{"id":21847,"date":"2023-09-26T18:19:55","date_gmt":"2023-09-26T15:19:55","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21847"},"modified":"2023-09-26T18:19:55","modified_gmt":"2023-09-26T15:19:55","slug":"spatii-culturale-nr-10-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21847","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 10 (2)"},"content":{"rendered":"

MIOARA BAHNA<\/strong>
\n\"\"

Limitarea magmei<\/strong><\/p>\n

Sensibilitatea metafizic\u0103 a poetului \u015fi filosofului
\nLucian Blaga, vibr\u00e2nd la trecerea timpului pe care-l
\npercepe ca pe o otrav\u0103 (\u201eCe spornic e timpul, \/ ce lin
\n\/ prin noi strecuratul venin!\u201d) pentru c\u0103 \u201enimic nunvinge
\ntriste\u0163ea noastr\u0103 \u00een fa\u0163a timpului\u201d, n-ar fi
\nputut eluda sentimentul suprem, \u00een ciuda faptului
\nc\u0103 \u00een motto-ul la volumul din 1924, \u00cen marea trecere,
\nimplora: \u201eOpre\u015fte trecerea! \u015etiu c\u0103 unde nu e moarte
\nnu e nici iubire \u2013 \u015fi totu\u015fi te rog: opre\u015fte, Doamne,
\nceasornicul cu care ne m\u0103suri destr\u0103marea\u201d.
\nLegat de aceast\u0103 latur\u0103 a crea\u0163iei blagiene, George
\nGan\u0103 observa c\u0103 \u201eniciunul dintre poe\u0163ii rom\u00e2ni de
\ndup\u0103 Eminescu n-a dat iubirii un sens a\u015fa de \u00eenalt ca
\nBlaga. Dragostea e pentru el \u2013 ca \u015fi integrarea \u00een
\nnatur\u0103-o posibilitate de a nega izolarea de via\u0163a
\nuniversal\u0103\u201d.
\nDac\u0103 despre poeziile sale din aceast\u0103 categorie,
\nincluse \u00een primele volume \u015fi, mai ales, \u00een Poemele
\nluminii, s-a scris enorm, \u00eendeosebi laudativ, cu
\nexcep\u0163ia c\u00e2torva voci \u2013 ce e drept, de prim\u0103 m\u0103rime!
\n\u2013 , precum Eugen Lovinescu (\u201eCele mai multe dintre
\npoemele domnului Blaga nu sunt dec\u00e2t imagini
\ncizelate\u201d, iar \u201esclipirile lor nu pot \u00eenlocui flac\u0103ra
\nabsent\u0103\u201d) sau George C\u0103linescu (primele versuri ale
\nlui Lucian Blaga \u201eau izbit mai ales prin imagine\u201d
\nfiind \u201e\u00eenc\u0103 st\u00e2ngace, p\u0103tate de considera\u0163ii filosofice
\n\u015fi de un nietzscheanism zgomotos, \u00een nepotrivire cu
\ntemperamentul nesanguin, cam rilkean al
\npoetului\u201d), celor scrise c\u0103tre crepuscul nu li s-a mai
\nacordat aceea\u015fi aten\u0163ie, de\u015fi acum, cu adev\u0103rat, poate
\nexpresia s-a \u00eent\u00e2lnit cu profunzimea sim\u0163irii.
\nDintre crea\u0163iile apropierii de margine face parte
\n\u015fi poemul Noapte la mare, d\u0103ruit de poet dr. Livia
\nArmeanu, una dintre prezen\u0163ele feminine fecunde
\npentru crea\u0163ie din via\u0163a sa, de ziua acesteia, \u00een 25
\ndecembrie 1959.
\nReferitor la multele ipostaze ale feminit\u0103\u0163ii din
\nvia\u0163a lui Lucian Blaga, so\u0163ia sa, Cornelia Blaga
\nspunea: \u201eNicio so\u0163ie a unui mare creator \u2013 cum a fost
\nLucian \u2013 nu poate avea preten\u0163ia de-a face s\u0103-i
\nvibreze lira p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii. Mie \u00eemi apar\u0163in
\nPoemele luminii \u015fi alte c\u00e2teva poezii din volumele
\nulterioare. L-am \u00een\u0163eles perfect pe Lucian \u015fi arta lui.
\nChiar dac\u0103 uneori n-a fost u\u015for… Dac\u0103 a\u015f fi poet\u0103, a\u015f
\napune c\u0103 am construit o constela\u0163ie, fire\u015fte terestr\u0103.
\nNumai c\u0103 \u00een jurul ei s-au ivit alte stele, care au
\nluminat zarea poetului \u00een c\u0103utarea de comori ale
\nvie\u0163ii \u015fi ale lumii. Repet, am \u00een\u0163eles realitatea situa\u0163iei,
\n\u015fi locul din mijlocul ini\u0163ialei constela\u0163ii ne\u015ftirbit a
\nr\u0103mas\u201d. De asemenea, Cornelia Blaga m\u0103rturisea:
\n\u201eEra prea mare ca s\u0103 fie numai al meu. Muzele care
\nl-au inspirat nu mi-au produs am\u0103r\u0103ciuni. Lucian
\navea nevoie de ele pentru crea\u0163ia sa. O so\u0163ie a unui
\nscriitor trebuie s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 \u015fi s\u0103 ierte. S\u0103 nu pozeze \u00een
\nmartir\u0103\u201d. \u00cen leg\u0103tur\u0103 cu aceste aspecte, Nicolae Balot\u0103
\nconstata c\u0103 \u201eBlaga e poetul animei \u00een ve\u015fnic\u0103
\nfr\u0103m\u00e2ntare, \u00eentr-un continuu efort de autorevelare \u015fi
\nde autodep\u0103\u015fire (…) nu e poetul unor aventuri
\nesen\u0163iale, ci al unor experien\u0163e esen\u0163iale\u201d.
\nRevenind la poemul Noapte la mare, se pot
\nidentifica aici o seam\u0103 de motive lirice blagiene,
\n\u00eentre care dramatismul condi\u0163iei umane, generat de
\ntrecerea timpului, ata\u015famentul fa\u0163\u0103 de via\u0163\u0103,
\ndragostea \u2013 ca \u00eencercare, poate, de uitare a \u201emarii
\ntreceri\u201d, toate f\u0103c\u00e2nd trimitere la realit\u0103\u0163i
\ncutremur\u0103toare ale fiin\u0163ei, reiter\u00e2nd totodat\u0103
\npreocup\u0103ri ale spiritului uman de totdeauna.
\nCele dou\u0103 tipuri de metafor\u0103 pe care le
\nteoretizeaz\u0103 \u015fi le ilustreaz\u0103 \u00een crea\u0163ia sa, cea
\nplasticizant\u0103 \u015fi cea revelatorie, sunt prezente \u015fi \u00een
\nacest text: \u201eValul mai bate, acela\u015fi. \/ Raza e treaz\u0103 \u00een
\nturn. \/ Cald e nisipul pe plaje, \/ numai pu\u0163in dac\u0103
\nscurm\u201d. Imaginea m\u0103rii cu tot arsenalul de
\nsemnifica\u0163ii, legate de existen\u0163\u0103, profunzime, absolut,
\nmister etc. este sugerat\u0103 metonimic prin prezen\u0163a
\nvalului, care face totodat\u0103 aluzie la instabilitate,
\nperisabilitate, efemer… Pronumele demonstrativ de
\nidentitate induce o not\u0103 de nostalgie: valul \u201ebate\u201d la
\nfel, \u201eraza e treaz\u0103\u201d, nisipul \u2013 alt\u0103 metafor\u0103 a
\nprecarit\u0103\u0163ii \u015fi a iluziei care o \u00eenso\u0163e\u015fte totu\u015fi \u2013 e
\n\u201ecald\u201d \u00eenc\u0103 \u015fi \u0163ine doar de voin\u0163a eului liric dac\u0103 s\u0103l
\nmai \u201escurme\u201d, fie \u015fi \u201enumai pu\u0163in\u201d \u015fi, de asemenea,
\npoate trimite cu g\u00e2ndul la theatrum mundi.
\nSe \u00eent\u00e2lnesc \u00een textul poeziei dou\u0103 aspecte,
\naparent contradictorii: t\u00e2rziul de august, av\u00e2nd
\ndrept corespondent \u00een curgerea f\u0103pturii umane
\napropierea de marele, care-i creeaz\u0103 poetului filosof
\nspaima (\u201eSpaima de marele \/ \u00eemi cutremur\u0103 noapte
\nde noapte gr\u0103dina\u201d), fiindu-i team\u0103 s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103
\niar lumina, apropiere care, dup\u0103 logica obi\u015fnuit\u0103 ar
\ntrebui s\u0103-i ast\u00e2mpere setea de voluptate, cel pu\u0163in
\ncarnal\u0103, \u015fi, pe de alt\u0103 parte, dorin\u0163a dionisiac\u0103 de
\ndragoste. Cu alte cuvinte, sim\u0163ind cople\u015fitor trecerea
\ntimpului, se sf\u00e2\u015fie \u00eentre con\u015ftiin\u0163a unui anume soi de
\nculpabilitate (\u201eNoaptea-i t\u00e2rzie, de august. \/ Orelehorele
\ntac. \/ Cugetul, cump\u0103na, steaua \/ grea
\njudecat\u0103 \u00eemi fac\u201d) \u015fi patima devastatoare a c\u0103rnii:
\n\u201eMurmur\u0103 dor de pereche, \/ patima cere r\u0103spuns. \/
\nAh, mineralul \u00een toate \/ geme ad\u00e2nc \u0219i ascuns\u201d. Prin
\nurmare, \u015fi aici, cum spune Ov. S. Crohm\u0103lniceanu,
\n\u201epoetul oscileaz\u0103 \u00eentre instinct \u015fi reflec\u0163ie\u201d.
