{"id":21776,"date":"2023-09-12T21:59:40","date_gmt":"2023-09-12T18:59:40","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21776"},"modified":"2023-09-12T21:59:40","modified_gmt":"2023-09-12T18:59:40","slug":"spatii-culturale-nr-11-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21776","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 11 (2)"},"content":{"rendered":"

MIRCEA DINUTZ<\/strong>
\n\"\"

\u201eSupleantul\u201d sau Dubla fascina\u0163ie<\/strong><\/p>\n

Petru Popescu, autor bine prizat de publicul cititor din Rom\u00e2nia anilor \u201970, mai pu\u0163in pentru volumele sale de poeme de inspira\u0163ie transoceanic\u0103 (\u201eZeu printre blocuri\u201d, 1966 \u015fi \u201eFire de jazz\u201d, 1969), cu at\u00e2t mai pu\u0163in pentru volumele de proz\u0103 scurt\u0103 (\u201eMoartea din fereastr\u0103\u201d, 1967 \u015fi \u201eOm \u00een somn\u201d, 1971), dar \u2013 \u00een mod cert \u2013 pentru cele dou\u0103 romane: \u201ePrins\u201d (1969, ed. a II-a, 1971) \u015fi \u201eDulce ca mierea e glon\u0163ul patriei\u201d (1971, ed. a II-a 1972), acestea dou\u0103 din urm\u0103 fiind traduse \u2013 \u00een acei ani \u2013 \u00een limbile polonez\u0103, ceh\u0103, slovac\u0103, maghiar\u0103 \u015fi german\u0103. De altfel, \u00een prima parte a romanului discutat aici, o parte a ac\u0163iunii se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00een Berlinul de Est (mai 1973), unde autorul \u2013 narator \u2013 personaj se deplasase pentru a-\u015fi ridica onorariul pentru o traducere, la o editur\u0103 est \u2013 german\u0103, a romanului \u201ePrins\u201d.
\nDin anul 1975, c\u00e2nd solicit\u0103 \u015fi ob\u0163ine azil politic \u00een Anglia, dup\u0103 care trece \u00een S.U.A. la Hollywood (1978) \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een 2009, Petru Popescu, devenit cet\u0103\u0163ean american, \u015fi-a scris toate scenariile \u015fi romanele \u00een limba englez\u0103, ceea ce nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 ar fi uitat vreodat\u0103 c\u0103rei matrice spirituale \u00eei apar\u0163ine. G\u0103sim, astfel, destule referin\u0163e la Rom\u00e2nia \u00een \u201eBefore and After Edith\u201d (1978), tradus de Antoaneta Ralian sub titlul \u201e\u00cenainte \u015fi dup\u0103 Edith\u201d (1993) \u015fi chiar \u00eentr-un roman cu vampiri, \u201eIn Hot Blood\u201d (\u201eCu s\u00e2nge fierbinte\u201d), ap\u0103rut \u00een 1986, g\u0103sim personaje \u015fi locuri evocate din Rom\u00e2nia, e adev\u0103rat, \u00een cheie senza\u0163ional\u0103. Mult mai edificator este jurnalul ap\u0103rut \u00een 1997 sub titlul \u201eThe Return\u201d \u015fi tradus \u00een 2001 de Magdalena Popescu \u015fi Smaranda Bedrosian. Pretextul, punctul de plecare al acestui jurnal a fost o c\u0103l\u0103torie la Bucure\u015fti \u015fi discu\u0163iile purtate cu cele mai multe personalit\u0103\u0163i ale acelui moment politic, istoric \u015fi cultural \u00eei trezesc amintiri \u015fi regrete, cu digresiuni fire\u015fti \u00een planul ideilor. Dar adev\u0103rata \u00eentoarcere a \u201efiului r\u0103t\u0103citor\u201d se produce acum, cu \u201eSupleantul\u201d, redactat \u2013 dup\u0103 35 de ani \u2013 \u00een limba matern\u0103 \u00een doar \u015fase luni: februarie \u2013 iulie 2009 \u015fi ap\u0103rut la sf\u00e2r\u015fitul anului ce tocmai a trecut. Asta dovede\u015fte c\u0103 a existat o presiune a substan\u0163ei \u015fi c\u0103 romanul era deja scris \u00een mintea \u015fi \u00een sufletul s\u0103u.
\nM\u0103rturise\u015fte acesta \u00eentr-un interviu acordat Ioanei Revnic (\u00een \u201eRom\u00e2nia literar\u0103\u201d nr. 49 \/ 11 decembrie 2009): <> . Putem s\u0103-l credem pe cuv\u00e2nt \u015fi s\u0103 accept\u0103m f\u0103r\u0103 ezit\u0103ri, c\u0103 acest op este o tentativ\u0103 (reu\u015fit\u0103) a autorului de a-\u015fi reg\u0103si r\u0103d\u0103cinile, de a se re-g\u0103si pe sine poate nu \u00een \u201einocen\u0163a\u201d clamat\u0103 \u015fi nici \u00een ipostaza de insurgent care joac\u0103 magistral cartea supu\u015feniei inventive, dar\u2026 pe aproape. Nu pot, de asemenea, s\u0103 nu fiu de acord c\u0103 protagonistul din \u201eSupleantul\u201d este o variant\u0103 similar\u0103 a inginerului