{"id":21738,"date":"2023-09-06T23:02:07","date_gmt":"2023-09-06T20:02:07","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21738"},"modified":"2023-09-06T23:13:28","modified_gmt":"2023-09-06T20:13:28","slug":"21738","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21738","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 12 (10)"},"content":{"rendered":"

Mircea V. Homescu<\/strong>
\n\"\"

Masca de pe chipul personalit\u0103\u0163ii umane<\/strong><\/p>\n

Nu-i de ajuns s\u0103 copiezi pe cineva
\nca s\u0103 valorezi c\u00e2t acela; \u00eencearc\u0103
\ns\u0103 fii totul… t\u0103u \u015fi p\u0103streaz\u0103-te mereu
\n\u00een… centrul t\u0103u.
\nJ. Renard<\/em><\/p>\n

Psihologi din toate locurile \u015fi din toate timpurile s-au c\u0103nit \u2013 \u015fi \u00eenc\u0103 se mai c\u0103znesc \u2013 s\u0103 tipologizeze personalitatea uman\u0103, \u00een fel \u015fi chip. De\u015fi metodologiile devin tot mai sofisticate, nimeni nu are arogan\u0163a s\u0103 se autoproclame un alt Descartes al… metodei unice. Cel ce ar pretinde s\u0103 ac\u0163ioneze, s\u0103 prescrie sau s\u0103 decid\u0103 \u00een numele cunoa\u015fterii absolute, ar fi un spirit lamentabil. Universitatea \u2013 p\u00e2n\u0103 la contrariul ei cel mai deplin \u2013 este aici angajat\u0103 \u00een autorelevare, astfel \u00eenc\u00e2t \u2013 exigente \u015fi riguroase, sub raportul inflexibilit\u0103\u0163ii de care fac uz \u2013 clasific\u0103rile se plaseaz\u0103 sub zodia contingen\u0163ei. Persoana \u015fi personajul, confundabile de multe ori de c\u0103tre cei mai mul\u0163i dintre noi, nu sunt altceva dec\u00e2t adev\u0103rul \u015fi masca din domeniul care ne intereseaz\u0103. De la Hipocrate din Kos \u2013 trec\u00e2nd prin Freud \u015fi Balzac \u2013 p\u00e2n\u0103 la modernii Wiersma, Berger, Pende, Kretschmer, Rorschach, Schneider \u015fi mul\u0163i \u00eenc\u0103 al\u0163ii, num\u0103rul celor fascina\u0163i de tenta\u0163ia \u201eclasific\u0103rii\u201d personalit\u0103\u0163ii umane este imens: fiecare dintre ei av\u00e2nd \u201edreptatea\u201d lui, dar niciunul nereu\u015find s\u0103 cuprind\u0103 mul\u0163imea de variet\u0103\u0163i ale fiin\u0163ei omene\u015fti. Personalitatea \u2013 termen \u201eelaborat\u201d al funciarului fiin\u0163\u0103 \u2013 r\u0103m\u00e2ne totu\u015fi acea individualitate a fiec\u0103ruia dintre noi care se opune dizolv\u0103rii \/ dilu\u0103rii \u00een \u201egeneralizare\u201d, at\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t cine n-are con\u015ftiin\u0163a propriei personalit\u0103\u0163i \u2013 inclusiv minusurile inevitabile \u2013 tr\u0103ie\u015fte inutil, dar \u015fi cu… riscuri. O inevitabil\u0103 dificultate const\u0103 \u00een aceea c\u0103 personalitatea este o crea\u0163ie continu\u0103 a eu-lui fiec\u0103ruia, aflat\u0103 mereu \u00een defensiv\u0103, fiindc\u0103 vrea \u2013 tot mereu \u2013 s\u0103 se dep\u0103\u015feasc\u0103; folosind un conflict interminabil, cu opresiunile care tind s\u0103 blocheze construirea \u015fi dezvoltarea personalit\u0103\u0163ii. Aceast\u0103 blocare nu trebuie s\u0103 triumfe, de fiecare dat\u0103 omul f\u0103c\u00e2nd, prin asta, tocmai dovada fermit\u0103\u0163ii personalit\u0103\u0163ii sale. Unii… mai mali\u0163io\u015fi pretind c\u0103 personalitatea ar fi modul \u00een care ne raport\u0103m \/ imit\u0103m pe noi \u00een\u015fine, \u00een diverse \u00eemprejur\u0103ri, printr-un sistem \u00eenn\u0103scut de preferin\u0163e sau de respingeri. Al\u0163ii cred c\u0103 personalitatea ar fi punctul de convergen\u0163\u0103 dintre lumile finite ale naturii \u015fi ale logicii, locul de \u00eent\u00e2lnire dintre schimbare \u015fi permanen\u0163\u0103. Goethe exprim\u0103 \u00een versuri ceea ce i se pare a fi \u00eentregul fiin\u0163ei umane: \u201eorice via\u0163\u0103-i de urmat \/ c\u00e2nd nu ui\u0163i de tine \u00eensu\u0163i \/ po\u0163i s\u0103 pierzi \u00een via\u0163\u0103 totul \/ c\u00e2nd r\u0103m\u00e2i ceea ce e\u015fti\u201d.
\nNu sunt pu\u0163ini cei care cred c\u0103 personalitatea cuiva te entuziasmeaz\u0103 doar \u00een m\u0103sura \u00een care ai privit-o de la \u201edistan\u0163\u0103\u201d, sesiz\u00e2nd doar \u201ereflexele str\u0103lucitoare\u201d, fiindc\u0103 mai de aproape devin vizibile \u015fi \u201eumbrele\u201d, petele de \u201eopacitate\u201d cum le numea, cu veninos umor, G. C\u0103linescu. La cap\u0103tul acestui tur de orizont prin ceea ce ar putea s\u0103 fie imaginea de ansamblu a ideii \/ conceptului de personalitate, mai cu seam\u0103 asupra lipsei de consens op\u0163ional privind specificit\u0103\u0163ile definitive ale unor anume \u201ecategorii\u201d de personalitate, ne apare tot mai imperioas\u0103 nevoia de a clasifica doar… ceea ce am vrea s\u0103 p\u0103rem altora din preajm\u0103.