\nCon\u015ftiin\u0163a culpabilit\u0103\u0163ii este atenuat\u0103 \/
\nechilibrat\u0103 de cea a dramatismului condi\u0163iei umane:
\n\u201eMargine-mi este argila, \/ lege de-asemenea ea. \/
\nSunt doar metalul \u00een febr\u0103, \/ magm\u0103 terestr\u0103, nu
\nstea\u201d. \u00cen ideatica textului, se resimt ecouri
\neminesciene. Adverbul de mod restrictiv \u201edoar\u201d
\nsugereaz\u0103 limitarea, dar, \u00een acela\u015fi timp, aminte\u015fte
\nde \u00eemp\u0103carea florii albastre cu soarta, atunci c\u00e2nd
\n\u00ee\u015fi cheam\u0103 iubitul spre \u00eemplinirea singurei iubiri pe
\ncare o cunoa\u015fte ea, cea p\u0103m\u00e2nteasc\u0103: \u201eNu c\u0103ta \u00een
\ndep\u0103rtare \/ Fericirea ta, iubite!\u201d Demnitatea
\nasum\u0103rii condi\u0163iei \u2013 \u201eo materie c\u0103reia \u00eei e ru\u015fine de
\nea \u00eens\u0103\u015fi r\u0103m\u00e2ne tot materie\u201d, spunea Emil Cioran \u2013
\ntrimite, de asemenea, cu g\u00e2ndul at\u00e2t la resemnarea
\nfetei de \u00eemp\u0103rat, care r\u0103m\u00e2ne cu nostalgia
\nLuceaf\u0103rului (\u201e\u00cen veci \u00eel voi iubi \u015fi-n veci \/ Va
\nr\u0103m\u00e2nea departe\u201d), c\u00e2t \u015fi la superba triste\u0163e f\u0103r\u0103 leac
\na lui Hyperion, care a cunoscut prin experien\u0163a
\nterestr\u0103 c\u0103 oamenii c\u0103tre care a tins tr\u0103iesc \u00een \u201ecercul
\nstr\u00e2mt\u201d, fiind \u201epetrecu\u0163i de noroc\u201d.
\n\u00cen ceea ce prive\u015fte expresia, imperativul dionisiac
\nse exprim\u0103 gradat prin \u201edor\u201d, \u201epatim\u0103\u201d, prin
\n\u201efoamea\u201d care \u201e\u00een mare r\u0103spunde\u201d \u015fi \u201ecre\u015fte \u00een fluxul
\namar\u201d. Imaginile sunt expresioniste, ca \u015fi triste\u0163ea
\nmetafizic\u0103, sentimentul crepuscular \u015fi agonic,
\nlimitarea fiin\u0163ei etc., teme \u015fi motive reprezentative
\npentru acest curent literar pe care Mario de Micheli \u00eel
\ndefinea astfel: \u201eExpresionism: a \u00eenvesti lucrurile cu
\nsufletul fierbinte al propriei pasiuni p\u00e2n\u0103 la
\n\u00eenduplecarea lor, la topirea lor, constr\u00e2ng\u00e2ndu-le s\u0103\u015fi
\ntr\u0103deze secretul\u201d pentru c\u0103 \u00eentre artist \u015fi natur\u0103
\n\u201eexist\u0103 un raport de simpatie \u00een sensul etimologic al
\ncuv\u00e2ntului: acela de a p\u0103timi \u00eempreun\u0103\u201d.
\nUltimele dou\u0103 strofe ale poemului (\u201eCap\u0103t al osiei
\nlumii! \/ Rogu-te, nu os\u00e2ndi! \/ Vine c\u00e2ndva \u015fi
\nodihna \/ ce isp\u0103\u015fire va fi! \/\/ Vine c\u00e2ndva \u015fi odihna
\n\/ ce isp\u0103\u015fire va fi \/ anilor, aprigei sete, \/ febrei de
\nnoapte \u015fi zi.\u201d) debuteaz\u0103 cu o invoca\u0163ie, \u201eCap\u0103t al
\nosiei lumii!\u201d, alt\u0103 denumire a Marelui Anonim,
\nc\u0103ruia, ca \u00eentr-o litanie, poetul \u00eei cere s\u0103-i ierte
\n\u201er\u0103t\u0103cirea\u201d (\u201erogu-te, nu os\u00e2ndi!\u201d) pentru c\u0103 \u201evine
\nc\u00e2ndva\u201d odihna-isp\u0103\u015fire care va pune cap\u0103t \u2013
\nr\u0103splat\u0103 sau pedeaps\u0103? \u2013 \u201eanilor, aprigei sete, \/
\nfebrei de noapte \u015fi zi\u201d.
\n\u00cen concluzie, Noapte la mare este o poezie de
\ndragoste, \u00een care erosul este prilej de medita\u0163ie
\nfebril\u0103 pentru artistul g\u00e2nditor, care dore\u015fte s\u0103 ating\u0103
\nabsolutul, \u00een ciuda con\u015ftiin\u0163ei imposibilit\u0103\u0163ii gestului
\n(\u201evis\u00e2nd, \u00eentrez\u0103rim prin doruri \/ latente pulberi
\naurii, \/ p\u0103duri ce ar putea s\u0103 fie, \/ \u015fi niciodat\u0103 nu
\nvor fi\u201d), dar r\u0103m\u00e2ne \u201eaplecat peste \u00eentreb\u0103rile lumii\u201d,
\nsap\u0103 pentru a da de stele \u00een ap\u0103, cople\u015fit adesea de o
\ntriste\u0163e metafizic\u0103, dar av\u00e2nd convingerea c\u0103 tot \u201ecu
\npicioare ca ale noastre \/ Isus a umblat peste ape\u201d \u015fi
\nrespinge \u201eturmentarea metafizic\u0103\u201d, devenit\u0103 \u201escop
\n\u00een sine\u201d pentru c\u0103 \u201eturmentarea ce nu-\u015fi g\u0103se\u015fte
\nsolu\u0163ia \u00een crea\u0163ie \u015fi \u00eentr-o viziune metafizic\u0103 este fie
\no neputin\u0163\u0103, fie o perversiune a spiritului\u201d.<\/p>\n


\nLUCIAN BLAGA<\/strong><\/p>\n

NOAPTE LA MARE<\/strong><\/p>\n

Valul mai bate, acela\u015fi.
\nRaza e treaz\u0103 \u00een turn.
\nCald e nisipul pe plaje,
\nnumai pu\u0163in dac\u0103 scurm.
\nNoaptea-i t\u00eerzie, de august.
\nOrele – horele tac.
\nCugetul, cump\u0103na, steaua
\ngrea judecat\u0103 \u00eemi fac.
\nMurmur\u0103 dor de pereche,
\npatima cere r\u0103spuns.
\nAh, mineralul \u00een toate
\ngeme ad\u00eenc \u015fi ascuns.
\nSarea \u015fi osul din mine
\ncaut\u0103 sare \u015fi var.
\nFoamea \u00een mare r\u0103spunde,
\ncre\u015fte cu fluxul amar.
\nMargine-mi este argila,
\nlege de-asemenea ea.
\nS\u00eent doar metalul \u00een febr\u0103,
\nmagm\u0103 terestr\u0103, nu stea.
\nCap\u0103t al osiei lumii!
\nRogu-te, nu os\u00eendi!
\nVine c\u00eendva \u015fi odihna
\nce isp\u0103\u015fire va fi!
\nVine c\u00eendva \u015fi odihna
\nce isp\u0103\u015fire va fi
\nanilor, aprigei sete,
\nfebrei de noapte \u015fi zi.<\/p>\n


\nCAMELIA MANUELA SAVA<\/strong>
\n\"\"

Asumarea unei zodii noi<\/strong><\/p>\n

Se dedic\u0103 regretatului profesor George Gan\u0103
\n\u201cCei mai mul\u0163i oameni se trezesc la un moment dat
\ncu sentimentul c\u0103 \u00abexist\u0103\u00bb; acest sentiment este pentru
\ncei mai mul\u0163i suficient s\u0103 le comunice \u015fi sentimentul
\ns\u0103n\u0103tos c\u0103 au un drept la existen\u0163\u0103 sau chiar toate
\ndrepturile (\u2026). \u00cenc\u0103 din adolescen\u0163\u0103 am fost purtat de
\nsentimentul c\u0103 \u00abexist\u00bb, dar c\u0103 numai \u00abcrea\u0163ia\u00bb \u00eemi
\npoate da \u015fi un drept la existen\u0163\u0103. De aici o anume
\ntimiditate, o anume t\u0103cere, o anume triste\u0163e metafizic\u0103
\nde-a lungul v\u00e2rstelor mele\u201d \u2013 afirma poetul Lucian
\nBlaga \u00eentr-unul din aforismele sale.
\nAcest fapt cristaliza con\u015ftientizarea voca\u0163iei
\ndemiurgice; delimit\u00e2ndu-se de masa oamenilor,
\nLucian Blaga nu dezaproba comunul, ci constata o
\ndeosebire. Prin destin, era un creator, o \u201cexisten\u0163\u0103
\ncreatoare\u201d, cum se exprima el; \u015fi a \u00eenceput de timpuriu
\ns\u0103-\u015fi exploreze, con\u015ftient \u015fi prudent, fondul de
\ncreativitate. Ivit\u0103 sub imperativele ac\u0163iunii, ale
\ncompensa\u0163iei, ale sublim\u0103rii, ale echilibrului cu lumea
\n\u015fi cu sine, dispozi\u0163ia spre creativitate \u00ee\u015fi are o motiva\u0163ie
\ninterioar\u0103 izvor\u00e2t\u0103 din convergen\u0163a eului cu stimulii
\nrealit\u0103\u0163ii interioare \u015fi exterioare, un scop, un efort
\nvoluntar deliberat \u015fi sus\u0163inut de voin\u0163\u0103 creativ\u0103 \u015fi de o
\nputere de munc\u0103 extraordinar\u0103, grefat\u0103 pe
\ndispozi\u0163iunile func\u0163ionale, ereditare \u015fi pe sisteme
\nopera\u0163ionale dob\u00e2ndite, toate ac\u0163ion\u00e2nd sincronic c\u0103tre
\no realizare original\u0103.