din \u201ePrins\u201d, simbol al unei captivit\u0103\u0163i de care nu te po\u0163i elibera dec\u00e2t printr-o inspirat\u0103 \u00centoarcere \u00een Sine, sau a soldatului TR, absolvent al unei facult\u0103\u0163i de istorie, confruntat, \u00eentre altele, cu ideea responsabilit\u0103\u0163ilor fa\u0163\u0103 de o patrie care a\u015fteapt\u0103 doar s\u0103 fie iubit\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 ofere ceva consistent \u00een schimb. Deloc \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, patriotismul este una din temele predilecte ale grupului de tineri din \u201eSupleantul\u201d, ce se adun\u0103 \u00een fiecare s\u00e2mb\u0103t\u0103 pe acoperi\u015ful blocului sub pretextul unei cine.
\nEste aceast\u0103 carte \u2013 deci \u2013 o carte a reg\u0103sirii de Sine, romanul de iubire \u00eentre Zoia Ceau\u015fescu \u015fi t\u00e2n\u0103rul \u201esupleant\u201d, un roman al puterii \u015fi adev\u0103rului, dar \u015fi romanul unei genera\u0163ii, la care trebuie s\u0103 ad\u0103ug\u0103m \/ lu\u0103m \u00een considera\u0163ie tema crea\u0163iei, pe care o putem recepta ca fiind supratema acestei nara\u0163iuni unde realul \u015fi imaginarul se suprapun adesea, cu respect pentru o istorie concret\u0103, cognoscibil\u0103 \u015fi recognoscibil\u0103, at\u00e2t prin consultarea documentelor, prin analiza ra\u0163ional\u0103 a datelor, c\u00e2t \u015fi prin intui\u0163ie, dar cu ced\u0103ri importante \u00een fa\u0163a imaginarului \u00een vederea ob\u0163inerii formulei de succes, de care este at\u00e2t de \u00eemp\u0103timit autorul rom\u00e2n. Iat\u0103, de pild\u0103, c\u00e2teva exemple. N-am nicio \u00eendoial\u0103 c\u0103 avatarurile personajului \u00een cercurile puterii, cu ocazia vizitei de partid \u015fi de stat \u00een Cuba, Venezuela, Peru, sunt, \u00eentr-o mare m\u0103sur\u0103, aproape de realitate, cu referiri at\u00e2t la ac\u0163iuni, gesturi, replici, multe autentice, alc\u0103tuind un adev\u0103rat roman \u2013 document, ce satisface nevoia de informa\u0163ie a cititorului autohton. \u00cen fa\u0163a noastr\u0103 se mi\u015fc\u0103 personaje apar\u0163in\u00e2nd, de-acum, istoriei noastre apropiate, tr\u0103iesc, se exprim\u0103 \u00een gesturi, texte, t\u0103ceri elocvente, ba chiar asist\u0103m, pe jum\u0103tate amuza\u0163i, la ciocnirile dintre grupul Coman \u2013 Zoia \u015fi lordul Anton \u2013 \u015farpele de la Externe, pentru o pozi\u0163ie c\u00e2t mai privilegiat\u0103 \u00een jocul Puterii, acum concentrat\u0103 \u00een m\u00e2inile so\u0163ilor Ceau\u015fescu, cuplu deloc armonios, din perspectiva ochiului lacom analitic al \u201esupleantului\u201d. De asemenea, dac\u0103 e de crezut c\u0103 povestea de dragoste s-a desf\u0103\u015furat, \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 greu de precizat, aproape de linia epic\u0103 condus\u0103 cu siguran\u0163\u0103 de autor, nu e de neglijat imaginarul ce cuprinde posesiv unele spa\u0163ii ocupate de cei doi tineri, pentru a asigura coeren\u0163a \u015fi a da un sens legitim textului \u00een expansiune. E sigur c\u0103 nici prima lor \u00eent\u00e2lnire \u015fi discu\u0163ia nu s-a desf\u0103\u015furat conform scenariului propus, cu at\u00e2t mai pu\u0163in desp\u0103r\u0163irea lor \u00eenvolburat \u2013 dramatic\u0103. \u00centre dragoste \u015fi putere exist\u0103 o scurt\u0103 filia\u0163ie de substan\u0163\u0103. \u015ei totu\u015fi\u2026 ce reprezint\u0103 Zoia \u00een aceast\u0103 ecua\u0163ie?
\nLa \u00eenceput, ea era \u201efata \u00een roz\u201d, culoare nepotrivit\u0103 pentru o brunet\u0103, dup\u0103 cum observ\u0103 b\u0103rbatul experimentat. Interesante sunt reac\u0163iile acestuia \u00een fa\u0163a fetei, violent contradictorii: pe de o parte, se las\u0103 cuprins de o \u201efric\u0103 ira\u0163ional\u0103\u201d, iar, pe de alt\u0103 parte, t\u00e2n\u0103ra \u00eel fascineaz\u0103 \/ provoac\u0103. Timp de dou\u0103 ore, c\u00e2t converseaz\u0103 \u00een avionul ce-i duce pe am\u00e2ndoi din Germania de Est la Bucure\u015fti, \u00eei studiaz\u0103 tr\u0103s\u0103turile, compar\u0103 \u015fi se fr\u0103m\u00e2nt\u0103: \u201eAre sau nu buzele lui \u015fi z\u00e2mbetul acela \u00eengro\u015fat de m\u00e2ndrie, tot al lui e?