{"id":21817,"date":"2023-09-21T20:39:10","date_gmt":"2023-09-21T17:39:10","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21817"},"modified":"2023-09-21T20:40:42","modified_gmt":"2023-09-21T17:40:42","slug":"spatii-culturale-nr-11-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21817","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 11 (11)"},"content":{"rendered":"

HANNA BOTA<\/strong><\/p>\n

IZOLAREA \u2013 COBOR\u00c2RE \u00ceN SINE SAU EVADARE \u00ceN EXOTISM<\/strong><\/p>\n

\tEste foarte greu s\u0103 facem o desp\u0103r\u0163ire \u00eentre ceea ce cunoa\u015ftem \u015fi ceea ce vedem, astfel, descoperim de-a lungul vie\u0163ii c\u0103 ceea ce vedem sau credem c\u0103 vedem este esen\u0163ial influen\u0163at de ceea ce cunoa\u015ftem despre ceea ce vedem. Poate acest g\u00e2nd, ca dificultate de rezolvare, a fost elementul care a dus la pasul uria\u015f f\u0103cut de experien\u0163ele expresioni\u015ftilor \u00eenainte de primul r\u0103zboi mondial, arti\u015fti care nu mai erau mul\u0163umi\u0163i de nici o experien\u0163\u0103 artistic\u0103 a contemporanilor, resping\u00e2nd toat\u0103 tradi\u0163ia occidental\u0103, poveste\u015fte Gombrich \u00een Istoria artei ; tr\u0103irile lor interioare c\u0103utau drumul c\u0103tre mai mult, mai aproape de arta adev\u0103ra\u0163ilor primitivi, c\u0103ut\u00e2nd feti\u015furile canibalilor, m\u0103\u015ftile triburilor s\u0103lbatice, caligrafia fascinant\u0103 a Magrebului, culorile fierbin\u0163i ale Marocului, reg\u0103sirea esen\u0163ei \u00een fiin\u0163a interioar\u0103, care ar putea declan\u015fa noi viziuni ale culorii, transmiteri ale intensit\u0103\u0163ii expresiei, claritatea structurii \u00een simplitate tehnic\u0103, f\u0103r\u0103 a urm\u0103ri m\u0103iestria, c\u00e2t mult mai mult for\u0163a de transmitere a sentimentului, a suferin\u0163ei, a expresiei. Mul\u0163i dintre arti\u015ftii care au tr\u0103it punctul culminant al acestor transform\u0103ri au c\u0103utat s\u0103 \u00eent\u00e2lneasc\u0103 reg\u0103sirea fiin\u0163ei \u015fi rostului vie\u0163ii c\u0103l\u0103torind \u00een civiliza\u0163ii noi fa\u0163\u0103 de cadrul considerat str\u00e2mt al lumii occidentale.
\n\tMario de Micheli aminte\u015fte c\u0103 mul\u0163i intelectuali au tr\u0103it protestul fa\u0163\u0103 de pozi\u0163iile politice ale societ\u0103\u0163ii deta\u015f\u00e2ndu-se prin evadare, o evadare poetic\u0103 \u00een primul r\u00e2nd, cum se reg\u0103se\u015fte \u00een poemele lui Baudelaire sau Rimbaud, dar poetica evad\u0103rii se va transforma destul de cur\u00e2nd \u00een practica evad\u0103rilor… S\u0103 devenim s\u0103lbatici: iat\u0103 deci un mod de a evada dintr-o societate devenit\u0103 insuportabil\u0103… concep\u0163ia de s\u0103lbatic era o concep\u0163ie activ\u0103, \u00eendreptat\u0103 \u00eempotriva constr\u00e2ngerilor societ\u0103\u0163ii feudale, \u00eempotriva prejudec\u0103\u0163ilor moralei curente, \u00eempotriva a tot ceea ce \u00eencerca s\u0103 deformeze libera \u015fi naturala spontaneitate a omului .
\n\t\u00cen cele ce urmeaz\u0103 a\u015f dori s\u0103 m\u0103 refer la marii arti\u015fti care au ales o evadare, cel pu\u0163in temporar\u0103, \u00eentr-un spa\u0163iu fizic total diferit de cel al occidentului, dar nu a\u015f dori s\u0103 trec cu vederea nici evadarea \u00eensingur\u0103rii, practicat\u0103 de c\u00e2\u0163iva titani ai artei, \u015fi \u00eei numesc titani pentru c\u0103 au avut o influen\u0163\u0103 de cotitur\u0103 \u00een direc\u0163ia artei plastice. Experien\u0163a lui Van Gogh ca pastor printre minerii extrem de s\u0103raci belgieni, c\u0103l\u0103toria lui la Paris, decep\u0163ia tr\u0103it\u0103 acolo, apoi retragerea la Arles \u00eei intensific\u0103 \u00eenaintarea pe un drum al c\u0103l\u0103toriei l\u0103untrice care se materializeaz\u0103 \u00eentr-o art\u0103 care exprim\u0103 nu adev\u0103rul aparent al lucrurilor, ci substan\u0163a lor profund\u0103. Dore\u015fte o pictur\u0103 \u00een care ochiul prive\u015fte centrul misterios al g\u00e2ndirii, o pictur\u0103 de medita\u0163ie. Izolarea lui Van Gogh e fatal\u0103, deoarece tumultul tr\u0103irilor lui extrem de violente nu poate fi lini\u015ftit, picteaz\u0103 \u00eentre accese de nebunie, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd protestul extrem al evad\u0103rii \u00een alt\u0103 lume \u00eel \u00eensemneaz\u0103 cu propriul s\u00e2nge, o evadare definitiv\u0103, de data asta.
\n\tPictorul belgian James Ensor tr\u0103ie\u015fte o dram\u0103 a izol\u0103rii la fel de profund\u0103 ca Van Gogh, dar dac\u0103 singur\u0103tatea \u00eel ucide pe primul, Ensor reu\u015fe\u015fte s\u0103 se b\u0103l\u0103ceasc\u0103 \u00een aceast\u0103 stare ca \u00eentr-o atmosfer\u0103 a tragicului \u00eenveselitor, un moralism al ironiei, o singur\u0103tate dispre\u0163uitoare. O singur\u0103tate critic\u0103, zeflemitoare, f\u0103urit\u0103 \u00een propria cas\u0103 pe care nu o mai p\u0103r\u0103se\u015fte toat\u0103 via\u0163a, nesperiindu-l nici cel de al doilea r\u0103zboi mondial, c\u0103ruia \u00eei supravie\u0163uie\u015fte. Toat\u0103 ironia lui dispre\u0163uitoare se reg\u0103se\u015fte \u00een figurile macabre, m\u0103\u015ftile ridicole, scheletele infantile, acea lume de coco\u015fa\u0163i, hido\u015fi, sp\u00e2nzura\u0163i, o clarviziune nemiloas\u0103 care \u00eel transform\u0103 de pictor \u00eentr-un cenzor care \u00eemparte, r\u00e2z\u00e2nd de unul singur, culorile vesele peste un veac morbid, c\u0103ci, atras de spectacolul grotesc, fericit \u00een izbucnirile efemere ale de\u015fert\u0103ciunii… folose\u015fte culori agitate \u015fi str\u0103lucitoare.
\n\tUn alt \u00eensingurat, despre care iat\u0103 ce noteaz\u0103 istoricul de art\u0103 Constantin Prut, este Munch, cea mai puternic\u0103 influen\u0163\u0103 de pe \u00eentreg cuprinsul nordului european, a fost cea mai izolat\u0103, cea mai introspectiv\u0103 din toate aceste naturi melancolice. Tensiunea la care tr\u0103ie\u015fte artistul, obsesiile \u015fi teroarea unor for\u0163e obscure, teama neputin\u0163ei de a fixa valorile \u00eentr-o lume \u00een schimbare, \u00een care individul dispare, natura care \u0163ip\u0103 ca s\u0103 i se aud\u0103 glasul, destinul aspru care \u00eel las\u0103 orfan de mic copil, toate au condus la o izolare \u00een care el reg\u0103se\u015fte drumul exprim\u0103rii ad\u00e2ncind caracterul expresionist al operelor sale, definindu-l ca \u015fef de \u015fcoal\u0103, ca un precursor, totodat\u0103 \u00eel zdruncin\u0103 nervos, \u00eemboln\u0103vindu-se, oblig\u00e2ndu-l la o izolare adev\u0103rat\u0103 pentru tot restul vie\u0163ii.
\n\tAl\u0163i arti\u015fti caut\u0103 drumuri exotice care s\u0103 le deschid\u0103 \u00een\u0163elesul profund al vie\u0163ii, al rostului \u015fi mai ales al devenirii, al exprim\u0103rii tumultului interior \u00een noi forme artistice, nemul\u0163umi\u0163i de ceea ce Academia oferea \u015fi cerea pictorilor s\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015feze. Astfel Eug\u00e8ne Delacroix, cu decenii \u00eentregi \u00eenaintea celor aminti\u0163i, c\u0103l\u0103tore\u015fte \u00een Africa (\u00een 1932) ca s\u0103 studieze culorile str\u0103lucitoare \u015fi ve\u015fmintele pitore\u015fti ale arabilor, pict\u00e2nd apoi \u00eentr-o nou\u0103 manier\u0103: \u00eencalc\u0103 regulile \u015fcolii lui David: f\u0103r\u0103 contururi clare, nu compozi\u0163ie echilibrat\u0103 scrupulos, nu degradeuri de umbr\u0103 \u015fi lumin\u0103, nici m\u0103car un subiect civic sau exemplar, ci consider\u0103 pictura ca av\u00e2nd scopul de a surprinde momentul \u015fi intensitatea acestuia, s\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fim bucuria unei scene \u00een plin\u0103 mi\u015fcare.
\n\tC\u0103l\u0103toria cea mai exotic\u0103 o va \u00eentreprinde Gauguin, fiind ca un refugiu dintr-o societate iremediabil pierdut\u0103; petrec\u00e2ndu-\u015fi copil\u0103ria \u00een Peru, va c\u0103uta toat\u0103 via\u0163a peisajul ideal \u015fi probabil starea de iubire \u015fi siguran\u0163\u0103 pe care i-a oferit-o \u00een vremea aceea o familie cu o bun\u0103 stare material\u0103. Evadarea o \u00eencearc\u0103 \u00een trei moduri: prima dat\u0103, consider\u00e2ndu-se un declasat, un inadaptat, \u00eencearc\u0103 s\u0103 se sinucid\u0103 \u00eenghi\u0163ind arsenic, dup\u0103 acest act, c\u0103l\u0103toria lui Gauguin devine cu at\u00e2t mai plin\u0103 de semnifica\u0163ii, nu doar un moft, nu doar o hachi\u0163\u0103 a unui artist nonconformist. Apoi, pentru a descoperi tezaurul de spiritualitate a omului simplu, de\u0163in\u0103tor al tainelor mitologiei primitive, \u00eencearc\u0103 s\u0103 se scufunde \u00een misticismul legendelor din Bretania, crez\u00e2nd c\u0103 va g\u0103si esen\u0163a primitivismului acolo la \u0163ar\u0103, dar izolarea nu se dovedi suficient\u0103 \u015fi se hot\u0103r\u0103\u015fte s\u0103 plece \u00een Oceania. Acolo studiaz\u0103 arta me\u015fterilor populari, sculptorii de m\u0103\u015fti, de totemuri, imit\u0103 felul simplu de a vedea formele, caut\u0103 un drum nou deschiz\u00e2nd o fascinant\u0103 posibilitate de exprimare artistic\u0103 prin simbol. Dup\u0103 revenirea \u00een Fran\u0163a, unde este considerat \u00een continuare amator, netalentat, impostor, nebun, \u015fi deoarece nu reu\u015fe\u015fte s\u0103 v\u00e2nd\u0103, nu reu\u015fe\u015fte nici m\u0103car s\u0103 atrag\u0103 aten\u0163ia, se va re\u00eentoarce definitiv \u00een Tahiti, unde, dup\u0103 c\u00e2\u0163iva ani va muri de foame \u015fi de disperare. Edenul se dovedise, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 un infern, concluzioneaz\u0103 de Micheli \u00eentr-o propozi\u0163ie amar\u0103 \u015fi paradoxal\u0103.