\nEste de remarcat \u00een acest context pruden\u0163a cu care
\nLucian Blaga \u00eenainteaz\u0103 \u00een crea\u0163ie \u015fi acutul sim\u0163 critic
\ndob\u00e2ndit \u00een procesul cunoa\u015fterii \u2013 cu care \u00ee\u015fi apreciaz\u0103
\n\u015fi analizeaz\u0103 periodic \u201ccrea\u0163iile\u201d, cu un aer sever \u015fi
\nmereu nemul\u0163umit.
\nAbsorbit exclusiv de afirmarea spiritual\u0103, Lucian
\nBlaga se sim\u0163ea atras de poezie \u015fi filozofie, printr-o
\nirezistibil\u0103 chemare interioar\u0103, c\u0103reia nimic nu i se
\nputea \u00eempotrivi. Blaga a intuit c\u0103 \u00eenclina\u0163ia spre
\nfilozofie \u015fi harul poetic sunt dou\u0103 aspecte diferite ale
\nnativei \u00eenzestr\u0103ri spirituale, dou\u0103 voci distinct
\nseparate, izvor\u00e2te din r\u0103d\u0103cini ontologice
\ninconfundabile. Evident, Lucian Blaga \u00ee\u015fi observase
\nbipolaritatea preocup\u0103rilor, dar ezitase a acorda liricii
\nstatut egal cu filozofia: \u201cpoezia nu a contenit a-mi face
\nsemne. M\u0103 leg\u0103nam de-un timp sub zodia r\u0103s\u0103ritului.
\nM\u0103 fascina poezia chinez\u0103, indian\u0103, persan\u0103. Eu
\n\u00eensumi am mai scris o seam\u0103 de poezii, nu multe \u015fi nici
\nmul\u0163umitoare. Nici una n-a v\u0103zut teascul. Le-am ars
\ncu u\u015furin\u0163a decep\u0163ionatului ceva mai t\u00e2rziu, pentru ca
\napoi \u015fi mai t\u00e2rziu s\u0103 regret\u201d.
\nLa \u00eenceputul lui septembrie 1917 a descoperit prin
\nproprie experien\u0163\u0103 c\u0103 poezia exprim\u0103 mai adecvat
\ntr\u0103irile l\u0103untrice \u015fi sugereaz\u0103 mai eficient mi\u015fc\u0103rile
\nsuflete\u015fti, pe care mesajul obi\u015fnuit nu izbute\u015fte s\u0103 le
\nconcretizeze. Eul se transform\u0103 \u00een subiectul unor tr\u0103iri
\nafective complexe. \u00cen acele momente trebuie s\u0103 se fi
\nprodus dedublarea: se deta\u015fase de sine pentru a-\u015fi
\ncontempla, explora \u015fi transcende tumultul l\u0103untric \u00een
\ndiscurs poetic. Din spectator devenise actor,
\ninterpretul obiectiv al propriei subiectivit\u0103\u0163i.
\nDac\u0103 volumul \u201dPoemele luminii\u201d reprezint\u0103 un
\npunct important \u00een evolu\u0163ia poetului, accentu\u00e2nd o
\nnot\u0103 fundamental\u0103 prin poeme de o sensibilitate
\naparte ce sublinia iubirea poetului pentru Cornelia
\nBrediceanu, cea care avea s\u0103 \u00eei devin\u0103 so\u0163ie, volumul
\n\u201cNeb\u0103nuitele trepte\u201d aduce un suflu nou \u00een lirica lui
\nLucian Blaga. Noua zodie a iubirii este salutat\u0103 cu
\n\u00eencredere \u015fi optimism: \u201c \u00cenc\u0103 ieri, numai ieri, doar ieri
\n\/ m\u0103 ap\u0103ram cu fric\u0103 \/ de zodia nou\u0103 ce se ridic\u0103 \/ \u015ei
\nazi, dintr-odat\u0103, nea\u015fteptat, acest r\u0103s\u0103rit. \/ Ce c\u00e2ntec
\nnem\u0103surat! \/ Ca unui orb vindecat \/ lumea-n lumin\u0103
\nmi s-a l\u0103rgit. \/ Puterile mi\u015fc\u0103-n zenit. \/ Deschid
\npor\u0163ile: Timp neumblat, \/ bine-ai venit, \/ bine-ai
\nvenit!\u201c (\u201cSchimbarea zodiei\u201c).
\nDintr-odat\u0103 lumea \u00ee\u015fi m\u0103re\u015fte volumul, devine un
\nc\u00e2ntec nesf\u00e2r\u015fit, se muzicalizeaz\u0103 \u015fi for\u0163a creatoare care
\n\u00eel face s\u0103 vad\u0103 minunile de l\u00e2ng\u0103 el este iubirea. Poezia
\nde dragoste disp\u0103ruse dup\u0103 volumul \u201cPa\u015fii Profetului\u201d,
\n\u00een vreme ce, \u00een acest timp, tema iubirii ocupa un loc
\nfoarte important \u00een teatrul lui. Ea reapare aici \u015fi va avea
\no masiv\u0103 reprezentare \u015fi \u00een poezia postum\u0103, dar
\nad\u00e2ncit\u0103 de experien\u0163a sufleteasc\u0103 acumulat\u0103, de
\nexperien\u0163a uman\u0103 c\u0103p\u0103tat\u0103 scriind \u201c\u00cen marea trecere\u201d,
\n\u201cLa cump\u0103na apelor\u201c, unde iubirea se \u00eencarc\u0103 de o mare
\ntriste\u0163e existen\u0163ial\u0103. Starea de iubire este resim\u0163it\u0103 ca
\nuna de integrare \u00een univers, \u00een cosmos. Iubirea este
\nsalvarea lui (\u201cPsalm\u201d) \u201dIubind\u2013ne-ncredin\u0163\u0103m c\u0103
\nsuntem\u201c. Iubirea este existen\u0163a; semnul de
\negalitate dintre ele este definitoriu pentru Blaga.
\nRe\u00eendr\u0103gostirea este posibil\u0103 datorit\u0103 sinuozit\u0103\u0163ilor
\nunui destin inedit ce \u00eei scoate \u00een cale acum o muz\u0103 care
\nva fi sursa de inspira\u0163ie a versurilor din acest volum.
\nBlaga avea nevoie s\u0103 se \u00eendr\u0103gosteasc\u0103 de cineva,
\ncast, platonic \u015fi Domni\u0163a Gherghinescu \u2013Vania este cea
\ncare \u00eel tulbur\u0103 \u00eentr-at\u00e2t p\u00e2n\u0103 la extazierea ce aduce a
\nardere incandescent\u0103: \u201cFiin\u0163\u0103 tu \u2013 g\u0103si-voi c\u00e2ndvacuvenitul
\n\/ sunet de argint, de foc, \u015fi ritul \/ unei rostiri
\negale \/ \u00een veci arderii tale? \/\/ Al semin\u0163iei mele cel
\ndin urm\u0103 sunt. \/ Pumn de lumin\u0103 \u2013 tu, pumn de
\np\u0103m\u00e2nt. \/ Tu rodie, \/ tu floare mie, cu puteri de zodie,
\n\/ unde \u015fi c\u00e2nd g\u0103si-voi singurul cuv\u00e2nt \/ \u00een cercul
\nnop\u0163ii s\u0103 te-nc\u00e2nt?\u201c.
\nDomni\u0163a devine, \u00eentr-un limbaj trubaduresc, o
\nadev\u0103rat\u0103 \u201cdomni\u0163\u0103 din \u0163ara b\u00e2rsan\u0103\u201c: \u201cDomni\u0163\u0103 din \u0163ara
\nb\u00e2rsan\u0103, \/ lumin\u0103 sunt, inim\u0103, ran\u0103. \/ Trimite-\u0163i-a\u015f veste
\ns\u0103 \u015ftii \/ veninul cu ce bucurii \/\/ pe mas\u0103-mi s-amestec\u0103-n
\ncan\u0103, \/ Domni\u0163\u0103 din \u0163ar\u0103 b\u00e2rsan\u0103.\u201c (\u201c\u00cenc\u00e2ntare\u201d).
\nApare aici pe l\u00e2ng\u0103 simbolul domni\u0163ei \u201cdin basmul
\nacelei cet\u0103\u0163i\u201c (\u201cDomni\u0163ele\u201d) \u015fi un alt simbol asociat cu
\niubirea – inorogul (sau unicornul), simbol erotic.
\nVersurile sunt de factura unui desc\u00e2ntec \u015fi au ca rol
\nsublinierea sentimentului de dragoste. Suita de gesturi
\nse reduce la un ritual cast: \u201cDin clima fierbinte \/ a
\nbasmului, sfinte \/ irog inorog \/ c-un semn te invoc.
