{"id":21807,"date":"2023-09-19T12:44:14","date_gmt":"2023-09-19T09:44:14","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21807"},"modified":"2023-09-19T12:44:14","modified_gmt":"2023-09-19T09:44:14","slug":"spatii-culturale-nr-11-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21807","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 11 (9)"},"content":{"rendered":"

IONEL POPA<\/strong>
\n\"\"

Al Doilea \u201eJURNAL de la P\u0102LTINI\u015e\u201d<\/p>\n

\u00cen cartea lui Gabriel Petric, Jarul din z\u0103pada sclipitoare \u2013 revederi cu Noica (o metafor\u0103 sclipitoare), Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2009, dup\u0103 treizeci de ani, trecutul r\u0103m\u00eene mereu prezent. Din \u201erevederile\u201d lui Gabriel Petric & comp. se desprinde frumuse\u0163ea, noble\u0163ea \u015fi m\u0103re\u0163ia unui OM al culturii rom\u00e2ne. Din vorbe, gesturi, g\u00eenduri, mimic\u0103 re\u00eensufle\u0163ite de autorul c\u0103r\u0163ii se contureaz\u0103 portretul \u00ceNV\u0102\u0162\u0102TORULUI.
\nDin informa\u0163iile \u015fi m\u0103rturiile celor care l-au c\u0103utat pe Noica, din vorbele filosofului prezente \u00een carte, Gabriel Petric traseaz\u0103 parametrii unei vie\u0163i \u00een \u015fi \u00eentru spirit d\u0103ruit\u0103 patriei. Ca un autentic prozator, Gabriel Petric e un bun observator \u015fi psiholog. Iat\u0103 bun\u0103oar\u0103 schi\u0163a de portret creionat\u0103 filosofului \u00een momentul c\u00eend ia cuv\u00eentul la lansarea c\u0103r\u0163ii sale, \u201eDevenirea \u00eentru fiin\u0163\u0103\u201d, \u00een 1981 \u00een \u201eSala albastr\u0103\u201d a muzeului Bruckenthal-Sibiu: \u201eApoi, Noica se preg\u0103te\u015fte s\u0103 ia cuv\u00eentul. \u00cen \u00eentreaga sa \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare e ceva din d\u00eerzenia unui spirit smerit \u00een fa\u0163a Fiin\u0163ei. E, poate, cel mai insolit lucru la Noica: curioasa \u00eembinare \u00eentre smerenia omului \u2013 fiin\u0163\u0103 terestr\u0103 \u2013 \u015fi m\u00eendria spiritului care se lupt\u0103 cu zeii. \u00cen acest sens, \u00eentruchiparea filosofic\u0103 a pensionarului de la P\u0103ltini\u015f, reveleaz\u0103, \u00een mod admirabil, ce \u00eenseamn\u0103 a fi \u00eentru destin (la un moment dat, \u00een cuv\u00eentarea rostit\u0103, va spune c\u0103 simte uneori imboldul de a-l \u00eentreba pe Cel\u0103lalt, nu \u00abCe mai faci?\u00bb, ci \u00abE\u015fti \u00een sau \u00eentru\u00bb. E o simpl\u0103 limitare, o \u00eenchidere sau ai \u015fi puterea deschiderii \u00eentru fiin\u0163\u0103?)\u201d. Nu e singurul exemplu posibil de citat.
\nCartea reface drumul ini\u0163ierii unor tineri \u00een ale spiritului; e drumul spre locuirea \u00eentr-o patrie ce ar fi fost s\u0103 fie dac\u0103\u2026 \u201eOmul, spunea Noica, este ceea ce r\u0103m\u00eene din el dup\u0103 ce lumea din jur \u00eel desfiin\u0163eaz\u0103\u201d. Ce a r\u0103mas dup\u0103 Noica? Printre multe altele au r\u0103mas \u201epersonajele\u201d din aceast\u0103 carte, cei care au \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 lupte \u00eempotriva lui \u201eprea t\u00eerziu\u201d.
\nJarul din z\u0103pada sclipitoare\u2026 e o carte plin\u0103, nu de idei \u015fi \u00eentreb\u0103ri retorice, ci una a \u00eentreb\u0103rilor existen\u0163iale, a \u00eentreb\u0103rilor \u015fi r\u0103spunsurilor despre \u201ecum e cu putin\u0163\u0103 ceva nou\u201d.
\nCartea-rememorare muste\u015fte de probleme filosofice, de teme de studiu privind opera filosofului de la P\u0103ltini\u015f: \u201eiubire\/pulsiune sau Noica \u015fi Freud\u201d; \u201ecunoa\u015fterea la Blaga \u015fi Noica\u201d sau altfel spus \u201ece are blagian Noica\u201d; (\u00een parantez\u0103 fie spus \u2013 Noica a avut o \u00een\u0163elegere \u015fi pre\u0163uire a lui Blaga \u015fi de c\u00eete ori a avut prilejul a eviden\u0163iat valoarea universal\u0103 a sistemului filosofic blagian); \u201eNoica \u00eentre Hegel \u015fi Heidegger\u201d.
\nNu e cazul s\u0103 facem un inventar al c\u0103r\u0163ii, e suficient s\u0103 spunem c\u0103 paginile \u201erevederilor\u201d cu Noica sunt pline de informa\u0163ii \u015fi nuan\u0163\u0103ri ale unor lucruri deja \u015ftiute.<\/p>\n

Cartea pe care o recomand\u0103m cititorului nu e o simpl\u0103 c\u0103utare a unui timp trecut, ci o carte despre aflarea a ce \u00eenseamn\u0103 locuirea \u00eentru spirit.
\nChiar dac\u0103 drumul pove\u015ftii din carte este unul cronologic, ea se dovede\u015fte bine g\u00eendit\u0103 \u015fi organizat\u0103: succesiunea de rememor\u0103ri – m\u0103rturisiri, de scrisori \u015fi texte originale (ale filosofului \u015fi ale tinerilor implica\u0163i \u00een poveste) \u015fi notele \u00eentre\u0163in interesul pentru lectur\u0103. Cartea lui Gabriel Petric nu se opre\u015fte la obiectivul documentare; ea are unul mai ad\u00eenc: paideia. O astfel de carte ar trebui s\u0103 figureze pe lista lecturilor obligatorii (se mai practic\u0103 oare?) a oric\u0103rui elev de cls. XI- XII \u015fi a studentului boboc.
\n\u00cen condi\u0163iile de azi, lectura c\u0103r\u0163ii \u00ee\u0163i ofer\u0103 o por\u0163ie de optimism: spiritul supus la fel \u015fi fel de \u00eencerc\u0103ri, majoritatea cu caracter malefic, iese p\u00een\u0103 la urm\u0103 victorios. Jarul din z\u0103pada sclipitoare – revederi cu Noica e o carte a bucuriei, deopotriv\u0103 a sufletului \u015fi intelectului, a spiritului \u015fi moralit\u0103\u0163ii.
\nDup\u0103 ce ai \u00eentors ultima fil\u0103, r\u0103m\u00eei cu convingerea c\u0103 Noica este Socrate al nostru.<\/p>\n


