfiind con\u0163inutul general al aforismului respectiv. Ca
\n\u00eentotdeauna, cel pu\u0163in \u00een ceea ce m\u0103 prive\u015fte, am
\ng\u0103sit semnifica\u0163ii \u00een ceea ce poate con\u0163ine
\nsemnifica\u0163ii, deoarece exist\u0103 numeroase texte, mai
\nscurte – de forma aforismelor – sau mai lungi –
\n\u00eencadrate \u00een diferite genuri literare \u2013 care nu fac
\naltceva dec\u00e2t s\u0103 sune a gol, ca s\u0103 repet\u0103m \u00eentr-o
\nform\u0103 mult gola\u015f\u0103. o expresie din Biblie cu trimitere
\ndirect\u0103 la dragoste. \u015ei consider c\u0103 nimic din ce a
\nap\u0103rut p\u00e2n\u0103 acum, \u00een cele c\u00e2teva r\u00e2nduri scrise p\u00e2n\u0103
\naici, nu are o existen\u0163\u0103 independent\u0103, dezlegat\u0103 de
\nexigen\u0163ele afirm\u0103rii unor premise care trebuie s\u0103
\nduc\u0103 neap\u0103rat la o concluzie.
\nDup\u0103 cum se poate observa, tonul articolului de
\nfa\u0163\u0103 este unul clar eseistic, autorul lu\u00e2ndu-\u015fi
\nmultiple libert\u0103\u0163i, inclusiv pe aceea de a nega total
\nceea ce afirm\u0103 la un moment dat, sau de a \u00eentrerupe
\ndiscursul ini\u0163ial, pentru a-i da o nou\u0103 turnur\u0103. Chiar
\n\u015fi acest al doilea paragraf este \u00een ton cu afirma\u0163ia din
\ncuprinsul s\u0103u, iar prin acest lucru nu vreau dec\u00e2t s\u0103
\nsubliniez necesitatea unei abord\u0103ri mult mai libere,
\ndar \u015fi mult mai precise a problematicii crea\u0163iei, \u00een
\nacest caz, a crea\u0163iei literare, dar nu v\u0103d nici un
\nimpediment \u00een a face trimitere la orice fel de crea\u0163ie,
\ncare poate purta acest titlu cu deplin\u0103 \u00eendrept\u0103\u0163ire.
\nAm pornit \u00een demersul meu nu de la greutatea
\ncrea\u0163iei blagiene, date de sistemul s\u0103u filozofic, sau
\nde la crea\u0163ia sa literar\u0103, drama ori poezia, ci de la
\nsclipirile aforistice, care, \u00een ciuda \u00een\u0163elepciunii lor
\ncondensate \u00eentr-o pic\u0103tur\u0103, nu au totu\u015fi puterea
\ndemonstra\u0163iei sau ilustr\u0103rii puterii creatoare a
\nomului de cultur\u0103, de dimensiuni universale, Lucian
\nBlaga. Cu toate acestea, de la un asemenea aforism
\nam plecat \u015fi nu neap\u0103rat printr-o inten\u0163ie didacticist\u0103
\nsau programatic\u0103, – prin fixarea anterioar\u0103 a unor
\nrepere ale articolului de fa\u0163\u0103, prin trasarea mai
\n\u00eenainte a unor linii directoare, prin fixarea premiselor
\n\u015fi a unei\/unor concluzii \u015fi apoi prin g\u0103sirea unui
\naforism care s\u0103 verifice textul deja redactat -, ci, pur
\n\u015fi simplu, dintr-o anumit\u0103 \u00eent\u00e2mplare, am primit, ca
\nurmare a unor nedumeriri personale, de la cineva
\napropiat ideatic, acest aforism.
