{"id":21803,"date":"2023-09-18T19:20:56","date_gmt":"2023-09-18T16:20:56","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21803"},"modified":"2023-09-18T19:20:56","modified_gmt":"2023-09-18T16:20:56","slug":"spatii-culturale-nr-11-8","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21803","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 11 (8)"},"content":{"rendered":"

Valeriu Sofronie<\/strong>
\n\"\"

Necunoscuta<\/strong><\/p>\n

am iubit-o
\nc\u00e2t am iubit-o<\/p>\n

de\u015fi nu b\u0103nuiam cine este
\no chemam \u015fi nu \u015ftiam de ce
\no aduceam la mine nu \u015ftiam cum
\ntrecea printre to\u0163i ai casei
\nf\u0103r\u0103 s\u0103 cear\u0103 voie
\n\u015fi m\u0103 lua deoparte
\nnu suferea c\u0103 nu putea trezi
\npe nimeni din somn
\nnu-i p\u0103sa c\u0103 din trup
\ni se l\u0103sa at\u00e2ta blestem<\/p>\n

haide iube\u015fte-m\u0103 chiar aici
\n\u00een mijlocul ochilor \u0103stora larg deschi\u015fi
\ncare nu m\u0103 vor vedea niciodat\u0103
\niube\u015fte-m\u0103 cu carnea ta goal\u0103
\ncu degetele tale reci
\n\u00een care nu vei aduna niciodat\u0103 rod
\narde-mi hainele
\ns\u0103 nu mai plec de la tine<\/p>\n

noaptea urm\u0103toare
\nse a\u015feza cuminte \u00een fa\u0163a mea
\n\u015fi nu spunea nimic
\nst\u0103tea acolo uit\u00e2ndu-se
\nla palmele mari
\ncare \u00eei sf\u00e2\u015fiau pielea
\nf\u0103r\u0103 s\u0103 scoat\u0103 un suspin<\/p>\n

iube\u015fte-m\u0103 \u015fi mai mult
\nia-mi sufletul
\nascunde-l \u00een tine \u015fi du-te departe
\nnu te teme de inima care
\no s\u0103-\u0163i bat\u0103 mai repede
\nde umbrele albe care \u00ee\u0163i vor cre\u015fte din umeri
\ns\u0103 te acopere
\ntriste\u0163ea ta se va transforma
\n\u00een bucurie
\n\u00ee\u0163i vei aminti fiecare cuv\u00e2nt
\ndin via\u0163a pe care nu \u0163i-am spus-o<\/p>\n

\u00eencepea s\u0103 se fac\u0103 ziu\u0103
\ntrupul \u00eei devenea transparent
\n\u015fi nu \u00een\u0163elegea
\nea se uita la mine
\n\u015fi nu \u00een\u0163elegea
\niube\u015fte-m\u0103
\niube\u015fte-m\u0103…<\/p>\n

ca pe o necunoscut\u0103 am c\u0103utat-o
\ndeparte de privirile lor
\nca pe o femeie am iubit-o
\n\u00een ochii tuturor<\/p>\n


\nPETRACHE PLOPEANU<\/strong>
\n\"\"

Marcel Mure\u015feanu, Boeme \u2013 Re\u00eentoarcerea ingenu\u0103 la primul cuv\u00e2nt de la facerea scenei!<\/strong><\/p>\n