\nAl. S\u0102NDULESCU<\/strong>
\n\"\"

\"\"

Din Delea Nou\u0103 la \u201eSf\u00e2ntul Sava\u201d<\/strong><\/p>\n

Pe la 1850, mahalaua Delea-Nou\u0103 din Bucure\u015fti abia se deslu\u015fea dintre salc\u00e2mii uria\u015fi, care cre\u015fteau de la sine, ca pe vremuri, \u00een codrii Vl\u0103siei… Casele, cu acoperi\u015furi \u015fi ferestre joase, cu prispe de lut galben, se ascundeau parc\u0103 speriate, \u00een fundul cur\u0163ilor, \u00eemprejmuite – c\u00e2nd erau – de garduri \u00eempletite. La por\u0163i, gospodarii \u00eenjghebaser\u0103 b\u0103ncu\u0163e de sc\u00e2ndur\u0103 sau de trunchiuri oable, \u015fi ici-colo, s\u0103paser\u0103 f\u00e2nt\u00e2ni cu jgheaburi de piatr\u0103 pentru ad\u0103patul cailor. Dintre toate uli\u0163ele \u015fi ulicioarele, cea mai de vaz\u0103 era uli\u0163a Vergului, care, cum sc\u0103pa din ora\u015f, r\u0103spundea \u00een vii \u015fi porumbi\u015fti nesf\u00e2r\u015fite ce st\u0103teau s\u0103 n\u0103v\u0103leasc\u0103 \u00een gr\u0103dinile oamenilor. L\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 c\u0103r\u0103mid\u0103ria lui Hagi-Tudorache \u015fi gropile de nisip, drumul cobora u\u015furel spre Dun\u0103re, la Olteni\u0163a, unde se oprea \u00een port, la schelele de cereale. Dac\u0103 te-ai fi \u00eent\u00e2mplat c\u0103l\u0103tor la ceas t\u00e2rziu de sear\u0103, te-ar fi ajuns din urm\u0103 un convoi de c\u0103ru\u0163e, care, \u00een tropotul m\u0103runt al cailor, se \u00eentorceau acas\u0103, \u00een mahala. Erau gr\u00e2narii din Delea-Nou\u0103. \u00cen fruntea lor se g\u0103sea un \u0163\u0103ran \u00eenc\u0103 \u00een putere, care, de dou\u0103zeci \u015fi cinci de ani \u00ee\u015fi purta bidiviii prin colbul \u015fi v\u00e2nturile B\u0103r\u0103ganului. Tovar\u0103\u015fii \u00eel porecliser\u0103 \u0218tefan \u201ec\u0103ru\u0163\u0103 goal\u0103\u201d pentru c\u0103 \u00een calitate de staroste al orzarilor, mergea de obicei \u00eenaintea c\u0103ru\u0163elor \u00eenc\u0103rcate cu gr\u00e2ne, ca s\u0103 angajeze magaziile de \u00eensilozare. Numele lui adev\u0103rat era \u0218tefan Tudoric\u0103 Albu, de\u015fi \u00een felurite acte fusese trecut \u015fi cu alte numeroase nume, toate variante de la \u0218tefan. Cobor\u00e2tor din familia unor ciobani vr\u00e2nceni, care se a\u015fezaser\u0103 cu turmele pe mo\u015fia Filipe\u015fti, \u00een satul Sohatu (Ilfov), cl\u0103ca\u015ful \u0218tefan Tudoric\u0103 se str\u0103mutase \u00een marginea Bucure\u015ftilor, \u00een c\u0103utarea unei munci mai rodnice. Exportul de cereale, \u00eenfloritor \u00een \u0163\u0103rile rom\u00e2ne dup\u0103 pacea de la Adrianopole (1829 ), cerea m\u00e2n\u0103 de lucru \u015fi mijloace de transport, pe care mo\u015fierii nu le puteau acoperi cu caii \u015fi c\u0103ru\u0163ele proprii. Ca s\u0103 v\u00e2nd\u0103 c\u00e2t mai mult \u015fi mai repede, ei sau arenda\u015fii lor \u00eencep s\u0103 tocmeasc\u0103 chirigii dintre \u0163\u0103ranii b\u0103\u015ftina\u015fi, locuitori ai mahalalelor. C\u0103r\u0103u\u015fia pare s\u0103 fi asigurat un c\u00e2\u015ftig ceva mai bun, \u00een compara\u0163ie cu munca pe p\u0103m\u00e2ntul boieresc, ceea ce determin\u0103 stabilirea de t\u00e2n\u0103r a lui \u0218tefan Tudoric\u0103 \u00een marginea Capitalei. C\u0103s\u0103torit cu Iana (Eana sau Ana), \u015fi ea originar\u0103 de pe mo\u015fia Filipe\u015fti, din Post\u0103vari \u2013 Ilfov, c\u0103ru\u0163a\u015ful \u00ee\u015fi \u00eentemeiaz\u0103 familie \u00een uli\u0163a Vergului, nr. 166, unde se n\u0103scur\u0103 nou\u0103 copii. Dintre ei n-au tr\u0103it \u00eens\u0103 dec\u00e2t cinci \u015fi \u2013 fapt semnificativ \u2013 to\u0163i dep\u0103\u015find condi\u0163ia social\u0103 a p\u0103rin\u0163ilor. \u0218tefan Tudoric\u0103 \u015fi Iana \u00eenduraser\u0103 multe nevoi p\u00e2n\u0103 s\u0103-i vad\u0103 mari \u015fi n-ar fi dorit ca \u015fi odraslele s\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feasc\u0103 aceea\u015fi soart\u0103. De aceea, se va observa la \u00eentreaga familie ambi\u0163ia de a r\u0103zbi, de a ajunge, de a-\u015fi agonisi o bun\u0103 stare material\u0103. Doi dintre fra\u0163i, Nicolae \u015fi Constantin, devin avoca\u0163i, iar surorile, Maria \u015fi U\u0163a, sunt m\u0103ritate dup\u0103 negustori cu dare de m\u00e2n\u0103. Fiind b\u0103tr\u00e2ni, \u0218tefan Tudoric\u0103 sau George \u0218tef\u0103nescu, numit a\u015fa de \u201eVoin\u0163a na\u0163ional\u0103\u201d, care-i anun\u0163a decesul la v\u00e2rsta de 90 de ani, \u015fi mama Iana sunt g\u0103zdui\u0163i la via lui Nicu, proprietar \u015fi al unei sfori de mo\u015fie. Acest fiu mai mare, supranumit Budala, s-a dovedit foarte grijuliu cu ai s\u0103i, cum se va vedea \u015fi mai departe, adev\u0103ratul tutore al mezinilor.<\/p>\n