\n\tMul\u0163i al\u0163i arti\u015fti vor reface pa\u015fii evad\u0103rii lui Gauguin, afl\u00e2ndu-se \u00een c\u0103utarea unei posibilit\u0103\u0163i de a \u00eenvinge s\u0103r\u0103cirea progresiv\u0103 a valorilor omene\u015fti, a propriilor valori spirituale, pentru ap\u0103rarea propriei integrit\u0103\u0163i amenin\u0163at\u0103 de o realitate sf\u00e2\u015fietoare. Astfel, Paul Klee \u00ee\u015fi va des\u0103v\u00e2r\u015fi viziunea \u00een urma contactului cu scrierile \u015fi caligrafia decorativ\u0103 a Orientului, dup\u0103 o c\u0103l\u0103torie \u00een Tunisia, \u00een special observ\u00e2nd textele sacre pictate pe pere\u0163ii ora\u015fului sf\u00e2nt Kairuan. Gombrich \u00eel nume\u015fte mistic al\u0103turi de Mondrian \u015fi Kandinsky, acesta din urm\u0103 c\u0103l\u0103torind \u015fi el pe acela\u015fi itinerar ales de Klee, Nordul Africii, apoi Italia. Klee, \u00een periplul s\u0103u de descoperire a tainelor l\u0103untrice, fiind un credincios spiritualist, consider\u0103 c\u0103 lumea \u00een forma sa actual\u0103 nu este singura lume posibil\u0103… c\u0103 ceea ce vedem nu e dec\u00e2t un exemplu izolat \u00een s\u00e2nul totalit\u0103\u0163ii universale \u015fi admite c\u0103 exist\u0103 o multitudine de alte adev\u0103ruri ascunse \u00een cuprinsul lumii. Ceea ce picteaz\u0103 se suprapune credin\u0163ei l\u0103untrice, stilizarea elimin\u0103 ceea ce e efemer, pentru a p\u0103stra structurile durabile.
\n\tKokoschka se refugiaz\u0103 \u015fi el \u00een c\u0103l\u0103torii exotice \u00een Orientul Apropiat \u015fi Africa de Nord pict\u00e2nd peisaje panoramice ale locurilor vizitate. De Micheli aminte\u015fte c\u0103l\u0103toriile altor arti\u015fti : Nolde \u00een M\u0103rile Sudului \u015fi Japonia, Pechstein \u00een Palau, China \u015fi India, Segall \u00een Brazilia, Macke \u00een Tunisia, Barlach \u00een Rusia meridional\u0103. Unii dintre arti\u015fti vor alege izolarea definitiv\u0103 \u015fi fuga de civiliza\u0163ia total compromis\u0103 \u00een ochii lor aleg\u00e2nd sinuciderea ca solu\u0163ie: Kirchner, Lembruck, Schwarzkogler .
\n\tArti\u015ftii sunt persoanele cu sensibilitatea cea mai evident\u0103, de aceea reu\u015fesc s\u0103 transfere \u00eenc\u0103rc\u0103tura emo\u0163ional\u0103 \u00een artefacte care s\u0103 transmit\u0103 tr\u0103irea, mai ales curentul expresionist \u015fi cele care i-au urmat, au desprins din cotidianul arti\u015ftilor persoane extrem de sensibile la presiunile sociale \u015fi politice ale unei lumi \u00een schimbare, \u00een prefacere dur\u0103, traumatizant\u0103 pentru suflet. Aceast\u0103 alienare \u00eentre lumea fizic\u0103, politic\u0103, o lume care \u00ee\u015fi renegase valorile, care cultiva elemente vetuste, f\u0103r\u0103 putere de \u00eennoire \u015fi cea interioar\u0103 care aspira spre nou\u0103 form\u0103 de manifestare, o egalizare a oamenilor, ridicarea celor s\u0103raci la un nivel de trai decent, apoi ororile r\u0103zboaielor mondiale cu milioane de victime nevinovate, exacerbarea unor ideologii malefice, au dus la nevoia unei noi arte \u00een toate domeniile. Sondarea psihicului uman, domeniu, ori total necunoscut, ori tabu p\u00e2n\u0103 in secolul trecut, a deschis ni\u015fte posibilit\u0103\u0163i de explorare dincolo de empiric, foarte atractive unor persoane sensibile cum erau arti\u015ftii; astfel, dup\u0103 Sigmund Freud artele se apleac\u0103 spre exhibi\u0163ii ale interiorului omului, unele devenind grote\u015fti, altele, dimpotriv\u0103, exprim\u00e2nd adev\u0103rate avalan\u015fe de emo\u0163ii \u015fi sentimente, care de\u015fi subiective, sunt gustate pentru c\u0103 sunt reg\u0103site \u00een sufletul fiec\u0103ruia.
\n\tToate aceste direc\u0163ii de evadare dinspre civiliza\u0163ia noastr\u0103 spre primitivism, dinspre real spre neempiric, dinspre fizic spre psihic, dinspre necredin\u0163\u0103 spre miturile antice, dinspre occidental spre exotism sunt \u00eenc\u0103 deschise \u015fi azi. De\u015fi explorate, ele nu sunt epuizate, ele ofer\u0103 noi surse de inspira\u0163ie, de cunoa\u015ftere, de r\u0103spunsuri, ofer\u0103 direc\u0163ii de exprimare. Acesta este motivul pentru care eu \u00eens\u0103mi am ales sondarea unei civiliza\u0163ii exotice, primitive, foarte aproape \u00eenc\u0103 de copil\u0103ria umanit\u0103\u0163ii. Expresionismul este o tr\u0103s\u0103tur\u0103 care se reg\u0103se\u015fte \u00een toate culturile \u015fi toate treptele de civiliza\u0163ie de-a lungul istoriei omenirii.
\nDup\u0103 o sut\u0103 de ani de la moartea lui Gauguin \u00een Tahiti, primitivii din Vanuatu sunt \u00eenc\u0103 suficient de aproape de via\u0163a natural\u0103, totemic\u0103, cu credin\u0163e animiste \u015fi feti\u015fiste printre vraci \u015fi \u015famani, confec\u0163ion\u00e2nd dup\u0103 me\u015fte\u015fugul arti\u015ftilor din satele tradi\u0163ionale m\u0103\u015ftile, totemurile \u015fi ornamentele pentru via\u0163a cultic\u0103, ritual\u0103, ei mi-au servit ca surs\u0103 de descoperire \u015fi inspira\u0163ie. C\u0103utarea mea a mers pe dou\u0103 planuri, un plan orizontal, \u00een care doream s\u0103 \u00eent\u00e2lnesc civiliza\u0163ia tradi\u0163ional\u0103 a unor sate \u00eenc\u0103 foarte primitive, credin\u0163e, mod de manifestare, ceremonii, educa\u0163ie, rela\u0163ii, limbi, comunicare, nuan\u0163e, etc., dar am dorit o cobor\u00e2re pe plan vertical, \u00een ad\u00e2ncul tr\u0103irilor umanit\u0103\u0163ii, acolo unde credin\u0163ele lor se \u00eent\u00e2lnesc cu ale noastre, s\u0103 sondez matricea comun\u0103, resorturile psihicului \u015fi spiritului uman care ar trebui s\u0103 fie a\u015fezate pe o paradigm\u0103 comun\u0103. S\u0103 descop\u0103r unde se suprapun tr\u0103irile lor, de\u015fi foarte primitive ca manifestare, cu cele ale noastre – foarte sofisticate \u00een exteriorizare. Cercetam esen\u0163a unit\u0103\u0163ii, c\u0103utam o osatur\u0103 comun\u0103 pe care noi am cl\u0103dit mult mai mult \u015fi mult mai diversificat, dar care este aceea\u015fi cu cea pe care au cl\u0103dit ei. Am plecat s\u0103-i descop\u0103r \u00een izolarea lor for\u0163at\u0103 de istorie \u015fi geografie, plonj\u00e2nd eu \u00eens\u0103mi \u00eentr-o izolare pentru a reg\u0103si esen\u0163a de la care s\u0103 pornesc \u00een descoperirea for\u0163ei cuv\u00e2ntului, for\u0163\u0103 diluat\u0103 de-a lungul timpului \u00een civiliza\u0163ia noastr\u0103 axat\u0103 pe comunicare verbal\u0103, unde cuv\u00e2ntul a ajuns s\u0103 fie tributar limbajului de lemn, al celui manipulator, al celui exhibi\u0163ionist, dar lipsit de esen\u0163\u0103. Pentru ceea ce doresc s\u0103 scriu \u015fi s\u0103 transmit, aveam nevoie s\u0103 esen\u0163ializez tr\u0103irea mea \u015fi s\u0103 distilez cuv\u00e2ntul p\u00e2n\u0103 la a-i reda puterea de transformare asupra cititorului. Viitorul va dovedi dac\u0103 acest pas \u015fi-a atins scopul sau nu, dac\u0103 a schimbat direc\u0163ia unui destin sau nu.<\/p>\n


\nARTEMIZA DELIA AS\u0102NACHE<\/strong>
\n\"\"

Dramaturgia lui D.R. Popescu<\/strong><\/p>\n

La aproape dou\u0103zeci de ani de la c\u0103derea regimului comunist, dramaturgii rom\u00e2ni se ocup\u0103, \u00een sf\u00e2r\u015fit, \u00eentr-un mod foarte direct \u015fi explicit, de realitatea \u00eenconjur\u0103toare. \u00cen comunism, din cauza cenzurii, subiectul pieselor nu putea fi abordat ca atare, iar dramaturgii foloseau un limbaj metaforic sau aluziv. Piesele trebuiau s\u0103 prezinte realiz\u0103rile magnifice ale epocii, urm\u00e2nd directivele ideologice ale Partidului Comunist Rom\u00e2n \u015fi l\u0103s\u00e2nd la o parte factorul estetic. \u00cen aceste condi\u0163ii, se pune, firesc, \u00eentrebarea: o asemenea literatur\u0103 trebuie aruncat\u0103 la co\u015f sau poate fi recitit\u0103 \u015fi, deci, reevaluat\u0103?