\tLumea Boemelor lui Marcel Mure\u015feanu (Marcel Mure\u015feanu, Boeme, Casa C\u0103r\u0163ii de \u015etiin\u0163\u0103, Cluj-Napoca, 2009, versiune \u00een limba rom\u00e2n\u0103, versiunea \u00een limba englez\u0103-Cristina T\u0103taru, versiunea \u00een limba francez\u0103-Alexandru Jurcan, versiunea \u00een limba italian\u0103-Gabriela Lungu) este una a primordialit\u0103\u0163ilor, a uit\u0103rilor de sine \u015fi a re\u00eentoarcerilor, prin identificare total\u0103, la acea stare de numire a cuv\u00e2ntului viu, la acea stare \u00een care tres\u0103rirea silabelor se face spre jocul teatral. Fiecare dintre poemele lui Marcel Mure\u015feanu este replica unor acte ce se cer jucate cu foarte lungi pauze \u00eentre ele (\u00eentre replici, \u00eentre versuri). Tot ceea ce se sesizeaz\u0103, tot ceea ce se \u00een\u0163elege, tot ceea ce se \u00eencearc\u0103 s\u0103 se interpreteze, dizolv\u00e2nd poemele \u00eentr-un sens osmotic \u00een propria substan\u0163\u0103 a celui ce a\u015fteapt\u0103 primul cuv\u00e2nt, se las\u0103 u\u015for pe m\u00e2na unui presupus regizor, un prim regizor, care ridic\u0103 m\u00e2na, \u015fi noaptea \u015fi ziua, iadul \u015fi raiul, ploaia \u015fi plaja, \u00eentunericul \u015fi lumina, noi \u015fi eu, \u00eengerul \u015fi poetul, tata \u015fi Dumnezeu, deci, revin, totul se \u00eenscrie \u00eentr-un circuit ini\u0163iatic al gestului circumscris scenei.
\n\tNu este \u00eens\u0103 o simpl\u0103 punere \u00een scen\u0103 a acelora\u015fi fr\u0103m\u00e2nt\u0103ri vechi de c\u00e2nd lumea, a acelora\u015fi \u00eentreb\u0103ri existen\u0163iale, a acelora\u015fi comedii \u015fi tragedii ale omului c\u0103zut \u00een lume! Teatrul acesta pe care Marcel Mure\u015feanu ni-l d\u0103, – \u00eentr-un moment \u00een care, \u00een realitatea noastr\u0103 non-artistic\u0103, orice risc\u0103 s\u0103 devin\u0103 teatru prin prea marea \u201epunere \u00een scen\u0103\u201d (cu marea, cu imensa \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 de artificial) a tot ceea ce reprezint\u0103 gestul \u015fi cuv\u00e2ntul -, este unul al redescoperirilor, al reintr\u0103rilor \u00een rolul celui ce reface lumea, al celui ce-\u015fi ia asupr\u0103-\u015fi toate \u201ep\u0103catele\u201d acestei inevitabile tr\u0103iri sub ochii celorlal\u0163i afla\u0163i \u00een \u00eentunericul s\u0103lii. Sunt convins c\u0103 cele 33 de poeme nu au deloc gratuit, drept cifr\u0103 c\u0103l\u0103uzitoare, acest num\u0103r cu trimiteri cre\u015ftine. Sunt aici tot at\u00e2tea scene ale unei asum\u0103ri a rolului Cuv\u00e2ntului \u00eentr-o \u00centemeiere a unei alte lumi a sublimului. \u015ei ce este necesar s\u0103 subliniez este aceast\u0103 interiorizare a sacrului care transpare doar pe ici pe colea, l\u0103s\u00e2ndu-l pe lector s\u0103 \u00eentind\u0103 m\u00e2inile \u015fi s\u0103 ating\u0103 \u00eengerii, uneori privitori din culise, alteori figuran\u0163i \u00een decorul \u00eenchegat cu minu\u0163iozitate \u015fi cu un deosebit sim\u0163 al esteticului vizual de c\u0103tre poet.
\n\tCele 33 de scene ale unei piese ce se joac\u0103 pas cu pas, \u00eendeplinesc cu minu\u0163iozitate cerin\u0163ele impuse de cuv\u00e2ntul scenic: decor, personaje, ac\u0163iune, timp.