\n\u00centru \u00eemplinirea acestui scop facem aser\u0163iuni verbale \u2013 mai mult sau mai pu\u0163in confirmate de faptele noastre \u2013 sau… ne acoperim chipul persoanei care suntem, cu masca personajului \/ rolului care am vrea \/ ne-ar pl\u0103cea s\u0103 p\u0103rem. \u015ei c\u00e2t de mul\u0163i sunt histrionii \u00eentre care ne \u00eenv\u00e2rtim zilnic \u2013 de diminea\u0163\u0103 \u015fi p\u00e2n\u0103-n noapte t\u00e2rziu \u2013 numai Dumnezeu \u015ftie; noi, de cele mai multe ori, c\u0103z\u00e2nd \u00een plasa m\u0103iestriei cu care ace\u015ftia \u00ee\u015fi tr\u0103iesc \/ joac\u0103 rolul. De aci vine \u015fi simularea \u2013 dar \u015fi disimularea \u2013 din \u201ejocul de-a via\u0163a\u201d al multora dintre noi[N:B:- simulare = s\u0103 pari ce nu e\u015fti; disimulare = s\u0103 nu pari ce e\u015fti]. Fr\u0103m\u00e2ntat de atari situa\u0163ii, cu mul\u0163i ani \u00een urm\u0103 \u2013 lehamisit p\u00e2n\u0103 peste puteri de-at\u00e2ta pref\u0103c\u0103torie \u2013 am \u00eenceput a m\u0103 \u00eent\u0103ri \u00een convingerea c\u0103 nu chipul semenului conteaz\u0103 \u2013 fiindc\u0103 pe acela e greu s\u0103-l descifrezi \u2013 ci masca pe care el \u0163i-o arat\u0103 \/ ofer\u0103; iar odat\u0103 identificat\u0103, masca trebuie interpretat\u0103, spre a afla cine zace \u00eend\u0103r\u0103tul ei. Doar a\u015fa, proteja\u0163i de c\u0103ma\u015fa antiglon\u0163 a perfidiei umane, putem c\u0103l\u0103tori prin via\u0163\u0103 \u015fi printre oameni, f\u0103r\u0103 riscul de a fi p\u0103c\u0103li\u0163i de histrionismul \u2013 premeditat, rareori involuntar \u2013 pe care-l practic\u0103 cei mai mul\u0163i dintre noi. \u00centocmisem atunci un fel de repertoriu al m\u0103\u015ftilor cu care ne place s\u0103 ne ornament\u0103m chipul propriei personalit\u0103\u0163i, cea adev\u0103rat\u0103, reu\u015find s\u0103 \u00eencropesc vreo cinci tipuri psiho-temperamentale (comportamentale); fiindc\u0103 \u00een privin\u0163a caracterului unei persoane nu are nici un rost s\u0103 z\u0103bovim. Caracterul \u00eel \u201eexprim\u0103\u201d pe om teoretic, \u00een principiu, \u00een sfera \u201efondului\u201d ideal \u015fi idealist, al individului, \u00een timp ce temperamentul este modul \u00een care individul \/ persoana se manifest\u0103 concret \u015fi rela\u0163ional cu cei \u00eentre care tr\u0103ie\u015fte. Pe noi, de fapt, doar a\u015fa ceva ne intereseaz\u0103; fiindc\u0103 nu ce-ar trebui s\u0103 fim are vreo importan\u0163\u0103, ci… ce \u015fi cum suntem \u00een rela\u0163ie cu al\u0163ii. \u00centre timp \u00eens\u0103 s-a petrecut ceva destul de frecvent \u00een lumea identit\u0103\u0163ilor valorice spirituale, anume… a func\u0163ionat \u201elegea concomiten\u0163elor\u201d dintre circuitul ideilor. \u00cen spe\u0163\u0103, am descoperit c\u0103 nu eram singurul… preocupat de frecven\u0163a ridicat\u0103 a histrionismului \u00een contemporaneitate; astfel c\u0103 \u00een anul 1987, la Philadelphia (Ed. Westminster Press), Wayne E. Oates public\u0103 lucrarea \/ studiu \u201eBehind the Masks\u201d (\u201e\u00cen spatele m\u0103\u015ftilor\u201d). \u00cen investiga\u0163ia sa laborioas\u0103, Oates face o munc\u0103 de arheolog \/ descoperitor nu doar \u00een domeniul histrionismului social \/ rela\u0163ional, ci \u015fi \u00een sfera tr\u0103irilor \u015fi op\u0163iunilor mistice, religioase \u015fi chiar ecleziale ale indivizilor umani contemporani. El reu\u015fe\u015fte s\u0103 stabileasc\u0103 un num\u0103r de \u015fapte categorii ale… \u201etragismului temperal-comportamental \u00een lumea de azi\u201d, c\u0103rora nu ezit\u0103 a le aplica sigiliul de personalit\u0103\u0163i \u201ebolnave\u201d de boala m\u0103\u015ftii. Eu n-a\u015f zice c\u0103 e vorba chiar de o boal\u0103, ci mai degrab\u0103 de o viciere \/ perfidie op\u0163ional\u0103, cu \u00eenclina\u0163ii c\u0103tre o sistematizare a tendin\u0163ei spre aceea\u015fi op\u0163iune nesincer\u0103 \/ simulatoare (alteori disimulatoare), \u00een func\u0163ie de insuficien\u0163ele cu care se autocupabilizeaz\u0103 personajul \u00een cauz\u0103. \u015ei fiindc\u0103 omul este extrem de instabil \u015fi de \u00eenclinat spre stereotipii de ac\u0163iune, el nu face deosebirea \u00eentre histrionismul fa\u0163\u0103 de ce consider\u0103 el a fi op\u0163iunea atitudinal\u0103 fa\u0163\u0103 de semeni \u015fi op\u0163iunea atitudinal\u0103 fa\u0163\u0103 de credin\u0163a religioas\u0103. Dac\u0103 histrionismul fa\u0163\u0103 de semeni este o perversitate, disimularea \u00een fa\u0163a lui Dumnezeu este p\u0103cat, mare p\u0103cat. Poate c\u0103… exclusiv \u00een acest sens, a\u015f accepta ideea c\u0103 \u201emasca\u201d este o boal\u0103, a\u015fa cum crede Oates, \u015fi nu o perfidie cu scop lucrativ \/ profitabil. Iar acum, odat\u0103 stabilit cadrul \u00een care se vor \u00eempleti elementele constitutive ale tipologiei m\u0103\u015ftilor \u2013 cum le intuiesc eu, combinat cu cele stabilite de Oates \u2013 voi purcede la redactarea, \u00eentr-o anumit\u0103 ordine, a celor mai frecvente posibilit\u0103\u0163i \/ variet\u0103\u0163i de… pref\u0103c\u0103torie omeneasc\u0103 cvasi-con\u015ftient\u0103, form\u0103 mai pu\u0163in grav\u0103 dec\u00e2t cea premeditat\u0103.