\nNe-am propus ca \u00een lucrarea de fa\u0163\u0103 s\u0103 ne oprim asupra unuia dintre cei mai aprecia\u0163i dramaturgi din perioada comunist\u0103 \u015fi s\u0103 vedem dac\u0103 piesele sale au trecut proba timpului, cunoscut fiind faptul c\u0103 a fost un partizan al regimului.
\nDumitru Radu Popescu, reprezentant al genera\u0163iei \u201960, al\u0103turi de Marin Sorescu, Dumitru Solomon, Romulus Guga, Teodor Mazilu \u015fi al\u0163ii, a fost, \u00eentre 1969 \u015fi 1989, membru al Comitetului central al Partidului Comunist Rom\u00e2n, iar \u00eencep\u00e2nd cu 1980, timp de zece ani, s-a aflat \u00een fruntea Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia.
\nPrin pozi\u0163iile oficiale de\u0163inute \u00een s\u00e2nul sistemului, D.R. Popescu a avut o altfel de rela\u0163ie cu cenzura. Dac\u0103 \u00een cazul textelor sale, cenzura era mai lax\u0103 pentru c\u0103 scriitorul nu putea comite gre\u015feli ideologice, \u00een privin\u0163a spectacolului, criteriile de selec\u0163ie a unei piese pentru repertoriul teatrelor erau foarte aspre. Sarcina de a verifica textul intra \u00een atribu\u0163iile autorit\u0103\u0163ii culturale guvernamentale, iar dac\u0103 textul primea acordul cenzorilor \u015fi se punea \u00een scen\u0103, atunci urma etapa verific\u0103rii spectacolului de comisiile stabilite de aparatul de propagand\u0103 central \u015fi local. Literatura trebuia s\u0103 aib\u0103 o func\u0163ie didactic\u0103, iar spectacolul trebuia s\u0103 fie o form\u0103 de educare a publicului \u00een spiritul idealurilor socialismului.
\n\u00cen perioada sovietiz\u0103rii (1947 \u2013 1953) repertoriul teatrelor din Rom\u00e2nia reflecta concep\u0163iile ideologice \u015fi propagandistice ale realismului socialist, deoarece cuprindea piese care aveau ca subiecte lupta clasei muncitoare pentru r\u0103sturnarea regimului burghezo-mo\u015fieresc, transform\u0103rile implicate de construirea socialismului, problemele satului \u00een procesul instaur\u0103rii colectiviz\u0103rii sau realiz\u0103rile sociale, economice \u015fi politice ale \u0163\u0103rii.
\nScena dramaturgiei rom\u00e2ne\u015fti se modific\u0103 vizibil \u00eentre 1965 (al IX-lea Congres al PCR) \u015fi 1971 (Tezele din iulie), \u00een condi\u0163iile unei relative autonomii fa\u0163\u0103 de Uniunea Sovietic\u0103, odat\u0103 cu ascensiunea politic\u0103 a lui Nicolae Ceau\u015fescu. Interesele publicitare ale noii conduceri de partid, care dorea, prin relaxarea cenzurii, s\u0103 atrag\u0103 de partea sa p\u0103tura intelectual\u0103 din \u0163ar\u0103, contribu\u0163ia unor regizori importan\u0163i (Liviu Ciulei, Lucian Pintilie) \u015fi un tip de scriitur\u0103 \u00een care se pot identifica influen\u0163e ale absurdului determin\u0103 un alt tip de atitudine fa\u0163\u0103 de text \u015fi o mi\u015fcare sesizabil\u0103 privind \u00eennoirea limbajului teatral.
\nScriitorilor li se permite s\u0103 abordeze \u015fi s\u0103 critice erorile din primele decenii de dup\u0103 cel de-al doilea r\u0103zboi mondial (comunizarea \u00een for\u0163\u0103 a \u0163\u0103rii, colectivizarea etc.), lucru ce a favorizat \u201eapari\u0163ia unei genera\u0163ii \u00een stare s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 liber, \u00een perimetrul totu\u015fi limitat al conven\u0163iilor politice\u201d .
\nAstfel, Dumitru Radu Popescu, la fel ca Marin Sorescu, Dumitru Solomon ori Teodor Mazilu, \u00eencepe \u201es\u0103 scrie dramaturgie cu con\u015ftiin\u0163a faptului c\u0103 trebuie s\u0103 scrie altfel, c\u0103 drama nu este o anemic\u0103 ilustrare \/ zu\u00acgr\u0103vire \/ redare \/ \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare a unui fapt de via\u0163\u0103 brut, a unei \u201eidei\u201d sau comandament social\u201d .
\nDe\u015fi se folose\u015fte de \u201eambian\u0163ele specifice\u201d epocii (\u015fantierul, uzina, sala de \u015fedin\u0163e etc.), D. R. Popescu construie\u015fte conflicte pe teme general umane (dragoste, libertate, adev\u0103r) ce impresioneaz\u0103, prin profunzime, \u015fi ast\u0103zi. Dincolo de indica\u0163iile spa\u0163io-temporale \u015fi de aspectele socio-politice din operele sale dramatice, concesii f\u0103cute regimului, D.R. Popescu treze\u015fte interesul prin abordarea unor subiecte care invit\u0103 cititorul \/ spectatorul s\u0103 mediteze asupra rosturilor fiin\u0163ei umane \u00een lume.
\n\u00centruc\u00e2t piesele sale scrise \u00eenainte de 1989 nu se mai joac\u0103 ast\u0103zi, analiza noastr\u0103 se va opri asupra textului uneia dintre primele sale opere dramatice, Ace\u015fti \u00eengeri tri\u015fti (1969), \u00een \u00eencercarea de a descoperi \u00een ce m\u0103sur\u0103 mai are \u201epriz\u0103 la public\u201d prezentarea dramelor morale ale clasei muncitoare.
\nAce\u015fti \u00eengeri tri\u015fti, pies\u0103 \u00een trei acte (\u015fase tablouri), prezint\u0103, pe fundalul lumii pestri\u0163e a fabricilor comuniste, rela\u0163ia dintre Ion \u015fi Silvia, dou\u0103 personaje \u00een c\u0103utarea rosturilor propriei existen\u0163e \u015fi a unui echilibru l\u0103untric.
\nD.R. Popescu aduce, \u00een aceast\u0103 oper\u0103, \u201eo perspectiv\u0103 autentic\u0103, nefalsificat\u0103, \u00een contrast cu o \u00eentreag\u0103 literatur\u0103 idilic\u0103 asupra tineretului urban, a clasei muncitoare\u201d , d\u0103 o replic\u0103 literaturii propagandistice, demistific\u00e2nd imaginea muncitorului \u201efalsificat\u0103 \u00een compozi\u0163ii reporterice\u015fti superficiale\u201d.
\nCa \u015fi \u00een O scrisoare pierdut\u0103, de I. L. Caragiale, \u201eac\u0163iunea se petrece \u00een zilele noastre\u201d, \u00eentr-un ora\u015f care nu este men\u0163ionat, dar care, prin cele c\u00e2teva cl\u0103diri ce apar \u00een pies\u0103, se dovede\u015fte a fi un spa\u0163iu cenu\u015fiu \u015fi \u00eenchis. Combinatul, alimentara, gara, mili\u0163ia \u015fi bufetul \u201eZorii pompierilor\u201d sunt c\u00e2teva dintre reperele acestui spa\u0163iu specific oric\u0103rui ora\u015f industrial din perioada comunist\u0103. Autorul reu\u015fe\u015fte s\u0103 creeze, din c\u00e2teva elemente, atmosfera \u015fi specificul unei epoci aflat\u0103 \u00een plin socialism.
\nCu toate c\u0103, la \u00eenceput, timpul nu este precizat, Ion spune, spre sf\u00e2r\u015fitul piesei, \u00eentr-o convorbire cu Cristescu, unul dintre superiorii s\u0103i de la combinat, c\u0103 sunt \u00een anul 1965: \u201eLucrez \u00een combinat \u015fi nu tremur deloc de frica ta. Muncesc cinstit s\u0103 \u015ftii, acolo \u00een sec\u0163ia de scaune… Combinatul nostru face altfel de scaune acuma, sper c-ai observat… Am f\u0103cut multe mai a\u015fa \u015fi-a\u015fa, c\u0103 n-aveam deloc. Dar acum e nevoie de scaune bune \u015fi frumoase, calitatea primeaz\u0103! Pentru oameni frumo\u015fi! E anul calit\u0103\u0163ii, anul acesta 1965, \u015ftiai?\u201d Aceast\u0103 inadverten\u0163\u0103 a autorului, care poate sc\u0103pa unui ochi neatent, prins \u00een urm\u0103rirea rela\u0163iilor foarte \u00eencordate dintre cele dou\u0103 personaje, trimite la schimb\u0103rile care se anun\u0163au odat\u0103 cu \u00eennoirea clasei politice din 1965 \u015fi la programul de modernizare a societ\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti, propuse prin celebrul Congres al IX-lea al PCR.
\nD.R. Popescu \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 realitatea unei lumi de tranzi\u0163ie de la sat la ora\u015f, a unor schimb\u0103ri sociale \u015fi mentale \u201ecare nu sunt v\u0103zute festivist, ci c\u0103utate \u00een c\u0103ptu\u015feala hainei\u201d . Ion \u015fi Silvia nu s-au adaptat \u00eenc\u0103 obiceiurilor din mediul urban. Pendul\u00e2nd \u00eentre sat \u015fi ora\u015f, cei doi sunt nevoi\u0163i s\u0103-\u015fi confrunte mentalit\u0103\u0163ile cu un mod existen\u0163ial nou, iar \u00een aceast\u0103 confruntare am\u00e2ndoi devin victime ale credulit\u0103\u0163ii \u015fi ale dorin\u0163ei lor de a crede \u00een adev\u0103r \u015fi frumos.
\nDramaturgul m\u0103rturise\u015fte, \u00eentr-un interviu acordat lui Valentin Ta\u015fcu (Dincoace \u015fi dincolo de \u201eF\u201d, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1981, pp. 232 \u2013 255) , c\u0103 personajele sale sunt reale \u015fi c\u0103 \u201enici un scriitor nu are o fantezie at\u00e2t de bogat\u0103 \u015fi at\u00e2t de fascinant\u0103 ca aceea pe care o ofer\u0103 realitatea\u201d. Cu toate acestea, el nu pledeaz\u0103 pentru autorul eliberat de fantezie, ci propune prelucrarea fanteziei lumii, pentru crearea unei realit\u0103\u0163i noi, autonome, a operei. Crezul acesta poetic, \u015fi anume c\u0103 totul se poate reprezenta, i-a f\u0103cut pe critici s\u0103 apropie universul tematic al operei sale de arta manierismului.