\n\/\/ Din verde molatic \/ s-aude copita, \/ ad\u00e2nc,
\np\u0103duratic, \/ apari ca ispita. \/\/ T\u00e2rcoale nu – mi da \/ \u015fi
\nnu ad\u0103sta! \/ Ci ia-o \u2013 nainte \/ c\u00e2nd ceasul va bate, \/
\nsolie cuminte \/ spre vechea cetate. \/\/ C\u00e2nd intri, ia
\nseama \/ la podul cu vama \/ la num\u0103rul casei, \/ la
\ncurtea Frumoasei. \/ Cu sunet de soart\u0103 \/ love\u015fte \u00een
\npoart\u0103! \/\/ Atinge cu cornul \/ de trei ori z\u0103vorul \/ can
\nrituri de leac \/ r\u0103mase din veac. \/ Atinge \u015fi piatra \/
\n\u015fi pragul \u015fi vatra \/ \u015fi dac\u0103 Frumoasa \/ \u00eeng\u0103duie \u2013 vezi-i
\n\/ aleanul amiezii.\u201d (\u201c\u00cendemn de poveste\u201d).
\n\u00cen \u201cCuvinte pentru fata necunoscut\u0103 din poart\u0103\u201d se
\nstabile\u015fte un echivoc de la \u00eenceput: poarta este
\nsimbolul ultimei treceri, ca \u015fi valea \u2013 valea pl\u00e2ngerii
\npe care o trece: \u201cNu te-mpotrivi. Tu va trebui s\u0103 iai
\naceast\u0103 \/ grij\u0103 asupra-\u0163i: \/ \u00een poarta, la care am ajuns,
\ntrec\u00e2nd prin aceast\u0103 vale, \/ s\u0103 fii straja copil\u0103riei mele.
\nA copil\u0103riei \/ ce-o duc \u00eenc\u0103 \u00een mine\u201d. Este vorba de o
\nanumit\u0103 poart\u0103 a unei anumite case \u00een care Blaga a
\nlocuit \u00een perioada liceului \u201cAndrei Saguna\u201d din
\nBra\u015fov. Domni\u0163a se fotografiase \u00een aceast\u0103 poart\u0103 \u015fi \u00eei
\ntrimisese fotografia lui Lucian, care a fost foarte pl\u0103cut
\nsurprins, gestul st\u00e2rnindu-i amintiri de mult apuse,
\n\u00eens\u0103 poarta cap\u0103t\u0103 conota\u0163ii aici mult mai ad\u00e2nci,
\nstr\u0103b\u0103tute de fiorul stingerii: \u201cCi poarta e \u00een adev\u0103r
\naci? Poarta sur\u0103 \/ c\u0103reia n-a\u015f vrea pe nume s\u0103-i spun?
\n\/ Tu opre\u015fte-m\u0103 \u00eenc\u0103, s\u0103 nu intru. Nu vreau s\u0103 \/ apun.
\n\/ Fere\u015fte-m\u0103 tu, s\u0103 nu-mi g\u0103sesc prea grabnic \/
\n\u00eemplinirea \/ s\u0103 nu mor mai \u00eenainte de-a muri.\u201c.
\nDragostea cap\u0103t\u0103 accentuate note \u015f\u0103galnice, de care
\nDomni\u0163a era perfect con\u015ftient\u0103: \u201cMu\u015fchiul reav\u0103n, negrul
\nmurei \/ \u0163ine cump\u0103na c\u0103ldurii.\/ Ie\u015fi zei\u0163\u0103 din sandale \u2013 \/
\nvrerea e a M\u0103riei Tale!\u201c (\u201cDumbrava ro\u015fie\u201d).
\nPonderea pe care o are imaginea muzei \u00een g\u00e2ndurile
\npoetului este revelatorie: \u201cAlb\u0103 frumuse\u0163e tu, f\u0103r\u0103
\napunere, \/ pustietoare minune tu, \/ g\u00e2ndul – la tine –
\nnoptatul \u2013 \/ ce treaz m\u0103 \u0163inu – !\u201c (\u201eVeghe\u201d).
\n\u00cens\u0103, cur\u00e2nd, evenimentele precipit\u00e2ndu-se,
\nintervine o r\u0103ceal\u0103 resim\u0163it\u0103 \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103 de cei doi
\n\u00eendr\u0103gosti\u0163i, dar mai ales transparen\u0163a \u00een versurile
\npoetului: \u201cPe multe drumuri, pe multe, se-ncearc\u0103 \/
\ng\u00e2ndul spre tine\u2026 \/\/ Unde dormi ast\u0103zi \u2013 nu \u015ftiu.
\nNici un c\u00e2ntec \/ nu te g\u0103se\u015fte. Ast\u0103zi \/ tu e\u015fti unde
\ne\u015fti. Iar eu aci. Dep\u0103rtarea \/ a pus \u00eentre noi carul cel
\nmare pe cer, \/ apele-n v\u0103i, focul \u00een noapte pe dealuri,
\n\/ \u015fi pe p\u0103m\u00e2nt a pus anemone \u015fi patimi \/ c\u0103rora ziua
\nnu le prie\u015fte. \/ Ca o poart\u0103 s-a-nchis. Nici un semn nu
\nstr\u0103bate \/ v\u0103mile, v\u0103mile.\u201c (\u201cPe multe drumuri\u201d).
\nDezam\u0103girea lui Lucian Blaga de a descoperi \u00een
\nDomni\u0163a Gherghinescu o fiin\u0163\u0103 complet diferit\u0103 de
\nimaginea conturat\u0103 \u00een reprezentarea lui despre t\u00e2n\u0103ra
\nfemeie a avut drept consecin\u0163\u0103 imediat\u0103 atenuarea \u015fi
\ndispari\u0163ia treptat\u0103 a sentimentului de dragoste: \u201ePentru
\nasta s-au tocit pe r\u00e2nd fiorii, pentru asta mi s-au r\u0103rit
\ndrumurile la Bra\u015fov\u2026\u201d, se va dest\u0103inui poetul mai t\u00e2rziu.
\nDin documentele monografice afl\u0103m c\u0103 de la 27
\naprilie 1944, p\u00e2n\u0103 la 8 martie 1948, data ultimei
\ncoresponden\u0163e expediate, Lucian Blaga i-a trimis
\nDomni\u0163ei, cu intermiten\u0163e, uneori de c\u00e2teva luni, 32 de
\nscrisori \u00een compara\u0163ie cu 58 expediate \u00eentre 11 iunie 1941
\n\u015fi 30 martie 1944, iar \u00eent\u00e2lnirile s-au r\u0103rit, pentru a \u00eenceta
\ndefinitiv. \u00cen tot acest timp, con\u015ftient\u0103 de ivirea \u00eentre ea \u015fi
\nLucian Blaga a unui prag invizibil, dincolo de care
\npoetul refuz\u0103 cu \u00eend\u0103r\u0103tnicie s\u0103 treac\u0103, Domni\u0163a nu a
\n\u00eencetat o clip\u0103 de a-\u015fi reliefa mai voalat sau f\u0103r\u0103 reticen\u0163\u0103,
\nsentimentele, sper\u00e2nd s\u0103-l ademeneasc\u0103 iar\u0103\u015fi pe
\n\u00eendr\u0103gostitul de odinioar\u0103 cu farmecele sale \u015fi alarmat\u0103
\nde tonalitatea din ce \u00een ce mai obiectiv\u0103 a scrisorilor,
\n\u00eencerca s\u0103 se asigure \u015fi s\u0103 ob\u0163in\u0103 o certitudine: \u201e\u00een
\ntimpul trecerilor vertiginoase, nici poetul din inima
\nmea nu poate r\u0103m\u00e2ne pe aceea\u015fi pozi\u0163ie\u201d.
\nLucian Blaga comenta \u015fi confirma ambiguu
\nsuspiciunile destinatarei: \u201e\u2026Tu ai o inim\u0103 \u015fi o intui\u0163ie,
\ncare n-ar trebui s\u0103 te \u00een\u015fele niciodat\u0103! Vei vedea \u00eens\u0103,
\n\u00een cur\u00e2nd, c\u0103 cele dou\u0103 te-au \u00een\u015felat. De\u015fi \u0163i-am scris:
\nsunt acela\u015fi\u201c. \u00cens\u0103 Blaga denatura inten\u0163ionat
\nveridicitatea afirma\u0163iilor, ca to\u0163i b\u0103rba\u0163ii care \u015ftiu s\u0103
\nmint\u0103 frumos \u015fi s\u0103 rosteasc\u0103 cu u\u015furin\u0163\u0103 neadev\u0103ruri
\nincredibile, tocmai din dorin\u0163a de a proteja \u015fi a nu r\u0103ni
\ninutil un suflet generos ca al femeii c\u00e2ndva iubite.
\n\u00cen via\u0163a lui intrase pe nea\u015fteptate o alt\u0103 femeie,
\nt\u00e2n\u0103ra Coca R\u0103dulescu, \u015fi ezita s\u0103 rup\u0103 rela\u0163ia cu
\nDomni\u0163a tocmai pentru c\u0103 \u00eei era dator moral pentru
\nrolul jucat de ea \u201c\u00een deschiderea poeziei sale spre un
\nalt t\u0103r\u00e2m liric\u201d.
\n\u00cendep\u0103rtarea lui Lucian de femeia ce exercitase
\nasupra lui o adevarat\u0103 vraj\u0103, era acum ireversibil\u0103.
\nDomni\u0163a Gherghinescu n-a acceptat s\u0103 observe, \u00een
\norgoliul ei de femeie p\u0103r\u0103sit\u0103, tonalitatea scrisorilor lui
\nBlaga \u015fi faptul c\u0103 poetul, prin comportamentul s\u0103u,
\nl\u0103sase lucrurile s\u0103 evolueze spre o prietenie spiritual\u0103,
\ncur\u0103\u0163at\u0103 de orice senzualitate. Privind \u00eenapoi spre
\ntrecut, Domni\u0163a \u00eencerca s\u0103 men\u0163in\u0103 treaz\u0103 o pasiune ce
\nse stingea \u015fi s\u0103 o recreeze, ne\u015ftiind \u201cdac\u0103 ea se va mai
\nrepeta vreodat\u0103: \u201eM\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 anotimpul \u0103sta
\nc\u0103ldu\u0163 venea, alt\u0103dat\u0103, la Bra\u015fov, cu tine\u201d. Acum \u00ee\u015fi
\nstriga f\u0103r\u0103 reticen\u0163\u0103 suferin\u0163a: \u201eMereu mi-e dor de tine\u201d.