Dar s\u0103 ne \u00eentoarcem la anii c\u00e2nd familia lui \u0218tefan \u201ec\u0103ru\u0163\u0103 goal\u0103\u201d era \u00eempov\u0103rat\u0103 de griji, ca ale oric\u0103rui gr\u00e2nar aflat \u201ezi \u015fi noapte, pe drumuri, pe ploi \u015fi pe viscole\u201d. La 11 aprilie 1858, mama Iana d\u0103du via\u0163\u0103 celui de-al nou\u0103lea copil, care, botezat la biserica Delea-Nou\u0103 de c\u0103tre na\u015ful Nic\u0103 Pescarul, primea numele de Barbu. P\u0103rin\u0163ii ajunseser\u0103 destul de v\u00e2rstnici, tat\u0103l apropiindu-se de 60 de ani, \u015fi e de \u00een\u0163eles c\u0103 acest vl\u0103star sporea sim\u0163itor grijile c\u0103ru\u0163a\u015fului. O lingur\u0103 mai mult la mas\u0103, alt r\u00e2nd de haine \u015fi al\u0163i cipici, alt ghiozdan \u015fi alte c\u0103r\u0163i \u015fi caiete, \u00eensemnau, pe scurt, alte sf\u0103n\u0163oaice. Norocul era c\u0103, \u00eentre timp, se ridicaser\u0103 parte din copiii ceilal\u0163i, g\u0103sindu-\u015fi rosturile lor \u015fi u\u015fur\u00e2nd \u00een felul acesta povara familiei. C\u00e2nd \u00eencepu s\u0103-i deslu\u015feasc\u0103 pe cei din jur, Barbu se pomeni \u00een fa\u0163\u0103 cu doi b\u0103tr\u00e2ni, albi\u0163i de vreme, care, al\u0103turi de bunica din Post\u0103vari, mama Stana, aveau s\u0103-i serveasc\u0103 drept modele povestirilor lirice de mai t\u00e2rziu. Cu o nespus\u0103 pl\u0103cere \u00ee\u015fi va aminti scriitorul de toate \u00eemprejur\u0103rile primilor ani de via\u0163\u0103, petrecu\u0163i aici \u00een uli\u0163a Vergului. De pe prispa co\u015fcovit\u0103 de ploi, Barbu se urc\u0103 tiptil \u00een podul casei, unde, ca \u015fi Nic\u0103 a lui \u0218tefan a Petrii, descoper\u0103 cele dint\u00e2i secrete ale industriei casnice: \u201ed\u0103race, piep\u0163ini de l\u00e2n\u0103, meli\u0163e \u015fi sculuri de in \u015fi de borangic, ag\u0103\u0163ate de \u015fi\u0163ele \u00eenvelitorii\u201d. La ieslea din fundul cur\u0163ii, de sub dudul umbros, \u00eentr-o dup\u0103 amiaz\u0103 de var\u0103, caii ron\u0163\u0103ie lacom iarba mustoas\u0103, prinz\u00e2nd puteri pentru a doua zi \u00een zori, c\u00e2nd vor lua de la cap\u0103t drumul portului dun\u0103rean. Copilul simte imboldul plec\u0103rii, \u015fi-l roag\u0103 pe tata s\u0103\u2013l ia la Olteni\u0163a, s\u0103 \u0163in\u0103 \u015fi el h\u0103\u0163urile \u015fi biciu\u015fca: \u201eMi-aduc aminte (a\u015f fi mul\u0163umit dac\u0103 n-ar fi dec\u00e2t o amintire) cum m\u0103 ag\u0103\u0163am de scurteica lui lung\u0103 \u015fi \u00eembl\u0103nit\u0103 cu m\u00e2rs\u0103 neagr\u0103, \u015fi-l lingu\u015feam \u015fi-l m\u00e2ng\u00e2iam pe obraji \u015fi pe pletele-i rotunjite ca s\u0103 m\u0103 ia \u00een c\u0103ru\u0163\u0103\u201d. Cunosc\u0103tor al neajunsurilor unei asemenea c\u0103l\u0103torii, b\u0103tr\u00e2nul \u00eei face voia, dar numai \u201ep\u00e2n\u0103 la streaj\u0103\u201d, de unde b\u0103ie\u0163a\u015ful de opt ani, \u00eembr\u0103cat \u00een rochie liliachie, se \u00eentorcea, \u00eenso\u0163it de suspine.<\/p>\n

Fiind pr\u00e2slea familiei, Barbu va fi fost, altminteri, dr\u0103g\u0103lit \u015fi alintat, p\u0103str\u00e2ndu-se pentru el turta cea mai dulce \u015fi pl\u0103cinta cea mai cald\u0103 Ca \u015fi nepotul din povestirea de peste ani era momit cu alune \u015fi stafide \u015fi, desigur, ca acela\u015fi nepot, adormea vr\u0103jit, ascult\u00e2nd basmul cu Z\u00e2na florilor: \u201ePleoapele-mi c\u0103deau \u00eenc\u0103rcate de lene, de somn, de mul\u0163umire. \u015ei m\u0103 sim\u0163eam u\u015for ca un fulg plutind pe o ap\u0103 care curge \u00eencet, \u00eencetinel, \u00eenceti\u015for…\u201d<\/p>\n

De Cr\u0103ciun \u015fi de Anul Nou, copiii mahalalei, cu nasurile ro\u015fii de ger, \u00eenotau prin z\u0103pada viscolit\u0103 din bel\u015fug, umbl\u00e2nd cu Mo\u015f Ajunul, cu Plugu\u015forul \u015fi cu Sorcova. Inimosul Barbu se al\u0103tur\u0103 \u015fi el unei cete, nedormind toat\u0103 noaptea, \u00een a\u015fteptarea tovar\u0103\u015filor. Pe drum, cu r\u0103suflarea t\u0103iat\u0103 de vifor, alunec\u0103 \u00een gropile de nisip, unde nu are alt\u0103 grij\u0103 dec\u00e2t s\u0103 nu i se zg\u00e2rie cizmele noi, \u00eenc\u0103l\u0163ate pentru prima dat\u0103 \u00een chiar noaptea aceea.<\/p>\n

