{"id":21796,"date":"2023-09-17T17:59:02","date_gmt":"2023-09-17T14:59:02","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21796"},"modified":"2023-09-17T17:59:02","modified_gmt":"2023-09-17T14:59:02","slug":"spatii-culturale-nr-11-6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21796","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 11 (6)"},"content":{"rendered":"

ADRIAN MUNTEANU<\/strong>
\n\"\"

R\u00c2NDUIELI<\/strong><\/p>\n

Ce m\u00e2n\u0103 cald\u0103, r\u00e2nduind s-alinte
\nV\u0103paia smuls\u0103 din nesomnul frun\u0163ii
\nStatornicind s\u0103 pun\u0103 semnul nun\u0163ii
\nPe lemn inert, de-ncr\u00e2ncenate flinte!<\/p>\n

Ce ochi deci\u015fi s\u0103 vad\u0103 largul pun\u0163ii
\nPe care-a fost s\u0103 \u00eemi a\u015fez, fierbinte,
\nAltarele de ieder\u0103 din minte,
\nCa s\u0103 \u00eembrac \u00een faldul sacru mun\u0163ii!<\/p>\n

Ce degete care-\u0163i a\u015ftern safire
\nDe adumbriri pe tem\u0103tor l\u0103ca\u015f,
\nCe buze-aprinse, d\u0103ruind iubire<\/p>\n

Pl\u0103madei mele de \u00eenvins osta\u015f!
\nC\u0103 tot ce pui cu vraj\u0103 \u00een potire
\nE rod divin, m\u0103 pun umil cheza\u015f.<\/p>\n