\u201d Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd se las\u0103 \u00eenv\u0103luit de \u201elumina (\u2026) cald\u0103 a ochilor ei\u201d, \u00een momentele de cedare temporar\u0103. Protagonistul nu \u00eencearc\u0103 s\u0103 par\u0103 mai bun dec\u00e2t e, recunosc\u00e2ndu-\u015fi duplicitatea \u00een anumite momente. Supleantul joac\u0103 periculos atunci c\u00e2nd prezint\u0103 \u00een fa\u0163a C.C. al U. T. C. \u201eun raport despre presa de tineret\u201d, altern\u00e2nd laudele josnice la adresa Conduc\u0103torului cu observa\u0163iile critice, c\u00e2rtelile \u015fi solicit\u0103rile, abil strecurate \u00een discurs. Aproape de fiecare dat\u0103, c\u00e2nd cei doi r\u0103m\u00e2n singuri, miz\u00e2nd pe for\u0163a sa de seduc\u0163ie, naratorul \u2013 personaj (cu rare transla\u0163ii spre persoana a III-a) se confrunt\u0103 cu Fiica Puterii, sim\u0163ind c\u0103, dincolo de farmecele ei feminine, ea \u201eeman\u0103 o arom\u0103 afrodiziac\u0103 special\u0103: puterea\u201d. Oare nu aceea\u015fi fascina\u0163ie (incon\u015ftient\u0103) l-a adus \u00een pozi\u0163ia de \u201esupleant\u201d? Adev\u0103rata sa dilem\u0103 nu e \u00eentre fascina\u0163ia puterii \u015fi cea a dragostei, care \u2013 aproape \u2013 se suprapun, ci \u00eentre putere \u015fi libertate, cu observa\u0163ia c\u0103 tema crea\u0163iei este \u00een\u0163eleas\u0103 ca o form\u0103 de libertate. Pe ea o sperie \u201ec\u0103r\u0163ile lui\u201d, acea parte din el pe care o \u00een\u0163elege cel mai pu\u0163in, pe c\u00e2nd el \u00ee\u015fi propune, cu toat\u0103 masculinitatea, s\u0103 o supun\u0103 pe ea, ridic\u00e2ndu-se \u2013 astfel \u2013 deasupra puterii: \u201eAm s\u0103-\u0163i ar\u0103t eu ce \u00eenseamn\u0103 un b\u0103rbat adev\u0103rat\u201d. Una e ce vrea s\u0103 fie personajul (\u201eun r\u0103zvr\u0103tit\u201d, \u201eun iconoclast\u201d) \u015fi cu totul altceva reu\u015fe\u015fte s\u0103 fie: un \u201evechil de lux\u201d, cel pu\u0163in, la prima vedere, ispitit s\u0103-\u015fi consolideze pozi\u0163ia \u00een cercul puterii de la Bucure\u015fti (mai la urm\u0103, ispita nesf\u00e2ntului Anton pe culmile de la Machu Picchu) sau s\u0103 alerge spre libertate, l\u0103s\u00e2nd totul \u00een urm\u0103: copil\u0103ria, fratele geam\u0103n mort la 13 ani, un tat\u0103 protector, tinere\u0163ea sa marcat\u0103 de apartenen\u0163a la un grup de prieteni, ap\u0103r\u00e2ndu-se \u2013 prin solidaritate, afec\u0163iune \u015fi loialitate \u2013 \u00een fa\u0163a unei lumi neprietenoase, pe aceast\u0103 planet\u0103 a \u201elipsei de iubire\u201d: Marcel, C\u0103lin, Stejar, Petru Popescu \u015fi\u2026 uimitoarea Lumini\u0163a.
\nAre dreptate C. St\u0103nescu (\u201eCultura\u201d nr. 46 \/ 19 noiembrie 2009) c\u00e2nd apreciaz\u0103 aceste pagini dedicate unei genera\u0163ii saturate de minciun\u0103 \u015fi obsedate de libertate la nivelul celor mai bune c\u0103r\u0163i ale sale publicate \u00een \u0163ar\u0103 (1969 – 1972); are, de asemenea, dreptate, atunci c\u00e2nd \u00eel trece pe autorul \u201eSupleantului\u201d \u00een categoria scriitorilor ce cultiv\u0103 (\u015fi caut\u0103) programatic formulele de succes, cu priz\u0103 la public (v. episodul cu moartea Lumini\u0163ei sau confruntarea violent\u0103 \u00eentre protagonist \u015fi Anton, am\u00e2ndou\u0103 fiind imaginate), dar are mai pu\u0163in\u0103 dreptate atunci c\u00e2nd \u00eel declar\u0103 un autor preocupat exclusiv de \u201econ\u0163inuturi\u201d, cu alte cuvinte, lipsit de ad\u00e2ncime \u015fi prea pu\u0163in preocupat de expresie. Unele personaje au volum, relief, complexitate, altele sunt doar contururi nesigure. De departe, personajul cel mai interesant al romanului ni se pare a fi Lumini\u0163a Banu. Marcat\u0103 biografic de moartea tat\u0103lui \u00een \u00eenchisorile comuniste, r\u0103mas\u0103 singur\u0103 \u015fi aparent fragil\u0103, aceasta \u00ee\u015fi ap\u0103r\u0103 dreptul de a avea prieteni, dreptul la dragoste \u015fi la protec\u0163ie. A\u015fa se explic\u0103, \u00een bun\u0103 parte, revolta ei \u00eempotriva Fiicei Puterii. Impresioneaz\u0103 la ea luciditatea, spontaneitatea, naturale\u0163ea \u015fi lipsa de inhibi\u0163ii: \u201eNe-am bucurat c\u0103 ni l-a adus pe Nixon\u201d \u015fi acum iat\u0103 c\u0103 \u201el-a scos pe Kim Ir Sen!