\n\tDecorul este unul c\u00e2nd concret (r\u0103scrucea, fruntea, iadul, dou\u0103 pagini, drumul, insula Creta, cada, odaia, lumea), c\u00e2nd mai pu\u0163in concret (zarea, norii, ploaia), c\u00e2nd nedefinit \u00een mod direct (\u00eenaintea mor\u0163ii, Marele Gang, puntea, timpul).
\n\tPersonajele acestei piese iau r\u00e2nd pe r\u00e2nd chipuri de m\u0103\u015fti (t\u0103cerea, privighetoarea, apa, iubita, fulgii-mustang, moara, diavolul, floarea de mac, calul, oamenii, eu, sufletul, fiul, cel chemat, ploaia, m\u00e2na, poetul, Dumnezeu, etc.) \u015fi-\u015fi joac\u0103 roluri pe care \u015fi le asum\u0103 de la primul la ultimul cuv\u00e2nt. Este aici o participare a tuturor cuvintelor, a tuturor m\u00e2nuitorilor din spatele acestor cuvinte \u015fi a tuturor meta-actorilor, care p\u00e2n\u0103 la momentul arunc\u0103rii lor pe scen\u0103 nu aveau habar de aceast\u0103 lume de dincolo de cortin\u0103, aceast\u0103 lume \u00een care nu numai ochii devoreaz\u0103, a\u015fa cum se petrec lucrurile \u00een teatrul clasic, ci \u015fi urechile, \u015fi m\u00e2inile, \u015fi lumina, \u015fi sp\u00e2nzur\u0103toarea, \u015fi f\u0103ina au direc\u0163ia lor precis\u0103 de circumscriere a sensurilor \u015fi semnifica\u0163iilor.
\n\tAc\u0163iunile din acest Teatru al \u00eentemeierii \u015fi m\u00e2ntuirii cuvintelor \u015fi poetului sunt, \u00een acela\u015fi timp, urlete, dar \u015fi tremur, \u00eennopt\u0103ri, dar \u015fi abandon\u0103ri, treceri, dar \u015fi zbateri, \u00eenchideri, dar \u015fi goliri, multe dintre ele petrec\u00e2ndu-se \u00eentr-un timp nedeterminat, iar altele \u00eentr-o vreme a \u00eenser\u0103rilor sau a \u00eennopt\u0103rii.
\n\tPoemele lui Marcel Mure\u015feanu din acest volum nu sunt \u00eent\u00e2mpl\u0103toare, \u015fi nu trebuie citite oricum, ci exact \u00een ordinea dat\u0103 de poet; ele nu joac\u0103 un teatru ieftin, ci determin\u0103 o ad\u00e2nc\u0103 stare de reflexivitate \u015fi autoreflexivitate a spectatorului. Acesta prive\u015fte \u015fi ascult\u0103.
\n\tActul I, al lini\u015ftirii. Totul e t\u0103cere \u015fi doar \u201epulpele ro\u015fii\u201d ale acesteia \u00eei atrag privirile \u015fi auzul \u00eei este str\u0103puns, ca \u00eentr-un ritual de refacerea a lumii prin transgresiune sexual\u0103, de urletul pe care nu-l recunoa\u015fte a-i apar\u0163ine gurii lui sau altuia! \u00centr-un tremur care aduce a moarte, dar \u00een aceea\u015fi m\u0103sur\u0103 a c\u00e2ntec, moartea se identific\u0103 \u00een c\u00e2ntec – privighetoarea, adus\u0103 \u00een prim planul scenei, \u00ee\u015fi tremur\u0103 limba presim\u0163ind apoteoza (\u201eNumai \u00eenaintea mor\u0163ii\/\u015fi-a c\u00e2ntecului\/limba privighetorii\/tremur\u0103 \u00een g\u00e2tlejul ei!\u201d) – \u015fi scena se contempl\u0103 pe sine \u00eens\u0103\u015fi, mai plin\u0103 de ap\u0103 v\u0103rs\u0103toare \u00een s\u00e2nge \u015fi invers. Se traseaz\u0103 \u00een plin\u0103 scen\u0103 a frun\u0163ii un Drum al T\u00e2lharului \u00eentrez\u0103rit \u00een noapte (\u201ePe fruntea mea, Drumul T\u00e2lharului,\/gropile lui, p\u00e2n-la osia carului\u201d) \u00een ale c\u0103rui gropi Verbina Canoe, numit\u0103 iubit\u0103, \u00ee\u015fi va g\u0103si ad\u0103postul. Amintirile zilei trec printre actori ca fulgii-mustangi iar noaptea \u00eemparte fiori \u00een b\u0103t\u0103ile premonitorii ale timpului.