\nSimulantul dependent. Purt\u0103torul acestei m\u0103\u015fti este un ata\u015fat psihologic de o alt\u0103 persoan\u0103, idee sau simbol mitico-mistic; \u00eei lipse\u015fte un centru al propriului eu de stabilitate. Este oscilant, labil, c\u00e2nd trebuie s\u0103 ia decizii. Face eforturi s\u0103 nu par\u0103 ce este \u015fi se comport\u0103 ca un \u201eneajutorat\u201d care t\u00e2nje\u015fte dup\u0103 prietenie \u015fi obedien\u0163\u0103 (?) \u00een raport cu altul sau cu al\u0163ii. Prin masc\u0103 dore\u015fte s\u0103 ascund\u0103 dependen\u0163a, prefer\u00e2nd s\u0103-\u015fi exhibe afec\u0163iunea exagerat\u0103, transfer\u00e2nd sursa \u201e\u00eemplinirii\u201d lui, \u00een altul dintre semeni. \u00cen familie \u2013 dac\u0103 o are \u2013 este obositor; iar dac\u0103 manevra disimulant\u0103 nu reu\u015fe\u015fte, cum ar dori, se t\u00e2nguie\u015fte \u015fi dramatizeaz\u0103 totul. Ca tr\u0103ire religioas\u0103 este un exagerat p\u00e2n\u0103 la bigotism. Practic\u0103 formalismul cultic \u015fi se aga\u0163\u0103 cu extaz de \u201emodelul\u201d ales, pe care-l cople\u015fe\u015fte cu afec\u0163iunea lui \u015fi cu obedien\u0163a lipsit\u0103 de temeiul intrinsec al \u201ecredin\u0163ei\u201d c\u0103reia se abandoneaz\u0103. Se autoculpabilizeaz\u0103 \u00een mod exagerat \u015fi cu u\u015furin\u0163\u0103, ori de c\u00e2te ori o anumit\u0103 dorin\u0163\u0103 \u2013 \u00een plan religios \u2013 nu i se \u00eempline\u015fte \u015fi se decep\u0163ioneaz\u0103, cu manifest\u0103ri exagerate, exterioare. Experien\u0163ele de via\u0163\u0103 nu-l \u00eenva\u0163\u0103 nimic, ci \u00eei ad\u00e2ncesc \u015fi mai mult nevoia de altul.
\nSimulantul absolut. Acesta este un adept al maximalismului rigorist \u00een tot ce-\u015fi fixeaz\u0103 ca norm\u0103 \u015fi ideal de via\u0163\u0103. Vrea ca tot ce face \u2013 dar \u015fi tot ce i se ofer\u0103 \u2013 s\u0103 se afle la cota perfec\u0163iunii. Refuz\u0103, sau nu poate, s\u0103 perceap\u0103 via\u0163a dec\u00e2t la nivelul cel mai… des\u0103v\u00e2r\u015fit. Adesea elaboreaz\u0103 norme \u015fi scopuri… greu \u2013 dac\u0103 nu imposibil \u2013 de atins. Nu accept\u0103 dec\u00e2t excep\u0163ionalul. \u00cen interiorul s\u0103u se chinuie\u015fte s\u0103 par\u0103 c\u0103 a atins deja ace\u015fti parametri \u015fi etaleaz\u0103 \u2013 \u00een rela\u0163iile cu al\u0163ii \u2013 masca perfec\u0163iunii, ceea ce, fire\u015fte, \u00eel izoleaz\u0103 rela\u0163ional, deoarece exager\u0103rile sunt greu de acceptat de c\u0103tre masa \u201emediu-comportamental\u0103\u201d (a nu se confunda cu mediocritatea) a celor mai mul\u0163i dintre noi. \u00cen ambian\u0163a religioas\u0103 \u00een care tr\u0103ie\u015fte, manifest\u0103 o identic\u0103 exagerare, cu preten\u0163ii excesiv de rigoriste. F\u0103r\u0103 a fi prea mali\u0163io\u015fi… trebuie s\u0103-i suspect\u0103m pe cei cu astfel de atitudini, ei nefiind \u00een realitate a\u015fa cum vor s\u0103 par\u0103 c\u0103 ar fi.
\nSimulantul narcisist. Mai simplu vorbind, acesta este un autentic \u00eendr\u0103gostit… de el \u00eensu\u015fi, \u00eentruc\u00e2t are despre el \u2013 \u015fi ac\u0163iunile lui \u2013 cea mai bun\u0103 p\u0103rere. \u00cen lume nu sunt pu\u0163ini ace\u015ftia. Nu e vorba despre autoevaluarea moderat-optimist\u0103, a fiec\u0103ruia despre el, care e fireasc\u0103 \u015fi natural\u0103, recomandabil\u0103 chiar, ci e vorba de cei ce nu concep c\u0103 ar putea fi altfel dec\u00e2t des\u0103v\u00e2r\u015fi\u0163i, motiv pentru care se simt \u201e\u00eenc\u00e2nta\u0163i\u201d de ei \u00een\u015fi\u015fi. Grav este \u00eens\u0103 momentul critic c\u00e2nd \u2013 pe aceast\u0103 baz\u0103 \u2013 ei devin… suficien\u0163i lor \u00een\u015file, nu mai au nevoie de al\u0163ii \u015fi-\u015fi reduc comunicarea cu al\u0163ii, alien\u00e2ndu-se progresiv… \u00een interiorul lor \u015fi numai pentru ei. Teologic, ei cred c\u0103 fac bine ce fac \u015fi cad \u00een p\u0103catul trufiei, prin minimalizarea tuturor celor din jurul lor. Tot teologic vorbind, acest tip nefericit este antipodul smereniei, el sfid\u00e2ndu-i pe to\u0163i cei care nu pot s\u0103 se ridice la \u201enivelul\u201d lui. Este imaginativ, autoritar \u015fi intolerant. C\u00e2nd o asemenea masc\u0103 urc\u0103 pe anumite \u201etrepte\u201d ale ecleziarhiei (!),… devine o adev\u0103rat\u0103 surs\u0103 de discreditare a tagmei \u2013 din punctul de vedere al \u201ep\u0103storilor\u201d \u2013 \u015fi o surs\u0103 de sminteal\u0103, din punctul de vedere al \u201eturmei\u201d.