Zilele iernii se scurg pe nesim\u0163ite, cu s\u0103rb\u0103torile, cu s\u0103niu\u015ful \u015fi mai ales cu pove\u015ftile spuse la gura sobei de bunica venit\u0103 din Post\u0103vari, sau de na\u015fu Nic\u0103 sin Barbu Pescarul. \u00cen luna lui M\u0103r\u0163i\u015for, c\u00e2nd \u00eencepe s\u0103 se desprim\u0103v\u0103reze, mahalaua gr\u00e2narilor intr\u0103 \u00een forfota ei obi\u015fnuit\u0103. Care \u00eencotro, la treburile c\u00e2mpului, sau pe drumul desfundat al Olteni\u0163ei, \u00ee\u015fi iau de la cap \u00eendeletnicirile. Unii c\u00e2\u015ftig\u0103 ceva mai bine, dar al\u0163ii duc dorul p\u00e2inii, c\u0103ut\u00e2ndu-\u015fi de lucru pe la arenda\u015fi, pe la cei \u00eenst\u0103ri\u0163i \u015fi pe la c\u00e2rciumari. Prim\u0103vara, z\u00e2mbitoare \u015fi fraged\u0103, nu le umple deopotriv\u0103 sufletele oamenilor. Numai copiii, ne\u015ftiutori de toate obidele, primesc soarele cu r\u00e2sete \u015fi g\u0103l\u0103gie voioas\u0103. Au \u015fi ie\u015fit \u00een drum, sub salc\u00e2mii \u00eenmuguri\u0163i ca s\u0103-\u015fi aleag\u0103 jocul :<\/p>\n

\u201e- Cine vrea d-a \u201epuia gaia\u201d s\u0103-i adune cu tigaia ?- Cine vrea d-a \u201ev-a\u0163i ascunselea\u201d? \u2013Cine d-a h\u00e2ra care taie v\u00e2na ? \u2013 Cine d-a poarca. \u201d<\/p>\n

Printre ei se afl\u0103 \u015fi Barbu, groz\u0103vindu-se mai abitir ca ceilal\u0163i, \u00eempreun\u0103 cu Tric\u0103 al g\u0103it\u0103narului. T\u00e2rziu, c\u00e2nd coama \u00eei \u00een\u0103lbise de-a binelea, \u00ee\u015fi va aminti cu duio\u015fie de uli\u0163a Vergului, \u00een praful c\u0103reia \u201ecu picioarele goale, zg\u00e2riate \u015fi r\u0103nite \u00een cioburi de sticl\u0103\u201d, se juca de-a solda\u0163ii. Nu mai prididea cu hoin\u0103reala, din Orzari \u015fi Delea-Nou\u0103 p\u00e2n\u0103 pe strada Lucaci \u015fi mahalaua Hagiului. De la o vreme \u00eens\u0103, drumurile i se mai scurtar\u0103, c\u0103ci p\u0103rin\u0163ii \u00eel d\u0103dur\u0103 \u00een primirea lui \u201enea Nicu\u0163\u0103\u201d (diaconul Ion Pestreanu de la biserica Sf\u00e2ntul Gheorghe-Nou), ca \u00een schimbul unei sf\u0103n\u0163oaice pe lun\u0103, s\u0103-l \u00eenve\u0163e slovele noi \u015fi s\u0103 citeasc\u0103 \u201epe felurime\u201d. Dasc\u0103lul, cam b\u0103utor din fire, se \u00eencurca la citirea Cazaniei, \u015fi c\u00e2nd era mai aghezmuit, \u00ee\u015fi a\u015fternea elevii \u201ecu t\u0103lpile la falang\u0103\u201d, usc\u00e2nd-i din b\u0103taie. Cu \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura de aici, pr\u00e2slea c\u0103ru\u0163a\u015fului n-ar fi ajuns prea departe, dac\u0103 nu s-ar fi g\u0103sit frate-s\u0103u Constantin s\u0103-l instruiasc\u0103 dup\u0103 cartea de cetire \u201eLupul \u015fi mielul\u201d, din care memoreaz\u0103 \u201eca pe ap\u0103\u201d bucata \u201eC\u00e2nd cu ciuma lui Caragea\u201d. Prezent\u00e2ndu-se la un fel de examen de admitere \u2013 imortalizat \u00een \u201eDomnul Vucea\u201d – \u015etef\u0103nescu Barbu intr\u0103 elev in clasa a 2-a \u00een 1866 la \u015ecoala sucursal\u0103 de b\u0103ie\u0163i, nr.4, Coloarea de Negru, (azi \u015ecoala \u201eBarbu Delavrancea\u201d din Calea C\u0103l\u0103ra\u015filor). Aici avu \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor nu pe Domnul Vucea, cum afirm\u0103 \u00eentr-un articol din \u201eVoin\u0163a na\u0163ional\u0103\u201d, ci pe Spirache Daniilescu, om luminat, dup\u0103 c\u00e2t se pare. Cu el d\u0103du examenul de sf\u00e2r\u015fit de an, fiind promovat \u201ecu bilet\u201d. Abia \u00een anul urm\u0103tor, trecu la vestita \u015ecoal\u0103 Domneasc\u0103, de la Maidanul Dulapului, unde urm\u0103 clasa 3-a \u015fi a 4-a cu \u00eenv\u0103\u0163\u0103torii E. Becarian \u015fi Ion Vucitescu, acela care avea s\u0103 devin\u0103 prototipul cunoscutului dasc\u0103l m\u0103rginit \u015fi tiran.<\/p>\n

\u00cen ciuda faptului c\u0103 Barbu era un elev cu dragoste de carte, \u015fcoala a \u00eensemnat pentru el prima dezam\u0103gire, prima ruptur\u0103 dintre vis \u015fi realitate. \u00cen locul palatului din basm, pe care-l purtase \u00een g\u00e2nd \u00eenc\u0103 de la \u201eS\u00e2n-Petru, c\u00e2nd \u00ee\u0219i trecea baierele ghiozdanului pe dup\u0103 g\u00e2t \u015fi colind\u00e2nd c\u0103r\u0103rile gr\u0103dinii, zicea c\u0103 se duce la \u015ecoala Domneasc\u0103\u201d, bietul copil descoperi \u201eo magherni\u0163\u0103 d\u0103r\u0103p\u0103nat\u0103, \u00eenconjurat\u0103 de pustiu, de gunoaie \u015fi b\u0103l\u0103rii\u201d. \u00cen locul \u201eDomnului\u201d bun \u015fi \u00een\u0163elept d\u0103du peste un caraghios \u00eenr\u0103it, care-\u015fi exploata elevii s\u0103raci, confisc\u00e2ndu-le juc\u0103riile, trimi\u0163\u00e2ndu-i dup\u0103 cump\u0103r\u0103turi, sau pun\u00e2ndu-i s\u0103 ung\u0103 hamurile calului, ca pe ni\u015fte slugi. \u00cen nuvela Domnul Vucea, una din piesele cele mai rezistente ale operei sale, scriitorul va evoca plin de am\u0103r\u0103ciune orele de clas\u0103 care se rezumau de obicei la\u201evergea, lacrimi, urechi ro\u015fii, Domn uscat \u015fi nalt\u201d. P\u0103rtinitoare pentru cei sus pu\u015fi, amarnic\u0103 pentru fiii c\u0103ru\u0163a\u015filor din mahala, vechea \u015fcoal\u0103 va primi repro\u015furi grele din partea viitorului Delavrancea.<\/p>\n