\nSpre deosebire de dramaturgii care scriu \u00een perioada stalinist\u0103 (Mihail Davidoglu, Lucia Demetrius, Maria Banu\u015f), D.R. Popescu nu insist\u0103 pe eroismul muncii \u015fi nu \u00ee\u015fi construie\u015fte intriga pe \u201eavaria industrial\u0103 care declan\u015feaz\u0103 energiile eroice \u015fi probeaz\u0103 ata\u015famentul fa\u0163\u0103 de idealul economic\u201d . Ba, mai mult, scriitorul nu mai face o departajare clar\u0103 \u00eentre personajele pozitive \u015fi cele negative, contrar tendin\u0163ei generale din teatrul (\u015fi din proza) anilor \u201950. Eroii s\u0103i penduleaz\u0103 mereu \u00eentre minciun\u0103 \u015fi adev\u0103r, \u00eentre bine \u015fi r\u0103u, nu au un \u201ecaracter prestabilit\u201d, ci unul \u201eproteiform\u201d .
\nLa prima vedere, Ion pare un personaj negativ, dar pe parcursul piesei ni se dezv\u0103luie adev\u0103rata sa identitate, adev\u0103rata sa fa\u0163\u0103. Din perspectiva lui Marcu \u015fi a lui Cristescu, Ion este un factor perturbator, un element negativ al societ\u0103\u0163ii, un declasat care se r\u0103zvr\u0103te\u015fte pe nedrept \u00eempotriva sistemului, c\u0103ut\u00e2nd nod \u00een papur\u0103 tuturor. \u00cen plus, \u201eare \u015fi biografie\u201d, deoarece a trecut de dou\u0103 ori pe la pu\u015fc\u0103rie, condamnat pentru furt \u015fi huliganism.
\nTreptat \u00eens\u0103 cititorul \/ spectatorul afl\u0103, odat\u0103 cu Silvia, c\u0103 Ion este nevinovat \u015fi c\u0103 furtul de biciclete de la magazia gostatului unde lucrase \u00een adolescen\u0163\u0103 i-a fost \u00eenscenat. Actul de huliganism (sp\u0103rsese geamurile unui autobuz) are la baz\u0103 un gest de cavalerism. Fiind \u00een pragul c\u0103s\u0103toriei, un \u015fofer de autobuz i-a sugerat c\u0103 logodnica lui \u00eel \u00een\u015feal\u0103, iar de sup\u0103rare, Ion a vrut s\u0103-l bat\u0103, pentru a-i ap\u0103ra onoarea celei pe care o credea de o puritate des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103. Cum b\u0103rbatul a fugit, Ion a aruncat dup\u0103 el cu trei sticle, care nu l-au nimerit, dar care au izbit, \u00een plin, geamurile ma\u015finii.
\nImaginea personajului se schimb\u0103 dup\u0103 ce \u00eei afl\u0103m trecutul. \u00cent\u00e2mpl\u0103rile prin care a trecut Ion \u015fi modul \u00een care le-a f\u0103cut fa\u0163\u0103 redimensioneaz\u0103 personajul \u00een ochii cititorului \/ spectatorului, care poate vedea, acum, \u015fi dincolo de aparen\u0163\u0103. Con\u015ftient fiind c\u0103 fiecare om \u00ee\u015fi asum\u0103 o masc\u0103, o persona, Ion a reu\u015fit s\u0103 se desprind\u0103 de rol \u015fi s\u0103 nu se identifice cu el (spre deosebire de Marcu \u015fi Cristescu):
\n\u201eION: Eu sunt destul de b\u0103tr\u00e2n acum, \u015fi n-am s\u0103 m\u0103 port bine cu nimeni. Cu to\u0163i am s\u0103 m\u0103 port, cum m\u0103 port de obicei. N-am s\u0103 \u00eencerc acum s\u0103 m\u0103 lingu\u015fesc, ori s\u0103 fiu a\u015fa cum nu sunt, ca s\u0103 cread\u0103 ei c\u0103 sunt om bun, fiindc\u0103 \u00een primul r\u00e2nd eu m-a\u015f \u00een\u015fela apoi crez\u00e2nd c\u0103 ei m\u0103 cred bun… C\u00e2nd de fapt ei l-ar crede bun pe omul care nu sunt, pe omul ce se preface \u00een mine bun… (trage, cum a tras mereu, vorbind, f\u0103r\u0103 succes). Nu, hot\u0103r\u00e2t, teatru n-o s\u0103 joc… De fapt nu mai joc nici \u00een echipa de amatori…
\nMARCU: Dar acolo n-ai jucat niciodat\u0103.
\nION: Chiar n-am jucat? Eu tr\u0103iam cu impresia c-am jucat…\u201d
\nCon\u015ftient de natura histrionic\u0103 din fiecare dintre noi, Ion reia aici motivul shakespearian al vie\u0163ii ca scen\u0103 de teatru \u00een care fiecare individ \u00ee\u015fi interpreteaz\u0103 propriul rol. El alege, cu luciditate, s\u0103 nu joace niciun rol \u015fi s\u0103 \u00ee\u015fi p\u0103streze propriul eu. Ion nu vrea s\u0103 se mint\u0103 pe sine \u015fi \u00eencearc\u0103 s\u0103-i fac\u0103 \u015fi pe oamenii cu care intr\u0103 \u00een contact s\u0103 \u00ee\u015fi redescopere adev\u0103rata identitate.
\nPersonajul are un comportament bizar \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputul piesei. Textul debuteaz\u0103 derutant, cu un dialog destul de ciudat \u00eentre Ion, Petru \u015fi Marcu, dialog \u00een care D. R. Popescu adun\u0103 argumente, semnalizeaz\u0103 simboluri \u015fi contureaz\u0103 viitoarele rela\u0163ii dintre personaje, introduc\u00e2nd elemente f\u0103r\u0103 \u00een\u0163eles imediat:
\n\u201ePETRU: Salutare!
\nION: Poftim?
\nPETRU: Am zis: salutare!
\nION: Salutare…
\nPETRU: N-ai v\u0103zut-o pe…
\nION: Vorbe\u015fte mai tare, n-aud prea bine!
\nPETRU: N-auzi din cauza t\u0103mb\u0103l\u0103ului de-aici?
\nION: N-aud fiindc\u0103 sunt surd.
\nPETRU: (r\u00e2de) Las\u0103 c\u0103 auzi destul de bine pentru un surd…
\nION: (bea) E drept, destul de bine… (trage)
\nPETRU: Ce faci, bei?
\nION: Nu se vede? Beau. Beau ca s\u0103 fiu \u00een form\u0103. (\u00cei \u00eentinde sticla. Petru refuz\u0103). Tu nu bei?
\nPETRU: Eu beau numai lapte\u201d .
\nAflat la un b\u00e2lci, loc de \u00eent\u00e2lnire, de tranzac\u0163ii \u015fi de petrecere, Ion trage cu pu\u015fca, la tir, pentru a nimeri mireasa \u015fi a o face s\u0103 danseze. De\u015fi \u00eencerc\u0103rile sale sunt sortite e\u015fecului, Ion nu vrea s\u0103 renun\u0163e la joc \u015fi cere mai multe r\u00e2nduri de cartu\u015fe, tr\u0103g\u00e2nd \u00een continuu la \u0163int\u0103, gest ce reprezint\u0103 \u201eun fel de implorare a unui hazard mecanic\u201d, o \u201efor\u0163are a destinului prin folosirea simulacrului fiin\u0163ei reale\u201d .
\nInsisten\u0163a \u015fi \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2narea lui tr\u0103deaz\u0103, de la bun \u00eenceput, un personaj care vrea s\u0103-\u015fi \u00eendeplineasc\u0103 idealurile cu orice pre\u0163. Simbolul miresei din jocul de tir \u00eel va urm\u0103ri pe Ion toat\u0103 piesa, deoarece este convins c\u0103 o fat\u0103 \u00eel a\u015fteapt\u0103, undeva \u00een lume, \u00een rochie de mireas\u0103, pentru a-i fi so\u0163ie. Predestina\u0163i unul altuia, cei doi \u015fi-au pierdut urmele, s-au r\u0103t\u0103cit \u015fi se caut\u0103 pentru a re\u00eentregi jum\u0103t\u0103\u0163ile \u015fi pentru a reface unitatea primordial\u0103 de dinainte de separare, ca \u00een mitul Androginului.
\nIon are puterea s\u0103 declan\u015feze jocul miresei din exterior, dar \u00een scurt timp, din spectator, el devine actor, devine un posibil mire, de data aceasta Marcu fiind acela care declan\u015feaz\u0103 jocul, regiz\u00e2nd o \u00eent\u00e2lnire \u00eentre Ion \u015fi Silvia. Jocul este pentru Ion mai provocator dec\u00e2t realitatea:
\n\u201eMARCU: E o mireas\u0103 de fier, ca orice juc\u0103rie de-aici. Trage la alt\u0103 \u0163int\u0103, uite, la porumbel!
\nION: Nu, trag unde vreau eu… \u015ei e imposibil s\u0103 nu reu\u015fesc… Unul a f\u0103cut \u00eenainte s\u0103 danseze mireasa… Vreau \u015fi eu s-o v\u0103d dans\u00e2nd…
\nMARCU: Mai bine te \u00eensor eu cu o fat\u0103 \u00een carne \u015fi oase.
\nION: Astea sunt mai u\u015for de nimerit… (bea). Dar n-am chef s\u0103 m\u0103 \u00eensor!\u201d
\nIon a mai jucat rolul de mire, dar c\u00e2nd \u015fi-a dat seama c\u0103 este \u00een\u015felat, a pus la cale un spectacol bine regizat, iar \u00een fa\u0163a ofi\u0163erului de la starea civil\u0103 a refuzat s\u0103 se c\u0103s\u0103toreasc\u0103, pentru a-i da o lec\u0163ie logodnicei sale.
\nDac\u0103 Ion nu este dispus s\u0103 se \u00eensoare \u00een viitorul apropiat, Silvia accept\u0103 s\u0103 \u00eel \u00eent\u00e2lneasc\u0103, pentru c\u0103 este dornic\u0103 s\u0103 se m\u0103rite. Motivele pe care i le expune lui Marcu sunt c\u00e2t se poate de ilare (\u201eVreau neap\u0103rat s\u0103 m\u0103 m\u0103rit ca s\u0103 am pe unul care s\u0103-mi taie lemne, iarna. \u015ei s\u0103 fac\u0103 focul \u00een sob\u0103\u201d ), iar viziunea ei asupra dragostei reflect\u0103 un suflet \u00eensetat de iubire, un suflet care t\u00e2nje\u015fte dup\u0103 iubire ca dup\u0103 un izvor cu ap\u0103 vie:
\n\u201eSILVIA: M\u0103 intereseaz\u0103 caracterul lui financiar. (…) Adic\u0103 c\u00e2t c\u00e2\u015ftig\u0103 dumnealui.
\nMARCU: Cred c\u0103 foarte pu\u0163in…
\nSILVIA: Excelent! Atunci m\u0103 m\u0103rit cu el. De-ar c\u00e2\u015ftiga mult, ar cheltui cu amantele \u015fi n-ar avea timp pentru mine. A\u015fa, c\u00e2\u015ftig\u00e2nd pu\u0163in, n-are dec\u00e2t s\u0103 se ocupe de mine. \u015ei s\u0103 m\u0103 iubeasc\u0103. (…) Eu aduc bani, el s\u0103 vin\u0103 cu sentimentele… Eu sentimente n-am, le-am epuizat pe toate. De altfel, nici n-am avut prea multe\u201d.