\nSimulantul formalist-ostil. Aceast\u0103 masc\u0103 o poart\u0103 refuznicul, ostil la tot ce impune coexisten\u0163a individului cu lumea, \u00een societate, \u00een profesie, \u00een familie, \u00een biserica de care apar\u0163ine. Negativismul este op\u0163iunea central\u0103 a unei asemenea persoane. Este un negativism pasiv, taciturn, f\u0103r\u0103 exterioriz\u0103ri faptice sau logoreice; refuz\u0103 \u015fi tace. Dac\u0103, \u00een general, refuzul \u00eel prive\u015fte doar pe el, \u00een cadrul religios de care apar\u0163ine el devine un denigrator, fiindc\u0103 denigrare \/ negare este refuzul de a accepta normele canonice \u015fi cultice ale unei credin\u0163e religioase. Prin t\u0103cere \u015fi aparent\u0103 pasivitate, el \u00ee\u015fi mascheaz\u0103 \u00eendoiala \u015fi chiar negarea f\u0103\u0163i\u015f\u0103 a tot ce refuz\u0103 s\u0103 accepte sub form\u0103 de activitate.
\nSimulantul aparent neutru. Asemenea categorie de oameni practic\u0103 abstinen\u0163a op\u0163ional\u0103, echidistan\u0163a \u015fi \u2013 inevitabil \u2013 izolarea. Critic\u0103 \u2013 tacit \u2013 totul, este nemul\u0163umit, contestatar, dar concomitent este incapabil s\u0103 cl\u0103deasc\u0103 ceva pe gr\u0103mada demol\u0103rilor sale criticiste. Vrea s\u0103 par\u0103 puternic, dar este slab \u015fi vulnerabil prin izolare. Pentru via\u0163a religioas\u0103 un astfel de individ este o surs\u0103 de contaminare cu egoism \u015fi \u201emicime\u201d sufleteasc\u0103. Incapacitatea de a dialoga, de a tr\u0103i \u00eempreun\u0103 cultic, \u015fi de a dezbate \u2013 tot \u00eempreun\u0103 \u2013 dogmele \u015fi alte aspecte ale credin\u0163ei, \u00eel arunc\u0103 repede \u201ela mal\u201d. \u00cen religie-cre\u015ftinism sau oricare alta \u2013 p\u0103rt\u0103\u015fia (coinomia) este legea de baz\u0103 a existen\u0163ei religiei. \u00cens\u0103\u015fi pustnicia \u2013 cu toat\u0103 izolarea ei fizic\u0103 \u2013 nu se poate lipsi de p\u0103rt\u0103\u015fia \u00een duh, cu al\u0163i comunitari de credin\u0163\u0103.
\nSimulantul paranoid-persecutant. Dorind intens s\u0103-\u015fi ascund\u0103 inferioritatea, pe care este convins c\u0103 o poart\u0103, acest tip de masc\u0103 este mereu agresiv \u015fi ostil la tot ce reprezint\u0103 norm\u0103, reglementare etc. Afirm\u0103 c\u0103 nu se teme de nimic \u015fi c\u0103 nimeni nu are ce s\u0103-i fac\u0103… punitiv. Recurge la intimidarea celor din ambient \u015fi este fericit c\u00e2nd st\u00e2rne\u015fte team\u0103 \u00een jur. \u00cen comunitatea religioas\u0103 este un terorist, un agitator cu efecte negative. Se crede ne\u00een\u0163eles, persecutat de cei din jur, motiv pentru care purcede la persecutarea anticipativ\u0103 a celor b\u0103nui\u0163i c\u0103 l-ar persecuta, transform\u00e2ndu-i pe ace\u015ftia \u00een victimele b\u0103nuielilor sale… izvor\u00e2te din con\u015ftiin\u0163a inferiorit\u0103\u0163ii sale.
\nSimulantul disimulant. Nu este altceva dec\u00e2t tot masca unui dependent de un altul, dotat \u00eens\u0103 cu un \u201einstinct\u201d speculativ pe baza c\u0103ruia stoarce de la \u201etutorele\u201d s\u0103u ceea ce dore\u015fte \u015fi nu poate ob\u0163ine altfel. Mimeaz\u0103 perfect loialitatea, consecven\u0163a \u015fi nevinov\u0103\u0163ia, pentru a nu descoperi scopul adev\u0103rat al \u201ecorectitudinii\u201d sale. \u00cen sfera vie\u0163ii religioase este entuziast \u015fi pare d\u0103ruit cu totul activit\u0103\u0163ilor specifice, de\u015fi \u00een fond scopul este… doar s\u0103 ias\u0103 \u00een eviden\u0163\u0103 \u015fi s\u0103 primeasc\u0103 elogii. \u00cen absen\u0163a privirilor colectivului, arunc\u0103 masca \u015fi nu mai este ceea ce pare.