\u201d Tot ea se \u00eentreab\u0103 dramatic: \u201eOare nu exist\u0103 nici un mod s\u0103 tr\u0103im ferici\u0163i aici, unde ne-au z\u0103mislit mamele noastre?\u201d. Nici vorb\u0103 de superficialitate \u00een atitudinea ei. De fapt, acesta este g\u00e2ndul cel mai ad\u00e2nc ce-i une\u015fte pe cei cinci prieteni. Ea este \u00een stare s\u0103 garanteze, cu trupul ei, pa\u015fapoartele pentru to\u0163i cinci, dac\u0103 va fi necesar: \u201eVreau\u201d, spune ea, \u201eo via\u0163\u0103 \u00een libertate \u015fi un so\u0163 rom\u00e2n \u2013 rom\u00e2n, \u00een America\u201d. C\u00e2nd vede, cu disperare, c\u0103 unul dintre ei se desprinde, cu intui\u0163ia sf\u00e2r\u015fitului apropiat, ea \u00ee\u015fi exprim\u0103, cu voce tare, dragostea sa f\u0103r\u0103 limite: \u201eVisul meu a fost s\u0103 fug cu voi patru, fiindc\u0103 am avut \u00een voi patru fra\u0163i (\u2026) Gata, s-a terminat\u201d. Nu frumuse\u0163ea ei fizic\u0103 ne re\u0163ine aten\u0163ia, mai ales c\u0103 nu prea \u015ftim cum arat\u0103 (blond\u0103), ci aceea moral\u0103, candoarea ei cople\u015fitoare. Tot ea apare \u00een visul cu ochii deschi\u015fi al protagonistului ce str\u0103bate ora\u015ful Caracas (Venezuela), b\u00e2ntuit de imaginea Lumini\u0163ei. Vocea ei \u00eel ceart\u0103 \u015fi gr\u0103be\u015fte momentul alegerii: libertatea, \u00een locul unei \u201efermec\u0103toare sclavii\u201d. Vestea dispari\u0163iei p\u0103m\u00e2nte\u015fti a Lumini\u0163ei, victim\u0103 a unui regim politic iresponsabil, \u00eei d\u0103 ultima lovitur\u0103: \u201eUndeva, am un frate geam\u0103n, \u00een spa\u0163iu\u2026 undeva, am acum \u015fi o sor\u0103, \u00een spa\u0163iu\u2026 salva\u0163i de la via\u0163\u0103 am\u00e2ndoi\u2026\u201d.
\nCa un adev\u0103rat laitmotiv, revine \u00een acest roman despre dragoste \u015fi moarte, despre adev\u0103r \u015fi minciun\u0103, despre putere \u015fi simulare, tema crea\u0163iei, ce l-a preocupat at\u00e2t din perspectiv\u0103 teoretic\u0103, c\u00e2t \u015fi practic\u0103, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputul carierei sale scriitorice\u015fti: \u201e\u2026cuvintele sunt ca ni\u015fte pe\u015fteri ad\u00e2nci \u015fi sonore \u015fi mi\u015fun\u00e2nd de via\u0163\u0103. Pe\u015ftera cu via\u0163a cea mai bogat\u0103 \u015fi mai complex\u0103, mai surprinz\u0103toare \u015fi mai plin\u0103 de secrete este pe\u015ftera eu. Prin compara\u0163ie, el e o pe\u015fter\u0103 at\u00e2t de str\u00e2mt\u0103, de nead\u00e2nc\u0103 \u015fi de lipsit\u0103 de ecou\u201d. E aici un mic nucleu de g\u00e2ndire narativ\u0103, cu idei, c\u0103rora le-a r\u0103mas fidel, \u00eent\u00e2lnite \u00een articolele teoretice publicate \u00een jurul anului 1970. Scrisul reprezint\u0103, pentru Petru Popescu, un mod de a tr\u0103i autentic, de a exista vertical \u00een lume: \u201eNu conteaz\u0103 dec\u00e2t scrisul meu \u015fi cititorii mei\u2026\u201d. Pe ace\u015ftia din urm\u0103, s\u0103 spunem c\u0103 i-a (re-)c\u00e2\u015ftigat, \u00een ciuda faptului c\u0103 are niscaiva ezit\u0103ri (pu\u0163ine, e adev\u0103rat) \u00een m\u00e2nuirea limbii rom\u00e2ne: \u201emiei de lam\u0103\u201d, \u201ealbumuri\u201d \u201eat\u00e2t de superioar\u0103\u201d, \u201eportativ\u201d pentru \u201eportabil\u201d, ca s\u0103 nu mai vorbim de sintagma nefericit\u0103 \u201edinaintea pantalonilor\u201d pentru \u201eprohab\u201d, semnalat\u0103 \u015fi de C. St\u0103nescu.
\nMai mult ca \u00een alte locuri, finalul este unul roman\u0163at \u015fi \u00een\u0163esat de simboluri ale libert\u0103\u0163ii, altul dec\u00e2t cel din planul real. Acel pod suspendat, f\u0103cut din liane, reprezint\u0103 pragul dintre dou\u0103 lumi pe care protagonistul \u00eel str\u0103bate cu team\u0103 \u015fi speran\u0163\u0103: \u201eUne\u015fte-\u0163i ritmul pasului cu ritmul unduirii pun\u0163ii \u015fi \u00ee\u0163i vei g\u0103si ritmul firesc\u201d. Ceea ce s-a \u015fi \u00eent\u00e2mplat. F\u0103r\u0103 a fi o revela\u0163ie, \u201eSupleantul\u201d este o carte ce rezist\u0103 prin calitatea povestirii, consisten\u0163a c\u00e2torva personaje \u015fi ad\u00e2ncimea unor pagini eseistice.<\/p>\n