\nDac\u0103 se spune de multe ori c\u0103 exist\u0103 o c\u0103utare de
\nc\u0103tre autor a crea\u0163iei, \u00eendr\u0103znesc s\u0103 afirm, dar sigur
\nnu sunt deloc unic prin aceasta, c\u0103 exist\u0103 \u015fi o c\u0103utare
\nde c\u0103tre crea\u0163ie a creatorului \u015fi uneori par a fi de
\ndomeniul fantasticului odiseele apari\u0163iei unor opere
\nde art\u0103, a unor opere literare etc., atunci c\u00e2nd chiar
\n\u015fi autorii nu-\u015fi pot explica dec\u00e2t \u00een parte acel cursus
\nhonorum al crea\u0163iei lor!
\nA fost necesar\u0103 \u00eent\u00e2lnirea dintre autor \u015fi
\naforismul de mai sus, pentru ca direc\u0163ia eseului de
\nfa\u0163\u0103 s\u0103 se impun\u0103 de la sine, titlul fiind acel indicator
\nal direc\u0163iei asumate con\u015ftient, dar \u00een mare parte \u015fi
\nsubcon\u015ftient. \u00cen aceast\u0103 subcon\u015ftien\u0163\u0103 rezid\u0103 de
\naltfel o mare parte din eforturile creatoare ale
\ntuturor celor care neag\u0103 luciditatea \u00een desf\u0103\u015furarea
\nefortului crea\u0163iei.
\nSe reg\u0103sesc laolalt\u0103 c\u00e2teva elemente pe care,
\n\u00eentemeindu-m\u0103, voi ac\u0163iona pentru a realiza cel
\npu\u0163in o schi\u0163\u0103 a unei paradigme a crea\u0163iei.
\nDeocamdat\u0103, nici chiar autorul nu cunoa\u015fte \u00eencotro
\nse vor \u00eendrepta sensurile \u015fi semnifica\u0163iile textului de
\nfa\u0163\u0103, dar sper\u0103 ca premisele s\u0103 fie suficient de
\nra\u0163ionale pentru a \u00eempiedica devierile \u015fi suficient de
\nbogate \u00een con\u0163inut pentru a permite o concluzie
\npertinent\u0103, concluzie care s\u0103 respecte cel pu\u0163in
\ninten\u0163ia ini\u0163ial\u0103.
\nA\u015fadar care sunt acele elemente care se g\u0103sesc
\na\u015fezate la aceast\u0103 mas\u0103 verde a negocierilor crea\u0163iei:
\n\u201eturmentarea\u201d, \u201ecrea\u0163ia\u201d, \u201eviziunea metafizic\u0103\u201d,
\n\u201eneputin\u0163a\u201d, \u201eperversiunea spiritului\u201d, toate acestea,
\noferite de c\u0103tre substan\u0163a aforismului blagian \u015fi
\n\u201euimirea\u201d, \u201e\u00een\u0163elepciunea\u201d, \u201eintegrarea prin Blaga\u201d,
\n\u201eparadigma crea\u0163iei\u201d, propuse de c\u0103tre mine \u00een titlu.
\nAmbele grupuri de elemente cuprind \u015fi premise,
\n\u015fi concluzii, cele dint\u00e2i (premisele) fiind stabilite
\n\u00eentr-un mod absolut indiferent de concluzii, iar
\nacestea din urm\u0103 \u00eentreb\u00e2ndu-se permanent dac\u0103 vor
\najunge la punctul final al c\u0103p\u0103t\u0103rii de consisten\u0163\u0103.