\nEpuiz\u00e2nd cele \u015fapte tipuri de m\u0103\u015fti \u2013 mai \u00eenainte descrise \u2013 voi mai spune doar c\u00e2teva vorbe cu inten\u0163ia de a \u00eencheia. Personalitatea este o povar\u0103 grea pe care o por\u0163i adesea cu mari eforturi. Nu este deloc u\u015for s\u0103 pari exact ceea ce e\u015fti \u015fi nici s\u0103 fii exact ceea ce pari. At\u00e2t este de greu s\u0103 realizezi a\u015fa ceva, \u00eenc\u00e2t lumea r\u0103m\u00e2ne extaziat\u0103 c\u00e2nd constat\u0103 c\u0103 nu e\u015fti dec\u00e2t ceea ce pari… nu este… un joc de cuvinte c\u0103utat, ci o tragic\u0103 realitate care exprim\u0103 m\u0103sura \u00een care ne-am obi\u015fnuit cu m\u0103\u015ftile de pe chipurile noastre… cele adev\u0103rate. Este drept c\u0103 rareori se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 ne trebuiasc\u0103 s\u0103 p\u0103rem altceva dec\u00e2t ceea ce suntem. Dar nu acesta este normalul. Noi am transformat, de o lung\u0103 bucat\u0103 de vreme, excep\u0163ia \u00een regul\u0103 \u015fi cu asta p\u0103c\u0103tuim mult. Personalitatea pentru om este ceva similar cu parfumul pentru o floare… o caracteristic\u0103 greu definibil\u0103, dar fermec\u0103toare \u015fi de ne\u00eenlocuit. Poate c\u0103 totu\u015fi masca nu este o prea mare tragedie pentru existen\u0163a \u015fi fiin\u0163a uman\u0103. Suntem cu to\u0163ii doar ceea ce suntem… at\u00e2t prin limitele noastre, c\u00e2t \u015fi prin puterile noastre; at\u00e2t prin ceea ce ne lipse\u015fte, c\u00e2t \u015fi prin ceea ce ne prisose\u015fte. A avea ceva nu e cine \u015ftie ce c\u00e2\u015ftig, dup\u0103 cum a nu avea altceva nu \u00eenseamn\u0103 o pierdere ireparabil\u0103. Un eu hipertrofiat, exhibat ostentativ \u015fi \u00eendelung, poate provoca… fr\u00e2ngerea fiin\u0163ei purt\u0103toare a acelui eu, precum un copac plin de rod se fr\u00e2nge uneori sub povara rodului. \u00cen asemenea situa\u0163ii se mai \u00eent\u00e2mpl\u0103 c\u00e2teodat\u0103 s\u0103 c\u0103ut\u0103m cu \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nare un anumit eu, vreme \u00een care… \u00eel neglij\u0103m, sau \u00eel ignor\u0103m, pe al nostru care deja exist\u0103. S\u0103 fii pertinent \u015fi \u00eendr\u0103zne\u0163 \u2013 c\u00e2nd ai un trecut pe care l-ai putea compromite \u2013 este cel mai semnificativ act pentru o autentic\u0103 personalitate. Inevitabilitatea propriului destin caracterial se exprim\u0103 perfect prin aspira\u0163ia c\u0103tre care tindem mereu… aceea de a deveni ce suntem deja. Gre\u015fim dac\u0103 ne irosim excesiv \u00een c\u0103utarea personalit\u0103\u0163ii, \u00een realiz\u0103ri de excep\u0163ie; adev\u0103rata personalitate se afl\u0103 \u00een perspectiva vie\u0163ii curente, banale, spontane. Dup\u0103 hegel, personalitatea adev\u0103rat\u0103 se afl\u0103 \u00een universalitatea aspira\u0163iilor \u015fi ac\u0163iunilor noastre. Ar fi bine s\u0103 \u00een\u0163elegem profunzimea simbolic\u0103 a faptului c\u0103 te po\u0163i g\u0103si \/ afla \u00een orice semen din preajm\u0103, dar nu te po\u0163i re-g\u0103si dec\u00e2t \u00een tine; ori, dac\u0103 suntem \u00een posesia unei at\u00e2t de importante bog\u0103\u0163ii, de ce s-o ascundem \u00eenapoia unei m\u0103\u015fti? De ce nu ne mul\u0163umim cu noi, a\u015fa cum am fost crea\u0163i, dar \u015fi cum ne-am modelat \u00een via\u0163\u0103 \u015fi prin via\u0163\u0103? O situa\u0163ie foarte grav\u0103 se extinde azi \u00een lume, alter\u00e2nd moralitatea general\u0103, anume nevoia de a p\u0103rea altceva dec\u00e2t ceea ce suntem. S\u0103 fi avut dreptate Talleyrand \u2013 cu peste un secol \u015fi jum\u0103tate \u00een urm\u0103 \u2013 c\u00e2nd pretindea c\u0103 Dumnezeu a l\u0103sat omului graiul pentru a-\u015fi ascunde g\u00e2ndurile, nu pentru a \u015fi le exprima? Ar fi r\u0103u pentru omenire dac\u0103 ar fi s\u0103 aib\u0103 dreptate Talleyrand. Eu sunt eu plus \u00eemprejur\u0103rile \u00een care tr\u0103iesc, ne \u00eenva\u0163\u0103 o ecua\u0163ie a vie\u0163ii, dar \u00een acest calcul nu se include neap\u0103rat \u015fi… perfidia, minciuna \u015fi compromisul dezonorant. E\u015fti senin doar c\u00e2nd \u00ee\u0163i \u00een\u0163elegi personalitatea \u015fi o accep\u0163i f\u0103r\u0103 false suferin\u0163e. Mul\u0163i vor s\u0103 fie (adic\u0103 s\u0103 par\u0103) altfel, de teama unei prost \u00een\u0163elese mediocrit\u0103\u0163i versus o nejustificat\u0103 aspira\u0163ie c\u0103tre celebritate. Mediocritatea nu devine cusur \u015fi nici umilire dec\u00e2t pentru omul care caut\u0103 s\u0103 fug\u0103 de ea, care vrea s\u0103 se deosebeasc\u0103 \u00een mod extravagant de ceilal\u0163i… \u015fi nu poate. Mediocrul care r\u0103m\u00e2ne a\u015fa cum este \u015fi \u00ee\u015fi vede harnic \u015fi cinstit de treaba lui \u2013 modest\u0103, dar util\u0103 \u2013 este un om onorabil \u015fi vrednic de stim\u0103, fiindc\u0103 \u00ee\u015fi cunoa\u015fte \u015fi \u00ee\u015fi accept\u0103 limitele aspira\u0163iilor. Din nefericire, cei ce au compromis \u015fi au ridiculizat mediocritatea \u2013 dar \u015fi pe ei \u00een\u015fi\u015fi \u2013 sunt \u201emediocrii rata\u0163i\u201d, e\u015fua\u0163i \u00een aspira\u0163ia lor steril\u0103 de a fi ceea ce nu pot; fiindc\u0103 media-performan\u0163\u0103, c\u0103reia \u00eei zicem mediocritate, nu con\u0163ine nimic dezonorant, ea fiind caracteristic\u0103 unei imense majorit\u0103\u0163i a tr\u0103itorilor unei colectivit\u0103\u0163i umane.