\nCu o tragic\u0103 sinceritate, de data aceasta c\u00e2nd nu mai
\navea nici o speran\u0163\u0103, realiza retrospectiv adev\u0103ratele
\ndimensiuni ale rolului jucat de Lucian Blaga \u00een
\nexisten\u0163a sa: \u201eTu r\u0103m\u00e2i singura mea lumin\u0103 frumoas\u0103\u201c.
\nR\u0103spunsul lui Blaga accentueaz\u0103 definitiva
\n\u00eenstr\u0103inare: \u201cn-a\u015f putea pune \u00een slove, negru pe alb,
\nmizeria condi\u0163iilor mele suflete\u015fti \u015fi materiale, ce m\u0103
\nsilesc de la un timp la un refugiu total \u00een crea\u0163ie sau \u00een
\namintire. E\u015fti poate singura fiin\u0163\u0103 c\u0103reia \u00eei fac aluzie la
\naceasta, c\u0103ci astfel ascund sub o tot mai aspr\u0103 masc\u0103,
\nanul \u2013 ceasul \u2013 clipa pentru care mai tr\u0103iesc\u201c.
\n\u00cen martie 1948, Lucian Blaga i-a expediat ultimele
\nr\u00e2nduri ce degajau o ad\u00e2nc\u0103 oboseal\u0103 sufleteasc\u0103, o
\ndezn\u0103dejde f\u0103r\u0103 margini \u015fi din acest zbucium interior
\nnimic nu mai aminte\u015fte de Domni\u0163a: \u201cCe-o mai fi de
\nacum \u00eencolo, cu mine, nu \u015ftiu. Extraordinare greut\u0103\u0163i
\nfamiliale se \u00eengr\u0103m\u0103desc pe capul meu. Nu mai \u015ftiu de
\nunde s\u0103 m-adun. \u015ei \u00een plus toat\u0103 aceast\u0103 nesiguran\u0163\u0103
\nde la o zi la alta. De multe ori a\u015f vrea s\u0103 nu mai fiu\u201c.
\nCeea ce \u00eel deprim\u0103 peste m\u0103sur\u0103 era interdic\u0163ia de a
\nmai publica ceva: \u201cDe tip\u0103rit, nici o n\u0103dejde. Eu, care
\neram a\u015fa de obi\u015fnuit cu mirosul tiparni\u0163elor!\u201c.
\n\u00centr-o scrisoare primit\u0103 \u00een august 1956, prietenii
\nintroduc \u00een locul formulei de adresare obi\u015fnuite versul:
\n\u201cC\u00e2te-s altfel – omul, leatul!\u201d, iar con\u0163inutul \u00eel constituia
\ncomentariul f\u0103cut, prin analogie, comportamentului
\nomului Blaga: \u201cAzi am vorbit foarte mult despre\u2026 om,
\ndespre un anumit om, despre omul care a exclamat
\nversul citat. \u015ei dac\u0103 am g\u0103sit oarecum natural s\u0103 se fi
\nschimbat \u00ableatul\u00bb, nu am putut s\u0103 ne \u00eemp\u0103c\u0103m cu
\nschimbarea omului, mai ales c\u0103 discu\u0163iile noastre
\ndespre el se desf\u0103\u015foar\u0103 cu emo\u0163ii \u2013 \u00eenc\u0103!\u201d.
\nSchimbarea era firesc s\u0103 duc\u0103 spre ideea de izolare,
\nde nefiin\u0163are, de neantizare a personalit\u0103\u0163ii \u015fi nu
\nnumai, ci \u015fi a operei, datorit\u0103 configura\u0163iei sociopolitice,
\ndar \u015fi a efectelor traumatizante ce le avea
\nasupra sufletului \u00eempov\u0103rat al poetului. \u201dNeb\u0103nuitele
\ntrepte\u201d aveau s\u0103-l coboare de partea cealalt\u0103 a unor
\n\u00een\u0103l\u0163imi ame\u0163itoare. Metafora \u201cneb\u0103nuitelor trepte\u201d
\napare \u00een poezia care \u00eencheie volumul \u015fi titlul este
\nconcludent: este un poem despre moarte. Aceast\u0103
\ncobor\u00e2re \u00een nefiin\u0163\u0103 este o cobor\u00e2re \u00eentr-un t\u0103r\u00e2m al
\nregener\u0103rii. Nimeni nu te \u00eenva\u0163\u0103 s\u0103 mori, dar cobor\u00e2rea
\n\u00een cel\u0103lalt t\u0103r\u00e2m se face ca o descindere \u00eentr-un t\u0103r\u00e2m
\nimplicit al \u201cmumelor sfinte\u201d, artizanii lumii, simbol
\npreluat de Blaga de la Goethe: \u201cCalea aici ce greu se
\ng\u0103se\u015fte. \/ Nu-i nimenea s\u0103 te \u00eendrepte. \/ Numai
\nt\u00e2rziu, numai o clip\u0103 \/ uitat\u0103 pe urm\u0103 \u015fi ea, \/ \u00ee\u0163i
\ndezv\u0103luie \/ neb\u0103nuitele trepte.\u201d (\u201cEpitaf\u201d).
\nBlaga, poet al t\u0103cerii, vede acest moment ca un moment
\nde eliberare a cuvintelor: \u201cApoi ca frunza cobori. \u015ei \u0163\u0103rna
\n\/ \u0163i-o tragi peste ochi \/ ca o grav\u0103 pleoap\u0103. \/ Mumele
\nsfintele \u2013\/ luminile mii, \/ mume sub glii \/ \u00ee\u0163i iau \u00een
\nprimire cuvintele. \/ \u00cenc\u0103 o dat\u0103 te adap\u0103.\u201d (\u201c Epitaf \u201d).
\n\u00cen ceea ce prive\u015fte cealalt\u0103 coordonat\u0103 erotic\u0103 ce se
\n\u00eenscrie \u00een drumul parcurs de spiritul mereu fr\u0103m\u00e2ntat
\nde nelini\u015fti al poetului, este vorba de o dragoste
\ncandid\u0103, adolescentin\u0103, lilial\u0103.
\nC\u00e2nd s-a pus problema asupra atrac\u0163iei emanate de
\npoet, criticul \u015eerban Cioculescu dezv\u0103luie anumite
\nam\u00e2nunte ce au menirea s\u0103 explice rela\u0163ia lui Blaga cu
\nreprezentantele sexului frumos: \u201cPrestigiul unui mare
\npoet \u00eei poate atrage multe succese, dar cred c\u0103 avea
\nacel \u00abnu \u015ftiu ce\u00bb, care este, de obicei, mai frecvent la
\nfemei dec\u00e2t la b\u0103rba\u0163i\u201c; Lucian Blaga \u201cp\u0103rea s\u0103-\u015fi
\nconcentreze toat\u0103 fiin\u0163a \u00een privire, de\u015fi, \u00een fond era un
\ntimid , un delicat\u2026\u201d.
\n\u00centre Lucian Blaga \u015fi Coca R\u0103dulescu s-a stabilit chiar
\ndin momentul \u00eent\u00e2lnirii o rela\u0163ie fluidic\u0103 de care, \u00eentr-o
\nm\u0103sur\u0103 mai mare sau mai mic\u0103, erau con\u015ftien\u0163i am\u00e2ndoi.
\nG\u00e2nditorul italian Julius Evola afirma c\u0103 \u201cerosul trebuie
\nconsiderat ca stare determinat\u0103 direct de polaritatea
\nsexelor, \u00een acela\u015fi fel \u00een care prezen\u0163a unui pol pozitiv
\n\u015fi a unuia negativ determin\u0103 for\u0163a magnetismului \u015fi
\ntot ceea ce are leg\u0103tur\u0103 cu un c\u00e2mp magnetic.\u201d \u00cen acest
\nsens, Ion B\u0103lu este de p\u0103rere c\u0103 se poate vorbi la
\nLucian Blaga \u201cdespre o magie a dragostei\u201c, \u201cca fapt
\nhiperfizic absolut pozitiv, care intervine chiar \u00een via\u0163a
\noamenilor celor mai pu\u0163in comuni\u201c.
\nEpitetul \u201catr\u0103g\u0103toare\u201d, verbul \u201ca atrage\u201d \u015fi
\nsubstantivul \u201cfascina\u0163ie\u201d utilizate de Blaga \u00een
\n\u201cLuntrea lui Caron\u201d ori de c\u00e2te ori se refer\u0103 la Coca
\nR\u0103dulescu dezv\u0103luie \u00eens\u0103\u015fi for\u0163a farmecului degajat
\nde prezen\u0163a ei: \u201cPe mine m\u0103 aju\u0163i s\u0103-mi reg\u0103sesc rostul
\nziditor, c\u0103ruia nu-i mai v\u0103d sf\u00e2r\u015fit. Prin ce? Prin
\niubire. \u015ei minunat din cale afar\u0103 este c\u0103 faci acestea
\ntoate f\u0103r\u0103 a \u015fti \u015fi f\u0103r\u0103 a vrea. Tu \u00eenflore\u015fti, simplu \u015fi
\nf\u0103r\u0103 eforturi, ca o plant\u0103, \u015fi aceasta e destul ca s\u0103
\nrea\u015fezi sor\u0163ile \u00een \u0163\u00e2\u0163\u00e2nile lor.\u201d \u015ei dac\u0103 lu\u0103m \u00een
\nconsiderare \u015fi defini\u0163ia pe care o d\u0103 Julius Evola
\n\u201cfascina\u0163iei\u201d: \u201c\u015ei dac\u0103 obi\u015fnuim \u015fi ast\u0103zi s\u0103 vorbim de
\nputerea de fascina\u0163ie a unei femei, prin folosirea
\nacestei sintagme ajungem, f\u0103r\u0103 a ne da seama, chiar la
\ndimensiunea magic\u0103 a iubirii: fascinum era tocmai
\ntermenul utilizat \u00een vechime pentru un soi de vraj\u0103
\nsau sacrilegiu\u201c, ne d\u0103m seama c\u0103 semnifica\u0163iile
\nacestea nu-i erau str\u0103ine lui Lucian Blaga.