\nCe ne propunem a\u015fadar:
\na. s\u0103 deschidem aforismul lui Blaga \u015fi no\u0163iunile
\ncon\u0163inute:
\n– ideea de turmentare;
\n– solu\u0163ia normalit\u0103\u0163ii;
\n– neputin\u0163a-perversiunea;
\nb. s\u0103 extrapol\u0103m deschiderea efectuat\u0103, asupra
\ncelui de-al doilea grup de no\u0163iuni apar\u0163in\u00e2nd
\nuniversului discursiv al autorului acestui eseu,
\npentru:
\n– a observa modul \u00een care ac\u0163ioneaz\u0103 uimirea la
\nnivel personal \u00een contact cu actul creativ blagian;
\n– a \u00eentemeia \u00een\u0163elepciunea necesar\u0103 accept\u0103rii
\ndimensiunii universale a actului creator blagian;
\n– a transpune personalitatea lui Blaga \u00een
\npersonalitatea creatoare a oric\u0103rui individ cu
\npreten\u0163ii de creator;
\nc. s\u0103 recapitul\u0103m modul \u00een care se conecteaz\u0103
\nideile aforismului blagian cu ideile autorului,
\ncontur\u00e2nd o paradigm\u0103 a crea\u0163iei, prin care se poate
\nevalua actul creator oricui ar apar\u0163ine acesta;
\n\u201eTurmentarea\u201d este acea stare de tulburare
\nprodus\u0103 de ceva, iar acest ceva nu poate s\u0103 fie
\ndec\u00e2t exterior fiin\u0163ei umane; ce anume poate
\ndetermina pierderea, confuzia persoanei, mai mult
\ndec\u00e2t misterul? Nu insist pe dezvoltarea ideii de
\nmister, deoarece a f\u0103cut-o Blaga la modul perfect,
\ndar consider c\u0103 acela care sufer\u0103 \u201eturmentarea\u201d
\neste rupt de aceea\u015fi \u00eentrebare ca \u015fi personajul lui
\nCaragiale din \u201eO scrisoare pierdut\u0103\u201d: \u201eEu cu cine
\nvotez?\u201d, adus\u0103, \u00eens\u0103, din acel domeniu al
\nderizoriului social \u015fi politic, \u00een domeniul extrem de
\nsobru, \u00eenc\u0103rcat de o gravitate ontologic\u0103, al
\nmisterului, al inexprimabilului \u00een termeni
\nobi\u015fnui\u0163i. Fiin\u0163a \u201ecu cine voteaz\u0103\u201d \u00een fa\u0163a
\nmisterului? De fapt, verbul a vota este acela\u015fi lucru
\ncu a face, iar variantele nu sunt prea multe:
\nalegerea solu\u0163iei normalit\u0103\u0163ii sau pe aceea a
\nneputin\u0163ei-perversiunii.
\nA alege normalitatea presupune o a\u015fezare \u00een
\ntermeni de principiu absolut, pentru c\u0103 starea
\nnormal\u0103 a fiin\u0163ei umane este crea\u0163ia \u015fi nu o crea\u0163ie
\nstearp\u0103, banal\u0103, procrea\u0163ia sau crea\u0163ia material\u0103.
\nSunt \u015fi acestea, bine\u00een\u0163eles, coordonate ale
\numanului, dar ele sunt r\u0103spunsuri incomplete la
\n\u201eturmentarea\u201d proprie fiec\u0103rei persoane, iar aceast\u0103
\nstare de incompletitudine nu este altceva dec\u00e2t o
\nstare nefireasc\u0103, de anormalitate. \u015ei atunci? Atunci
\neste clar c\u0103 doar cel care \u00ee\u015fi asum\u0103 aceast\u0103 condi\u0163ie
\na creatorului, dup\u0103 modelul Creatorului divin, este
\nacela care \u00ee\u015fi asum\u0103 con\u015ftient normalitatea ca pe un
\nfapt existen\u0163ial, doar el este cel care tr\u0103ie\u015fte, \u00eentr-o
\nmare de anormalitate, normalitatea, firescul esen\u0163ei
\numane, crea\u0163ia \u015fi mai ales crea\u0163ia care este justificat\u0103
\nde o viziune metafizic\u0103. Blaga ni se ofer\u0103, f\u0103r\u0103
\nemfaz\u0103, nu dintr-un spirit exhibi\u0163ionist, ci dintr-o
\npornire cu totul \u015fi cu totul altruist\u0103, pe sine drept
\nmodel al celui care a tr\u0103it profund normal, \u00eentr-un
\nspa\u0163iu al firescului crea\u0163iei, cu trimiteri la fel de
\nputernice \u00een toate direc\u0163iile, pentru c\u0103 misterul este
\npretutindeni; sigur c\u0103 omul, ca fiin\u0163\u0103 limitat\u0103
\ntemporal, nu are posibilitatea de a g\u0103si solu\u0163ii
\npentru toate misterele care-i apar \u00een scurta sa trecere
\nprintre ele, prin via\u0163\u0103, cel mai mare dintre toate.