\nNu pledez pentru mediocritate \u015fi nici nu tai aripile celor ce viseaz\u0103 \u2013 \u015fi viseaz\u0103! \u2013 celebritatea; fac doar un biet apel la autocunoa\u015ftere realist\u0103. S\u0103 fim mereu convin\u015fi c\u0103 mascatul, simulantul este plin de… gol. C\u00e2nd vom fi con\u015ftien\u0163i de acest adev\u0103r, sigur c\u0103 ne va fi mult mai bine. S\u0103 nu uit\u0103m niciodat\u0103 c\u0103 nimeni nu e at\u00e2t de unic \u015fi incomparabil, \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu semene cu specia, cu genul \u015fi cu societatea din care face parte integrant\u0103. \u015ei atunci… cui prodest ascunderea \u00eend\u0103r\u0103tul unei m\u0103\u015fti?<\/p>\n


\nFLORENTIN POPESCU<\/strong>
\n\"\"

Portrete \u00een peni\u0163\u0103<\/strong><\/p>\n

Un simpatic coleg de la Cluj: Aurel Sasu <\/strong><\/p>\n

Despre cel care este foarte cunoscut mai ales \u00een calitate de component al tripletei autorilor care au dat la iveal\u0103 unul dintre cele mai interesante, a\u015fteptate \u015fi apreciate c\u0103r\u0163i, \u201eDic\u0163ionarul scriitorilor rom\u00e2ni\u201d, \u015ftiam \u015fi citisem destule prin presa literar\u0103 a ultimelor decenii din veacul trecut. Numele lui \u00eel \u00eent\u00e2lneam prin presa literar\u0103 \u015fi nu de pu\u0163ine ori prin libr\u0103rii, pe copertele unor volume de eseuri \u015fi istorie literar\u0103. Aveam, a\u015fadar, imaginea unui ins serios, un c\u0103rturar informat \u015fi cu o voca\u0163ie incontestabil\u0103 pentru scrisul literar.
\nNu mai \u015ftiu pe ce cale, prin anii 80, mi-a parvenit de la el o scrisoare \u00eenso\u0163it\u0103 de un chestionar la care eram rugat s\u0103 r\u0103spund pentru a putea fi prins \u00een dic\u0163ionarul amintit. \u015ei cine n-ar fi vrut s\u0103 figureze \u00eentr-o asemenea carte? I-am r\u0103spuns imediat, iar el n-a \u00eent\u00e2rziat s\u0103-mi mul\u0163umeasc\u0103 \u2013 tot pe cale epistolar\u0103.
\nDe cunoscut personal, \u00eens\u0103, aveam s\u0103-l cunosc pe Aurel Sasu abia prin 1990, pe c\u00e2nd lucram la Editura \u201eAlbatros\u201d, iar el a \u00eenceput s\u0103 ne viziteze pentru a trata apari\u0163ia volumului al doilea din dic\u0163ionar, la institu\u0163ia condus\u0103 pe atunci de c\u0103tre d-na Georgeta Dimisianu.
\nDin capul locului, Aurel Sasu mi-a produs una dintre cele mai pl\u0103cute impresii. Dup\u0103 o \u00eent\u00e2lnire-dou\u0103 aveam impresia c\u0103 ne cunoa\u015ftem de-o via\u0163\u0103. Idei, p\u0103reri comune, g\u00e2nduri legate de mersul literaturii \u00een general \u015fi cel al istoriografiei \u00een special ne-au apropiat mai mult dec\u00e2t ar fi f\u0103cut-o, s\u0103 zicem, nu \u015ftiu c\u00e2te zeci de ceasuri de taifas. \u015ei chiar dac\u0103 vizitele amintite erau pentru eseistul clujean foarte scurte (fiindc\u0103 era mai \u00eentotdeauna condi\u0163ionat de plecarea unui tren, de alte \u015fi alte probleme ori \u00eent\u00e2lniri pe care le stabilise dinainte, prin telefon, cu diverse persoane, de contacte cu institu\u0163ii culturale bucure\u015ftene), conversa\u0163iile noastre erau \u00eentotdeauna benefice \u015fi reconfortante. Ca o ironie a sor\u0163ii, parc\u0103 \u00eent\u00e2mplarea ar fi f\u0103cut s\u0103 se adevereasc\u0103, \u00een acest caz, o vorb\u0103 care circul\u0103 prin lumea de azi: \u201eVizitele scurte sunt \u015fi cele mai pl\u0103cute\u201d.
\nMic de statur\u0103, cu o privire bl\u00e2nd\u0103 \u015fi meditativ\u0103, l\u0103s\u00e2nd s\u0103 se vad\u0103 c\u0103 \u00een spatele ei se afl\u0103 un om care \u015ftie \u015fi poate s\u0103 priveasc\u0103, s\u0103 vad\u0103 \u015fi s\u0103 evalueze acel \u201edincolo de aparen\u0163e\u201d, Aurel Sasu este, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, unul dintre cei mai competen\u0163i, mai prolifici \u015fi mai valoro\u015fi cercet\u0103tori ai istoriei literare rom\u00e2ne\u015fti, nu numai din Clujul \u00een care s-a format \u015fi s-a impus cu autoritate (\u00een calitate de cercet\u0103tor la Institutul de Lingvistic\u0103 \u015fi Istorie Literar\u0103, apoi ca universitar care a suit toate treptele ierarhiei \u00een domeniu, public\u00e2nd lucr\u0103ri ale c\u0103ror titluri pot umple u\u015for c\u00e2teva pagini: eseuri, studii, monografii, dic\u0163ionarul), ci \u015fi pe plan na\u0163ional \u015fi chiar mondial (a predat un curs de limb\u0103 \u015fi civiliza\u0163ie rom\u00e2neasc\u0103 la Washington \u015fi \u00een Canada, elabor\u00e2nd \u015fi tip\u0103rind ulterior o vast\u0103 lucrare, \u00een trei volume, \u201eCultura rom\u00e2n\u0103 \u00een Statele Unite \u015fi Canada\u201d, de neocolit de cei care doresc s\u0103 se informeze asupra interferen\u0163elor culturale dintre Rom\u00e2nia \u015fi \u0163\u0103rile amintite, ca \u015fi asupra prezen\u0163ei noastre \u00een arealul cultural al lumii.