\nGHEORGHE ISTRATE \u2013 70<\/strong><\/p>\n

,,Eu am tr\u0103it mereu, ad\u00e2nc, \u00een p\u0103g\u00e2nitatea mea cre\u015ftin\u0103\u2019\u2019.<\/em><\/p>\n

– Stimate domnule Gheorghe Istrate, de cur\u00e2nd a\u0163i \u00eemplinit \u015fapte decenii de via\u0163\u0103 \u015fi nu mai \u015ftiu c\u00e2te de poezie. C\u00e2nd a\u0163i \u00eenceput s\u0103 scrie\u0163i?<\/p>\n

– A\u015fadar, de c\u00e2nd am \u00eenceput s\u0103 scriu? La \u00eenceput, am \u00eenceput s\u0103 scriu pe plante: era o iarb\u0103 \u00eenalt\u0103, care-\u015fi despica floarea; eu aveam vreo 5-6 ani, \u015fi ea \u00eemi ar\u0103ta exact c\u00e2nd este ora 12. Miezul zilei, s\u0103-mi car v\u0103cu\u0163a de pe viroag\u0103 \u015fi s\u0103 mergem la mas\u0103. Planta asta exist\u0103 \u015fi acum, nu mai \u015ftiu cum o cheam\u0103, iar colegii copil\u0103riei mele au murit cu to\u0163ii. Atunci am \u00eenceput s\u0103 scriu (furasem alfabetul de pe c\u0103r\u0163ile pitore\u015fti \u2013 abecedare \u2013 ale surorilor mele mai mari) \u015fi literele miroseau a iarba aia de 12, c\u00e2nd m\u0103 \u00eentorceam acas\u0103 \u015fi puteam s\u0103 umblu \u00een tr\u0103istu\u0163ele tustrelelor mele surori. S\u0103 \u015fti\u0163i c\u0103 alfabetul se \u00eenva\u0163\u0103 foarte repede. Mai greu e fluviul lui de mai t\u00e2rziu. La \u00eenceput, am scris pe post-copertele c\u0103r\u0163ilor de pove\u015fti (obicei pe care \u00eel am \u015fi ast\u0103zi). \u00cen ciclul II (clasele 5-7, dup\u0103 dicteul sovietic), la gramatic\u0103 scriam versuri cu rim\u0103 \u015fi ritm, integr\u00e2ndu-m\u0103 \u00een toate diatezele verbului cerut. Tot \u00een acei ani, 12-13, m-am surprins c\u0103 pot s\u0103 scriu \u015fi altfel, o poezie emblematic\u0103 despre B\u0103r\u0103gan \u2013 imperiul fiin\u0163ei mele nes\u0103tule. Re\u0163in doar prima strof\u0103 care l-a uluit pe Ion Gheorghe, oaspete de o noapte la mine, la Limpezi\u015f:
\n,,F\u00e2nt\u00e2nile-s nevestele v\u0103dane
\nce le s\u0103rut\u0103 orice trec\u0103tor,
\ncu oasele lor albe \u015fi b\u0103lane
\nfac semne lungi \u00een calea tuturor…\u2019\u2019
\n Poezia asta e inedit\u0103. \u015ei eu m\u0103 mir de unde mi-o fi venit \u015fi de ce n-am publicat-o.<\/p>\n

– V-a\u0163i n\u0103scut \u00een satul Limpezi\u015f, jude\u0163ul Buz\u0103u. Este acesta un mirabilis locum care v-a inspirat \u015fi volumul Limpezi\u015f. Locul fiin\u0163ei (1997). C\u00e2t de important este locul na\u015fterii pentru un scriitor?<\/p>\n

– Locul na\u015fterii pentru un scriitor \u2013 \u015fi pentru oricine \u2013 este matricea lui, semnul buricului lui \u015fi al destinului s\u0103u viitor. Eu m-am n\u0103scut pe un rug, pe un hotar, \u00eentre pogoane. \u015ei de atunci port pe piele o frunz\u0103 de iarb\u0103, de ceva anume vegetal, un deget umed al lui Dumnezeu, \u00een num\u0103r\u0103toarea lui pluriarhaic\u0103, pluri-milenar\u0103. O amprent\u0103. C\u0103 s-a numit Limpezi\u015f, nu e meritul meu \u2013 ci doar al \u00eent\u00e2mpl\u0103rii. Dar c\u00e2te ascunzi\u015furi nu are copil\u0103ria?<\/p>\n

– C\u00e2t\u0103 autobiografie exist\u0103 \u00een c\u0103r\u0163ile dvs.?<\/p>\n

– Nu autobiografie \u2013 ci biografie. \u00centrebarea dvs. e mult mai subtil\u0103 dec\u00e2t r\u0103spunsul meu fugitiv. Autobiografia e un cuibar secret, f\u0103r\u0103 oaspe\u0163i. Biografia e deschis\u0103, ca un salon de \u00eent\u00e2lniri, ,,de conversa\u0163ii\u2019\u2019, cum \u00eel definea Eminescu.<\/p>\n

– Crea\u0163ia dvs. se organizeaz\u0103 \u00een ritualuri, rituri, semne. A\u0163i urmat un program estetic pe filonul ancestral-p\u0103g\u00e2n-cre\u015ftin, sesizat de critica de specialitate?<\/p>\n

– La dracu\u2019! ,,Critica de specialitate\u2019\u2019, pre cum o pronun\u0163a\u0163i dvs., nu m-a descoperit nici p\u00e2n\u0103 acum. Eu sunt un ilustru anonim, absent din ultimele ,,dic\u0163ionare\u2019\u2019 (sic!). Nelipsit, \u00eens\u0103, din cel al lui Marian Popa \u2013 marele urma\u015f al genialului G. C\u0103linescu. Mai departe, nu r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t un trotuar literar… Program estetic? Nu, n-am avut, ci doar program-instinctiv. Mama mea era analfabet\u0103, ca \u015fi mama lui Panait Istrati (e). Dar d\u00e2nsa mi-a adus \u00een cas\u0103 prima carte, Poezii de M. Eminescu, fiindc\u0103 \u00eei pl\u0103cea cum c\u00e2ntam (am voce!), \u00eempreun\u0103 cu surioarele mele, ,,roman\u0163ele\u2019\u2019 lui M. Eminescu.
\nEu am tr\u0103it mereu, ad\u00e2nc, \u00een p\u0103g\u00e2nitatea mea cre\u015ftin\u0103. Clopotul satului, din sub\u0163ioara casei noastre, era profetul, p\u0103rintele Sf\u00e2nt care m\u0103 re\u00eencre\u015ftina prin repetatele mor\u0163i \u015fi sfin\u0163enii ale satului meu. C\u00e2nd p\u0103rin\u0163ii se \u00eentorceau de la o \u00eenmorm\u00e2ntare, cu un buchet de busuioc \u00een m\u00e2n\u0103, erau solemni \u015fi t\u0103cu\u0163i, erau parc\u0103 \u00een haine negre \u015fi neguri v\u0103luroase curgeau pe pere\u0163ii casei noastre. Covrigul adus de ei \u00eel piteam \u00een gingia c\u00e2inilor cu o fric\u0103 uria\u015f\u0103, \u00eentunecat\u0103, peste care se culcase gura marelui clopot obosit al bisericii din Limpezi\u015f. <\/p>\n