1 iulie 2010<\/em><\/p>\n


\nIOAN DUMITRU DENCIU<\/strong><\/p>\n

Sensul r\u0103t\u0103cirilor <\/strong><\/p>\n

C\u00e2nd m-am ridicat din bolire \u015fi am luat cuno\u015ftin\u0163\u0103 de cele petrecute, m-am \u00eenfuriat \u00een primul r\u00e2nd pe tr\u0103d\u0103torul meu corp, apoi pe episcop, pe care \u00eel acuzam \u2013 \u00een g\u00e2nd, fire\u015fte \u2013 de la\u015fitate. S\u0103 \u0163ii tu o trup\u0103 la distan\u0163\u0103, s\u0103 se holbeze (doar) la un smintit, fie el \u015fi gigant?! A\u015fa c\u0103, abia \u00eentremat, am \u00een\u015ff\u0103cat o funie, m-am strecurat \u00een \u00eemprosp\u0103tata vizuin\u0103 a lui Gorda \u015fi, av\u00e2nd norocul s\u0103-l g\u0103sesc a\u0163ipit de ceasurile dup\u0103-amiezii, l-am legat fedele\u015f, dup\u0103 care am vorbit:
\n – Ascult\u0103, mutule, de nu e\u015fti \u015fi surd! Sunt stafia care ai fi primit s\u0103 fii, dac\u0103 zeii \u0163i-ar fi r\u0103pit chiar noima fiin\u0163\u0103rii tale: paza unui limb c\u0103ruia \u00eei d\u0103 na\u015ftere Miciu Cucoti prin darul absen\u0163ei sau omniprezen\u0163ei sale, ca str\u0103vechiul hiperboreu Abaris. Uit\u0103 de momentana \u00eenl\u0103n\u0163uire \u015fi ascult\u0103!
\n …
\n – Am at\u00e2rnat de coada mea, ori ei m-au at\u00e2rnat de a lor, ni\u015fte nevrednici muritori \u2013 cre\u015ftini se prenumesc \u2013 \u015fi ace\u015ftia nu pot s\u0103 r\u0103zbeasc\u0103 la un liman f\u0103r\u0103 o dezlegare din \u0163arc, de c\u0103tre Zeul Atotputernic.
\n …
\n – Piciorul le e \u00een acest p\u0103m\u00e2nt, \u00eenglodat, limba le gr\u0103ie\u015fte \u00een mai multe graiuri, unul mai cu seam\u0103 nici nu-\u015fi aminte\u015fte \u00een care s-a trezit g\u00e2ngurind, mintea-i o fi de-a noastr\u0103, dar trebuie s\u0103 r\u0103zuie\u015fti la piei de bou ca s\u0103 ajungi la \u00eent\u00e2ia t\u00e2lcuire.
\n …
\n – Lucru de c\u0103petenie fiind c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi acela ce acum spune \u00abeu\u00bb nu se poate urni \u00een devenire f\u0103r\u0103 mi\u015fcarea unui deget al t\u0103u, \u00eenc\u0103tu\u015fatule!
\n …
\n – Sau a col\u0163ului buzelor tale, pecetluitule!
\n …
\n – Judec\u0103 \u015fi tu: care din noi e str\u00e2mtorat?
\n Av\u00e2nd r\u0103bdare s\u0103-mi r\u0103spund\u0103 t\u0103cerea \u015fi neclintirea \u2013 oare \u00eendeajuns? \u2013, am ad\u0103ugat:
\n – Te rog s\u0103 deschizi pu\u0163in por\u0163ile celuilalt t\u0103r\u00e2m. Dup\u0103 al optulea Deceneu \u015fi al optulea Comosicus, ce urmeaz\u0103? Obscura risip\u0103?!
\n …
\n – Fericirea personal\u0103, ne\u015ftiutoare de t\u0103ietura dintre moarte \u015fi nemurire?!
\n …
\n – Adic\u0103, voi izbuti s\u0103-mi rev\u0103d so\u0163ia?
\n …
\n – Tr\u0103ie\u015fte, bunule! \u00cens\u0103 at\u00e2t de aproape, c\u0103 nici n-o deslu\u015fesc.
\n …
\n – N-am copii. \u00cei voi avea? La o v\u00e2rst\u0103 a\u015fa de t\u00e2rzie?! M\u0103 faci s\u0103 m\u0103 cutremur de n\u0103dejde.
\n …
\n – Oarb\u0103? Vorbesc cu un mut!
\n …
\n – Iat\u0103, te \u015fi dezleg, ca s\u0103 po\u0163i hot\u0103r\u00ee \u00een deplin\u0103 libertate. Altminteri, ai fost tot timpul dezlegat; te-am silit numai s\u0103 ascul\u0163i.
\n O grozav\u0103 dezmor\u0163ire de oase \u015fi \u00eencheieturi. Credeam c\u0103 m\u0103 va sf\u0103r\u00e2ma \u00eentr-o clip\u0103, d\u0103r\u00e2m\u00e2nd ad\u0103postul \u015fi lumea.
\n – \u00ce\u0163i cer \u2013 am \u00eens\u0103ilat repede, speriat \u2013 s\u0103 \u00eenlesne\u015fti \u00eent\u00e2lnirea lui Miciu cu cineva care a ucenicit pe l\u00e2ng\u0103 el, pe c\u00e2nd m\u00e2nuia altceva dec\u00e2t… stihiile. Ori m\u0103car s\u0103 desferece inimile s\u0103tenilor pentru o confruntare cu \u00eenstr\u0103inatul.
\n Ridic\u00e2ndu-se, s-a rezemat de st\u00e2lpul ce sprijinea, drept \u00een mijloc, acoperi\u015ful \u015fi chipul i s-a schimonosit \u00eentr-un efort de bolboroseal\u0103. S-a scurs pe podea, oarecum \u00eencol\u0103cit, s-a alungit \u015fi a pus urechea pe lespedea de deasupra izvorului, \u015fi-a lovit u\u015furel \u0163easta de ea, apoi s-a \u00eentors s\u0103 \u00eembr\u0103\u0163i\u015feze st\u00e2lpul. Uit\u00e2ndu-se \u00een sus. Dup\u0103 o vreme a \u00eenclinat capul: aprobarea?
\n \u00cendoindu-m\u0103, am ie\u015fit. \u00cens\u0103, odat\u0103 afar\u0103, sim\u0163ii bucuria \u00eemplinirii, apropiata destr\u0103mare a vrajei \u015fi intrarea \u00eentr-un sens tocmai \u00eente\u0163it. Eram precum un fecior trecut prin chinurile ini\u0163ierii.
\n Am vestit episcopului isprava mea \u015fi consim\u0163irea, presupus\u0103, a Sp\u00e2nului. Iar apoi m-am \u00eendep\u0103rtat \u00een munte, s\u0103-mi adun g\u00e2ndurile \u015fi s\u0103 le tr\u0103iesc noua turnur\u0103. M-am r\u0103t\u0103cit, dar n-am c\u0103zut deloc \u00een panic\u0103, nici chiar c\u00e2nd a sosit noaptea. M-am a\u015fezat pe o buturug\u0103 \u015fi am fost sorbit de cel mai ne\u00eenchipuit amurg din via\u0163a mea, at\u00e2t de ad\u00e2nc \u015fi de vast, \u00eenc\u00e2t s-a unit cu zorile. Nu-mi amintesc s\u0103 fi v\u0103zut stelele. Am ajuns \u00een tab\u0103r\u0103 diminea\u0163a, ca din \u00eent\u00e2mplare.