\nScenele care \u00eei au ca protagoni\u015fti aduc \u00een fa\u0163a cititorului \/ spectatorului doi \u00eengeri tri\u015fti, dou\u0103 personaje cu o tr\u0103ire interioar\u0103 puternic zbuciumat\u0103, \u00een c\u0103utare de puritate \u015fi de frumuse\u0163e. Fiecare intuie\u015fte, cu luciditate, care este adev\u0103rata fire a celuilalt. Silvia \u00eei spune Ioanei c\u0103 Ion \u201eare sufletul ca o ran\u0103 deschis\u0103… Minte, \u00eenjur\u0103, dar uneori minte f\u0103r\u0103 s\u0103 mint\u0103, minte ca s\u0103 nu r\u00e2d\u0103 cineva de el, minte ca s\u0103 se vad\u0103 c\u0103 minte, \u015fi c\u00e2teodat\u0103 \u00eenjur\u0103 lucrurile dup\u0103 care t\u00e2nje\u015fte… Eu \u00eel v\u0103d, fiindc\u0103 a\u015fa fac \u015fi eu c\u00e2teodat\u0103\u201d .
\nEa a ghicit c\u0103 sub masca aceasta se ascunde un suflet vulnerabil, de\u015fi Ion \u00eei m\u0103rturise\u015fte c\u0103 suferin\u0163ele \u00eendurate p\u00e2n\u0103 atunci (b\u0103t\u0103ile crunte date de tat\u0103l s\u0103u, fuga prin \u0163ar\u0103 dup\u0103 \u00eenscenarea furtului, perioada deten\u0163iei) l-au imunizat: \u201eDar aici s-au \u00een\u015felat to\u0163i, crez\u00e2ndu-m\u0103 iepure, fiindc\u0103 eu am \u00eenceput s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 s\u0103 mu\u015fc \u015fi s\u0103 \u00een\u0163ep, ca un c\u00e2ine, ca un arici… M\u0103 fug\u0103reau ca pe un iepure, dar eu eram mai degrab\u0103 un c\u00e2ine r\u00e2ios cu piele de arici…\u201d
\nLa r\u00e2ndul s\u0103u, Ion \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u0103 Silvia se ascunde \u00een spatele unei m\u0103\u015fti, la fel ca el: \u201eDar tu nu e\u015fti a\u015fa cum te ar\u0103\u0163i \u00eentre oameni… \u00ce\u0163i ba\u0163i joc de orice, ca ei s\u0103 cread\u0103 \u00eentr-adev\u0103r ce cred despre tine, c\u0103 e\u015fti o… Nu vrei s\u0103-i dezam\u0103ge\u015fti… Dar e\u015fti o mincinoas\u0103, Silvia…\u201d
\nSilvia mimeaz\u0103 frivolitatea pentru a se ap\u0103ra, pentru a dob\u00e2ndi puteri s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 starea de victim\u0103, dar Ion \u00ee\u015fi d\u0103 seama de puritatea ei din primul moment \u00een care s-au cunoscut, anterior \u00eent\u00e2lnirii aranjate de Marcu. Singura care observ\u0103 c\u0103 cei doi se aseam\u0103n\u0103 este Ioana: \u201eSe potrivesc… Sunt am\u00e2ndoi cura\u0163i \u015fi lumina\u0163i, \u015fi nevinova\u0163i ca ni\u015fte \u00eengeri…\u201d (\u00eei spune ea lui Petru).
\nSimbolul \u00eengerului domin\u0103 piesa \u015fi toat\u0103 aceast\u0103 lume josnic\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat\u0103 \u00een ea, reprezent\u00e2nd aspira\u0163ia lui Ion \u015fi a Silviei c\u0103tre lumin\u0103 \u015fi c\u0103tre ie\u015firea din labirintul c\u0103ruia i-au c\u0103zut prad\u0103. Ei viseaz\u0103, simultan, c\u0103 se \u00eenal\u0163\u0103 spre cer, spre sacru, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 se ridice deasupra murd\u0103riilor lumii terestre, deasupra profanului.
\n\u00cencerc\u0103rile prin care a trecut l-au f\u0103cut pe Ion at\u00e2t de puternic, \u00eenc\u00e2t are for\u0163a, prin omenia lui \u015fi printr-un limbaj direct, necru\u0163\u0103tor, care spune lucrurilor pe nume, s\u0103 \u00eei fac\u0103 pe Marcu, pe Silvia, pe Ioana \u015fi \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103 pe Petru, s\u0103 se reg\u0103seasc\u0103, s\u0103 devin\u0103 ei \u00een\u015fi\u015fi.
\n\u201eDu-te, Ioana… Te-a\u015f s\u0103ruta pentru c\u0103 te v\u0103d pentru prima dat\u0103 \u00eentreag\u0103\u201d , \u00eei spune Ion fostei sale logodnice, dup\u0103 ce aceasta s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 se despart\u0103 de Marcu, al\u0103turi de care tr\u0103ise o via\u0163\u0103 ne\u00eemplinit\u0103.
\n\u00cen cazul Silviei, Ion vede c\u0103 lupta cu modelul a obosit-o (\u201eM\u0103 uit la tine \u015fi m\u0103 \u00eengrozesc c\u00e2t e\u015fti de b\u0103tr\u00e2n\u0103! \/ SILVIA: Sunt b\u0103tr\u00e2n\u0103 c\u0103 \u015ftiu multe? \/ ION: Nu, c\u0103 nu \u015ftii nimic. Dec\u00e2t un singur lucru: s\u0103 nu fii ce e\u015fti!\u201d ) \u015fi revoltat \u00eempotriva b\u0103rbatului care a f\u0103cut-o s\u0103 rateze un \u00eenceput frumos \u00een via\u0163\u0103, vrea s\u0103 se confrunte cu Marcu. Gestul acesta i se pare Silviei o dovad\u0103 de iubire \u015fi izbucnind \u00een pl\u00e2ns, \u00eei spune c\u0103 Petru este cel care a \u00een\u015felat-o. Pl\u00e2nsul o umanizeaz\u0103 pe Silvia, iar Ion se bucur\u0103 c\u0103 a reu\u015fit s\u0103 o sensibilizeze, c\u0103 a f\u0103cut-o s\u0103 fie om:
\n\u201eION: Azi ai \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 pl\u00e2ngi, azi ai \u00eenceput s\u0103 fii om pe de-a-ntregul… Cine nu pl\u00e2nge, se \u00eempietre\u015fte, Silvia…(\u00ee\u015fi mai toarn\u0103, bea). E bine s\u0103 mai \u015fi pl\u00e2ngi, nu e nimic r\u0103u \u00een asta… (\u00eei zburle\u015fte p\u0103rul). E omene\u015fte… E\u015fti un om \u00eentreg, ca mine, ca al\u0163ii…\u201d
\nConflictul cu Marcu este at\u00e2t de puternic, iar vorbele lui Ion sunt at\u00e2t de aspre, \u00eenc\u00e2t au un ecou ad\u00e2nc \u00een con\u015ftiin\u0163a maistrului:
\n\u201eION: \u015ei iar\u0103\u015fi e\u015fti la\u015f, te faci c\u0103 nu vezi… Aici taci, aici \u00ee\u0163i place s\u0103 \u00eenchid\u0103 to\u0163i ochii, compromisul \u0103sta nu te face s\u0103 urli? Cum po\u0163i tr\u0103i \u00een porc\u0103ria asta? Ah, mi-e lehamite! De ce nu r\u0103spunzi? De ce nu vrei s\u0103 fii liber, musc\u0103 ce e\u015fti?\u201d
\n Acuzat de furt pe nedrept (uitase s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 o sticl\u0103 de spirt pe care o pusese \u00een buzunar, deoarece co\u015ful de cump\u0103r\u0103turi era plin), Marcu nu se poate \u00eemp\u0103ca cu mustrarea primit\u0103 \u00een urma unei \u015fedin\u0163e de la combinat \u015fi nu are t\u0103ria de caracter, asemeni lui Ion, de a trece peste acest compromis. \u00cen momentul \u00een care Marcu \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u0103 via\u0163a sa a fost o minciun\u0103, c\u0103 nu a cunoscut dragostea \u015fi c\u0103 a fost, tot timpul, un la\u015f, se sinucide (actul III, tabloul III). La cap\u0103tul confrunt\u0103rii cu sine, sinuciderea i se pare lui Marcu unica modalitate de a-\u015fi g\u0103si libertatea.
\nSingurele personaje pe care Ion nu reu\u015fe\u015fte s\u0103 le schimbe sunt tat\u0103l s\u0103u, \u201eun mort-viu\u201d , care vine s\u0103-i b\u00e2ntuie via\u0163a, arog\u00e2ndu-\u015fi ni\u015fte drepturi pe care le-a pierdut din clipa \u00een care l-a lovit pentru prima dat\u0103 \u015fi Cristescu, un demagog \u015fi un delator f\u0103r\u0103 probleme de con\u015ftiin\u0163\u0103. Rela\u0163ia tensionat\u0103 cu tat\u0103l s\u0103u, un om autoritar, insensibil \u015fi violent, un monstru cu fa\u0163\u0103 uman\u0103, are o influen\u0163\u0103 cov\u00e2r\u015fitoare \u00een dezvoltarea sa psihic\u0103 \u015fi afectiv\u0103. B\u0103t\u0103ile crunte \u00eendurate \u00een copil\u0103rie l-au traumatizat profund \u015fi l-au determinat s\u0103 plece de acas\u0103 \u015fi s\u0103 se confrunte, de mic, cu greut\u0103\u0163ile vie\u0163ii.
\nIon este o victim\u0103 a sistemului \u015fi a oamenilor cu care a venit \u00een contact, care l-au tr\u0103dat sau nu l-au \u00een\u0163eles, iar comportamentul lui provoac\u0103 fie dezgust, fie comp\u0103timire. Revolta lui vine dintr-o aversiune fa\u0163\u0103 de compromisuri, de la\u015fit\u0103\u0163i \u015fi de meschin\u0103rii. Pentru Ion, cele mai de pre\u0163 virtu\u0163i ale unui om sunt aflarea adev\u0103rului, for\u0163a de a-l suporta \u015fi puterea de a refuza compromisul \u015fi de a-\u015fi pune sub semnul \u00eentreb\u0103rii limitele umane.