Odat\u0103 plecat dintre ai s\u0103i, copilul \u201elibert\u0103\u0163ii, al seninului \u015fi nem\u0103rginirii\u201d, t\u00e2nje\u015fte din ce \u00een ce mai mult dup\u0103 basmele mamei Iana \u015fi dudul b\u0103tr\u00e2n din fundul cur\u0163ii, dup\u0103 lanurile unduitoare \u015fi salc\u00e2mii \u00eenflori\u0163i, care parc\u0103 se tot \u00eendep\u0103rteaz\u0103. Contactul cu lumea viciat\u0103, meschin\u0103 \u015fi ipocrit\u0103, produce \u00een sufletul b\u0103iatului pornit din bariera Vergului un dezgust ce se accentueaz\u0103 rapid, lu\u00e2nd forme oarecum exacerbate \u00een epoca primei tinere\u0163i.<\/p>\n

Dup\u0103 ce devenise \u201edoctor \u00een cele patru clase primare din coloarea de Negru\u201d, Barbu este \u00eenscris ca bursier la liceul, cu bun\u0103 reputa\u0163ie pedagogic\u0103, \u201eSf\u00e2ntul Sava\u201d, ce se afla pe cheiul D\u00e2mbovi\u0163ei, la \u00eentret\u0103ierea cu Podul Mogo\u015foaiei (viitoarea Calea Victoriei). \u00cen anii 1870 -1877, el ascult\u0103 lec\u0163iile unor profesori de seam\u0103 ai Capitalei din acea vreme, precum directorul liceului, Ioan C. Massimu, la moartea c\u0103ruia va \u0163ine un emo\u0163ionant discurs, Anghel Demetriescu, dasc\u0103l de istorie, devenindu-i mai t\u00e2rziu amic apropiat, \u015fi maestrul de caligrafie \u015fi desen Vasile \u0218tef\u0103nescu, primul s\u0103u \u00eendrum\u0103tor \u00een tainele penelului. \u00cendeob\u015fte s\u00e2rguincios, ob\u0163in\u00e2nd note mari la matematic\u0103 \u015fi \u015ftiin\u0163ele naturale, elevul din Delea-Nou\u0103 \u00eent\u00e2mpin\u0103 dificult\u0103\u0163i la limbile str\u0103ine, pe care deocamdat\u0103, \u015fi le \u00eensu\u015fe\u015fte anevoie. O atrac\u0163ie deosebit\u0103 simte pentru desen, \u015fi datorit\u0103 profesorului, fire deschis\u0103 \u015fi prietenoas\u0103. Vasile \u015etef\u0103nescu se ocupa de elevi, observ\u00e2ndu-le \u00eensu\u015firile \u015fi ajut\u00e2ndu-i pe c\u00e2t putea pe cei talenta\u0163i, cu o bonomie care l-a f\u0103cut pe Barbu s\u0103-i \u00eenchine urm\u0103toarea pagin\u0103, r\u0103mas\u0103 azi doar \u00eentre coper\u0163ile unui ziar pr\u0103fuit :<\/p>\n

\u201e-Vrei tu modelul acesta? m\u0103 \u00eentreb\u0103 mirat, d. \u015etef\u0103nescu. Dar e greu, m\u0103i b\u0103iete, e greu de tot. Ai mai desenat cu m\u00e2na liber\u0103?<\/p>\n

-Nu, domnule \u015etef\u0103nescu, afar\u0103 de c\u00e2\u0163iva lei, ur\u015fi \u015fi tigri, \u00een caietul de zoologie de la d. Racoviceanu.<\/p>\n

-Ei, m\u0103i tat\u0103, ce vrei tu e greu, e greu de tot; ia-l \u00eens\u0103… s\u0103 vedem!… <\/p>\n

Bun\u0103tatea profund\u0103 a cuvintelor \u201em\u0103i tat\u0103\u201d \u015fi mirarea acelei blajine \u00eendoieli \u201es\u0103 vedem\u201d, m-au costat patru s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de lucru, ziua \u015fi noaptea. De zece ori am \u015fters contururile grupului \u015fi de dou\u0103 ori mi-am stricat copia definitiv\u0103. \u00cen cele din urm\u0103, am izbutit. C\u00e2nd l-am prezentat maestrului eram plin de sepia, pe m\u00e2ini, pe obraji \u015fi pe buze. Mi-aduc aminte ce bini\u015for s-a a\u015fezat \u00een banc\u0103 l\u00e2ng\u0103 mine, \u015fi dup\u0103 ce a privit lung la model \u015fi la copia mea, m-a b\u0103tut pe umeri, m-a m\u00e2ng\u00e2iat \u015fi mi-a zis :\u201eDar tu po\u0163i s\u0103 desenezi dup\u0103 orice model; s\u0103 \u015ftii c\u0103-\u0163i aduc eu tot ce-\u0163i trebuie, \u00eens\u0103 s\u0103 nu mai \u015ftergi pensula \u015fi condeiul pe nas \u015fi pe tunic\u0103.\u201d<\/p>\n

A\u015fa cum spune mai departe, aceast\u0103 dorin\u0163\u0103 nu i-a \u00eendeplinit-o niciodat\u0103 profesorului. Timid \u015fi retras, purt\u00e2nd mereu \u00een sine complexul inferiorit\u0103\u0163ii fa\u0163\u0103 de colegii or\u0103\u015feni, din \u00eenalta societate, Barbu \u00ee\u015fi p\u0103strase \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea lui \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103, \u00een care comportarea nu \u0163inea seam\u0103 de nasturii descusu\u0163i \u015fi de petele de pe haine. La 13 ani, el juca \u201epuiu\u201d \u00een curtea \u015fcolii, cu p\u0103rul v\u00e2lvoi \u015fi dogorit de soare, gust\u00e2nd parc\u0103 ultimele pl\u0103ceri ale copil\u0103riei. \u00cel chemau irezistibil maidanele \u015fi salc\u00e2mii din bariera Vergului, care \u00eencepeau s\u0103 \u00eensemne pentru el \u201esinceritatea naturii\u201d fa\u0163\u0103 de\u201eminciuna societ\u0103\u0163ii\u201d. Umilirile \u015fcolii domnului Vucea f\u0103cuser\u0103 din Barbu \u015etef\u0103nescu un refractar la convenien\u0163ele cele mai elementare. Invitat \u00een familia fratelui s\u0103u Nicu, ajuns acum avocat, bursierul se comport\u0103 cu o \u00eend\u0103r\u0103tnicie ostentativ\u0103, ceea ce \u00eei atrage ne\u00eent\u00e2rziate repro\u015furi. Efectul acestora e a\u015fa de dureros, \u00eenc\u00e2t nu-l uit\u0103 nici dup\u0103 \u015fapte ani, c\u00e2nd \u00ee\u015fi vars\u0103 toat\u0103 am\u0103r\u0103ciunea \u00eentr-o scrisoare:<\/p>\n