\n Peste trei seri, timp \u00een care am pierdut \u015fi rec\u0103p\u0103tat de zeci de ori speran\u0163a, ne-a p\u0103truns \u00een b\u0103t\u0103tur\u0103 Gorda. Prin semne, ne-a dat de \u00een\u0163eles c\u0103 trebuia s\u0103 postim \u015fapte zile (ar\u0103ta pe degete \u015fi \u00ee\u015fi plimba palma dreapt\u0103 pe burta supt\u0103, f\u0103cut\u0103 covat\u0103), adic\u0103 s\u0103 ne hr\u0103nim cel mult cu poame (scoase din s\u00e2n un m\u0103r p\u0103dure\u0163 \u015fi \u00eel agit\u0103 pe sub nasul cui se afla mai apropiat, al Casianului). Diaconul i-a r\u0103spuns c\u0103, din cauza nereu\u015fitelor noastre, oameni fiind ai unei Biserici care practic\u0103 peniten\u0163a, m\u0103sura se \u015fi luase \u015fi termenul expirase. \u00cens\u0103 mutul nu putu fi \u00een\u015felat. \u00cel s\u0103get\u0103 pe omul grabei cu o privire aprig\u0103 \u015fi, dup\u0103 ce \u00ee\u015fi repet\u0103 gesturile poruncitoare [condi\u0163iile], se r\u0103suci pe c\u0103lc\u00e2ie \u015fi se duse \u00eentr-ale lui, s\u0103rind gardul.
\n – Nu-i de glumit \u2013 rosti atunci Teotim. M\u0103 tem c\u0103, dac\u0103 nu ne supunem, localnicii se vor \u0163ine departe de noi, ca \u015fi p\u00e2n\u0103 acum. Ba \u00eenc\u0103, \u00eensp\u0103im\u00e2nta\u0163i. Har Domnului c\u0103 ceea ce ni se pretinde nu contravine obiceiurilor sfinte!
\n – Iertare, p\u0103rinte… \u2013 se av\u00e2nt\u0103 cu gura Casianul. \u015ei st\u00e2rni o lung\u0103 controvers\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu libera alegere a mijloacelor de des\u0103v\u00e2r\u015fire. Disput\u0103 care pe mine, unul, m\u0103 l\u0103sa rece.
\n Mai greu fu s\u0103-i determine pe o\u015fteni, \u00een frunte cu Dada, s\u0103 cad\u0103 la pace cu cruziturile. At\u00e2t de greu, c\u0103 \u015fi renun\u0163ar\u0103, g\u0103sind ideea de a-i \u00eenl\u0103tura din ceat\u0103, \u00een caz de nevoie, la \u00eent\u00e2lnire.
\n – Ne-apuc\u0103 iarna pe aici! \u2013 se trezi exclam\u00e2nd fals-sfiosul Gherman. Iar eu cugetai c\u0103 n-ar fi fost r\u0103u s-o \u015fi str\u0103batem, ca s\u0103 mi se \u015flefuiasc\u0103 \u00eennoirea \u00een hora anotimpurilor, nu a prefacerilor omene\u015fti. De\u015fi orice clip\u0103 de z\u0103bav\u0103 \u00eemi sporea jarul dragostei \u015fi \u00eendoielilor.
\n Firesc, a\u0163i putea \u00eentreba de ce nu ne-am amestecat de la \u00eenceput cu b\u0103\u015ftina\u015fii, tr\u0103g\u00e2nd la ei ca negustorii sau alte soiuri de str\u0103ini, cu care trebuie c\u0103 nu erau cu totul neobi\u015fnui\u0163i, \u015fi cer\u00e2nd g\u0103zduire. M\u0103car din supersti\u0163ia ospitalit\u0103\u0163ii, ne-ar fi primit, c\u0103ci \u015fi neamul acesta al nostru, precum multe popoare, se teme s\u0103 nu supere vreun zeu ascuns \u00een c\u0103l\u0103tor.
\n Motivul e de c\u0103utat \u00een sufletul episcopului, \u00een pietatea sa familial\u0103, exasperat\u0103 de b\u0103nuiala c\u0103 ai s\u0103i nu doar fuseser\u0103 uita\u0163i de comunitate, ci \u015fi exclu\u015fi din z\u0103c\u0103m\u00e2ntul memoriei ei. \u00cen acela\u015fi timp, el \u015fi \u00eendeosebi Casianul \u015fi Gherman, \u00eempin\u015fi de n\u0103zuin\u0163a \u00eenv\u0103\u0163\u0103torilor lor, se mi\u015fcau \u00eentr-o gre\u015feal\u0103 de perspectiv\u0103. Ei voiau o confruntare cu \u00eentreg spiritul Carpoge\u0163iei \u015fi o victorie deplin\u0103 \u015fi rapid\u0103, ceea ce era (este) absurd. Numai c\u00e2nd vor sl\u0103bi coarda, \u015fi dac\u0103 o vor sl\u0103bi, purt\u0103torii noii credin\u0163e vor reu\u015fi s\u0103 pun\u0103 degetul pe c\u00e2teva din suferin\u0163ele ei; \u015fi de vor preg\u0103ti leacurile \u00een limba suferindei; \u015fi de vor dovedi sim\u0163 practic, modestie, h\u0103rnicie \u00een a oferi orice ajutor. Altminteri, mie \u00eensumi mi-ar cre\u015fte \u0163epi de arici \u015fi a\u015f striga: \u00abL\u0103sa\u0163i-m\u0103 \u00een ghemul meu! Am propriile mijloace de t\u0103m\u0103duire!\u00bb Lucru de care, vai, n-a\u015f fi at\u00e2t de convins \u015fi ce mi-ar putea fi chiar fatal.