\nIon este un \u201epersonaj \u00eenvestit cu misiunea demistific\u0103rii, a rostirii adev\u0103rului\u201d , amintind de \u201etinerii furio\u015fi\u201d, la mod\u0103 \u00een anii \u201960. El este de o sinceritate agresiv\u0103 \u015fi \u00ee\u015fi face din adev\u0103r, oric\u00e2t ar fi acesta de incomod, scopul ultim al existen\u0163ei sale. Violen\u0163a limbajului, furia lexical\u0103, ironia, batjocura atroce \u015fi invectiva dau \u201eun plus de dramatism \u015fi de verosimilitate interpret\u0103rii scenice. Ele sunt un mijloc de portretizare rapid\u0103 \u015fi eficace, mai ales c\u00e2nd cel care o face este ultragiatul Ion, incapabil s\u0103 uite \u015fi s\u0103 ierte\u201d : \u201eDin dovleacul lui F\u0103t-Frumos nu ies minciuni, nici m\u0103car capodopere. Dovleacul se dezumfl\u0103 singur \u015fi dedesubtul lui, al acestui cap (\u00eel bate cu paharul) c\u00e2t o minge de c\u00e2rp\u0103 bun\u0103 de jucat fotbal, r\u0103m\u00e2ne o baleg\u0103. Adic\u0103 d\u00e2nsul\u201d (Ion despre Marcu).
\nIon ia \u00een r\u0103sp\u0103r tot ce lumea consider\u0103 evident, deoarece cunoa\u015fte exact mediul \u00een care tr\u0103ie\u015fte. \u00cen c\u0103utarea adev\u0103rului, el \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u0103 este \u00eenconjurat numai de la\u015fi \u015fi de mincino\u015fi, c\u0103 tr\u0103ie\u015fte \u00eentr-o lume de cea mai joas\u0103 spe\u0163\u0103 moral\u0103. Cristescu laud\u0103 calit\u0103\u0163ile de fotbalist ale lui Petru doar pentru a ob\u0163ine mai u\u015for bani de la el, Petru este un \u201ecrai de mahala\u201d \u015fi un trubadur care doarme \u00een fiecare noapte \u00een patul altei femei, refuz\u00e2nd s\u0103-\u015fi asume responsabilit\u0103\u0163ile unei c\u0103snicii, Marcu accept\u0103 s\u0103 \u00ee\u015fi \u00eensu\u015feasc\u0103 cinstea unei inven\u0163ii care nu este a lui \u015fi nu reac\u0163ioneaz\u0103 \u00een nici un fel atunci c\u00e2nd \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte so\u0163ia cu Petru.
\nTotul pare un cerc vicios, un labirint \u00een care personajele r\u0103t\u0103cesc f\u0103r\u0103 s\u0103 g\u0103seasc\u0103 ie\u015firile. Petru a avut o rela\u0163ie cu Silvia pe c\u00e2nd aceasta era doar o copil\u0103, dar dup\u0103 ce profit\u0103 de ea, o p\u0103r\u0103se\u015fte, Ion este gata s\u0103 se \u00eensoare cu Ioana, dar aceasta \u00eel \u00een\u015feal\u0103 cu Marcu, na\u015ful lor, care se simte obligat s\u0103 o ia de so\u0163ie, Ioana se \u00eendr\u0103goste\u015fte de Petru, dar acesta refuz\u0103 s\u0103 oficializeze rela\u0163ia. Cuplurile se schimb\u0103 \u00eentre ele, se intersecteaz\u0103 \u00een c\u0103utarea partenerului ideal. Via\u0163a tuturor personajelor este stearp\u0103 \u015fi vid\u0103 de orice sens, \u00een lipsa iubirii.
\nSingurul cuplu adev\u0103rat l-ar putea forma Ion \u015fi Silvia, dar ace\u015ftia nu r\u0103m\u00e2n \u00eempreun\u0103 pentru c\u0103 \u00eenc\u0103 nu s-au g\u0103sit sau pentru c\u0103 nu sunt dou\u0103 contrarii (coincidentia oppositorum), ei fiind pl\u0103m\u0103di\u0163i din aceea\u015fi materie uman\u0103. Ion tinde, la fel ca Silvia, spre un absolut al tr\u0103irii \u015fi al marilor iubiri, iar Silvia se identific\u0103 at\u00e2t de mult cu Ion, \u00eenc\u00e2t are impresia c\u0103 ea este cea care vorbe\u015fte prin el: \u201eVezi, sunt clipe c\u00e2nd nici nu \u015ftiu dac\u0103 exi\u015fti cu adev\u0103rat sau e\u015fti doar o p\u0103rere fiindc\u0103 prea strigi \u00een gura mare lucruri pe care parc\u0103 le aud strigate \u00een mine, de parc\u0103 eu a\u015f striga…\u201d
\nFormula de la sf\u00e2r\u015fitul piesei (\u201eA fost odat\u0103 ca niciodat\u0103\u201d), specific\u0103 incipitului basmelor, proiecteaz\u0103 piesa \u00eentr-un timp fabulos, al perfec\u0163iunii, unde totul este posibil. Cititorul \/ spectatorul \u00ee\u015fi poate imagina o infinitate de sf\u00e2r\u015fituri, pentru c\u0103 D.R. Popescu, la fel ca \u015fi Marin Sorescu \u00een Iona, a l\u0103sat finalul operei deschis. Cartea de pove\u015fti, simbol al atemporalului, propune integrarea \u00een alt\u0103 durat\u0103, a idealului \u00een iubire. De\u015fi par \u00eenvinse, cele dou\u0103 personaje \u00ee\u015fi continu\u0103 existen\u0163a pe alte coordonate, \u00eentr-o nou\u0103 tentativ\u0103 de a se reg\u0103si \u015fi de a se recunoa\u015fte, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd doi eroi puternici \u015fi verosimili prin substan\u0163a lor uman\u0103 neatins\u0103 de influen\u0163a nici unei doctrine.
\nL\u0103s\u00e2nd la o parte rigiditatea realismului socialist, \u201edramaturgia lui D. R. Popescu influen\u0163eaz\u0103 deschiderea con\u015ftiin\u0163ei receptoare spre cuprinderea multiplelor semnifica\u0163ii ale frumosului \u015fi binelui\u201d .
\nCultural, D.R. Popescu reia \u00een piesele sale \u015fi repune \u00een circula\u0163ie, potrivit lui Mircea Ghi\u0163ulescu, citate din Homer \u015fi tragicii greci, din William Shakespeare \u015fi Mihai Eminescu (scriitori interzi\u015fi), f\u0103r\u0103 s\u0103 ocoleasc\u0103 filonul literaturii populare care \u00eel atrage prin mituri \u015fi eresuri
\nFormal, dramaturgul este influen\u0163at de prozator \u015fi de masivitatea epicului. D. R. Popescu nu este preocupat de rigoarea formal\u0103, de \u201eilustrarea dramatic\u0103 a unui caz sau a unei \u00eent\u00eempl\u0103ri, a\u015fa cum se \u00eent\u00eempl\u0103 la majoritatea dramaturgilor care can\u00actoneaz\u0103 subiectul \u00eentr-un conflict tipic de mediu indus\u00actrial, ci de ideea de reprezentare a unui conflict \u00een care umanul este caracterizat dramatic, iar nu epic. Bog\u0103\u0163ia faptic\u0103 a pieselor sale nu-l de\u00actermin\u0103 la condensare, ci la divagare, lucru care explic\u0103, \u00eentr-o anume m\u0103sur\u0103, dezordinea formal\u0103 a dramelor sale, dar \u015fi faptul c\u0103 impulsul creator este mult mai puternic dec\u00e2t cerin\u0163a formal\u0103\u201d .
\nPies\u0103 \u201eanchet\u0103\u201d, de o construc\u0163ie \u201eclasic\u0103\u201d, Ace\u015fti \u00eengeri tri\u015fti poate fi citit\u0103 \u015fi \u00een cheie sociologic\u0103, \u00eentruc\u00e2t D. R. Popescu strecoar\u0103 am\u0103nunte care trimit la modul de via\u0163\u0103 \u015fi la realit\u0103\u0163ile curente din epoc\u0103. Personajele au o cultur\u0103 de cinematograf \u015fi de televizor (Ion merge frecvent la cinema \u015fi citeaz\u0103, de-a lungul piesei, mai multe nume de filme \u015fi de actori \/ actri\u0163e, iar Silvia este foarte m\u00e2ndr\u0103 c\u0103 \u015fi-a completat \u201eraiul personal\u201d cu un televizor, cump\u0103rat dup\u0103 multe sacrificii \u015fi rate), ascult\u0103 la radio muzic\u0103 u\u015foar\u0103, citesc ziare \u015fi reviste (\u201eMagazinul\u201d, \u201eSc\u00e2nteia tineretului\u201d, \u201eFlac\u0103ra\u201d), merg la b\u00e2lci sau la bufet pentru a bea \u201eo \u0163uic\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103\u201d, m\u0103n\u00e2nc\u0103 iaurt \u015fi p\u00e2ine f\u0103cut\u0103 \u00een cas\u0103, susane \u015fi \u00eenghe\u0163at\u0103, au ap\u0103 cald\u0103 curent\u0103 (dar cu program), fac sport (fotbal, atletism), particip\u0103 la \u015fedin\u0163e, \u00ee\u015fi fac autocritica etc.
\nDe\u015fi cariera sa literar\u0103 este p\u0103tat\u0103 de compromisul cu autorit\u0103\u0163ile regimului ceau\u015fist, opera lui D. R. Popescu poate fi reevaluat\u0103 \u015fi recitit\u0103 \u015fi azi prin profunzimea conflictelor \u015fi prin tensiunea dramatic\u0103 extraordinar\u0103 pe care Ace\u015fti \u00eengeri tri\u015fti, Pisica \u00een noaptea Anului Nou, Piticul din gr\u0103dina de var\u0103 sau Pas\u0103rea Shakespeare o propun.
\nPlasat dup\u0103 1989 \u00eentr-o zon\u0103 marginal\u0103 de aproape \u00eentreaga elit\u0103 a scriitorilor, consecin\u0163\u0103 a pozi\u0163iilor oficiale de\u0163inute \u00een comunism, D.R. Popescu a continuat s\u0103 scrie, dar f\u0103r\u0103 s\u0103 aib\u0103 acela\u015fi succes.<\/p>\n

Bibliografie<\/p>\n

1.\tBIBLIOTECA CRITIC\u0102, Dumitru Radu Popescu, Bucure\u015fti, Editura Eminescu, 1987.
\n2.\tBR\u0102D\u0102\u0162EANU, Virgil, Viziune \u015fi univers \u00een noua dramaturgie rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u015fti, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 1977.
\n3.\tDIACONESCU, Romulus, Dramaturgi rom\u00e2ni contemporani, Craiova, Editura Scrisul Rom\u00e2nesc, 1983.
\n4.\tFAIFER, Florin, Dramaturgia \u00eentre clip\u0103 \u015fi durat\u0103, Ia\u015fi, Editura Junimea, 1983.
\n5.\tGHI\u0162ULESCU, Mircea, Istoria literaturii dramatice rom\u00e2ne contemporane, Bucure\u015fti, Editura Albatros, 2000.
\n6.\tGHI\u0162ULESCU, Mircea, O panoram\u0103 a literaturii dramatice rom\u00e2ne contemporane 1944 – 1984, Cluj, Editura Dacia, 1984.
\n7.\tPOPESCU, D.R., Ace\u015fti \u00eengeri tri\u015fti, Cluj, Editura Dacia, 1970.
\n8.\tPOPESCU, Marian, Chei pentru labirint, Eseu despre teatrul lui Marin Sorescu \u015fi D. R. Popescu, Bucure\u015fti, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 1986.