\n\tActul II, al re\u00eentoarcerii. Actorii sunt \u00eempietri\u0163i \u00een atitudini controversate, rup\u0163i \u00eentre re\u00eentoarcere, mistificare \u015fi existen\u0163\u0103: re\u00eentoarcerea la alte sensuri, mistificarea luminii (\u201e\u015ei-n iad este lumin\u0103, zice diavolul,\/altfel cum am putea lucra?\u201d) existen\u0163a prin sine. V\u0103zul migreaz\u0103 spre auz, umanul spre suprauman. \u00cen scen\u0103 au ap\u0103rut fl\u0103c\u0103rile iadului care ard dou\u0103 pagini m\u00e2njite cu nori, dar acest decor este \u00een acela\u015fi timp al heruvimilor, al raiului \u015fi instantaneu al mijlocului, al p\u0103m\u00e2ntului (\u201eCoad\u0103 la rai, coad\u0103 la iad\/coad\u0103 la p\u0103m\u00e2nt, coad\u0103 la v\u00e2nt\/coad\u0103 la sp\u00e2nzur\u0103toarea de sticl\u0103\u201d).
\n\tActul III, al dizolv\u0103rii \u015fi refacerii. Dizolvate din ce \u00een ce mai mult, personajele se uit\u0103 pe sine, uit\u00e2nd semnificativul, sufletul lor este muzic\u0103 (\u201eC\u00e2nd pleac\u0103 sufletul din om – \/ce disperare!\/O singur\u0103 art\u0103 poate lua cu el:\/muzica!\u201d) ap\u0103r\u00e2nd \u015fi disp\u0103r\u00e2nd ca un flux \u015fi reflux al condi\u0163iei dorite a fi dep\u0103\u015fit\u0103, din dep\u0103\u015fire n\u0103sc\u00e2ndu-se refacerea poeziei! Scenograful a introdus \u00eentre timp, pe furi\u015f, o punte peste \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u015fi obiecte, o punte care iese din om \u015fi trec\u00e2nd printr-o aba\u0163ie (\u201ePoezia, o aba\u0163ie pustie\u201d) se \u00eendreapt\u0103, \u00eentr-un timp nedefinit spre ceva nedefinit (\u201eP\u00e2n\u0103 trec puntea, p\u00e2n\u0103 trec puntea!…\/Cineva mi-a spus ce s\u0103 fac p\u00e2n\u0103 trec puntea….\/Dar uite c-am uitat ce trebuie s\u0103 fac\u201d): refacerea poeziei nu este una concret\u0103, nu este una palpabil\u0103 la Marcel Mure\u015feanu, ci una a straturilor iluzorii care fac posibil\u0103 recunoa\u015fterea poemului (\u201eVezi marea? zic fiului meu\/Ai \u00eenceput s\u0103 o gole\u015fti cu palmele tale.\/…\/cum de nu \u0163i-ai dat seama\/c\u0103 nu vei avea unde o pune?\u201d).
\n\tActul IV, al reg\u0103sirii. Peste tot curge o ploaie de timp, o sear\u0103 de timp inserat\u0103 \u00een noaptea uneori zi (\u201eVa \u00eensera \u015fi ploaia va urma mor\u0163ii.\/Dar corturile ale cui sunt?\u201d), pentru c\u0103 sufletele sunt ale nop\u0163ii, atunci c\u00e2nd drumul este \u00eempletit (\u201eE \u00eensu\u015fi drumul\/…\/M\u00e2na mea \u00eemplete\u015fte\/limbile acestui \u015farpe\u201d), iar lini\u015ftirea lor, sacr\u0103. Se produce o reg\u0103sire, a poetului cu poezia, a poetului cu sine \u00eensu\u015fi, a poeziei cu ea \u00eens\u0103\u015fi. Iar aceast\u0103 ploaie aduce pe drumul din scen\u0103, – este \u015fi un drum sub puntea suspendat\u0103 -, amintiri despre o insul\u0103 alb\u0103, cu nostalgiile sale antice (\u201eVeneam din Creta.\/Un \u00eenger trecea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd\/prin dreptul hubloului meu\u201d), chiar dac\u0103, uneori, memoria face flashback-uri cu un tat\u0103, un copil, un s\u0103pun \u015fi o cad\u0103 (\u201e\u00een cada aceea de por\u0163elan\/zadarnic caut\u0103 copilul m\u00e2na tat\u0103lui\u201d).