– Volumul de debut \u201eM\u0103\u015ftile somnului\u201d (1968), ap\u0103rut \u00een cunoscuta colec\u0163ie ,,Luceaf\u0103rul\u2018\u2018, a fost primit excelent \u015fi a ob\u0163inut Medalia de argint din partea revistei ,,Breve\u2018\u2018 din Italia (Medalia de aur a fost primit\u0103 de poetul Marin Sorescu.) Ce impact a avut asupra dvs. acest succes timpuriu?<\/p>\n

– Succesul acela mi s-a p\u0103rut artificial. Prelucrat de cineva. Dar de cine? Eu am stat mereu \u00een spatele meu la p\u00e2nd\u0103. \u015etiam: succesele sunt temporare. R\u0103d\u0103cinile sunt totale \u015fi nemincinoase. Eu am fost \u015fi am r\u0103mas, mereu, un \u0163\u0103ran pe r\u0103d\u0103cinile mele. Sub ele exist\u0103 un foc pe care doar oasele mele \u00eel simt. \u00cen ultima vreme, doar p\u00e2lp\u00e2ie…Dar tot r\u0103d\u0103cini se numesc… <\/p>\n

– L-a\u0163i cunoscut pe Tudor Arghezi, c\u0103ruia i-a\u0163i fost prezentat \u00een 1963, la aniversarea maestrului, care v-a \u00eencurajat \u015fi pe care l-a\u0163i frecventat. V-a influen\u0163at \u00een vreun fel autorul Florilor de mucigai?<\/p>\n

– Tudor Arghezi e un capitol tulbur\u0103tor \u015fi nedefinit \u00eenc\u0103 \u00een \u00eentreaga istorie a literaturii rom\u00e2ne. Eu am fost doar o mic\u0103 b\u00e2zd\u00e2ganie nimerit\u0103 \u00een acest altar, dar, c\u0103ruia, curios, maestrul i-a dat o aten\u0163ie cuvenit\u0103. Pe scurt: luasem un Premiu I pe Armat\u0103 (\u00eemi ,,satisf\u0103ceam\u2019\u2019 \u2013 acesta era termenul oficial \u2013 stagiul militar la Constan\u0163a), \u015fi, brusc, am fost adus \u00een Gara de Nord bucure\u015ftean\u0103 (eram soldat feroviar). \u015ei m-au luat N. T\u0103utu et &, \u015fi m-au ar\u0103tat lui T. Arghezi (aveam vreo 35-40 de Kg), \u00eenc\u0103t\u0103r\u0103mat \u015fi cu bocanci, ca pe o ur\u00e2tanie talentat\u0103, pe care Arghezi a intuit-o precis. Rezemat de genunchii maestrului, am avut sentimentul instinctiv de a-i s\u0103ruta m\u00e2na, semnal de care s-a ferit muscular. Dar m-a privit \u00een ochi \u015fi mi-a autografat o carte pe care o purtam \u00een cuf\u0103rul meu de soldat, \u00eempreun\u0103 cu Labi\u015f, Eminescu \u015fi Esenin. Olteanul de deasupra norilor m-a intuit. Am f\u0103cut fotografii \u015fi chiar un film. Anul urm\u0103tor, tot de 21 mai, 1964, l-am vizitat \u00eentr-un ansamblu uria\u015f de personalit\u0103\u0163i. \u00centr-un final decent, declan\u015fat de mine, m-a retras \u00eentr-un ungher \u015fi, dup\u0103 o dedica\u0163ie uria\u015f\u0103 pe o c\u0103rticic\u0103 a Domniei Sale, mi-a \u015foptit: ,,D-le Istrate, veni\u0163i, v\u0103 rog, c\u00e2t mai des pe la mine, dar da\u0163i-mi un telefon, fiindc\u0103 de broasca asta neagr\u0103 depinde via\u0163a mea!\u2019\u2019 Bea cafea \u015fi ,,bea\u2019\u2019 tutun: ,,otrava mea necesar\u0103\u2019\u2019 \u2013 a\u015fa mi-a zis.
\n Arghezi ca \u015fi Eminescu au fost profe\u0163ii mei \u00eentru poezie. Asimila\u0163i pe dedesubt. Nu studia\u0163i! I-am l\u0103sat s\u0103 respire: ei \u00een mine \u015fi eu \u00een ei, neprogramatic. Precum marile iubiri ce se \u00eentrep\u0103trund. \u015ecoala adev\u0103rat\u0103 a poeziei a venit ad-postem. <\/p>\n

– La Facultatea de limba \u015fi literatura rom\u00e2n\u0103, a\u0163i fost coleg \u015fi uneori chiar prieten cu cei mai importan\u0163i scriitori de azi. A fost o atmosfer\u0103 care v-a stimulat?<\/p>\n

– Al. Piru, la una din \u00eent\u00e2lnirile noastre promo\u0163ionale, a spus r\u0103spicat: ,,Dvs. a\u0163i fost genera\u0163ia de aur a ultimilor ani.\u2019\u2019 \u015ei i-a numit, \u00eencep\u00e2nd cu Nichita St\u0103nescu, pe Cezar Baltag, Gr. Hagiu, Gh. Pitu\u0163, Gabriela Melinescu, Virgil Mazilescu, Ioan Alexandru, Adrian P\u0103unescu, Constan\u0163a Buzea, Mircea Iorgulescu, Lauren\u0163iu Ulici, Marian Popa, Dorin Tudoran, undeva, \u00eentre ei, pitindu-m\u0103 \u015fi pe mine. \u015ei mai sunt \u015fi alte nume: Dorina \u015fi Liviu Gr\u0103soiu, Ion Minc\u0103, Nicolae Baltag, Dorin Teodorescu (ucis imediat, de via\u0163\u0103, cu un studiu editat postum, esen\u0163ial, unic, despre Poetica lui Ion Barbu, 1978), Tia \u015eerb\u0103nescu, Florentin Popescu, discre\u0163ii Ion \u015fi Rodica Mado\u015fa etc., etc.
\nAmfiteatrul Odobescu a fost o matrice na\u0163ional\u0103, pe care o spurc\u0103, ast\u0103zi, ni\u015fte nume construite, avide pentru Premiul Nobel, care \u00eenc\u0103 nu \u015ftiu c\u0103 acest premiu s-a transformat \u00een cenu\u015f\u0103. Somn u\u015for… Mai important e premiul de la Trei-Ogr\u0103zi (unde o fi aceea?).<\/p>\n