\n Vei \u00een\u0163elege, tu, cititor pentru care scriu, \u00een mare parte str\u0103in, \u00een mare parte preocupat de ziua de m\u00e2ine, \u00eentruc\u00e2t pe cea de azi o \u00eenduri anevoie (\u015fi, de bine de r\u0103u, trece), c\u0103 \u00eemi traduc g\u00e2ndurile, nu le \u00eenf\u0103\u0163i\u015fez aidoma, deoarece nu-i cu putin\u0163\u0103. C\u00e2nd am \u00eencercat asta \u2013 \u015fi \u00eencerc mereu \u2013, \u00een afara unor momente de nimereal\u0103 (\u015fi fericire scurt-cutremur\u0103toare), m-am ales doar cu dezn\u0103dejdea, c\u0103ci, \u00eentr-adev\u0103r, graiul e sortit s\u0103 tr\u0103deze, iar scrisul \u015fi mai mult. Apoi, silin\u0163a mea este tulburat\u0103 de impresia c\u0103, nef\u0103ptuind, adic\u0103 neumbl\u00e2nd cu rost \u00eencoace \u015fi \u00eencolo, sunt bolnav sau manifest un simptom de boal\u0103. Sunt primul din familie care pune m\u00e2na pe pan\u0103! \u015ei o recunosc cu destul\u0103 ru\u015fine. S\u0103 fie c\u0103 tocmai netrebnicului i s-a \u00eempl\u00e2ntat noima de a arunca o privire asupra asupra sinei neamului s\u0103u \u015fi, din v\u0103zutul virtu\u0163ilor \u015fi gre\u015felilor, a-i deslu\u015fi ursita?
\n Scriind, chiar \u015fi spre a povesti, [act] care s-a mai v\u0103dit ca farmec sacru (aminte la Homer!), r\u0103m\u00e2n totu\u015fi \u00een urm\u0103. Tu vei negustori, vei alerga la arme, molipsit ori nu prea de pornirile lui Ares, vei ap\u0103sa pe coarnele plugului sau vei m\u00e2na la deal-la vale turma; eu te voi \u00eenso\u0163i numai anapoda, cu regretul de a nu fi una cu tine, ci, prematur, unul deasupra ori dedesubtul t\u0103u. O r\u0103suflare? Un ad\u0103ugat? C\u00e2nd cerceta\u015f?
\n S\u0103 zicem c\u0103 breasla \u00een care intru \u2013 a neputincio\u015filor puternici \u2013 va avea un rol mai \u00eensemnat \u00een \u00eempr\u0103\u015ftierea negurilor timpului. Dar acestea izvor\u0103sc ne\u00eencetat din p\u0103m\u00e2nt, p\u0103trund a\u015fa de ad\u00e2nc \u00een sufletele \u015fi m\u0103dularele oamenilor, de parc\u0103 ele le-ar constitui, \u015fi bietele neamuri nu mai au chef s\u0103 se oglindeasc\u0103 sau s\u0103 se \u00eendoiasc\u0103 [dedubleze]. Li se pare o blasfemie, ar\u00e2ndu-\u015fi \u0163arina, s\u0103 ias\u0103 cineva din brazd\u0103 \u015fi s\u0103 le spun\u0103 c\u0103 r\u0103scolesc un morm\u00e2nt de lumin\u0103. C\u0103p\u0103t\u00e2nd obi\u015fnuin\u0163a s\u0103 cread\u0103 via\u0163a la \u00eendem\u00e2n\u0103 \u015fi s-o \u00een\u015fface, uit\u0103 c\u0103 s-a sem\u0103nat \u00een ele, \u00een fiecare dintre noi, alt \u0163el, nemurirea. Pe care risc\u0103 s-o transforme \u00eentr-o etern\u0103 \u2013 \u015fi mut\u0103 \u2013 eclips\u0103. Oare poporului nostru i s-a retezat elanul spre aceste… ceruri? Se va \u00eempr\u0103\u015ftia ca ultimii aburi ai unui p\u0103m\u00e2nt sec\u0103tuit sau se va zb\u00e2rci ca umbra unui copac, c\u0103ruia i s-au t\u0103iat toate ramurile \u015fi v\u00e2rful p\u00e2n\u0103 \u00een inima trunchiului, \u015fi se va scurge \u00een piatra de sub r\u0103d\u0103cini? Sunt sigur c\u0103 numele \u00eei va d\u0103inui un mileniu-dou\u0103 (gra\u0163ie nou\u0103, bicisnicilor), dar fiin\u0163a…
\n Nu pot, a\u015fadar, traduce cugetarea stirpei ce m\u0103 cuprinde \u00eenc\u0103 \u015fi din care cunosc c\u0103 m\u0103 trag. Nu izbutesc nici cu a mea, mai m\u0103runt\u0103. Ve\u015fnicia ve\u015fnice\u015fte pe orb, pe ne\u015ftiutor, pe cel nep\u0103s\u0103tor, pe cel t\u0103cut, \u00eens\u0103 eu v\u0103d \u015fi judec, \u00eemi pas\u0103, vreau s\u0103 vorbesc \u015fi mor cu fiece semn. Tu, cititor \u00eenr\u0103it, juc\u0103tor cu ce str\u0103luce\u015fte \u00een steme, vei primi obolul \u015fterselor zvon \u015fi icoan\u0103?
\n Mai intime confesiuni s\u0103 nu te a\u015ftep\u0163i s\u0103-\u0163i fac.
\n Fiindc\u0103, totu\u015fi, cumplite sunt vremurile c\u00e2nd a te duce acas\u0103 e o aventur\u0103.
\n Acum, ca s-o scurtez, iat\u0103 ce s-a mai \u00eent\u00e2mplat:
\n \u00centr-a opta zi, la sorocul stabilit, noi \u0163in\u00e2ndu-ne de cuv\u00e2nt (nu pe deplin, dar zeul supraveghetor ne-a iertat), \u015fi Gorda s-a \u0163inut. Dis-de-diminea\u0163\u0103, ne-au \u00eenconjurat o mul\u0163ime de m\u0103\u015fti \u015fi unul ce purta chipul Sp\u00e2nului ne-a strigat s\u0103 zg\u00e2riem pe p\u0103m\u00e2nt un cerc \u015fi s\u0103 intr\u0103m \u00een el. Cum tovar\u0103\u015fii mei erau holba\u0163i de priveli\u015fte \u015fi capii pleo\u015fti\u0163i, eu am fost cel care, cu o a\u015fchie de st\u00e2nc\u0103, am marcat \u0163arcul cerut \u015fi \u2013 rug\u0103tor, \u00eens\u0103 hot\u0103r\u00e2t \u2013 i-am \u00eempins \u00een\u0103untru, \u00eenchiz\u00e2ndu-m\u0103 \u015fi pe mine. Aceasta, \u00een t\u0103cerea \u00eencremenit\u0103 a oaspe\u0163ilor no\u015ftri. Apoi, c\u00e2teva m\u00e2ini scotocir\u0103 prin spatele lor \u015fi-l scoaser\u0103 pe B\u0103iat, nemascat, pentru a ni-l \u00eempinge \u00een bra\u0163e. Pe urm\u0103, se porni litania c\u0103tre Soare, Lun\u0103, Cer \u015fi P\u0103m\u00e2nt, \u00eentr-un cor m\u0103re\u0163, de\u015fi greu de \u00een\u0163eles, din pricina cuvintelor \u00eenvechite \u015fi a t\u0103r\u0103g\u0103n\u0103rii glasurilor. Erau ini\u0163ia\u0163i, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103. Dar at\u00e2t de mul\u0163i? \u00cei num\u0103rai \u00een g\u00e2nd \u015fi, g\u0103sind c-ar fi putut s\u0103 se afle acolo to\u0163i b\u0103rba\u0163ii \u00een putere ai satului, nu avui \u2013 \u00een loc de explica\u0163ie \u2013 dec\u00e2t s\u0103 regret c\u0103 via\u0163a din c\u00e2mpie, de unde provin, nu mai dovedea o credin\u0163\u0103 a\u015fa de fierbinte, \u00eenc\u00e2t floarea \u00eentreag\u0103 a comunit\u0103\u0163ilor s\u0103 fie prins\u0103 \u00een \u0163es\u0103tura misteriilor. (C\u0103 azi cred a fi fost la mijloc \u015fi o \u015farlatanie, treac\u0103!). \u00cen orice caz, repede m\u0103 \u00eenfior\u0103 atingerea sunetelor \u015fi m\u0103 cople\u015fi. C\u00e2nd revenii \u00een sim\u0163iri mai p\u0103m\u00e2nte\u015fti, chiar Lumea se schimbase. Iu\u0163eal\u0103 rotit\u0103 \u015fi av\u00e2nt. C\u0103dere. Facere \u015fi desfacere. Cete \u00eel \u00eenf\u0103\u0163i\u015fau pe C\u0103l\u0103re\u0163ul Trac, \u00eel \u00eenso\u0163eau, s\u0103rb\u0103toreau, chemau, se vindecau de r\u0103u prin el, \u00eel \u00eensurau cu Sora Soarelui, veneau \u015fi se duceau, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd parc\u0103 \u00een nemi\u015fcare, ca \u00eens\u0103\u015fi Firea, ce se primene\u015fte, v\u0103dindu-se aceea\u015fi \u015fi, poate, smerindu-se \u00een timp ce se \u00eenal\u0163\u0103. Obiceiuri str\u0103mo\u015fe\u015fti, \u00een parte cunoscute, dragi, \u00een parte umilitor de ne\u015ftiute. A\u015fteptam deznod\u0103m\u00e2ntul, darea-pe-fa\u0163\u0103; asta era, deci, sl\u0103biciunea mea!
\n Miciu Cucoti, venerabilul, sub ce \u00een\u015fel\u0103toare schim\u0103 se ascundea? Nu vedeam nici un Coco\u015f printre cei care jucau sau doar r\u0103spundeau de pe margini. Era prea b\u0103tr\u00e2n s\u0103 participe? Rangul s\u0103u nu-i permitea? De l-a\u015f fi v\u0103zut, a\u015f fi reu\u015fit s\u0103 l\u0103muresc al c\u00e2tulea Zamolxe ori Deceneu reprezenta \u015fi dac\u0103 va fi ultimul…?
\n M\u0103 mir de mintea-mi pu\u0163in\u0103: a vedea nu \u00eenseamn\u0103 a recunoa\u015fte dec\u00e2t \u00een ochii filosofilor, iar eu nu-s filosof!
\n Nu l-am identificat pe Miciu \u015fi cred c\u0103 nimeni n-a izbutit s-o fac\u0103, deoarece, dup\u0103 m\u0103\u015fti, \u00eentre noi \u015fi el se a\u015fezar\u0103 oglinzile timpului \u015fi ale spa\u0163iului \u2013 cel getic, se \u00een\u0163elege \u2013 \u015fi acestea se reflectau unele pe altele, abia accept\u00e2ndu-ne ca pe ni\u015fte gene sau umbre. P\u0103rea s\u0103 fie sub \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea lui Gorda \u2013 dar atunci f\u0103ptura acestuia unde era? \u2013, a Ursului, a Lupului, a Bufni\u0163ei… Ar fi trebuit s\u0103 m\u0103 ab\u0163in de la orice presupunere.
\n Fapt este c\u0103, dansurile \u015fi c\u00e2ntecele sf\u00e2r\u015findu-se, am fost pofti\u0163i prin semne s\u0103 ie\u015fim din cerc \u015fi s\u0103 ne amestec\u0103m cu ei.
\n Nebuni, ne-am apucat s\u0103 smulgem m\u0103\u015ftile de pe chipuri. Fiin\u0163ele acelea nu fugeau; bl\u00e2nde, se propteau u\u015for pe picioare \u015fi se l\u0103sau despuiate. (\u00cen somn, \u00eenc\u0103 smulg obr\u0103zarele Balaurului. Nici el nu se \u00eempotrive\u015fte. Pielea scr\u00e2\u015fne\u015fte pe oasele \u0163estei \u015fi \u00een urma ei se i\u0163e\u015fte capul unui \u015farpe. Trag \u015fi de solzii acestuia; am \u00eenainte o \u015fop\u00e2rl\u0103. \u00cens\u0103 monstrul meu are trei capete. M\u0103 \u00eentorc spre al doilea \u015fi re\u00eencep… desfigurarea. Numai c\u0103, p\u00e2ndind cu coada ochiului, bag de seam\u0103 cum n\u0103p\u00e2rca se lunge\u015fte \u015fi redevine \u015farpe. Mi-e fric\u0103 s\u0103 nu fie viper\u0103. \u00cemi spun c\u0103, datoria ei fiind alta dec\u00e2t s\u0103 m\u0103 mu\u015fte… Totu\u015fi, m\u0103 cuprinde disperarea: oric\u00e2t de repede a\u015f jupui, chiar cu ambele bra\u0163e \u00een acela\u015fi timp… M\u0103 trezesc sc\u0103ldat \u00een sudoare, cu un rest de g\u00e2nd la un logos al \u00eencarn\u0103rilor \u015fi descarn\u0103rilor. Ce p\u0103cat c\u0103 n-am c\u0103l\u0103torit \u00een Egipt pe vremea faraonilor!)
\n Miciu \u2013 sunt sigur c-a fost prezent \u2013 m\u0103 umile\u015fte \u015fi totodat\u0103 m\u0103 \u00eencarc\u0103 de orgoliu. Mi-a dat o lec\u0163ie. Stau \u00een T., \u00een colivia-mi, \u015fi cuget: dac\u0103 mi s-ar fi ar\u0103tat, ori m-ar fi sc\u00e2rbit pentru totdeauna de via\u0163a mea, ori mi-ar fi \u015fters \u00eencrederea \u00een puterea sa de a p\u0103trunde cu spiritul \u00een tot ce exist\u0103. A\u015fa, eu pot pune \u00een el plin\u0103tatea golului, pe care o caut \u015fi \u00een mine, \u015fi \u00eemi pot continua cercet\u0103rile (r\u0103t\u0103cirile?) p\u00e2n\u0103 la… consim\u0163ire \u015fi consfin\u0163ire. Nu simpl\u0103 convingere, nu \u00eenl\u0103turarea nu \u015ftiu c\u00e2tor straturi de v\u0103luri. <\/p>\n