\u201ePe drum mi se dete instruc\u0163iile necesare, de a s\u0103ruta m\u00e2na cumnati-mi \u015fi mumi-si. Bine, bine, r\u0103spundeam eu, hot\u0103r\u00e2t de a nu m\u0103 supune.<\/p>\n

Mi se p\u0103rea c\u0103 m\u0103 duc la jertfa mea.<\/p>\n

Nu \u00een\u0163elegeam de ce, dar sim\u0163eam o adev\u0103rat\u0103 biruin\u0163\u0103 de a nu m\u0103 supune la voin\u0163a lumii. Am ajuns. To\u0163i m\u0103 priveau cu bun\u0103voin\u0163\u0103, m\u0103 \u00eentrebau de multe. P\u0103reau c\u0103 m\u0103 iubeau de c\u00e2nd lumea. To\u0163i m\u0103 \u00een\u015felau.<\/p>\n

N-am r\u0103spuns dec\u00e2t: \u201eda\u201d \u015fi \u201enu\u201d.<\/p>\n

N-am s\u0103rutat m\u00e2na nim\u0103nui. Nu voiam. Nu. C\u00e2nd am r\u0103mas singur cu frate-meu \u00een salon, a \u00eenceput morala, consiliile, cearta. Eu t\u0103ceam. \u015ei am t\u0103cut mult, \u00eend\u00e2rjit ca un c\u00e2ine. \u00cen cele din urm\u0103, am \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng, dar de (sic!) un pl\u00e2ns care arde pleoapele \u015fi obrazul.<\/p>\n

Am plecat dezgustat.<\/p>\n

Nefericit;<\/p>\n

Desperat;<\/p>\n

Pl\u00e2ngeam de ur\u0103.<\/p>\n

Uram \u00eenainte de a iubi.\u201d <\/p>\n

Dar aceast\u0103 personalitate \u00een formare, care se contureaz\u0103 destul de rapid \u015fi foarte puternic, unind sensibilitatea cu un soi de \u00eend\u0103r\u0103tnicie rural\u0103, prime\u015fte loviturile cele mai crude \u00een internatul de la \u201eSf\u00e2ntul Sava\u201d. Profesorii, cei mai mul\u0163i, a\u015fa cum apar \u00een memoria scriitorului, sunt variante ale neuitatului Vucitescu de la \u015ecoala Domneasc\u0103, \u00eentrec\u00e2ndu-se \u00een amenin\u0163\u0103ri \u015fi insulte. O atmosfer\u0103 ap\u0103s\u0103toare alung\u0103 n\u0103lucirile copil\u0103riei, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 nop\u0163i nedormite \u015fi perne stropite de lacrimi. Barbu se considera un \u00eencarcerat, un oropsit, pe care ai lui \u00eel v\u00e2nduser\u0103 \u201epe o \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 neghioab\u0103 \u015fi pervers\u0103\u201d. \u00cen sala de medita\u0163ii, \u00een sufragerie sau \u00een dormitor, \u00eent\u00e2lne\u015fte acelea\u015fi figuri antipatice, \u00eent\u00e2mpin\u00e2ndu-l cu acela\u015fi z\u00e2mbet complice \u015fi ipocrit. Refuzul de a le \u0163ine tov\u0103r\u0103\u015fie \u00eel izoleaz\u0103 \u015fi-i atrage ironiile r\u0103ut\u0103cioase ale multora. De aceea, criza pubert\u0103\u0163ii se declar\u0103 violent, asociat\u0103 cu o criz\u0103 a con\u015ftiin\u0163ei sociale, revoltate contra cocona\u015filor desfr\u00e2na\u0163i, incapabili de sentimente curate, ca acelea care-i \u00eenfl\u0103c\u0103reaz\u0103 inima lui Barbu. Adolescen\u0163a \u00eel preschimb\u0103 dintr-un copil oarecum s\u0103lbatic \u00eentr-un t\u00e2n\u0103r vibr\u00e2nd de pasiune, al c\u0103rui romantism se afirm\u0103 vijelios. Sufletul neviciat de educa\u0163ia \u015fi exemplul de neacceptat al colegilor n\u0103zuia spre un alt ideal de frumuse\u0163e \u015fi iubire, asem\u0103n\u0103tor aceluia din basmele cu Fe\u0163i Frumo\u015fi \u015fi Ilene Cos\u00e2nzene… <\/p>\n

\u00centre zidurile igrasioase de la \u201eSf\u00e2ntul Sava\u201d, \u00eencepe s\u0103 se cristalizeze dezgustul \u015fi revolta anarhic\u0103 a \u201etrubadurului\u201d, dar tot aici se fac auzite \u015fi cele dint\u00e2i melodii, naive \u015fi st\u00e2ngace, pe care le transmite \u00eenfiorat\u0103 lira poetului. F\u0103r\u0103 s\u0103 prevad\u0103 sf\u00e2r\u015fitul dragostei pentru Berta sau Kati Neuebauer, fiin\u0163a tr\u0103d\u0103toare, evocat\u0103 \u00een Bursierul, Barbu \u00eei \u00eenchin\u0103 versuri focoase, cu naivitatea adolescentin\u0103 a sufletului s\u0103u \u00eenamorat:<\/p>\n

\u201eDin gr\u0103dina de liceu
\n Te ador, scump\u0103 bohem\u0103,
\n Dedic\u00e2ndu-\u0163i o poem\u0103,
\n Eu, iubirea ta o ceu ! (sic!)
\n Kati, Kati, nimf\u0103 dulce,
\n \u00cen al s\u0103u hotel Neubaur
\n C\u00e2nd se duce s\u0103 se culce
\n O adoarme… un balaur\u201d. <\/p>\n

Adev\u0103rata produc\u0163ie poetic\u0103 a liceanului o descoperim abia mai t\u00e2rziu, \u00een 1878, \u00eentr-un voluma\u015f asupra existen\u0163ei c\u0103ruia s-a discutat adesea \u00een vechea istoriografie literar\u0103. Este vorba de \u201ePoiana lung\u0103\u201d, plachet\u0103 \u00een care Barbu (a\u015fa semneaz\u0103 debutantul), \u00ee\u015fi adun\u0103 probabil cele mai izbutite versuri din perioada 1876-1878. Multe fuseser\u0103 compuse la \u0163ar\u0103, la profesorul s\u0103u Limburg, care-l invitase acolo \u00eentr-o vacan\u0163\u0103. Chiar de la titluri (Diminea\u0163a, Gr\u0103dina, Plopii, Seara) \u015fi de la motto-urile extrase din Virgiliu \u015fi Hora\u0163iu ne \u00eent\u00e2mpin\u0103 un romantic \u00eendr\u0103gostit de natur\u0103 pe care o celebreaz\u0103 \u00een maniera lui Eliade R\u0103dulescu \u015fi Bolintineanu:<\/p>\n