– Dar a\u0163i audiat \u015fi profesori ilu\u015ftri, unul dintre ace\u015ftia fiind \u015fi G. C\u0103linescu. Ce impresie v-a l\u0103sat ,,divinul critic\u2019\u2019?<\/p>\n

– Divinul critic \u015fi-a divinizat lectorii \u015fi audien\u0163ii. El \u015ftia cine este. Noi nu \u015ftiam cine suntem. Acum \u015ftim. El nu era un profesor. El era PROFESORUL. Ultimul lui curs a fost despre opera lui I. Creang\u0103. Despre universalitatea acestui autor care se scufunda \u00eentr-o putin\u0103 cu sare, var\u0103 de var\u0103, fiindc\u0103 suferea de epilepsie \u2013 \u015fi dincolo de ea conversa cu Eminescu. Doamne, adun\u0103-mi min\u0163ile ca s\u0103 cred c\u0103 totul a fost adev\u0103rat!… Erau, acolo, convorbiri \u00eentre Socrate \u015fi Platon, \u015fterse pe frunzele de toamn\u0103 din \u0162ic\u0103u. Unde s-o fi \u00eenregistr\u00e2nd Timpul \u015fi sunetele lui pierdute?<\/p>\n

– A\u0163i cunoscut mari oameni de cultur\u0103, dar a\u0163i dat m\u00e2na \u015fi cu… Nicolae Ceau\u015fescu…<\/p>\n

– M\u00e2na lui Ceau\u015fescu era flasc\u0103 \u015fi negativ\u0103. Nu comunica. Era ,,tov\u0103r\u0103\u015feasc\u0103\u2019\u2019. Era precum o p\u0103tl\u0103gic\u0103 murat\u0103 de Oltenia. Nu avea senzori usca\u0163i \u015fi nici sonori. Ne-am cunoscut (\u00een 5 persoane) la cutremurul din 4 martie 1977, adic\u0103 \u00een zorii zilei de 5 martie, la Facultatea de Medicin\u0103, unde se pr\u0103bu\u015fise plafonul celebrei ei biblioteci. O adusese dup\u0103 el \u015fi pe aia, iart\u0103-m\u0103, o biped\u0103 incult\u0103 cu pantofi ascu\u0163i\u0163i, negri, ce se \u00eempiedicau \u00een fiecare cuib de iarb\u0103. Scena a fost lung\u0103 \u015fi barbar\u0103, mi-ar trebui vreo 2-3 file s-o descriu. Poate cu alt\u0103 ocazie.
\nSimptomatic: prin anii 1992, \u00eempreun\u0103 cu Ulici, am stat \u00een preajma monseniorului Corneliu Coposu, \u00een sediul partidului lor. Al\u0103turi de El (era \u00een st\u00e2nga mea), am tr\u0103it, realmente, sentimentul clar al \u00een\u0103l\u0163\u0103rii, al exalt\u0103rii \u015fi al euristiei, a\u015fa cum l-am mai avut doar \u00een preajma lui Arghezi (\u00eemi pierdusem duhul), Octav Onicescu, Al. Rosetti, \u015etefan Odobleja. \u00cen fa\u0163a marilor f\u00e2nt\u00e2ni, eterne, eu \u00eemi pierd respira\u0163ia.
\nPe Ceau\u015fescu (vreme de o or\u0103), l-am citit cu sentimentul sec al pr\u0103bu\u015firii, al unei impersonalit\u0103\u0163i, al unui nimic sfios ascuns sub fusta acelei bipede scabroase. \u00cen 1980, aveam s\u0103 fiu \u015fi eu acolo, la CC, \u00een plenul USR, l\u00e2ng\u0103 Lauren\u0163iu Fulga (Dinescu l\u00e2ng\u0103 Ceau\u015fescu) \u2013 acolo unde a fost desfiin\u0163at\u0103, pe loc, organiza\u0163ia PCR a USR – , fiind realmente contrarevolu\u0163ionar\u0103. Putorile care au vorbit acolo (am stenografiat), \u0163i le voi developa cu alt\u0103 ocazie. Acolo Ceau\u015fescu era tern, mut \u015fi c\u00e2nd vorbea. Pentru el, intelectualitatea scriitoriceasc\u0103 era du\u015fmana dictaturii \u015fi ideologiei comuniste. Am un carnet de peste 20 de pagini din ziua aceea, c\u00e2nd Lauren\u0163iu Fulga mi-a \u015foptit \u00een ureche: ,,Gata, Gheorghi\u0163\u0103, ne-a desfiin\u0163at!\u2019\u2019.<\/p>\n

– De\u015fi sunte\u0163i perceput ca o persoan\u0103 discret\u0103, sfioas\u0103, v-a\u0163i implicat serios \u00een evenimentele din \u201989, f\u0103c\u00e2nd parte din ,,grupul Dinescu\u2019\u2019 de la Televiziune \u00een zilele 22-23 decembrie, refuz\u00e2nd apoi titlul de Erou al Revolu\u0163iei. De ce l-a\u0163i refuzat? <\/p>\n