\n\tActul V, al transgresiunii. Reg\u0103sirea este bucurie (\u201ePloaia zice: ap\u0103 sunt toate, bea\/\u015fi nimic nu te va bucura mai mult!\u201d), este o identificare cu posibilitatea (\u201eArheolog al nop\u0163ii, ziua poetul prinde fluturi\/de pe spinarea crocodililor,\/…\/Dar cine s\u0103-l trezeasc\u0103 dac\u0103 nimeni nu-l vede\/\u015fi to\u0163i se tem c\u0103 ar putea exista?\u201d), doar a\u015fa durerile pot fi preluate, netermin\u0103rile pot trece \u00een contrarii, unindu-se. Reg\u0103sirea dincolo de sublim m\u00e2ng\u00e2ie pe cei r\u0103ma\u015fi \u00een lumin\u0103, deopotriv\u0103 actori \u015fi spectatori, – acum nu mai exist\u0103 o linie clar\u0103 de demarca\u0163ie \u00eentre unii \u015fi al\u0163ii -, cu plaje ce revars\u0103 cuvinte, cu odaia \u00eentunericului ce revars\u0103 lumin\u0103 (\u201eM\u0103 dor ochii, se roag\u0103 lumina\/c\u0103tre \u00eentunericul, las\u0103-m\u0103 s\u0103 m\u0103 odihnesc\/\u00een odaia ta!\u201d), cu acea cantin\u0103 a s\u0103racilor cuvintelor. Actorii alc\u0103tuiesc diferite structuri, care \u00eentruchipeaz\u0103 Dumnezeul, Omul, C\u0103lug\u0103rul (\u201e\u00cen timp ce c\u0103lug\u0103rul orb\/\u00eemi dicta simfonia\u201d), iar ceea ce simt ei este substan\u0163a invizibil\u0103 care plute\u015fte pe deasupra scenei precum cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu, acea miere a bucuriei, a c\u0103derii, a durerii \u015fi zbaterii.
\n\tActul VI, al lep\u0103d\u0103rii. Apare ispita (\u201e\u00centotdeauna m-am ferit\/s\u0103 primesc un m\u0103r\/din m\u00e2na unei femei,\/l-am luat \u00eentotdeauna\/direct de la \u015earpe!\u201d), sub chipul \u00eendemnului spre \u00eendoial\u0103 (\u201eDumnezeu se mi\u015fc\u0103 deodat\u0103\/pe toate c\u0103r\u0103rile\/\u015fi jele\u015fte-n urechea mea surd\u0103:\/<<...\u00eendoie\u015fte-te>>!\u201d). Pierderea sinelui este posibil\u0103. Se a\u015fteapt\u0103 c\u00e2ntecul Lui (\u201eAbandonate \u00een ploaie, instrumentele unei orchestre…\/St\u0103p\u00e2nii lor au fugit \u015fi privesc\/din spatele ferestrelor aburite\u201d), vederea prin El (\u201eA\u015ftept s\u0103 v\u0103d lumea\/prin ochii lui Dumnezeu\u201d). Nu este o lupt\u0103, nu este o \u00een\u0163elegere, ci o abandonare a ceea ce nu era dat de poet \u015fi de c\u0103tre Dumnezeu (\u201eM\u0103 aflu mereu \u00een contratimp\/\u015fi de aici \u015fi trop\u0103itul inimii mele,\/gata s\u0103 sar\u0103 din piept\/la g\u00e2ndul c\u0103 totul \u00eentre noi\/ar putea deveni o rela\u0163ie obi\u015fnuit\u0103\u201d). Timpul a disp\u0103rut, poetul \u015fi divinitatea sunt tot mai apropia\u0163i, a\u015fa cum se apropie \u015fi…
\n\tFinalul: identificarea. Cuprinderea a tot ceea ce exist\u0103, de c\u0103tre El, lucrurile concrete se deterioreaz\u0103 (\u201eBurta necuprins\u0103 a \u00centunericului\/\u00eenghite tot!\u201d), se produce \u00eentr-o sear\u0103 ca oricare alta \u2013 din ve\u015fnicie – o identificare a poetului cu divinul (\u201eEa a dormit pe m\u00e2na mea,\/sufletele noastre s-au trezit t\u00e2rziu,\/iar p\u00e2n\u0103 atunci st\u0103team \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa\u0163i\/de p\u0103ream unul…\/Scara cobora singur\u0103\/\u015fi se preg\u0103tea de plecare!\u201d). De pe scen\u0103 au fost scoase limitele, spa\u0163iul a devenit universal \u015fi este aceast\u0103 unire a contrariilor, Poetul\/Dumnezeu sau Dumnezeu\/Poetul (\u201eOmul de z\u0103pad\u0103 \u0163ine ochii lui alba\u015ftri\/\u00eenchi\u015fi, ca s\u0103 nu se vad\u0103\/originea cereasc\u0103\u201d).<\/p>\n