\n9.\tPOPESCU, Marian, Scenele teatrului rom\u00e2nesc 1945 – 2004, Bucure\u015fti, Editura UNITEXT, 2004.
\n10.\tPOPESCU, Marian, Teatrul ca literatur\u0103, Bucure\u015fti, Editura Eminescu, 1987.
\n11.\tROZNOVEANU, Mirela, Dumitru Radu Popescu, Bucure\u015fti, Editura Albatros, 1981.<\/em><\/p>\n


\n Mioara Bahna<\/strong>
\n\"\"

O poem\u0103 postmodernist\u0103<\/strong><\/p>\n

Poezia este o lume paradoxal\u0103, cel pu\u0163in prin reac\u0163iile pe care le st\u00e2rne\u015fte sau prin \u201erela\u0163iile\u201d pe care (\u015fi) le creeaz\u0103: unii, de un radicalism stupid, o consider\u0103 o abera\u0163ie c\u0103reia nu merit\u0103 s\u0103 i se acorde aten\u0163ie sau, \u00een fine, un domeniu al neseriozit\u0103\u0163ii (\u015fi, de aici, atitudinea fa\u0163\u0103 de poet, faptul c\u0103 este tratat ironic, cu superioritate, mai ales de c\u0103tre cei care se pretind foarte bine ancora\u0163i \u2013 sub toate aspectele \u2013 \u00een realitate), al\u0163ii o v\u0103d ca pe ceva abordabil \u015fi, deci, un spa\u0163iu care ar permite tuturor, chiar \u015fi lor, construirea unor elucubra\u0163ii care \u015fi-ar dori s\u0103 le dea \u201edreptul la timp\u201d, vorba lui Nichita St\u0103nescu, pe c\u00e2nd doar pu\u0163ini \u00een\u0163eleg c\u0103 prin ea sau pentru ea trebuie s\u0103 caute \u201ecuv\u00e2ntul ce exprim\u0103 adev\u0103rul\u201d, chiar dac\u0103 de cele mai multe ori nu-l g\u0103sesc toat\u0103 via\u0163a…
\n Continu\u00e2nd ideea de mai sus, putem afirma c\u0103 poezia, indiferent ce curent literar ilustreaz\u0103, nu trece, \u00een ciuda opiniilor unor sceptici, neobservat\u0103. \u015ei dac\u0103 g\u00e2ndirea poetic\u0103 se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00een planul sugestivit\u0103\u0163ii semnificative, relief\u00e2nd unitatea contradictorie dintre real \u015fi imaginar, \u00een ceea ce prive\u015fte produc\u0163iile \u00eencadrate \u00een postmodernism \u2013 teoretizat \u015fi ilustrat de nume mari ale culturii universale, printre care Jean Fran\u00e7ois Lyotard, Michel Foucault, Roland Barthes, Umberto Eco, Michel Tournier etc. sau, la noi, de Mircea C\u0103rt\u0103rescu, Mircea Nedelciu, Florin Iaru, Gheorghe Cr\u0103ciun, Ion Stratan, Cristian Popescu etc. \u2013, acestea genereaz\u0103 adev\u0103rate tsunami de p\u0103reri pro, dar \u00eendeosebi contra, printr-o seam\u0103 de tr\u0103s\u0103turi stilistice sau de con\u0163inut, cum ar fi: spiritul ludic, colajul temelor \/ motivelor consacrate, prin \u201edialogul\u201d cu literatura anterioar\u0103, amestecul de livresc \u015fi prozaic, prezen\u0163a unor \u201epuncte de vedere trucate\u201d, absen\u0163a frecvent\u0103 a punctua\u0163iei, eludarea unor reguli ortografice, amestecul de coduri etc., \u00een cadrul unor transfigur\u0103ri eterogene ale realit\u0103\u0163ii ridicate la rangul de art\u0103.
\n Un text reprezentativ pentru estetica postmodernist\u0103 este \u201ePoema chiuvetei\u201d de Mircea C\u0103rt\u0103rescu \u2013 considerat, aproape unanim, \u00een critica literar\u0103 drept liderul genera\u0163iei scriitorilor optzeci\u015fti, \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, teoretician al postmodernismului \u2013, care-i \u015focheaz\u0103 cu prec\u0103dere pe cei netrecu\u0163i, cum ar spune Iona al lui Sorescu, prin multe ape, \u015fi cu care \u00een unele manuale \u015fcolare li se face deja cuno\u015ftin\u0163\u0103 elevilor \u00eenc\u0103 de prin clasa a noua.
\n Uimirea lor, \u015fi, \u00een general, a cititorului neini\u0163iat, apare \u00eenc\u0103 din faza lecturii \u201einocente\u201d, c\u00e2nd afl\u0103 titlul acestei scrieri, alc\u0103tuit dintr-o sintagm\u0103 cuprinz\u00e2nd dou\u0103 cuvinte care, \u00een mod obi\u015fnuit, nu au contexte comune: \u201epoema\u201d, termen cult, f\u0103c\u00e2nd trimitere la lumea spiritual\u0103, la sensibilitate, art\u0103, frumos, \u015fi \u201echiuveta\u201d, numele unui obiect utilitar, esen\u0163ial \u00een existen\u0163a cotidian\u0103, dar, poate tocmai prin aceast\u0103 calitate, banal. \u00cen consecin\u0163\u0103, titlul este, sub aspect stilistic, oximoronic, iar \u00eembinarea de cuvinte din care este alc\u0103tuit poate fi \u201ecitit\u0103\u201d ca od\u0103 \/ omagiu \u00eenchinat(\u0103) chiuvetei care are puterea de a-\u015fi dep\u0103\u015fi condi\u0163ia, trec\u00e2nd dincolo de contingent, dar \u015fi ca poema, cu sensul, aici, de \u201epoveste\u201d pe care o tr\u0103ie\u015fte chiuveta. Se poate remarca, \u00eenc\u0103 din titlu, c\u0103, a\u015fa cum afirm\u0103 Eugen Simion, \u201epentru Mircea C\u0103rt\u0103rescu frumosul este contingent. (…) Mircea C\u0103rt\u0103rescu redescoper\u0103 (…) lumea concretului, rezervele inepuizabile de lirism ale cotidianului\u201d.
\n \u00cen manier\u0103 postmodernist\u0103, versurile sunt libere, iar cuvintele, inclusiv primul, din primul vers, \u015fi chiar substantivele proprii, sunt scrise cu ini\u0163ial\u0103 mic\u0103, \u015fi se pot identifica ecouri din curente literare majore, clasicism, romantism, simbolism. Asemenea tip de scriere poate avea mai multe semnifica\u0163ii: de pild\u0103, poate sugera continuitatea, faptul c\u0103 via\u0163a este alc\u0103tuit\u0103 din aspecte care, de\u015fi par noi c\u00e2nd se manifest\u0103, sunt la fel cu altele dinaintea lor: \u201eToate-s vechi \u015fi nou\u0103 toate\u201d \u2013 sau, cum chiar C\u0103rt\u0103rescu scrie, \u201eTotul este scriitur\u0103, \/ Totul este doar holon…\u201d \u2013 , iar poetul postmodernist \u201edecupeaz\u0103\u201d aleatoriu doar un fragment din aceast\u0103 continuitate de manifest\u0103ri. \u00cen alt\u0103 ordine de idei, \u00een acest fel, artistul exprim\u0103 \/ instituie o democra\u0163ie \u00een r\u00e2ndul cuvintelor \u015fi, implicit, al obiectelor pe care ele le numesc.
\n Fiind un text postmodernist, amestecul de genuri literare apare ca firesc. Impresia, \u00een ansamblu, este de nara\u0163iune: se fixeaz\u0103 timpul \u201eac\u0163iunii\u201d (\u201e\u00eentr-o zi\u201d; \u201e\u00een alt\u0103 zi\u201d), prin care, fiind nedeterminat, se sugereaz\u0103 caracterul universal a ceea ce se prezint\u0103 \u015fi, de asemenea, apar \u015fi elemente de localizare, dar toponimele amintite sunt scrise tot cu ini\u0163ial\u0103 mic\u0103 (\u201emoara d\u00e2mbovi\u0163a\u201d, \u201epomerania\u201d). Totodat\u0103, se apeleaz\u0103 la timpul nara\u0163iunii, perfectul simplu: \u201ec\u0103zu\u201d, \u201ese confes\u0103\u201d, \u201ese pl\u00e2nse\u201d etc.
\n Tema abordat\u0103 este iubirea, sentimentul universal, c\u0103ruia scriitorul \u00eei consacr\u0103, \u00een mod firesc, mare parte din opera sa.
\n Structural, \u00een text se pot identifica dou\u0103 secven\u0163e: prima, preponderent \u201enarativ\u0103\u201d, \u00een care se \u201erelateaz\u0103\u201d despre \u201eeroin\u0103\u201d, chiuveta, \u00eendr\u0103gostit\u0103 de \u201eo mic\u0103 stea galben\u0103 din col\u0163ul geamului de la buc\u0103t\u0103rie\u201d, iar a doua, mai ales liric\u0103, meditativ\u0103, \u00een care se dezv\u0103luie \u201eperspectiva narativ\u0103\u201d sau tipul de \u201efocalizare\u201d din prima parte.
\n Intertextualitatea este evident\u0103. Povestea de dragoste a chiuvetei aflate \u00een universul banal, din care mai fac parte \u201emu\u015famaua\u201d \u015fi \u201eborcanul de gem\u201d c\u0103rora li \u201ese confeseaz\u0103\u201d, dar \u015fi \u201etac\u00e2murile ude\u201d c\u0103rora li \u201ese pl\u00e2nge\u201d, \u201evasele cu resturi de conserv\u0103 de pe\u015fte\u201d sau \u201eg\u00e2ndacii de buc\u0103t\u0103rie\u201d, este o reiterare a pove\u015ftii de dragoste dintre fata de \u00eemp\u0103rat \u015fi luceaf\u0103r, numai c\u0103 steaua galben\u0103 nu coboar\u0103, \u201enu a r\u0103spuns acestei chem\u0103ri \/ c\u0103ci ea iubea o strecur\u0103toare de sup\u0103 \/ din casa unui contabil din pomerania\u201d. \u015ei dac\u0103 steaua galben\u0103 nu r\u0103spunde, asemenea C\u0103t\u0103linei, chiuveta se rezum\u0103 la lumea ei \u015fi, \u201e\u00eentr-un foarte t\u00e2rziu \u00eei f\u0103cu o propunere mu\u015famalei\u201d. Eugen Simion consider\u0103 poezia \u201eo fals\u0103 fabul\u0103\u201d \u015fi o caracterizeaz\u0103 ca \u201epoem al incomunic\u0103rii, o parodie a cunoscutului motiv romantic\u201d.