\nSe \u00een\u0163elege aproape de la sine c\u0103 meritele culturale ale lui Aurel Sasu au fost r\u0103spl\u0103tite, \u00eentre altele, cu numeroase premii \u00een cadrul unor saloane literare (\u015fi nu numai), dintre care mi se pare c\u0103 se distinge premiul \u201eOpera Magna\u201d al Uniunii Scriitorilor, care i-a fost acordat \u00een 1995.
\nDeparte de a considera c\u0103 m-a\u015f num\u0103ra printre prietenii cei mai apropia\u0163i ai acestui c\u0103rturar, pot spune, \u00eens\u0103, c\u0103 \u00eentre noi exist\u0103 \u2013 cu siguran\u0163\u0103 \u2013 o punte sufleteasc\u0103 \u015fi de comunicare cum nu cred c\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een multe cazuri.
\nDup\u0103 anul 2000, pe c\u00e2nd eram redactor la revista \u201eManuscriptum\u201d, iar Aurel Sasu descindea \u00een capital\u0103, m\u0103 c\u0103uta \u015fi \u2013 chiar a\u015fa, gr\u0103bit cum era \u2013 ne g\u0103seam c\u00e2te un scurt r\u0103gaz pentru a schimba \u201ec\u00e2teva vorbe\u201d, ori pentru a comenta unele aspecte ale realit\u0103\u0163ii literare (din p\u0103cate nu prea luminoas\u0103 \u015fi nici optimist\u0103) de ultim\u0103 or\u0103.
\nDe altfel, Muzeul Literaturii Rom\u00e2ne era de neocolit de c\u0103tre acest coleg, de vreme ce unul din drumurile lui era musai s\u0103 fie f\u0103cut la Biblioteca Academiei, iar altul la Casa scriitorilor, unde exista pe atunci, la mansard\u0103, o modest\u0103 c\u0103m\u0103ru\u0163\u0103 \u00een care, pe un pat de campanie, unii scriitori din provincie, nevoi\u0163i s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 o noapte-dou\u0103 \u00een capital\u0103, se puteau odihni c\u00e2teva ceasuri.
\nLegat\u0103 de aceast\u0103 g\u0103zduire este \u015fi o \u00eent\u00e2mplare pe care colegul meu de la Cluj mi-a povestit-o cu un umor destul de amar. Venit \u00eenc\u0103 de duminic\u0103 \u00een Capital\u0103 (spre a fi aici luni diminea\u0163a, ca s\u0103 aib\u0103 timp suficient de alergat pe la institu\u0163ii, edituri \u015fi reviste), dup\u0103 ce \u00een prealabil \u00ee\u015fi anun\u0163ase venirea la Uniune, s-a dus omul la Casa Monteoru, s\u0103 se culce. Luni diminea\u0163\u0103, c\u00e2nd a dat s\u0103 plece, s-a trezit c\u0103 n-are cum ie\u015fi din cl\u0103dire, toate u\u015file fiind \u00eencuiate. Portarul, care \u00eentre timp plecase \u015fi el acas\u0103, a uitat de oaspetele din camera de sus \u015fi nu s-a gr\u0103bit s\u0103 vin\u0103 mai devreme la serviciu, descinz\u00e2nd acolo abia c\u0103tre orele 10. Pesemne, cunosc\u00e2nd obiceiul scriitorilor de a se trezi \u015fi a pleca la treburi mai t\u00e2rziu dec\u00e2t restul lumii, \u015fi-o fi zis c\u0103 n-are rost s\u0103 se duc\u0103 la Uniune devreme \u015fi s\u0103 stea de unul singur \u00eentre pere\u0163ii reci ai cl\u0103dirii.
\nO situa\u0163ie r\u0103mas\u0103, cel pu\u0163in pentru moment, f\u0103r\u0103 ie\u015fire pentru Aurel Sasu. Ce putea face? Telefonul mobil? Bine, avea \u015fi el, ca tot omul, aceast\u0103 ustensil\u0103 indispensabil\u0103, dar ce folos, de vreme ce nu \u015ftia num\u0103rul portarului \u015fi nici pe al altcuiva care l-ar fi putut scoate din impas. \u201e\u015ei uite a\u015fa\u201d, \u00eemi spunea cu umor amicul, \u201eam pierdut c\u00e2teva ore aiurea, \u00eencurc\u00e2ndu-mi-se treburile. \u00cen\u0163eleg s\u0103 m\u0103 fi sabotat vreun coleg scriitor, vreun du\u015fman ori invidios, dar un portar?! C\u0103 doar n-aveam mai nimic de \u00eemp\u0103r\u0163it cu el…\u201d.
\nScriam ceva mai sus c\u0103 Aurel Sasu \u015fi-a pus semn\u0103tura pe volume care pot umple un \u00eentreg raft de bibliotec\u0103 \u015fi o simpl\u0103 privire, nu numai \u00een dic\u0163ionarele la care a colaborat sau \u00een cele pe care le-a semnat de unul singur, ofer\u0103 cititorului imaginea unei personalit\u0103\u0163i \u015fi a unei opere de excep\u0163ie.
\n\u015ei m\u0103 mai g\u00e2ndesc c\u0103 \u00eenainte de a-mi trimite cititorul la c\u0103r\u0163ile enumerate \u015fi comentate \u00een dic\u0163ionarele men\u0163ionate se cuvine s\u0103 nu \u00eenchei f\u0103r\u0103 a aminti de \u201eRomanul rom\u00e2nesc \u00een interviuri\u201d (patru volume elaborate \u00een colaborare cu Mariana Vartic) \u015fi de \u201eDramaturgia rom\u00e2neasc\u0103 \u00een interviuri\u201d (scris \u00eempreun\u0103 cu aceea\u015fi colaboratoare), pe care le v\u0103d \u015fi le interpretez ca pe un fel de originale istorii literare, \u00een care este relevat\u0103 din interior fa\u0163a nev\u0103zut\u0103, de\u015fi subiectiv\u0103, a crea\u0163iei scriitorilor.