\u201eNatura se de\u015fteapt\u0103 c-o dulce melodie,
\n C-o doin\u0103 c\u00e2mpeneasc\u0103, c-un himn armonios;
\n \u015ei cer \u015fi c\u00e2mp \u015fi vale se c\u00e2nt\u0103-n poezie,
\n Trecutul chiar se pl\u00e2nge \u00een mersu-i zgomotos.
\n \u015eopte\u015fte cioc\u00e2rlia, tresalt\u0103 iarba verde,
\n Ogoarele-aurite susur\u0103 f\u00e2\u015fiind ;
\n Muge\u015fte b\u0103l\u0103ioara \u015fi mugetu-i s\u0103 pierde,
\n \u015ei vr\u0103biile colea s\u0103 ceart\u0103 ciripind…\u201d Etc., etc.<\/p>\n

\u00cencerc\u00e2nd s\u0103 continue tradi\u0163ia poeziei muntene din primele decenii ale veacului al 19-lea, Barbu se plimb\u0103 printre zefiri \u015fi filomele, se odihne\u015fte sub plopii \u201efatiga\u0163i\u201d, unde pe marginea unei ape recit\u0103 Lacul de Lamartine. Pastoral\u0103 \u015fi idilic\u0103, aceast\u0103 poezie prefigureaz\u0103 \u00eentr-un anumit fel pe \u201enaturistul\u201d din Sult\u0103nica \u015fi Trubadurul, dar totodat\u0103 \u015fi pe scriitorul exers\u00e2ndu-se \u00een fixarea culorii, de care se va sluji mereu de aici \u00eenainte.
\n Ap\u0103rut\u0103 \u00een prim\u0103vara anului 1878, placheta \u201ePoiana lung\u0103\u201d se bucur\u0103 de o bun\u0103 primire din partea criticii, at\u00e2ta c\u00e2t\u0103 era, de cele mai diverse orient\u0103ri. Junimista \u201eRom\u00e2nia liber\u0103\u201d \u00eel anun\u0163\u0103 pe Barbu ca pe \u201eun nou lupt\u0103tor, amic al muzelor\u201d care \u201ea intrat pe arena literaturii rom\u00e2ne\u201d, \u201eFamilia\u201d budapestan\u0103 \u015fi \u201eFemeia rom\u00e2n\u0103\u201d \u00eel salut\u0103 de asemenea, reproduc\u00e2ndu-i poezii pe coloane \u00eentregi. Totu\u015fi destinul poetic al proasp\u0103tului absolvent nu avea s\u0103 fie de lung\u0103 durat\u0103. Nemul\u0163umit de versurile, \u00eentr-adev\u0103r dulcege \u015fi lipsite de originalitate, autorul \u00ee\u015fi retrase de \u00eendat\u0103 volumul. Un contemporan sus\u0163ine c\u0103 citind \u201eConvorbirile literare\u201d, unde se publicase poezii de Eminescu, Barbu ar fi fost a\u015fa de impresionat de genialitatea poetului, \u00eenc\u00e2t a considerat o profanare de a mai scrie versuri. De\u015fi e cam greu de crezut c\u0103 bursierul de la \u201eSf\u00e2ntul Sava\u201d l-a cunoscut abia acum pe Eminescu, faptul ni se pare semnificativ pentru evolu\u0163ia literar\u0103 a scriitorului. \u00cen acel moment, Barbu \u015etef\u0103nescu d\u0103dea primul examen al maturit\u0103\u0163ii sale critice, ajung\u00e2nd la convingerea c\u0103 nu e sortit poeziei. Ocazional, va rima sporadic \u015fi mai t\u00e2rziu prin diverse ziare, dar poet consacrat nu va fi niciodat\u0103 pateticul adorator al Bertei Neuebauer. Aflat \u00een pragul vie\u0163ii, \u00eei r\u0103m\u00e2nea s\u0103 aleag\u0103… <\/p>\n


\nAUREL GANEA <\/strong><\/p>\n

POEME<\/strong><\/p>\n

Pe chei<\/strong><\/p>\n

Azi noapte, \u00een vis
\neram pe malurile Senei,
\neternei curg\u0103toare,
\ng\u00e2nditoare,
\nmereu c\u00e2ntat\u0103 de poe\u0163i.
\nEram la buchini\u015ftii de pe chei
\ncotrob\u0103ind prin l\u0103zile cu c\u0103r\u0163i,
\nmultiple vrafuri de litografii, reviste vechi,
\nantichit\u0103\u0163i, grupate pe categorii.
\nAtra\u015fi de c\u0103r\u0163i, to\u0163i ne-am oprit:
\nc\u00e2\u0163iva studen\u0163i \u00een drum c\u0103tre Sorbona,<\/p>\n

un domn mai v\u00e2rstnic cu chelie,
\nei to\u0163i ca mine, eu ca ei
\nsim\u0163ul tactil ni-l r\u0103sf\u0103\u0163am
\n\u00eentr-o atingere furi\u015f\u0103
\ndoar a h\u00e2rtiei \u201epur Japan\u201d
\n\u015fi-a paginilor m\u0103t\u0103soase.
\nPrivirea c\u0103uta \u00eenfl\u0103c\u0103rat\u0103 noi lecturi
\ndescoperea uimit\u0103 celebre semn\u0103turi :
\nPaul Eluard, un Tanguy, Andr\u00e9 Breton,
\nAppolinaire, Ilarie Voronca cu neuitatul s\u0103u volum
\n\u201cColomba\u201d\u2026
\nCobora seara, peste chei
\nvedeam culcat\u0103 umbra Catedralei peste ap\u0103.
\nCu greu mai descifram un text, o carte, o semn\u0103tur\u0103
\npus\u0103 sub titlul ei.
\nPriveam ca-n vis
\ncum totul cu dichis
\ne adunat de anticar c-o m\u00e2n\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2nit\u0103 \u015fi firav\u0103
\ncu mult\u0103 grij\u0103, f\u0103r\u0103 grab\u0103.
\nA\u015fteapt\u0103 al\u0103turi un lac\u0103t greu, de schit
\ns\u0103 ferece comoara.
\nPaznic de suflet \u015fi vestal\u0103,
\ndoar p\u00e2n\u0103 m\u00e2ine,
\nadast\u0103 Sena,
\nSena cea ve\u015fnic\u0103,
\ncu unda ei imperial\u0103.<\/p>\n


\nLini\u015fte la P\u00eerscov<\/strong>\t<\/p>\n

E-at\u00e2ta lini\u015fte la P\u00eerscov
\n\u00eenc\u00e2t aud
\nr\u0103suflarea stelelor
\nce mi-au c\u0103zut \u00een palm\u0103
\nz\u00e2mbetul sufletului t\u0103u
\n\u015fi pa\u015fii lui Dumnezeu
\np\u0103\u015find grijuliu
\nprin iarb\u0103
\nc\u0103tre noi.<\/p>\n