\nAbordarea de c\u0103tre el a condi\u0163iei poetului,
\ndramaturgului, filozofului, cu excep\u0163ionale
\n\u00eencheg\u0103ri ale spiritului \u015fi cu o perfect normal\u0103
\nviziune asupra misterului, \u00eel impune pe Blaga ca pe
\no diferen\u0163ial\u0103 divin\u0103 perfect\u0103.
\nAforismele sale, trec\u00e2nd dincolo de poezie, de
\ndram\u0103, de sistemul s\u0103u filozofic, sunt pe de alt\u0103
\nparte acele diferen\u0163iale umane, pe care acest creator
\ntr\u0103ind \u00eentr-o normalitate absolut\u0103, crea\u0163ie a propriei
\nsale reac\u0163ii la \u201eturmentare\u201d, ni le arunc\u0103 nou\u0103 ca \u015fi
\ncum ne-ar trasa alte c\u0103i de rezolvare a celorlalte
\nmistere, pe care via\u0163a scurt\u0103 nu i-a \u00eeng\u0103duit s\u0103 o fac\u0103
\nel. Dumnezeu a creat cea mai perfect\u0103 dintre lumi,
\nacele lumi care a\u015fteptau s\u0103 fie create, dar care nu au
\nfost alese de c\u0103tre divinitate. Blaga nu este dec\u00e2t un
\nom \u015fi nu are preten\u0163ia de a alege pe cea mai bun\u0103
\ndintre lumi, pentru c\u0103 nu el este responsabil de
\ncrea\u0163ia divin\u0103, dar el, \u00eencheindu-\u015fi opera, a\u015fez\u00e2ndu-i
\nacestui edificiu \u015fi cupola, viziunea metafizic\u0103, ne-a
\ndat \u00een multele-i volume de aforisme, solu\u0163iile pentru
\nalte \u015fi alte mistere pe care el le-a identificat.
\nDup\u0103 aceast\u0103 lung\u0103 parantez\u0103, revenind, spun c\u0103
\ncealalt\u0103 atitudine legat\u0103 de \u201eturmentare\u201d este
\nneputin\u0163a \u015fi, mai mult, perversiunea. Dac\u0103
\nneputin\u0163a \u00eel \u0163ine ve\u015fnic pe om l\u00e2ng\u0103 mister \u00eentr-o
\nstare permanent animalic\u0103, teroriz\u00e2ndu-l, pentru c\u0103
\nmisterul \u00eel terorizeaz\u0103 pe cel care nu-l \u00een\u0163elege,
\nperversiunea, adic\u0103 abordarea deviant\u0103 a problemei
\nmisterului, este cu mult mai grav\u0103, deoarece ofer\u0103
\niluzia rezolv\u0103rii misterului, ceea ce nu numai c\u0103-l
\n\u00eendep\u0103rteaz\u0103 de calea normalit\u0103\u0163ii, dar, mai mult, \u00eel
\nconduce pe calea nebuniei asumate voluntar. C\u0103ci
\nnebun este acela care crede c\u0103 rezolvarea misterelor
\npoate s\u0103 se fac\u0103 pe alt\u0103 cale dec\u00e2t pe aceea a crea\u0163iei.