\nDANIEL DR\u0102GAN<\/strong>
\n\"\"

Frumoasa din vie<\/strong><\/p>\n

De\u015fi am fost \u015fi sunt un timid, prima s\u0103geat\u0103 din arcul lui Cupidon a zb\u00e2rn\u00e2it pe la urechea mea foarte de timpuriu. Cred c\u0103 aveam \u015fapte-opt ani, p\u0103\u015fteam vaca pe un loc al nostru care se numea Podu\u015fc\u0103, o pant\u0103 cu iarb\u0103 \u015fi o vie m\u0103rginit\u0103 de un gard \u00eempletit din nuiele \u015fi m\u0103r\u0103cini. Noi nu d\u0103deam vaca la izlaz, cu ciurda. Acolo nu mai era iarb\u0103 deloc \u015fi vacile veneau seara acas\u0103 fl\u0103m\u00e2nde. Bunicul ne cerea s\u0103 p\u0103\u015ftem vaca duc\u00e2nd-o de funie la locuri cu iarb\u0103 gras\u0103, locuri ale noastre sau \u00eenchiriate de la cei c\u0103rora le prisoseau. Aveam \u00eentotdeauna cu mine o carte \u015fi o legam pe Joiana de \u0163\u0103ru\u015f, l\u0103s\u00e2ndu-o s\u0103 pasc\u0103 doar \u00een jurul parului ca eu s\u0103 citesc nestingherit. \u015ei citeam. \u015ei m\u0103 cufundam \u00een lumile c\u0103r\u0163ilor \u015fi aproape c\u0103 nu-mi mai venea s\u0103 mai ies de acolo \u015fi s\u0103 intru \u00een lumea normal\u0103. Dar \u00eentr-o bun\u0103 zi, ridic\u00e2nd ochii din carte, nu vaca legat\u0103 de par am v\u0103zut-o, ci o feti\u0163\u0103 ca o p\u0103pu\u015f\u0103 \u00een via vecin\u0103. Era o copili\u0163\u0103 aproape goal\u0103, cu o c\u0103m\u0103\u015fu\u0163\u0103 \u0163inut\u0103 pe trup cu dou\u0103 bretele sub\u0163iri, cu umerii goi. Era a\u015fa de firav\u0103 c\u0103ma\u015fa ei, c\u0103 nu acoperea mai nimic \u015fi eu am sim\u0163it c\u0103 se petrece o minune. Trebuia s\u0103 o iau \u00een bra\u0163e, s\u0103 fac mas\u0103 cu trupul ei, s\u0103 fac ceva, nu \u015ftiam prea bine ce, dar momentul era unic \u015fi era minunat. I-am f\u0103cut semn cu m\u00e2na \u015fi nu m-a v\u0103zut sau poate c\u0103 m-a v\u0103zut dar n-a vrut s\u0103 v\u0103d c\u0103 m-a v\u0103zut. A \u00eentors capul \u015fi nu s-a mai uitat c\u0103tre mine deloc. \u015eedea \u00eentre vi\u0163ele de vie cu genunchii aduna\u0163i sub b\u0103rbie \u015fi se juca cu un pai, sau cu o frunz\u0103, nu mai \u015ftiu.
\nPoate c\u0103 ar fi trebuit s\u0103-i vorbesc, s-o \u00eentreb cum o cheam\u0103, s\u0103-i propun s\u0103 ne juc\u0103m \u00eempreun\u0103, dar nu m-am priceput. Timiditatea m\u0103 cople\u015fise cu totul. Aveam febr\u0103. \u015ei tremuram. Sim\u0163eam c\u0103 trebuie s\u0103 fac ceva ca s\u0103-i atrag aten\u0163ia, s\u0103 priveasc\u0103 spre mine, s\u0103 m\u0103 vad\u0103 \u015fi s\u0103 m\u0103 admire a\u015fa cum eu o admiram pe ea. Am \u00eenceput s\u0103 lovesc p\u0103m\u00e2ntul cu o m\u0103ciuc\u0103 mai mare dec\u00e2t mine pe care o purtam ca s\u0103 fac pe ciobanul. Izbeam \u00een p\u0103m\u00e2nt \u015fi scoteam icnete ca \u015fi c\u00e2nd a\u015f face un efort enorm. Simulam lupta cu un urs sau cu un balaur. Eram caraghios, dar nu-mi d\u0103deam seama. Nici o clip\u0103 nu \u015fi-a \u00eentors c\u0103tre mine privirea. Trebuia s\u0103 fac ceva uimitor, s\u0103 o uimesc. Cu ce? Dac\u0103 a\u015f \u015fti o limb\u0103 str\u0103in\u0103 a\u015f fi \u00eenceput s\u0103-i vorbesc \u00een limba aceea ca s\u0103 fie surprins\u0103 \u015fi uimit\u0103, dar nu \u015ftiam dec\u00e2t vreo zece cuvinte nem\u0163e\u015fti, \u00eenv\u0103\u0163ate de la bunicu\u2019, el avea o carte \u015fi \u00eenv\u0103\u0163ase singur germana, o rupea bini\u015for, l-am auzit eu vorbind cu un militar neam\u0163 la prim\u0103rie. \u00cemi p\u0103rea r\u0103u c\u0103 nu \u015ftiu nem\u0163e\u015fte sau fran\u0163uze\u015fte sau bulg\u0103re\u015fte, o limb\u0103 str\u0103in\u0103, oricare ar fi fost ea, numai s\u0103 m\u0103 aud\u0103 vorbind \u00een limba aceea \u015fi s\u0103-\u015fi dea seama cu nu sunt chiar oricine. S\u0103 m\u0103 priveasc\u0103 \u015fi s\u0103-i pot vorbi. Am \u00eenceput s\u0103 \u00eendrug fel de fel de vorbe inventate, foneme germane puse alandala:<\/p>\n