\nLa col\u0163ul umbrei<\/strong><\/p>\n

La col\u0163ul umbrei
\ncad \u00eengeri obosi\u0163i
\nmi-e team\u0103
\nc\u00e2nd \u00eei v\u0103d
\nc\u0103z\u00e2nd lin din \u00eenalturi
\ntare mi-e team\u0103
\nc\u0103 Dumnezeu
\nn-a inventat \u015fi umbra.<\/p>\n


\nConstatare<\/strong><\/p>\n

Palma ta ca o icoan\u0103
\npeste suflet na\u015fte \u00eengeri.<\/p>\n


\nNu uita<\/strong><\/p>\n

Iar te m\u00e2ng\u00e2i
\n\u015fi mi-e fric\u0103
\ns\u0103 nu-\u0163i sperii
\nfiin\u0163ele translucide
\ncare au venit
\ns\u0103-\u0163i apere dragostea.<\/p>\n

\u00ce\u0163i simt sufletul
\ncum se revars\u0103 \u00een mine
\nca o prim\u0103var\u0103
\na\u015ftept\u00e2nd s\u0103 m\u0103-nfloreasc\u0103.<\/p>\n

Nu uita
\ns\u0103 r\u0103m\u00e2i frumoas\u0103
\n\u015fi \u00een noaptea asta
\ncare-\u0163i m\u00e2ng\u00e2ie genele
\ncu dulcea\u0163a somnului.<\/p>\n


\nFunest\u0103<\/strong><\/p>\n

Asear\u0103 am fost
\nla o \u00eenmorm\u00e2ntare
\nde fluturi.
\nC\u00e2teva mii de p\u0103s\u0103ri-himer\u0103
\nucise ne\u015ftiut
\nde insecticide.
\nDup\u0103 slujb\u0103
\npreotului au \u00eenceput
\ns\u0103-i creasc\u0103 aripi.
\nA zburat lin
\npeste groapa comun\u0103.
\nDe atunci
\nsimt ni\u015fte furnic\u0103turi
\nciudate \u00een umeri
\n\u015fi palmele mi se acoper\u0103
\ncu un polen fin c\u0103zut parc\u0103 din ceruri.<\/p>\n


\nAvertisment<\/strong><\/p>\n

Poezia
\neste alcoolul
\ncel tare
\nal literaturii
\na\u015fa c\u0103 ,domnilor
\nmai distila\u0163i… mai distila\u0163i…<\/p>\n


\nDe-ale Corbului<\/strong><\/p>\n

\u00cen fiecare an
\nla morm\u00e2ntul
\nlui Edgar Allan Poe
\nde ziua lui
\ndiminea\u0163a devreme
\ncineva
\nlas\u0103 trei flori
\n\u015fi o sticl\u0103 de coniac
\nadev\u0103rat.
\nDar a doua zi
\n\u015fi florile
\n\u015fi coniacul
\ndispar…
\n\u015ei v\u0103 \u00eentreb:
\ncine le fur\u0103?
\nFlorile ca florile
\ndar sticla de coniac?
\nPoate cei veni\u0163i
\ns\u0103 aprind\u0103 lum\u00e2n\u0103ri
\nsau poate
\nchiar persoana necunoscut\u0103
\ncare le-a adus.
\nNevermore…
\nNu cumva este Corbul?…<\/p>\n


\nContrapunct<\/strong><\/p>\n

Un \u00eenger
\na dormit azi-noapte
\npe sufletul meu
\n\u015fi-a doua zi
\nto\u0163i oamenii de pe strad\u0103
\n\u00eemi z\u00e2mbeau ne\u015ftiut
\niar cer\u015fetorul din col\u0163
\nm-a oprit s\u0103-mi dea bani de \u0163ig\u0103ri.<\/p>\n


\nDorin\u0163\u0103<\/strong><\/p>\n

A\u015f merge cu tine
\np\u00e2n\u0103 la cap\u0103tul nop\u0163ii
\ns\u0103 adun\u0103m lumin\u0103. <\/p>\n


\nCiulini<\/strong><\/p>\n

Doamne
\n p\u0103m\u00e2ntul din care m-ai z\u0103mislit
\nl-ai sem\u0103nat cu iubire
\n\u015fi de aceea
\nsunt sigur
\nc\u00e2nd \u00eentind palma dreapt\u0103
\nca Iisus \u00een de\u015fert
\ns\u0103 m\u0103 ap\u0103r de fulgerele
\nr\u0103ului
\n\u00een jurul meu r\u0103sar ciulini
\nnetrebnici \u015fi p\u0103c\u0103to\u015fi. <\/p>\n


\nInvazia de \u00eengeri<\/strong><\/p>\n

Am auzit
\nc\u0103 \u00een seara aceasta
\nvom avea
\no inspec\u0163ie de \u00eengeri
\npoate vin
\ns\u0103-i propun\u0103 primarului
\no \u00eenfr\u0103\u0163ire cu cerul
\nora\u015ful s-a tulburat
\npe marginea verii
\nun cer\u015fetor
\nle recit\u0103 trec\u0103torilor
\ncele zece porunci
\nspre ad\u00e2nc\u0103
\nluare aminte
\npentru c\u0103
\nacolo unde Dumnezeu
\nse opre\u015fte
\n\u00eencepe nimicul.
\nDar luna
\ns-a acoperit
\ndeodat\u0103 cu nori
\ne semn
\nc\u0103 \u00eengerii nu vor veni
\nnici \u00een veacul acesta.<\/p>\n


\nSingur \u00een Agora<\/strong><\/p>\n

La miezul nop\u0163ii
\npoe\u0163ii
\nvor fi izgoni\u0163i din Cetate.
\nToat\u0103 ziua
\nPlaton a r\u0103sp\u00e2ndit
\nmanifeste
\ncu citate din \u201eRepublica\u201d
\nSunt zurbagii
\n\u00eenva\u0163\u0103 tineretul
\nnecuviin\u0163e
\na\u015fa c\u0103
\nafar\u0103 din Cetate
\nsau s\u0103 bea cucut\u0103!
\n\u0102\u015ftia, cititorule,
\nse bat cu Dumnezeu
\npentru un cuv\u00e2nt
\nizvodit chiar de ei
\n\u015fi de mii de ani
\nDumnezeu le d\u0103 dreptate.
\nLa mine \u00een cetate
\na \u00eenceput s\u0103 vin\u0103
\n\u00eencet-\u00eencet
\nPoezia.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

IONEL POPA Al Doilea \u201eJURNAL de la P\u0102LTINI\u015e\u201d \u00cen cartea lui Gabriel Petric, Jarul din z\u0103pada sclipitoare \u2013 revederi cu<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21807"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21807"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21807\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21809,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21807\/revisions\/21809"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21807"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21807"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21807"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}