\n Spre deosebire \u00eens\u0103 de poemul eminescian, dup\u0103 ce nu se poate \u00eemplini sentimental al\u0103turi de steaua galben\u0103, nu chiuveta este ademenit\u0103 s\u0103-\u015fi uite visul de c\u0103tre \u201ecineva\u201d din imediat, a\u015fa cum fata de \u00eemp\u0103rat este \u201ep\u00e2ndit\u0103\u201d de pajul C\u0103t\u0103lin, ci ea \u00eens\u0103\u015fi \u00een\u0163elege s\u0103 renun\u0163e la acesta, la \u201evisul de luceferi\u201d, \u00eendrept\u00e2ndu-\u015fi aten\u0163ia spre mu\u015fama, c\u0103reia \u00eei \u201eface o propunere\u201d. Sunt, de asemenea, \u015fi alte ecouri din poemul lui M. Eminescu, dar formulate \u00een limbajul colocvial care caracterizeaz\u0103 de cele mai multe ori poezia postmodernist\u0103.
\n Astfel, dac\u0103 luceaf\u0103rului \u201e\u00eei cade drag\u0103 fata\u201d, chiuveta \u201ec\u0103zu \u00een dragoste\u201d, iubind steaua galben\u0103. Pe de alt\u0103 parte, fata de \u00eemp\u0103rat \u00eel invoc\u0103 pe Hyperion cer\u00e2ndu-i \u201ecobori \u00een jos\u201d, iar chiuveta \u00eei spune stelei \u201ed\u0103-te jos\u201d. Nu este vorba neap\u0103rat de o degradare nici a sentimentului, dar nici a percep\u0163iei lui, ci, mai degrab\u0103, de dorin\u0163a scriitorului de sugera \u00eenc\u0103 o dat\u0103 for\u0163a iubirii, indiferent unde \u015fi prin ce cuvinte se exprim\u0103. \u00cen subsidiar, am putea ad\u0103uga chiar cuvintele alese de autor ca motto pentru volumul \u201eTotul\u201d \u015fi despre care Nicolae Manolescu afirm\u0103 c\u0103 \u201edeparte de a fi \u00eent\u00e2mpl\u0103toare, sugereaz\u0103 trei feluri distincte de a se revela ale totalit\u0103\u0163ii\u201d: \u201eTotul se afl\u0103 \u00een toate p\u0103r\u0163ile, fiecare lucru este \u00een toate lucrurile, soarele e \u00een toate stelele \u015fi fiecare stea e toate stelele \u015fi soarele\u201d \u2013 Plotin; \u201eTotul pe lume-i frumos, neasemuit de frumos pentru c\u0103-i adev\u0103rat\u201d \u2013 Dostoievski; \u201eA suferit totul, \u00eens\u0103 \u00eentr-o singur\u0103 clip\u0103 des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103\u201d \u2013 Kafka.
\n Merg\u00e2nd mai departe cu aceast\u0103 paralel\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 crea\u0163ii, \u00een \u201eLuceaf\u0103rul\u201d, C\u0103t\u0103lina \u00eei cerea astrului doar: \u201eDac\u0103 vrei cu crez\u0103m\u00e2nt \/ S\u0103 te-ndr\u0103gesc pe tine, \/ Tu te coboar\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt, \/ Fii muritor ca mine\u201d, \u00een timp ce ei, luceaf\u0103rul \u00eei contureaz\u0103 un posibil statut dac\u0103 alege s\u0103-l urmeze, implor\u00e2nd-o s\u0103 devin\u0103 st\u0103p\u00e2na lumii din ocean (\u201e\u015ei toat\u0103 lumea-n ocean \/ De tine o s-asculte\u201d) sau din ceruri (\u201ePe-a mele ceruri s\u0103 r\u0103sai \/ Mai m\u00e2ndr\u0103 dec\u00e2t ele\u201d). \u00cen \u201ePoema chiuvetei\u201d, \u201epersonajul eponim\u201d, chiuveta, dore\u015fte ca steaua s\u0103 sc\u00e2nteieze \u201etoat\u0103 noaptea deasupra regatului de linoleum\u201d, devenind \u201ecr\u0103ias\u0103 a g\u00e2ndacilor de buc\u0103t\u0103rie\u201d.
\n Finalul crea\u0163iei lui Mircea C\u0103rt\u0103rescu dezv\u0103luie faptul c\u0103 \u201enaratorul\u201d acestei \u201epove\u015fti\u201d este \u201emartor\u201d: \u201eeu, gaura din perdea, care v-am spus aceast\u0103 poveste\u201d. De fapt, \u00een poezie sunt prezentate succint dou\u0103 pove\u015fti de dragoste mari, excep\u0163ionale, mai \u00eent\u00e2i a chiuvetei pentru steaua galben\u0103, \u015fi, apoi, a \u201enaratoarei\u201d pe care o m\u0103rturise\u015fte bovaric, t\u00e2rziu, \u201eacum\u201d: \u201ec\u00e2ndva \u00een jocul dragostei m-am implicat \u015fi eu (…) \/ am iubit o superb\u0103 dacie crem pe care nu am v\u0103zut-o dec\u00e2t o dat\u0103\u201d.
\n Pe l\u00e2ng\u0103 aceste \u201epove\u015fti\u201d, exist\u0103 \u00eenc\u0103 dou\u0103, prozaice: a chiuvetei pe care alege s\u0103 o tr\u0103iasc\u0103 \u00een cele din urm\u0103 al\u0103turi de mu\u015fama, \u015fi a g\u0103urii din perdea, al\u0103turi de nu se \u015ftie cine \u2013 at\u00e2t de banal\u0103, \u00eenc\u00e2t nici nu merit\u0103 s\u0103-l numeasc\u0103 pe cel care sau c\u0103ruia i-a d\u0103ruit \u201ecopiii\u201d pe care-i are acum deja \u201epre\u015fcolari\u201d.
\n \u00cen ansamblu, se poate afirma c\u0103 poezia cuprinde o \u201epovestire \u00een povestire\u201d despre manifest\u0103ri umane fire\u015fti, despre aspira\u0163ii \u015fi renun\u0163\u0103ri, despre entuziasm, dezam\u0103gire, despre capacitatea \u00eendr\u0103gostitului de a vedea minuni acolo unde ceilal\u0163i v\u0103d doar lucruri comune, a\u015fa cum este \u201esuperba dacie crem\u201d v\u0103zut\u0103 o singur\u0103 dat\u0103 de c\u0103tre gaura din perdea care i-a l\u0103sat acesteia nostalgii incurabile, asemenea stelei \u201ecare-a r\u0103s\u0103rit\u201d, din crea\u0163ia eminescian\u0103, a c\u0103rei \u201eicoan\u0103\u201d r\u0103m\u00e2ne pe cer \u015fi dup\u0103 ce steaua \u201epoate de mult s-a stins \u00een drum \/ \u00cen dep\u0103rt\u0103ri albastre\u201d, \u00eenc\u00e2t \u201dTot astfel c\u00e2nd al nostru dor \/ Pieri \u00een noapte-ad\u00e2nc\u0103 \/ Lumina stinsului amor \/ Ne urm\u0103re\u015fte \u00eenc\u0103\u201d. Cople\u015fit\u0103 de cotidian, gaura din perdea mediteaz\u0103 la sentimentul ei de alt\u0103dat\u0103: \u201etot ce a fost mi se pare un vis\u201d.
\n Textul lui M. C\u0103rt\u0103rescu poate fi citit, a\u015fadar, at\u00e2t ca o parodiere a romantismului (\u015fi la nivelul con\u0163inutului, dar \u015fi la cel al expresiei: \u201estea mic\u0103, nichelul meu te dore\u015fte, sifonul meu a bolborosit \/ tot felul de c\u00e2ntece pentru tine, cum se pricepe \u015fi el\u201d, \u00eei declar\u0103, de pild\u0103, chiuveta stelei) \u2013 av\u00e2ndu-se \u00een vedere unele tr\u0103s\u0103turi ale stilului, precum oralitatea, ironia etc., mediul casnic \u00een care sunt tr\u0103ite pove\u015ftile de dragoste (buc\u0103t\u0103ria, cu tot c\u00e2mpul ei semantic), \u00eenlocuirea nop\u0163ii, momentul propice al romanticilor pentru manifestarea sentimentelor \u015fi pentru medita\u0163ie, cu ziua \u015f.a.m.d., ceea ce-i determin\u0103 pe unii comentatori ai operei s\u0103 vorbeasc\u0103 despre degradarea sentimentului erotic, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t chiuveta \u00eendr\u0103gostit\u0103 se confeseaz\u0103 altor obiecte \u2013, c\u00e2t \u015fi ca o ilustrare a temei iubirii imposibile.
\n \u00cen aceast\u0103 privin\u0163\u0103, \u00een timp ce chiuveta iube\u015fte f\u0103r\u0103 ecou steaua, astrul, la r\u00e2ndul s\u0103u, \u201eiubea o strecur\u0103toare de sup\u0103 \/ din casa unui contabil din pomerania \/ \u015fi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi\u201d (obiectul iubirii stelei poate fi considerat o metafor\u0103 prin care se sugereaz\u0103 dramatismul generat de imposibilitatea atingerii idealului), gaura din perdea iube\u015fte \u201esuperba dacie crem\u201d \u015fi, chiar dac\u0103 se resemneaz\u0103 al\u0103turi de alte obiecte, faptul c\u0103 vorbesc despre iubirile lor mari aminte\u015fte, iar\u0103\u015fi, de cuvintele C\u0103t\u0103linei din poemul eminescian: \u201e\u00cen veci \u00eel voi iubi \u015fi-n veci \/ Va r\u0103m\u00e2nea departe\u201d, iar \u201eseriozitatea\u201d sentimentelor tr\u0103ite de \u201eeroii\u201d poemului este sugerat\u0103 \u015fi de sintagma \u201edar vai!\u201d, unde, din nou, ini\u0163iala mic\u0103 a conjunc\u0163iei \u201edar\u201d, dup\u0103 punct, dar \u015fi prezen\u0163a interjec\u0163iei, pot s\u0103 genereze interpret\u0103ri diferite, \u00een direc\u0163iile amintite mai sus.
\n Ca o concluzie, poema lui Mircea C\u0103rt\u0103rescu poate s\u0103 \u00eenc\u00e2nte, ca \u015fi \u201eAntropomorfism\u201d, poemul eminescian, indiferent dac\u0103 ne oprim la nivelul de suprafa\u0163\u0103 al textului sau dac\u0103 trecem dincolo de acesta, \u00een ad\u00e2ncime, pentru c\u0103, dup\u0103 cum tot Eugen Simion nota, \u201epoezia e, desigur, a ochiului care \u015ftie s\u0103 vad\u0103 \u015fi s\u0103 dea o semnifica\u0163ie mai \u00eenalt\u0103 acestor aglomer\u0103ri de lucruri apoetice. Imagina\u0163ia g\u0103se\u015fte rela\u0163ii nea\u015fteptate \u00eentre ele \u015fi le introduce \u00eentr-un discurs fantezist, ironic \u015fi cu premeditare paradoxal\u201d. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

HANNA BOTA IZOLAREA \u2013 COBOR\u00c2RE \u00ceN SINE SAU EVADARE \u00ceN EXOTISM Este foarte greu s\u0103 facem o desp\u0103r\u0163ire \u00eentre ceea<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21817"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21817"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21817\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21820,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21817\/revisions\/21820"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21817"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21817"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21817"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}