\nStarea afectiv\u0103 a filosofului trecea printr-o modificare
\ncalitativ\u0103. Timpul se subordona altor dimensiuni
\nbiologice, durata subiectiv\u0103 era intens receptat\u0103, iar
\nvremea p\u0103rea s\u0103 stagneze, eterniz\u00e2nd clipa efemer\u0103:
\n\u201dUnul dintre gesturile interioare cu care \u00eent\u00e2mpin\u0103m
\norice frumuse\u0163e este acela de a suspenda timpul. Orice
\nfrumuse\u0163e are darul de a ne face un moment s\u0103 credem
\nc\u0103 un asemenea gest ar putea s\u0103 reu\u015feasc\u0103. Frumuse\u0163ea
\ndevine astfel un apel la cea mai imposibil\u0103 dintre
\naventuri\u201d, nota el, tulburat, \u00eentr-un aforism.
\nT\u00e2n\u0103ra fat\u0103 l-a scos din timpul prezent,
\nproiect\u00e2ndu-l \u00een spa\u0163iul etern edenic al dragostei: \u201cCu
\norice mare iubire se declar\u0103 \u00een noi un proces de
\nregresiune, prin mii de ani, spre situa\u0163ii mitologice
\nprimare \u015fi sublime, cum este bun\u0103oar\u0103 aceea a
\nfructului oprit sau a glasurilor divine \u015fi demonice prin
\nfrunzi\u015furile de rai.\u201d
\nConsecin\u0163a imediat\u0103 a complexelor tr\u0103iri suflete\u015fti
\na fost apari\u0163ia unei energii vitale ce se dizolva \u00een
\ncrea\u0163ie, poetul reintr\u00e2nd \u00eentr-o alt\u0103 v\u00e2rst\u0103: \u201cE\u015fti t\u00e2n\u0103r
\n\u00eenc\u0103 at\u00e2ta timp c\u00e2t admiri \u015fi \u00een m\u0103sura \u00een care admiri\u201c.
\nSeduc\u0163ia dragostei este dublat\u0103 de pasiunea crea\u0163iei
\n\u015fi Lucian Blaga era atras de un alt domeniu, cel al
\naforismelor pe care le aduna \u00een volumul \u201cElanul
\ninsulei\u201d, reprezent\u00e2nd o modalitate eficient\u0103 de a
\nsintetiza g\u00e2ndurile \u015fi ideile, nelini\u015ftea \u015fi aspira\u0163iile
\npoetului, prin intermediul unui limbaj specializat \u00een
\ncare \u201cinten\u0163ia tranzitiv\u0103 este constant redus\u0103 de
\naccentuarea func\u0163iei poetice a limbii\u201c.
\n\u00cens\u0103 aforismele inspirate de farmecul tinerei
\nstudente au fost transformate \u00een versuri. Aforismul
\n\u201cDespre iubire\u201d: \u201cC\u00e2nd fiecare celul\u0103 din noi devine o
\ninim\u0103, atunci suntem bolnavi. Dar numai iubirea ne
\n\u00eencearc\u0103 \u00een acest chip\u201c este transpus \u00een poema
\n\u201c\u00cenceputuri\u201d: \u201cC\u00e2nd fiecare celul\u0103 de s\u00e2nge din noi \/
\ndevine o inim\u0103, atunci suntem bolnavi. \/ Dar numai
\niubirea ne-ncearc\u0103- n asemenea chip\u201c.
\nMedita\u0163ia din aforismul \u201cFrumuse\u0163ea\u201d: \u201co fat\u0103
\nfrumoas\u0103 e o fereastr\u0103 prin care privim \u00een paradis\u201d, a
\nfost reluat\u0103 \u00een al doilea poem din seria \u201cCatrenele fetei
\nfrumoase\u201d: \u201cO fat\u0103 frumoas\u0103 e \/ o fereastr\u0103 deschis\u0103
\nspre paradis. \/ Mai verosimil dec\u00e2t adev\u0103rul \/ e
\nc\u00e2teodat\u0103 un vis\u201d.
\nF\u0103ptura fetei are o \u00eenr\u00e2urire productiv\u0103 asupra
\nsufletului poetului, receptat\u0103 mereu ca o \u201cdulce
\nsuferin\u0163\u0103 \u201ceminescian\u0103: \u201cNe-om aminti c\u00e2ndva t\u00e2rziu
\n\/ de aceast\u0103 \u00eent\u00e2mplare simpl\u0103,\/ de aceast\u0103 banc\u0103
\nunde st\u0103m \/ t\u00e2mpl\u0103 fierbinte l\u00e2ng\u0103 t\u00e2mpl\u0103. \/\/ De pe
\nstamine de alun, \/ din plopii albi, se cerne jarul. \/
\nOrice \u2013nceput se vrea fecund, \/ risipei se ded\u0103
\nflorarul\u201d (\u201cRisipei se ded\u0103 florarul\u201d).
\nDac\u0103 Eugenia Mure\u015fanu, o alt\u0103 muz\u0103 a poetului, cu
\nademenirile ei persuasive, \u00eei inhiba inspira\u0163ia, Domni\u0163a
\nGherghinescu \u015ftia s\u0103 \u00eembine \u00een mod egal atrac\u0163ia cu
\ninabordabilul, Coca R\u0103dulescu p\u0103rea cu totul str\u0103in\u0103 de
\norice ambiguitate. Sentimentul interzicerii este tr\u0103it de
\npoet cu acuitate. \u201dFrumuse\u0163ea e totdeauna o \u0163ar\u0103 a
\nf\u0103g\u0103duin\u0163ei \u00een care Moise nu intr\u0103\u201c. Ideea va fi subliniat\u0103
\nde versurile sinonimice: \u201cCum s-a f\u0103cut, nu-i bine s\u0103
\ncunoa\u015ftem. \/ \u015etim doar c\u0103-n spa\u0163ii \u015fi \u00een vis \/ noi
\nne-nt\u00e2lnim mereu aceia\u015fi, \/ mereu sub pomul interzis\u201d.
\nMomentele petrecute \u00eempreun\u0103 \u00een singur\u0103tate,
\nchem\u0103rile eului poetic la \u00eemplinirea dragostei sunt
\nrelevate de versuri ca: \u201cS\u0103 evad\u0103m din cuviin\u0163\u0103 \u015fi din
\npravili \u2013\/ \u00eendeamn\u0103 c\u00e2teodat\u2019 din inim\u0103 un glas, \/ \u015fi
\ndin caverna sa, cu grai de argint, un greier \/ \u00eendeamn\u0103
\nzi cu zi, \u015fi ceas cu ceas\u201d (\u201cAndante\u201d).
\nSuita de gesturi aminte\u015fte de ritualul magico-erotic
\neminescian: \u201cVino s\u0103 \u015fedem subt pom. \/ Deasupr\u0103-i \u00eenc\u0103
\nveac ceresc. \/ \u00cen v\u00e2ntul adev\u0103rului, \/ \u00een marea umbr\u0103 a
\nm\u0103rului, \/ vreau p\u0103rul s\u0103 \u0163i-l despletesc \/ s\u0103 fluture
\nca-n vis \/ c\u0103tre hotarul p\u0103m\u00e2ntesc\u201d (\u201cGlas \u00een paradis\u201d).
\nIubirea este v\u0103zut\u0103 ca un mod de participare la
\neternitate, era un mod de anulare a marii treceri:
\n\u201eIube\u015fti \u2013 c\u00e2nd sim\u0163iri se de\u015fteapt\u0103 \/ c\u0103-n lume doar
\ninima este, \/ c\u0103-n drumuri la cap\u0103t te a\u015fteapt\u0103 \/ nu
\nmoartea, ci alt\u0103 poveste\u201d (\u201cIubire\u201d). Acea sensibilitate
\nla concret, la natur\u0103 se vede \u015fi \u00een poezia de dragoste:
\n\u201eA cunoa\u015fte. A iubi. \/ \u00cenc-odat\u0103, iar \u015fi iar\u0103, \/ a
\ncunoa\u015fte-nseamn\u0103 iarn\u0103, \/ a iubi e prim\u0103var\u0103\u201d
\n(\u201cPrim\u0103vara\u201d). Sentimentul iubirii se amestec\u0103 \u00een
\naceste poeme cu sentimentul v\u00e2rstei, iar vremea se
\na\u015faz\u0103: \u201cca un scut \u00eentre noi \u2013\/ tu r\u0103s\u0103rit \u015fi eu apus\u2026\u201d
\n(\u201c\u00cen jocul v\u00e2rstelor\u201d). Din ziua \u00een care s-au \u00eent\u00e2lnit cei
\ndoi, ceva s-a schimbat \u00een lume \u015fi astrele au fost silite:
\n\u201e\u00een jurul inimilor noastre \/ s\u0103 se-nv\u00e2rteasc\u0103\u201d
\n(\u201cLegenda noastr\u0103\u201d).