– Du bist schone klawen buck
\nDanga tugen farben cuc<\/p>\n

Am tras cu coada ochiul, ea nici nu se clintise. Am continuat:<\/p>\n

Ales goga filter stol
\nMagleh furzen rotocol.
\nZbungen klawen buturoi
\nGaga braga schonen stoi!<\/p>\n

\u0162op\u0103iam ca un faun neispr\u0103vit, ca un apucat de sminteal\u0103 \u015fi poate c\u0103, dac\u0103 m-ar fi v\u0103zut, dac\u0103 s-ar fi \u00eentors c\u0103tre mine, s-ar fi speriat. Dar frumoasa mea f\u0103r\u0103 nume nu m-a privit deloc \u015fi eu am strigat \u015fi m-am agitat, am izbit cu m\u0103ciuca \u00eentr-o tuf\u0103 de m\u0103ce\u015fi p\u00e2n\u0103 am f\u0103cut-o praf, am aruncat de zeci de ori cu m\u0103ciuca \u00een r\u0103muri\u015ful unui plop, am inventat cuvinte \u015fi versuri \u00een limbi str\u0103ine, nemai\u015ftiute de nimeni \u015fi nemaiauzite de nimeni, dar inutil. A plecat. \u015ei nici m\u0103car nu \u015ftiu c\u00e2nd a plecat. Nici unde. Spre \u00eencotro? Am v\u0103zut doar c\u0103 nu mai e acolo, c\u0103 a disp\u0103rut. M-am strecurat prin gardul \u00eempletit \u015fi m-am dus \u00een locul unde fusese ea. \u00cemi l\u0103sase doar urma trupului ei gravat\u0103 \u00een nisipul viei \u015fi o frunz\u0103 de vi\u0163\u0103 mototolit\u0103 \u015fi abandonat\u0103 ca un obiect netrebnic.
\nM\u0103 sim\u0163eam a\u015fa de nenorocit, de parc\u0103 mi s-ar fi smuls din bra\u0163e cel mai frumos vis al vie\u0163ii mele. Al vie\u0163ii mele care poate c\u0103 doar acum \u00eencepea.
\nZarva pe care am f\u0103cut-o cu m\u0103ciuca aceea, cu \u0163op\u0103ielile mele n-au impresionat-o nici m\u0103car pe Joiana noastr\u0103. \u00cencepuse s\u0103 rumege lini\u015ftit.
\n\u00cen ani care au urmat, m-am sim\u0163it deseori tentat s\u0103 atrag aten\u0163ia fetelor, doamnelor, s\u0103 le uimesc a\u015fa cum ele pe mine m\u0103 uimeau \u015fi cum \u2013 iat\u0103! \u2013 nici azi n-au \u00eencetat s\u0103 m\u0103 uimeasc\u0103. \u015ei m\u0103 \u00eentreb: oare c\u00e2t histrionism nu este chiar \u00een gesturile mele literare, \u00een scrieri, \u00een faptele de urbe \u00een care m-am implicat?
\n\u015ei oare ar trebui s\u0103 m\u0103 ru\u015finez de asta? Oare nu a f\u0103cut Dumnezeu ca p\u0103unii s\u0103-\u015fi uimeasc\u0103 p\u0103uni\u0163ele? Oare nu a dat Dumnezeu, cu scop anume, pe\u015ftilor \u015fi fluturilor culori atr\u0103g\u0103toare? <\/p>\n