\nMitu S\u0103lcianu<\/strong><\/p>\n

Din \u0219apte-n \u0219apte<\/strong><\/p>\n

Voit sau \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, exist\u0103 o ciclicitate de \u015fapte ani \u00een apari\u0163ia lui Mihai M. Macovei pe pia\u0163a c\u0103r\u0163ii. Astfel, cel n\u0103scut \u00eentru poezie \u00een Suhar\u0103u de Boto\u015fani \u015fi stabilit \u00een Buz\u0103u, \u00ee\u015fi face debutul editorial, \u00een anul 1989, cu volumul Dup\u0103 ochiul trecerii. Urmeaz\u0103, \u00een 1996, Ziua \u00een care pl\u00e2ng poe\u0163ii \u015fi \u00een 2003, Versus, carte scris\u0103 \u00een colaborare cu Diana Deleanu. \u00cen ordinea lucrurilor, de cur\u00e2nd a ap\u0103rut cea de-a patra carte, Actorul, otrava \u015fi p\u00e2inea, Editura OMEGA Buz\u0103u.
\nL-am cunoscut pe Mihai M. Macovei \u00een momentele deosebite de declamare a propriei poezii. \u00centotdeauna o face cu patos \u015fi cu pl\u0103cerea de a da, de a insufla auditoriului din tr\u0103irea lui poetic\u0103. Tocmai de aceea titlul c\u0103r\u0163ii nu m-a surprins. Era firesc s\u0103 o numeasc\u0103 a\u015fa.
\nSobru \u015fi naiv, uneori cochet\u00e2nd ludic cu maniera textualist\u0103, poemele lui Mihai M. Macovei sunt precum feliile de p\u00e2ine unse cu unt peste care presari, pentru gust, pu\u0163in\u0103 sare. Sarea este, la r\u00e2ndul ei, \u00een amestec cu \u015fi mai pu\u0163in\u0103 otrav\u0103, tot pe post de condiment, iar dozele mici de otrav\u0103 administrate afecteaz\u0103 sufletul cititorului (auditoriului) doar pe timpul lecturii (din obi\u015fnuin\u0163\u0103?!), f\u0103r\u0103 a avea repercusiuni tragice.
\nVolumul Actorul, otrava \u015fi p\u00e2inea este structurat \u00een patru p\u0103r\u0163i, precum o pies\u0103 de teatru pus\u0103 \u00een scen\u0103, cu indica\u0163ii de regie cu tot: Decorul (poezii paralele), Actorul, Actorul \u015fi otrava \u015fi Actorul, otrava \u015fi p\u00e2inea.
\nDecorul (poezii paralele) volumului este asigurat de localitatea Suhar\u0103u (pe coperta I este pozat Teatrul de var\u0103), loc de ob\u00e2r\u015fie, de tr\u0103ire \u015fi \u00een\u0103l\u0163are liric\u0103, aici, sub semnul muntelui, sortit s\u0103 m\u0103 ning\u0103 \u015fi s\u0103 m\u0103 legene\/ bl\u00e2nd s\u0103 m\u0103 legene\/ \u00een de-a lungul soarelui \/\/ \u00een de-a lungul lunii. Prea multa prelucrare (sintetizare) a primei poezii pentru realizarea celei de-a doua, paralel\u0103 cu prima, de cele mai multe ori a dus la asocieri absurde cu nuan\u0163\u0103ri lirice, pre\u0163ioase de tipul: un c\u00e2ine \u015fchiop\/ m\u00e2nca de zor\/ un poet.
\nLa r\u00e2ndul ei, sec\u0163iunea Actorul cuprinde dou\u0103 p\u0103r\u0163i: Actul \u00eent\u00e2i \u015fi Actul al doilea. Primul act este un discurs al controverselor autorului (actorului), care pleac\u0103 de la un avertisment: Cu via\u0163a poetului s\u0103 nu te joci niciodat\u0103. Este un discurs despre singur\u0103tate, risipire, nehot\u0103r\u00e2re (a se vedea prefixele din paranteze) pierdere, \u00een momente c\u00e2nd via\u0163a \u00ee\u015fi ar\u0103ta fa\u0163a cea bun\u0103: \u201eziua s-a dezbr\u0103cat de \u00eentuneric\u201d, \u201eoglinda-i f\u0103cut\u0103 s\u0103 fr\u00e2ng\u0103 absen\u0163a\u201d sau \u201eiar c\u00e2nt\u0103 cioc\u00e2rlia nev\u0103zut\u0103…\u201d \u00cen Actul al doilea autorul \u00ee\u015fi prezint\u0103 diversitatea trecerii: eu sunt plecat dup\u0103 ochiul t\u0103cerii\/ s\u0103-i prind lumina la p\u00e2nd\u0103\/ sp\u00e2nzur\u0103toare de dimine\u0163i a\u015f r\u0103m\u00e2ne\/ pe ale lumii drumuri…
\n\u00cen partea a treia actorul, cel bun, cel curat, se ofer\u0103 cu totul celui apropiat, singurul p\u0103cat fiind c\u0103: na\u015fterea mea este un adaos\/ la moartea latent\u0103 a lumii.
\nAmplu desf\u0103\u015furat\u0103, partea a patra este piesa \u00eens\u0103\u015fi, o relevare a suavit\u0103\u0163ii, a actului efemer, dar \u015fi a actului peren, un discurs despre sine \u2013 poet la margine de urbe, care \u00een disperare url\u0103: l\u0103sa\u0163i-mi frasinul s\u0103 m\u0103 fr\u0103sineasc\u0103\/ l\u0103sa\u0163i-mi dudul s\u0103 m\u0103 duduiasc\u0103\/ l\u0103sa\u0163i-mi liliacul s\u0103 m\u0103 liliasc\u0103\/ l\u0103sa\u0163i-mi zorii s\u0103 m\u0103 zoreasc\u0103… Dar nu oricum, ci Poetul venea cu rogojina sub bra\u0163, nu un tatami, nu un covor zbur\u0103tor, sau poate toate trei asimilate \u00eentr-una (-unul), pentru c\u0103: eu \u00eemi a\u015ftern perna g\u00e2ndului\/ peste memoria fructului\/ realitate-r\u00e2z\u00e2nd\u0103-ru\u015finos\/ \u00een rugina s\u0103rutului dat\/ doamne c\u00e2t de fericit pl\u00e2ngi singur!
\nPoezia de dragoste de aici are genericul: s\u0103 m\u0103 colinzi iubito f\u0103r\u0103 moarte\/ \u015fi pururi s\u0103 m\u0103 ningi.
\nTotul este perfectibil. Cartea lui Mihai M. Macovei, asemenea. Se simte aceasta \u00een timpul citirii ei. Actorul, otrava \u015fi p\u00e2inea pare fi o edi\u0163ie revizuit\u0103 \u015fi ad\u0103ugit\u0103, \u00een bine, a c\u0103r\u0163ilor de mai \u00eenainte, f\u0103r\u0103 a fi o antologie. \u015ei, \u00een acela\u015fi timp, mai poate suporta o astfel de edi\u0163ie. Probabil peste \u015fapte ani. <\/p>\n