– Fusesem ,,sechestrat\u2019\u2019 de pe strad\u0103 de securitatea semnalat\u0103 de bl\u00e2ndul scriitor informator Vasile B\u0103ran, fiindc\u0103 \u00eel ,,alimentam\u2019\u2019 pe disidentul M.D. Dup\u0103 ,,dialog\u2019\u2019, am fost eliberat. La evenimentul din dec. \u201989, am fost un ,,intervenient\u2019\u2019 excitat. M-a purtat mul\u0163imea \u00een bra\u0163e peste g\u0103rdu\u0163ul verde, p\u00e2n\u0103-n culoarul de trecere al TV-ului, studioul 4; acolo m-a \u00eent\u00e2mpinat Dinescu, cu ochii ex-holba\u0163i, de victorie, mi-a zis s\u0103 nu plec; mi-am instalat ad-hoc, dintr-un instinct disciplinar, un pluton de paz\u0103 cu 2 solda\u0163i, st\u00e2nga-dreapta, la stud. 4 \u2013 \u015fi comunicam cu Dinescu prin interfon. Prin u\u015fa aia i-am p\u0103truns pe I.P.F. Teoctist, \u015fi pe Ion Iliescu (care se tot fofila: ,,vreau s\u0103 dau un telefon scurt, vreau s\u0103 dau un telefon scurt.\u2019\u2019), p\u00e2n\u0103 ce l-am smuls de m\u00e2na dreapt\u0103 \u015fi l-am \u00eempins \u00een studio. Atunci \u015fi astfel l-a\u0163i v\u0103zut pe primul pre\u015fedinte al Rom\u00e2niei ,,capitaliste\u2019\u2019 cu hainele \u015fifonate de mine.
\nAm p\u0103r\u0103sit turnul Televiziunii, spre sear\u0103, c\u00e2nd ni s-a spus c\u0103 s-a descoperit o bomb\u0103 la subsol \u015fi vom fi arunca\u0163i \u00een aer (alarm\u0103 fals\u0103). De acolo ne-am dus la USR \u015fi-am propus o nou\u0103 conducere.
\nAm refuzat Titlul, fiindc\u0103 \u015fi Dinescu l-a refuzat (el avea rezervele lui secrete, f.f.f. secrete). Eu eram un simplu iobag, dar n-am vrut s\u0103 m\u0103 amestec cu ,,\u0163iganii \u015fi golanii\u2019\u2019. Adev\u0103ra\u0163ii eroi s-au retras \u00een anonimat ori \u00een postumitate. C\u00e2\u0163iva, mul\u0163i, au sc\u0103pat \u015fi s-au furi\u015fat \u00een interminabilele lor Parlamente \u015fi suprema\u0163ii. <\/p>\n

– Dup\u0103 \u201989, a\u0163i lucrat \u00een pres\u0103, a\u0163i ini\u0163iat \u015fi condus ,,Curierul Rom\u00e2nesc\u2019\u2019, revist\u0103 care din 30 decembrie \u201989 s-a difuzat \u00een 70 de \u0163\u0103ri. Ce a \u00eensemnat pentru dvs. aceast\u0103 publica\u0163ie?<\/p>\n

– O gur\u0103 de comunicare. Vorbeam prin ,,porta-voce\u2019\u2019 cu M. Eliade, cu ambii Cior\u0103nescu (Alex \u015fi George), cu Cioran (incomunicabil, dar atent), cu George Emil Palade, cu Eugen Ionescu…<\/p>\n

– A\u0163i sus\u0163inut mul\u0163i autori, tineri sau mai \u00een v\u00e2rst\u0103, a\u0163i girat intr\u0103ri \u00een USR, a\u0163i scris cronici despre c\u0103r\u0163ile confra\u0163ilor \u015fi nu de pu\u0163ine ori a\u0163i f\u0103cut demersuri discrete \u015fi eficiente atunci c\u00e2nd a fost vorba de boal\u0103 ori deces \u00een r\u00e2ndul scriitorilor. Este vorba de generozitate, responsabilitate, solidaritate?<\/p>\n

– T\u0103cere. Total\u0103 t\u0103cere. <\/p>\n

– Crea\u0163ia dvs. de p\u00e2n\u0103 acum a fost \u00eencununat\u0103 cu Premiul Mihai Eminescu pentru poezie al Academiei Rom\u00e2ne, cu Premiul Omnia la diverse festivaluri, cu numeroase, distinc\u0163ii, diplome de excelen\u0163\u0103, din \u0163ar\u0103 \u015fi din str\u0103in\u0103tate etc. Considera\u0163i c\u0103 acestea certific\u0103 valoarea unei opere?<\/p>\n

– Nu.<\/p>\n

– M\u0103 \u00eentorc la prima dvs. carte, \u201eM\u0103\u015ftile somnului\u201d, care a fost \u00eent\u00e2mpinat\u0103 entuziast, inclusiv de Nicolae Manolescu, criticul afirm\u00e2nd c\u0103 sunte\u0163i ,,un poet excep\u0163ional\u2018\u2018, dar care v\u0103 omite \u00een recenta sa Istorie critic\u0103… Unde gre\u015fe\u015fte criticul?<\/p>\n

– Acolo, \u00een el; \u00een ghiveciul lui ,,critic\u2019\u2019. <\/p>\n

– A\u0163i definit poetul: ,,Poetul e lacrima lui Dumnezeu\u2019\u2019. Cum defini\u0163i poezia? <\/p>\n

–\tPoezia este suspinul lui Iisus de pe cruce: ,,Eli, Eli, lama, Sabachtami!\u2019\u2019<\/p>\n

Interviu realizat de Victoria Milescu<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

MIRCEA DINUTZ \u201eSupleantul\u201d sau Dubla fascina\u0163ie Petru Popescu, autor bine prizat de publicul cititor din Rom\u00e2nia anilor \u201970, mai pu\u0163in<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21776"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21776"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21776\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21777,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21776\/revisions\/21777"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21776"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21776"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21776"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}