\nCrea\u0163ia nu este una unilateral\u0103, nu se manifest\u0103 doar
\n\u00eentr-o anumit\u0103 form\u0103, \u00eentr-un anumit stil, \u00eentr-un
\nanumit gen, este o crea\u0163ie multidirec\u0163ional\u0103, cum de
\naltfel chiar Blaga ne-a ar\u0103tat, demonstr\u00e2nd-o cu
\nprisosin\u0163\u0103 prin \u00eentreaga sa oper\u0103.
\nAcestea sunt deschiderile aforismului blagian, ale
\nacestei diferen\u0163iale umane pe care, printre at\u00e2tea
\naltele ne-a l\u0103sat-o pentru a g\u0103si o cale proprie spre
\nnormalitate.
\nUimirea a fost sentimentul creat \u00een mine \u00een
\nmomentul con\u015ftientiz\u0103rii a dou\u0103 aspecte diferite:
\nBlaga a fost un om care \u015fi-a creat propria
\nnormalitate, mai des\u0103v\u00e2r\u015fit dec\u00e2t altcineva, prin
\ncrea\u0163ia sa de o completitudine des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103, neegalat,
\ncred, de nimeni altcineva \u00een spa\u0163iul rom\u00e2nesc, p\u00e2n\u0103
\n\u00een prezent; al doilea motiv de uimire a fost
\natitudinea contemporanilor s\u0103i \u015fi ai no\u015ftri fa\u0163\u0103 de
\naceast\u0103 con\u015ftiin\u0163\u0103 vie a crea\u0163iei. Pu\u0163ine volume i-au
\nfost dedicate, pu\u0163ine articole, comparativ cu al\u0163i
\noameni de cultur\u0103, pu\u0163ine piese i-au fost \u015fi \u00eei sunt
\njucate. Oare s\u0103 fie permanenta uitare, specific
\nrom\u00e2neasc\u0103, a marilor oameni ai neamului sau, mai
\ndegrab\u0103, jena care poate \u00eei cuprinde pe mul\u0163i dintre
\ncei capabil\u0103 s\u0103 vorbeasc\u0103, \u00een fa\u0163a perplexit\u0103\u0163ii de a
\nnu putea s\u0103 explice acest mister, crea\u0163ia blagian\u0103?
\nBlaga este un uomo universale, faptul nu mai trebuie
\ndemonstrat, iar crea\u0163ia sa este una complet\u0103. \u00cen fa\u0163a
\nlui Blaga se prefer\u0103 fuga, sau unilateralitatea unei
\ntrat\u0103ri de circumstan\u0163\u0103. Pu\u0163ini sunt aceia care au
\nintrat \u00een cercul blagian, dar mult mai pu\u0163ini cei care
\nau r\u0103mas acolo.
\n\u00cen\u0163elept este s\u0103 consider\u0103m c\u0103 Blaga este o
\nparadigm\u0103 a crea\u0163iei, el se ofer\u0103 pe sine drept model
\nal unui spirit creator rom\u00e2nesc.
\n\u00cenainte de toate, schi\u0163a paradigmei crea\u0163iei,
\npornind de la Blaga, trebuie s\u0103 trimit\u0103 la o ideea de
\ncomplet. De multe ori aud vorbindu-se de \u201enu \u015fi-a
\ng\u0103sit \u00eenc\u0103 stilul\u201d, \u201e\u00ee\u015fi caut\u0103 formele de exprimare\u201d,
\nceea ce m\u0103 nedumere\u015fte cumplit. Blaga a fost
\nperfect \u00een tot ceea ce a f\u0103cut, la el cercul crea\u0163iei s-a
\n\u00eenchis, de aceea regimul comunist nu a mai avut ce
\nface \u00eempotriva crea\u0163iei sale, dec\u00e2t s\u0103 o \u0163in\u0103 par\u0163ial \u00een
\numbr\u0103, doar at\u00e2t. Poezia, proza, drama, filosofia \u015fi
\nmetafizica l-au f\u0103cut cel mai normal dintre creatorii
\nepocii contemporane rom\u00e2ne\u015fti.