\n\u00cens\u0103 dispari\u0163ia prematur\u0103 a fetei aduce \u00een sufletul
\npoetului o am\u0103r\u0103ciune nestins\u0103, dar poezia este
\nsingura salvare de moarte, este unica posibilitate de
\neternizare. Iubita transcende moartea fiindc\u0103 este
\nc\u00e2ntat\u0103: \u201cCineva \u00eentr-o zi te-a luat, Euridike, de m\u00e2n\u0103 \/
\nduc\u00e2ndu-te foarte departe \/ prin negura care desparte.
\n\/ \u00cen \u00eentunericul meu locuie\u015fti \/ de atunci ca o stea \u00een
\nf\u00e2nt\u00e2n\u0103. \/ C\u00e2nd nic\u0103ieri nu mai e\u015fti, \/ e\u015fti \u00een mine. E\u015fti,
\niat\u0103, Aducere \u2013 aminte, \/ singur triumf al vie\u0163ii \/
\nasupra mor\u0163ii \u015fi ce\u0163ii\u201d (\u201cEpitaf pentru Euridike\u201d).
\nNici unul dintre poe\u0163ii rom\u00e2ni de dup\u0103 Eminescu \u2013
\nafirma George Gan\u0103 \u2013 \u201cn-a dat iubirii un sens a\u015fa de
\n\u00eenalt ca Blaga\u201c,\u201cdragostea pentru el e o alt\u0103
\n\u00abposibilitate\u00bb de a nega izolarea de via\u0163a universal\u0103\u201c:
\n\u201eDragostele mele bune \/ cum le-a m\u0103cinat p\u0103m\u00e2ntul!
\n\/ Cum pierir\u0103 pe subt iarb\u0103 \/ frumuse\u0163ea \u015fi cuv\u00e2ntul!
\n\/ Dragostele mele rele, \/ c\u00e2te au c\u0103zut \u015fi ele! \/
\nDragostele bune, rele, \/ ce-a r\u0103mas sub glii din ele? \/
\n\u0162\u00e2rn\u0103 numai \u015fi inele.\u201d (\u201cC\u00e2ntecul v\u00e2rstelor\u201c) .
\nPoet al dragostei, \u201c\u00een resemnarea fa\u0163\u0103 de
\nimposibilitatea accederii la absolut prin iubire,
\natenueaz\u0103 aspectul uneori \u00abteoretic\u00bb al eroticii\u201d, las\u0103
\ns\u0103 se aud\u0103 c\u00e2ntecul patetic al unui mare poet al femeii:
\n\u201cViori sunt femeile, \/ tremur \u00een palme r\u0103sfr\u00e2nt. \/ Le
\nsl\u0103vesc \u015fi le c\u00e2nt \/ pentru sf\u00e2r\u015fitul de drum \/ ce-l au
\npe p\u0103m\u00e2nt. \/ Lemn moale, lemn sf\u00e2nt! \/ Viori sunt
\nfemeile, \/ vibra\u0163ie f\u0103r\u0103 cuv\u00e2nt, \/ viori aprinse subt arc
\n\/ \u00een fl\u0103c\u0103ri \u015fi fum\u201d (\u201cViori aprinse, femeile\u201d).
\nErosul \u00ee\u015fi desf\u0103\u015furase \u00een inima lui Blaga o tr\u0103ire
\nplenar\u0103, pentru poet \u015fi om deopotriv\u0103 \u015fi poetul era de
\np\u0103rere c\u0103 \u201corice dragoste care duce la crea\u0163ie \u00ee\u015fi
\ndob\u00e2nde\u015fte legitimitatea\u201c. Adesea vorbise de
\n\u201cnecesitatea\u201d muzelor, a c\u0103ror inspira\u0163ie \u201ccompenseaz\u0103
\n\u015fi supracompenseaz\u0103\u2026\u201d. Desigur, \u201cnecesitatea\u201d de
\ncare vorbea Lucian Blaga nu e cu nimic deosebit\u0103 de
\n\u201cmaterialul indispensabil crea\u0163iei\u201d \u2013 cum \u00eei spunea
\nGeorge C\u0103linescu, vorbind despre eros.
\n\u00cens\u0103 este normal s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m ce atitudine adopta
\nCornelia, so\u0163ia lui Lucian Blaga, ori de c\u00e2te ori era
\nnevoit\u0103 \u201cdin zece ochi, c\u00e2\u0163i are, s\u0103 \u00eenchid\u0103 nou\u0103, c\u00e2nd
\ne vorba de muze, ce-ar putea s\u0103-l inspire pe un poet\u201c.
\nR\u0103spunsul \u00eel va da tot poetul, care aprecia prietenia
\n\u015fi devotamentul so\u0163iei sale, fiindu-i recunosc\u0103tor p\u00e2n\u0103
\nla moarte: \u201cEa se identific\u0103 \u015fi de ast\u0103 dat\u0103 cu mine, cu
\naceea\u015fi st\u0103ruin\u0163\u0103 ca \u015fi alte d\u0103\u0163i, c\u0103ci \u00ee\u015fi f\u0103cuse un scop
\ndin via\u0163\u0103 din a tr\u0103i pentru mine \u015fi pentru ceea ce \u00eemi
\npromova crea\u0163ia, \u015fi pentru nimic \u00een lume n-ar fi voit
\ns\u0103 se vad\u0103 obstacol \u00een calea acesteia\u201c .
\nPoetul \u015ftie s\u0103 evoce un z\u00e2mbet, un gest gra\u0163ios, un
\ncuv\u00e2nt rostit c\u00e2ndva \u00een registru grav, sau dimpotriv\u0103,
\ncu parfumul juc\u0103u\u015f al unei sc\u00e2nteieri de lumin\u0103.
\nAccentul cade \u00een rememor\u0103rile sale totdeauna \u201cpe c\u00e2te
\nun detaliu discret de acest gen, realiz\u00e2nd odat\u0103
\nportretul cuiva, alt\u0103 dat\u0103 o miniatural\u0103 fresc\u0103 de
\nmoment psihologic, de o rar\u0103 \u015fi profund tulbur\u0103toare
\nfrumuse\u0163e\u2026 Avea un adev\u0103rat cult pentru frumuse\u0163ea
\nfeminin\u0103, \u00een general, resping\u00e2nd \u00abretu\u015furile\u00bb tocmai
\npentru c\u0103 ele desacralizeaz\u0103, anuleaz\u0103 emo\u0163ia, tr\u0103irea
\n\u015fi, bine\u00een\u0163eles amintirea\u201d.
\nNu putem s\u0103 nu \u0163inem cont de faptul c\u0103, dup\u0103
\nBlaga, \u201cstarea de crea\u0163ie e undeva sinonim\u0103 cu starea
\nde iubire \u2013 afirma el c\u00e2ndva \u2013 \u015fi c\u0103 nu numai \u00een poezie
\n\u015fi arte, ci, cum o dovede\u015fte istoria, \u015fi \u00een domeniul
\n\u015ftiin\u0163elor exacte, \u00abun creier erotizat\u00bb poate produce
\nopere incomparabil mai valoroase dec\u00e2t un altul\u201d,
\npentru c\u0103 \u201cformidabila putere a unei adev\u0103rate
\npasiuni const\u0103, poate, \u00een concentrarea brusc\u0103, \u00eentr-o
\nsingur\u0103 persoan\u0103, a tuturor calit\u0103\u0163ilor particulare care
\nte-au impresionat la femeile, cunoscute c\u00e2ndva\u201d.
\nC\u00e2t despre felul \u00een care cultul pentru inefabilul
\nfeminin se oglindeste \u00een crea\u0163ia sa, am descoperit
\nobiectul inspira\u0163iei \u00een marele \u015fi ve\u015fnicul tezaur care se
\ncheam\u0103 \u00eens\u0103\u015fi via\u0163a.<\/p>\n


\nNINA PLOPEANU<\/strong>
\n\"\"

Lucian Blaga \u2013 diplomatul<\/strong><\/p>\n

Cunoscut cu predilec\u0163ie ca poet, filosof, dramaturg
\n\u015fi chiar ziarist, Lucian Blaga a fost \u015fi un foarte bun
\ndiplomat, aspect mai pu\u0163in vizat de istoria \u015fi critica
\nliterar\u0103, de\u015fi acestei demnit\u0103\u0163i i s-a consacrat aproape
\nun deceniu \u015fi jum\u0103tate \u00eentre anii 1926-1939.
\nAutor al volumelor de poezii \u201ePoemele luminii\u201d \u015fi
\n\u201ePietre pentru templul meu\u201d, ambele premiate de
\nAcademia Rom\u00e2n\u0103, Lucian Blaga \u00eentrevedea intrarea
\n\u00een diploma\u0163ie ca pe o posibilitate de a dep\u0103\u015fi situa\u0163ia
\nmaterial\u0103 precar\u0103 \u015fi este sus\u0163inut \u00een demersul s\u0103u de
\nfratele so\u0163iei sale Caius Brediceanu, ministru de stat
\npentru Ardeal, Banat \u015fi P\u0103r\u0163ile Ungurene, iar mai
\nt\u00e2rziu ambasador la Rio de Janeiro, Vatican \u015fi Viena.