Vine cometa<\/p>\n

Bunicul a citit \u00eentr-un ziar sau \u00eentr-un almanah c\u0103 la o dat\u0103 anume va s\u0103 treac\u0103 pe cerul nostru o comet\u0103 care poate fi v\u0103zut\u0103 cu un telescop simplu \u015fi chiar cu ochiul liber, o comet\u0103 prin dreptul constela\u0163iei Orion. Mi-a spus \u015fi mie \u015fi, pentru c\u0103 l-am \u00eentrebat, mi-a explicat cum e cu cometele, din ce sunt alc\u0103tuite, cum zboar\u0103 ele pe o orbit\u0103 anume \u015fi trec cu precizie astronomic\u0103 la un interval fix de timp, ar\u0103t\u00e2ndu-se vederii noastre. S\u0103 fi trecut de atunci c\u00e2teva luni bune sau poate un an \u015fi, \u00eentr-o sear\u0103, l-am auzit pe bunicul exclam\u00e2nd cu surprindere, de parc\u0103 abia atunci ar fi aflat:
\n– Vine cometa! \u015fi a \u00eenceput s\u0103 caute disperat prin ziarele vechi articola\u015ful din care aflase de trecerea cometei. Nu mai \u015ftia data, o uitase \u015fi nu mai g\u0103sea sursa informa\u0163iei sale, dar presupunea c\u0103 ar cam fi timpul s\u0103 apar\u0103 exotica forma\u0163iune astral\u0103. N-a g\u0103sit ce c\u0103uta, dar nici n-a mai stat mult pe g\u00e2nduri. A \u00eemprumutat de la un p\u0103durar un ochean vechi de c\u00e2nd lumea, lung de un metru, cu trepied, \u015fi a zis: Hai!
\n– Unde ?
\n– Mergem sus, \u00een dealul M\u0103l\u00e2ia s\u0103 vedem cometa.
\n– Vine azi?
\n– Nu \u015ftiu exact c\u00e2nd vine, dar vine!
\n– \u015ei de ce trebuie s\u0103 mergem acolo, de aici nu se vede?
\n– De acolo se vede mai bine \u015fi e mai mult\u0103 lini\u015fte.
\nN-am prea \u00een\u0163eles cum ar fi putut lini\u015ftea s\u0103 determine vizibilitatea, dar m-am preg\u0103tit de plecare. Mai \u00eent\u00e2i mi-a ar\u0103tat din nou o hart\u0103 a cerului, pe care mi-o mai ar\u0103tase c\u00e2ndva \u015fi am v\u0103zut acolo, mai \u00eent\u00e2i centura v\u00e2n\u0103torului, cele trei stele \u015fi apoi bra\u0163ele \u015fi picioarele cu celelalte patru stele ale constela\u0163iei Orion. Am urcat dealul, el g\u00e2f\u00e2ind, eu nu, \u015fi am ajuns sus, unde avea chiar un mic refugiu de ploaie \u015fi punctul de paz\u0103 c\u00e2nd p\u0103zea toamna strugurii s\u0103 nu-i prade r\u0103uf\u0103c\u0103torii. Tocmai bine se l\u0103sase \u00eenserarea, ne-am tras un pic sufletul, am montat ocheanul pe trepied \u015fi l-am pus la ochi. Ce frumos se vedea cerul! Stelele erau mai multe \u015fi mai mari, mult mai mari, parc\u0103 veniser\u0103 mai aproape.
\n– Vezi steaua aceea, aproape de orizont, cea mai str\u0103lucitoare? E Sirius. \u00cen dreapta sus trebuie s\u0103 fie constela\u0163ia Orion. Am g\u0103sit-o. Prive\u015fte \u015fi tu. Vezi cele trei stele din centur\u0103?
\nNu le vedeam. Cu greu am reu\u015fit s\u0103 orientez ocheanul p\u00e2n\u0103 le-am g\u0103sit \u015fi am exclamat de bucurie: aaaaa!
\n– \u00cen vechime, str\u0103mo\u015fii credeau c\u0103 acolo e raiul ceresc.
\n– \u015ei nu e?
\n– O fi, dar n-a venit nimeni de acolo s\u0103 ne spun\u0103 ce \u015fi cum. Cele trei stele se mai numesc \u015fi Sc\u0103ri\u0163a, c\u0103 seam\u0103n\u0103 cu o scar\u0103, cu trei fusceie. Cam pe acolo ar fi trebuit s\u0103 fie cometa noastr\u0103.
\n– \u015ei nu e?
\n– Acum n-o v\u0103d. Poate c\u0103 n-a venit \u00eenc\u0103. Bunic\u0103-ta a aprins focul cu ziarele mele \u015fi nu mai \u015ftiu ziua exact\u0103 c\u00e2nd va veni. Dar de venit, vine!
\nNe-am mai uitat un timp la stele, eu nu m\u0103 s\u0103turam s\u0103 le privesc, dar bunicul a zis c\u0103 s-a f\u0103cut t\u00e2rziu, este frig, m\u00e2ine sear\u0103 s\u0103 ne \u00eembr\u0103c\u0103m mai gros. C\u00e2nd am auzit c\u0103 vom veni din nou \u00een seara urm\u0103toare, mi-a mai venit inima la loc \u015fi am str\u00e2ns telescopul \u015fi am cobor\u00e2t \u00een t\u0103cere.
\nBunica ne-a \u00eent\u00e2mpinat curioas\u0103:
\n– A venit? A\u0163i v\u0103zut-o?
\nBunicul nu a vrut s\u0103-i r\u0103spund\u0103 \u015fi i-am explicat eu cum e cu orbita cometei, c\u0103 dac\u0103 am fi \u015ftiut ziua \u015fi ora am fi v\u0103zut-o, dar dac\u0103 ziarele\u2026
\n \u00cen seara urm\u0103toare din nou ne-am dus. Ne-am pus haine mai groase c\u0103 b\u0103tea \u015fi v\u00e2ntul, erau \u015fi nori, stele se vedeau c\u00e2t se vedeau \u015fi apoi se ascundeau \u00een spatele norilor, dar p\u00e2n\u0103 n-a prins constela\u0163ia \u00een ochean, bunicul nu s-a l\u0103sat. \u015ei nu era cometa. Nu venise. \u015ei din nou bunicul a str\u00e2ns cu triste\u0163e ocheanul \u015fi, tocmai c\u00e2nd am \u00eenceput cobor\u00e2\u015ful, a \u00eenceput s\u0103 plou\u0103.
\n– Bunicule, ce este o ploaie de stele?
\n– O ploaie de meteori\u0163i. Cad spre p\u0103m\u00e2nt \u015fi, c\u00e2nd ajung \u00een atmosfer\u0103, se aprind \u015fi ard \u015fi noi vedem mul\u0163imi de stele c\u0103z\u0103toare.
\n– Tu ai v\u0103zut vreodat\u0103 mul\u0163imi de stele c\u0103z\u0103toare?
\n– Am v\u0103zut c\u0103z\u00e2nd dou\u0103-trei stele, dar a\u015fa de multe, nu. Poate c\u0103, dac\u0103 a\u015f mai tr\u0103i o via\u0163a, s-ar nimeri s\u0103 v\u0103d \u015fi a\u015fa ceva.
\nAm ajuns acas\u0103 uzi ciuciulete, dar \u00een sufletul nostru eram \u015fi mai uzi. A fost apoi \u00eenc\u0103 o sear\u0103 cu ploaie, \u00eenc\u0103 una \u015fi apoi cerul s-a luminat. Ne-am dus iar\u0103\u015fi \u00een v\u00e2rful dealului, dar o team\u0103 \u00eencol\u0163ise \u00een mine \u015fi l-am \u00eentrebat cu jum\u0103tate de glas pe bunicul:
\n– Dar ce ne facem dac\u0103 cometa a venit \u00een lipsa noastr\u0103, a stat c\u00e2t a stat \u015fi a plecat?
\n– Dac\u0103 vine, nu pleac\u0103 a\u015fa repede. Mai st\u0103. Adic\u0103 traverseaz\u0103 constela\u0163ia. Nu \u015ftiu c\u00e2t dureaz\u0103, dar poate fi v\u0103zut\u0103 mai multe zile.
\nCometa nu venise. Dar nu mi-a p\u0103rut r\u0103u c\u0103 ne-am dus, pentru c\u0103 iar am privit cerul \u015fi parc\u0103 era chiar mai frumos dec\u00e2t \u00een celelalte seri, era aerul mai curat, dup\u0103 ploaie, \u015fi am \u00een\u0163eles \u015fi ce voise s\u0103 spun\u0103 bunicul c\u00e2nd a zis c\u0103 acolo e mai mult\u0103 lini\u015fte. Nu se mai auzeau zgomotele din sat, eram singuri, \u015fi parc\u0103 am fi vorbit cu stelele de pe cer. Bunicul \u00eemi mai spunea ba una, ba alta, c\u0103 cele trei stele din sc\u0103ri\u0163\u0103 se mai numesc \u015fi trei popi, iar mie mi-a venit s\u0103 r\u00e2d, cum s\u0103 zici unui pop\u0103 c\u0103 e stea \u015fi unei stele s\u0103-i zici c\u0103 e pop\u0103? Bunicul mi-a explicat c\u0103 e ca un fel de porecl\u0103, a\u015fa cum lui Mitic\u0103 Plugaru i se spune tirbu\u015fon, de\u015fi cu el nu po\u0163i s\u0103 sco\u0163i nici un dop din sticl\u0103, poate s\u0103-l bagi \u015fi mai ad\u00e2nc \u00een gaura lui. Ne-am amuzat am\u00e2ndoi \u015fi am cobor\u00e2t, am ajuns acas\u0103 ferici\u0163i ca doi pescari care, de\u015fi n-au prins nici un pe\u015fte, zic c\u0103 au avut o zi bun\u0103, au stat pe malul apei \u015fi au dat cu undi\u0163a. Bunicul mi-a promis c\u0103 vom merge din nou \u015fi ne-am dus \u00eenc\u0103 de cinci \u015fase ori, c\u0103 eu \u00eencepusem s\u0103 cred c\u0103 cine \u015ftie, cometa o fi trecut printr-o alt\u0103 constela\u0163ie \u015fi n-o s\u0103 o mai vedem niciodat\u0103. \u015ei, \u00een seara aceea, de cum s-a uitat prin ochean, bunicul a strigat ceva, nu \u015ftiu, n-am \u00een\u0163eles nimic, a scos a\u015fa ni\u015fte sunete de mirare, de bucurie, a fost ca o explozie \u015fi a d\u0103r\u00e2mat trepiedul cu ochean cu tot. L-am adunat de pe jos, din nisip, l-am \u015fters cu o c\u00e2rp\u0103 moale, tremuram de spaim\u0103 c\u0103 s-o fi stricat \u015fi c\u0103 ce scandal vom avea cu p\u0103durarul, dar eu nu apucasem s\u0103 v\u0103d nimic \u015fi parc\u0103 pierdusem ceva cu care n-aveam s\u0103 m\u0103 mai \u00eent\u00e2lnesc niciodat\u0103. L-am pus iar\u0103\u015fi pe trepied, nu se stricase nimic, bunicul a privit prin ochean \u015fi eu l-am \u00eentrebat cu glasul sugrumat de emo\u0163ie:
\n– Mai este acolo? Pot s-o v\u0103d \u015fi eu?
\n\u015ei am v\u0103zut-o. Era ca o linie violet\u0103, ca un ac de g\u0103m\u0103lie albastru-mov, cu g\u0103m\u0103lia u\u015for ro\u015fiatic\u0103 spre violet, coada ei se pierdea \u00een ad\u00e2ncul \u00eentunecat al nop\u0163ii, dar m\u0103ciulia sc\u00e2nteia \u015fi bunicul a zis:
\n– Vezi? A\u015fa-i c\u0103 e minunat\u0103?
\nEra, \u00eentr-adev\u0103r minunat\u0103 \u015fi era a noastr\u0103, noi o p\u00e2ndisem seri dup\u0103 seri \u015fi acum sta cuminte sub ochii no\u015ftri \u015fi noi ne uitam la ea ca la un trofeu, ceva cucerit, ceva c\u00e2\u015ftigat prin str\u0103danie, prin lupt\u0103, cu pasiune \u015fi ambi\u0163ie mare.
\n\u00cen seara aceia nu ne mai \u00eenduram s\u0103 plec\u0103m acas\u0103. Am fi privit-o \u015fi am fi tot privit-o. Bunicul era cel pu\u0163in tot a\u015fa de emo\u0163ionat ca \u015fi mine. M-a luat \u00een bra\u0163e, cum nu f\u0103cuse niciodat\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci, m-a luat \u00een bra\u0163e \u015fi mi-a spus:
\n– Mai vine peste \u015faizeci \u015fi \u015fapte de ani \u015fi dou\u0103 luni. Va fi \u00eentr-o iarn\u0103. Eu n-am s\u0103 mai fiu. Dar tu s\u0103 vii aici \u015fi s-o vezi, c\u0103 merit\u0103. Este o frumuse\u0163e. E f\u0103cut\u0103 de m\u00e2na lui Dumnezeu!<\/p>\n

(Fragmente din romanul \u201eSTUBREA<\/em>\u201d, \u00een curs de apari\u0163ie)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

ADRIAN MUNTEANU R\u00c2NDUIELI Ce m\u00e2n\u0103 cald\u0103, r\u00e2nduind s-alinte V\u0103paia smuls\u0103 din nesomnul frun\u0163ii Statornicind s\u0103 pun\u0103 semnul nun\u0163ii Pe lemn<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21796"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21796"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21796\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21798,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21796\/revisions\/21798"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21796"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21796"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21796"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}