\nO alt\u0103 ideea necesar\u0103 acestei schi\u0163e de evaluare a
\ncrea\u0163iei oric\u0103rui creator este aceea de mobilitate, de
\nreevaluare permanent\u0103 a direc\u0163iilor de rezolvare a
\nacestei \u201eturment\u0103ri\u201d a spiritului, presupus a fi sim\u0163it
\nde c\u0103tre oricine are preten\u0163ia de creator.
\n\u015ei cea mai important\u0103 idee, de la care de fapt
\ntrebuie \u015fi pornit, este reevaluarea operei lui Lucian
\nBlaga, revenirea cu for\u0163e sporite la tot ceea ce
\npresupune opera sa literar\u0103 \u015fi filozofic\u0103 \u015fi la
\nmetafizica sa. Doar \u00een acel moment tot ceea ce
\n\u00eenseamn\u0103 crea\u0163ie rom\u00e2neasc\u0103 poate s\u0103 aspire la
\nuniversalitate, doar \u00een acest mod \u00eentrebarea
\ncaragialean\u0103 \u201eEu cu cine votez?\u201d, \u00ee\u015fi va g\u0103si
\nr\u0103spunsul: cu misterul!<\/p>\n


\nGheorghi\u0163\u0103 Dr\u0103ghici<\/strong><\/p>\n

O altfel de libertate<\/strong><\/p>\n

Sunt multe
\ncele ce cu t\u0103cerea
\ncoboar\u0103 aici, l\u00e2ng\u0103 mine,
\npe schele.
\n\u015ei totu\u015fi \u00eemi scap\u0103,
\ntrec peste mine
\ncum trec prin mormintele sacre
\np\u0103g\u00e2nii
\n\u015fi m\u0103 p\u0103trund pe la unghii,
\nsubtil,
\nca pe o f\u0103clie din cear\u0103,
\nvoind s\u0103 m\u0103 ard\u0103
\n\u00een candel\u0103,
\nnoaptea.<\/p>\n

\u00cemi \u00eenchid ochii \u015fi tac
\niar vocile lor
\narse de soare \u015fi n\u0103du\u015find de c\u0103ldur\u0103
\nm\u0103 str\u00e2ng de la umeri \u00een jos.
\nAm \u00een\u0163eles,
\nvor s\u0103 m\u0103 zideasc\u0103 pe mine
\n\u00een locul Anei.<\/p>\n

Zidi\u0163i-m\u0103! – le r\u0103spund \u00eentr-un t\u00e2rziu
\nmai ales \u00een momentul acesta
\nc\u00e2nd zidurile se surp\u0103
\npentru a treia oar\u0103.<\/p>\n


\nPeisaj<\/strong><\/p>\n

Tabloul viitor va fi albastru.
\nNu are nevoie de peisaj –
\ng\u00e2ndul meu e suficient pentru
\ncei ce-l privesc.
\nNici de contur nu este nevoie
\nat\u00e2ta timp c\u00e2t natura mea moart\u0103
\nn\u0103v\u0103le\u015fte albastr\u0103 prin
\nochii nev\u0103zu\u0163i ai salc\u00e2milor.
\n\u015ei nici chipuri nu voi pune
\npoate doar spectatori care
\ns\u0103 aplaude-n mine frenetic
\nnelini\u015ftea ta, iubito.<\/p>\n

Ca orice pictor,
\nva trebui s\u0103 m\u0103 semnez la urm\u0103
\npeste tine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

VALERIU SOFRONIE \u201eUn act de iubire\u201d!? Me\u015fterul lui Blaga \u015fi suprema\u0163ia criticii Poemul dostoievskian al Marelui Inchizitor, \u00een schimbul c\u0103ruia<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21856"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21856"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21856\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21857,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21856\/revisions\/21857"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21856"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21856"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21856"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}