\nMihai M. Macovei<\/strong>
\n\"\"

Se numea c\u00e2ndva Maria<\/strong><\/p>\n

s\u0103 nu m\u0103 acuzi de nimic cititorule
\nieri a venit la mine un fluture
\ns-a a\u015fezat mai \u00eent\u00e2i pe frunte
\napoi pe ochiul drept apoi pe ochiul st\u00e2ng
\n\u015fi-n cele din urm\u0103 s-a cuib\u0103rit
\n\u00een sufletul meu s-a culcu\u015fit de fapt
\navea \u015fi el nevoie de ceva
\nnu era nici alb nici galben
\nera doar un fluture care avea
\n\u015ftiin\u0163a \u00eenaltului
\n(iart\u0103-m\u0103 tu cerule care m\u0103 vezi
\n\u015fi m\u0103 ascul\u0163i f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 ai)
\nera un fluture cu pete negre
\navea c\u00e2te dou\u0103 pe fiecare arip\u0103
\ns\u0103 nu m\u0103 \u00eentreba\u0163i c\u00e2te aripi avea
\nera doar un fluture
\nnes\u0103buit cum eram n-am \u015ftiut
\nc\u0103 m\u00e2ng\u00e2ierea unui fluture poate fi
\no c\u0103dere \u00een gol o c\u0103dere \u00een mine
\nuna din aripi s-a rupt \u015fi-a r\u0103mas \u00een m\u00e2na mea
\no pal\u0103 de v\u00e2nt a \u00eenceput v\u00e2ntuirea
\neram \u015fi timp eram \u015fi spa\u0163iu
\nv\u00e2ntul se juca cu v\u00e2ntul
\nde fapt m\u0103 leg\u0103na m\u0103 tremura
\nera EA din inima mea<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Valeriu Sofronie Necunoscuta am iubit-o c\u00e2t am iubit-o de\u015fi nu b\u0103nuiam cine este o chemam \u015fi nu \u015ftiam de ce<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21803"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21803"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21803\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21804,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21803\/revisions\/21804"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21803"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21803"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21803"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}