\nPoetul adreseaz\u0103 la 28 decembrie 1921 o cerere \u00een care
\nsolicit\u0103 s\u0103 fie numit cancelar la lega\u0163iunea din Paris
\nmen\u0163ion\u00e2nd c\u0103 este doctor \u00een litere \u015fi filosofie la
\nUniversitatea din Viena, motiv\u00e2nd c\u0103 \u00een contact cu
\nOccidentul personalitatea sa creatoare \u201cse poate
\ndezvolta mai bine\u201d. Caius Brediceanu recomanda
\nc\u0103lduros numirea lui Blaga, \u201emai ales c\u0103 la Paris nu
\navem nici un ardelean\u201d, sublinia politicianul, care
\nconsidera lucrul acesta ca fiind o necesitate \u00een perioada
\nrespectiv\u0103, av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 nu trecuser\u0103 dec\u00e2t trei
\nani de la Unirea Transilvaniei cu Rom\u00e2nia. De\u015fi
\nnumirea \u00een postul solicitat i-a fost aprobat\u0103 la numai
\nc\u00e2teva zile de la adresarea cererii, se pare c\u0103 poetul s-a
\nr\u0103zg\u00e2ndit \u015fi a cerut o am\u00e2nare pe motiv de boal\u0103,
\nperioad\u0103 \u00een care s-a ocupat de definitivarea unor
\nlucr\u0103ri literare, consacr\u00e2ndu-se primelor sale iubiri,
\npoezia, teatrul \u015fi filosofia, public\u00e2ndu-\u015fi crea\u0163iile \u00een
\nreviste de cultur\u0103 din \u0163ar\u0103 \u015fi str\u0103in\u0103tate.
\nPatru ani mai t\u00e2rziu, \u00een noiembrie 1926, so\u0163ii Blaga
\nau ajuns la Lega\u0163ia rom\u00e2n\u0103 din Var\u015fovia. Cu toate c\u0103
\npoetul ar fi preferat o \u0163ar\u0103 occidental\u0103, \u015fi-a luat \u00een
\nserios munca de ata\u015fat \u015fi consilier de pres\u0103 \u015fi peste
\nnumai c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00eenainta deja primul raport
\nc\u0103tre ministrul Ion Mitilineu, \u00een care f\u0103cea o ampl\u0103
\nprezentare a evenimentelor culturale aflate \u00een
\ndesf\u0103\u015furare \u00een capitala Poloniei, \u015fi anume serb\u0103rile
\norganizate \u00een amintirea lui Chopin, la care a participat
\n\u00een calitate de delegat al Ministrului Cultelor \u015fi Artelor
\n\u015fi a \u0163inut un cuv\u00e2nt omagial la adresa marelui pianist,
\nprilej cu care a cunoscut mare parte din lumea artistic\u0103
\n\u015fi literar\u0103 a Var\u015foviei. \u00cen num\u0103rul din revista
\n\u201eMuzica\u201d, condus\u0103 de M. Glinschi, dedicat muzicii
\neuropene, afl\u0103m din relat\u0103rile lui Blaga faptul c\u0103 Filip
\nLaz\u0103r a scris un articol despre muzica rom\u00e2neasc\u0103.
\n\u00cen ceea ce prive\u015fte realitatea politic\u0103 a Poloniei,
\ndiplomatul Blaga semnaleaz\u0103 trecerea \u00een opozi\u0163ie a
\nPartidului Socialist Polonez, precum \u015fi orientarea spre
\npartidele de dreapta a Mare\u015falului Pilsudski, sprijinit
\np\u00e2n\u0103 atunci de st\u00e2nga, ce dorea o simplificare a vie\u0163ii
\npolitice prin reducerea num\u0103rului de partide.
\nRelat\u0103rile poetului, filosofului \u015fi ziaristului Blaga,
\ndeosebit de pertinente \u015fi la obiect, au fost bine primite
\n\u015fi apreciate favorabil de presa rom\u00e2neasc\u0103 a vremii.
\n\u00cen ceea ce prive\u015fte pozi\u0163ia presei poloneze fa\u0163\u0103 de
\nRom\u00e2nia, Blaga semnaleaz\u0103 c\u0103 inadverten\u0163ele sau
\natitudinile tenden\u0163ioase au drept cauz\u0103 lipsa de
\ninforma\u0163ie pe care \u00ee\u015fi propune s\u0103 o suplineasc\u0103 prin
\ncrearea de leg\u0103turi care s\u0103-i permit\u0103 s\u0103 popularizeze
\ndate reale despre via\u0163a politic\u0103 \u015fi cultural\u0103 a \u0163\u0103rii
\nnoastre. \u00cen acest sens, a ob\u0163inut o rubric\u0103 lunar\u0103 \u00een
\nTygodniK Ilustracia, una dintre cele mai r\u0103sp\u00e2ndite
\nreviste din Polonia, \u015fi, de asemenea, scrie articole
\ndespre literatura \u015fi arta rom\u00e2neasc\u0103 \u00een Glos Prawdy,
\nla cererea scriitorului K. Brandowski.
\n\u00cen noiembrie 1927, diplomatul Lucian Blaga a fost
\ntransferat la Praga, \u00een acela\u015fi post de ata\u015fat de pres\u0103.
\n\u00cen cele cinci luni \u00een care a stat \u00een capitala
\nCehoslovaciei, a stabilit rela\u0163ii cu principalele ziare \u015fi
\ncu Agen\u0163ia cehoslovac\u0103 de pres\u0103 \u201eCeps\u201d. Articolele
\nsale, referitoare la situa\u0163ia din Rom\u00e2nia, au fost reluate
\nde mai multe cotidiene, ceea ce a contribuit la o mai
\nbun\u0103 cunoa\u015ftere \u015fi \u00een\u0163elegere a fenomenelor definitorii
\nspectrului politic \u015fi \u00eendeosebi a celui cultural
\nrom\u00e2nesc. La Praga a \u00eembinat armonios munca de
\nata\u015fat de pres\u0103 cu cea de autodidact \u015fi, bine\u00een\u0163eles, de
\npoet. Dup\u0103-amiezile f\u0103cea activitate de documentare
\nla Biblioteca Universitar\u0103, iar seara f\u0103cea ceea ce iubea
\ncel mai mult, scria poezie.
\nLa Berna, unde a fost transferat la 1 aprilie 1928, l-a
\ncunoscut pe Hugo Marti – \u015feful sec\u0163iei culturale a
\ncotidianului \u201eDer Bund\u201d \u015fi redactorul \u015fef al revistei
\n\u201eDer Kleine Bund\u201d- un bun cunosc\u0103tor al limbii
\nrom\u00e2ne, deoarece fusese profesor \u00een casa prin\u0163ului
\nCantacuzino. Cu sprijinul acestuia, a f\u0103cut cunoscut\u0103
\nRom\u00e2nia \u00een \u0162ara cantoanelor prin publicarea unor
\narticole despre literatura rom\u00e2n\u0103, a unei culegeri de
\npoezie popular\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 (bocete, colinde, doine),
\ndar \u015fi a unor poezii de Arghezi, Bacovia sau
\nDemostene Botez.
\nLa 1 noiembrie 1932, Blaga, avansat la gradul de
\nconsilier diplomatic, este trimis la Viena, unde venise
\nca ministru plenipoten\u0163iar cumnatul s\u0103u, Caius
\nBrediceanu. Aici a desf\u0103\u015furat o rodnic\u0103 activitate pe
\nplan artistic, iar \u00een plan politic perioada a corespuns
\ncu preluarea puterii \u00een Germania de c\u0103tre na\u0163ionalsociali\u015fti,
\nevenimente despre care Nicolae Titulescu
\n(pe care \u00eel cunoscuse \u00een Elve\u0163ia), \u00eei cerea informa\u0163ii
\nzilnice. Deoarece era \u00een rela\u0163ii bune cu gazetarii
\naustrieci \u015fi str\u0103ini, reu\u015fea s\u0103 ob\u0163in\u0103 relativ u\u015for
\ninforma\u0163ii care nu ap\u0103reau \u00een pres\u0103 \u015fi pe care le
\ncuprindea \u00een rapoartele pe care i le furniza lui Nicolae
\nTitulescu, care se oprea destul de des la Viena. \u00centr-una
\ndin aceste \u00eent\u00e2lniri, Blaga \u00eei \u00eencredin\u0163eaz\u0103 drama
\n\u201eAvram Iancu\u201d, scris\u0103 \u00een 1934, de care Titulescu a fost
\nprofund impresionat.
\n\u00centre 1 februarie 1937 \u015fi 8 ianuarie 1938, a fost \u00eenc\u0103 o
\ndat\u0103 consilier de pres\u0103 la Lega\u0163ia Rom\u00e2n\u0103 din Berna,
\nperioad\u0103 pe care a \u00eemp\u0103r\u0163it-o \u00eentre diploma\u0163ie \u015fi focul
\ncrea\u0163iei artistice. Dup\u0103 cele 44 de zile \u00een care a fost
\nsubsecretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe \u00een
\nguvernul Goga-Cuza, la 11 martie 1938 devine, pentru
\nun an, trimis extraordinar \u015fi ministru plenipoten\u0163iar \u00een
\ncapitala Portugaliei, unde s-a \u00eent\u00e2lnit de mai multe ori
\ncu Salazar, \u00een timp ce \u015fefii celorlalte misiuni diplomatice
\nse pl\u00e2ngeau c\u0103 n-au fost primi\u0163i \u00een audien\u0163\u0103. La 1 aprilie
\n1939 s-a \u00eencheiat cariera de diplomat a celui despre care
\nGeorge C\u0103linescu spunea c\u0103 prin activitatea de poet,
\ndramaturg \u015fi filosof \u00eendeplinea criteriile unui adev\u0103rat
\ndiplomat rom\u00e2n: \u201cs\u0103 aib\u0103 un elementar farmec
\npersonal, s\u0103 fie o valoare necontestabil\u0103 \u00eentr-un anumit
\ndomeniu, s\u0103 fie \u00een stare de a p\u0103trunde \u00een cercurile culte
\n\u015fi de a face stimat\u0103 \u0163ara noastr\u0103.\u201d<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

MIOARA BAHNA Limitarea magmei Sensibilitatea metafizic\u0103 a poetului \u015fi filosofului Lucian Blaga, vibr\u00e2nd la trecerea timpului pe care-l percepe ca<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21847"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21847"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21847\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21848,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21847\/revisions\/21848"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21847"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21847"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21847"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}