\nDe prisos a mai spune c\u0103 astfel de lucr\u0103ri prezint\u0103 un multiplu \u015fi major interes pentru cei care le parcurg…<\/p>\n


\nVirgil Borcan<\/strong><\/p>\n

Mihaela Albu : Presa rom\u00e2neasc\u0103 din exil (Ia\u015fi, Editura Timpul, 2009)<\/strong><\/p>\n

\tConceput\u0103 ca un diptic cu, \u00een partea a doua, aproape 120 pagini de anexe (articole, fotografii etc.), cartea Mihaelei Albu se vrea \u015fi reu\u015fe\u015fte s\u0103 fie, a\u015fa cum o indic\u0103 \u015fi subtitlul, o \u201erecuperare \u015fi valorificare critic\u0103\u201d. Chiar dac\u0103 nu vine pe un teren \u00eentru totul nedefri\u015fat, lucrarea cercet\u0103toarei din Craiova (printre altele redactor \u015fef al prestigioasei reviste new-yorkeze \u201eLumin\u0103 lin\u0103\u201d) acoper\u0103 o necesitate stringent\u0103 de istorie literar\u0103: cea a exilului rom\u00e2nesc.
\n\tPremiza de la care se porne\u015fte este cea a lui Eliade, potrivit c\u0103ruia \u201eRom\u00e2nia exist\u0103 \u015fi ca prezen\u0163\u0103 spiritual\u0103\u201d. Vreme de 51 de ani cel pu\u0163in (din 1948 p\u00e2n\u0103 \u00een 1989), cortina \u2013 de fier \u2013 a istoriei a fost tras\u0103 pe scena literaturii rom\u00e2ne, cele dou\u0103 entit\u0103\u0163i (cea din \u0163ara cotropit\u0103 \u015fi cea din lumea liber\u0103) func\u0163ion\u00e2nd separat, cu prea pu\u0163ine puncte de convergen\u0163\u0103, cu valori ignorate \u015fi de o parte \u015fi de alta, dar cu acela\u015fi sistem de referin\u0163\u0103 (dac\u0103 excludem, desigur, canonul ideologic): Rom\u00e2nia profund\u0103. Lucrarea Mihaelei Albu aduce \u00een acest context un serviciu imens literaturii rom\u00e2ne, permi\u0163\u00e2nd dup\u0103 foarte mul\u0163i ani fluxul \u015fi refluxul de idei \u00eentre aceste dou\u0103 vase comunicante, obnubilat o vreme de capriciile istoriei contemporane.
\n\tO prim\u0103 observa\u0163ie metodologic\u0103 vizeaz\u0103 caracterul neunitar al exilului rom\u00e2nesc, at\u00e2t din punct de vedere cronologic (el s-a produs \u201e\u00een valuri\u201d, \u00eencep\u00e2nd din perioada r\u0103zboiului \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een 1989) c\u00e2t \u015fi tipologic (exist\u0103 un exil politic a\u015fa cum exist\u0103 unul economic, personal, psihologic sau \u00eent\u00e2mpl\u0103tor). Putem vorbi a\u015fadar, cu o sintagm\u0103 a Monic\u0103i Lovinescu, de mai multe \u201eexiluri individualizate\u201d, pe care e necesar s\u0103 le delimit\u0103m de ceea ce cu un termen generic numim \u201ediaspor\u0103\u201d. Interesant e \u015fi faptul c\u0103 exilul continu\u0103 s\u0103 se produc\u0103: Lauren\u0163iu Ulici observa c\u0103 \u201efoarte pu\u0163ini, ca s\u0103 nu zic chiar nimeni dintre exila\u0163ii din domeniul literaturii s-au \u00eentors acas\u0103 dup\u0103 ce motivele care le-au determinat exilul au disp\u0103rut\u201d.
\n\tCa mod de func\u0163ionare, exilul literar rom\u00e2nesc se subordoneaz\u0103 unei duble legit\u0103\u0163i istorice: scriitorii din afara grani\u0163elor tr\u0103iesc \u00een \u201ecapsula cultural\u0103\u201d a Rom\u00e2niei \u015fi rom\u00e2nismului (altfel spus, \u00een matricea spiritual\u0103 a \u0163\u0103rii natale, \u00een care s-au format), pe de o parte; pe de alt\u0103 parte ei se grupeaz\u0103 \u00een \u201ere\u0163ele culturale\u201d, care genereaz\u0103 \u015fi sus\u0163in societ\u0103\u0163i, edituri, publica\u0163ii. De la \u201eLuceaf\u0103rul\u201d lui Mircea Eliade (prima revist\u0103 literar\u0103 a exilului parizian, ap\u0103rut\u0103 \u00een 1948 la ini\u0163iativa generalului R\u0103descu \u015fi de care Mihaela Albu s-a ocupat \u00eentr-o monografie separat\u0103) \u015fi p\u00e2n\u0103 la \u201eLumea liber\u0103\u201d din anii \u201980, presa literar\u0103 din afara Rom\u00e2niei a servit drept \u201eantidot\u201d la sovietizarea literaturii (V. Ierunca), \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 scoat\u0103 \u0163ara din starea de victim\u0103 a \u201eciumei dialectice\u201d (idem).
\n\tSpre cinstea lor, elitele rom\u00e2ne\u015fti ale exilului, de la Mircea Eliade \u015fi Alexandru Busuioceanu la Virgil Ierunca \u015fi Sanda Stolojan nu s-au resemnat s\u0103 asiste pasive la \u201ebatjocorirea sufletului rom\u00e2nesc\u201d; mai mult de at\u00e2t, reac\u0163ia lor nu a fost (numai) strict politic\u0103, \u00eentruc\u00e2t speran\u0163a era \u00een scriitori, nu \u00een politicieni.
\nAtitudinea acestora din urm\u0103 a avut desigur un rol fundamental; dar valoarea exilului rom\u00e2nesc este dat\u0103 \u00een primul r\u00e2nd de calitatea estetic\u0103 a reac\u0163iei lor, care transcende scepticismul multora (precum \u015eerban Voinea sau uneori Constantin Am\u0103riu\u0163ei). \u201eLuceaf\u0103rul\u201d, \u201eCaete de dor\u201d, \u201eAlbatros\u201d (\u201erevista mea pre\u0163ioas\u0103 \u015fi inutil\u0103\u201d, cum o numea Virgil Ierunca) sunt c\u00e2teva astfel de exemple, nu singurele.
\n\tDesigur, exilul nu e unitar \u015fi nici \u00eentotdeauna omogen, sc\u0103derile din \u0163ara ocupat\u0103 se reg\u0103sesc \u015fi la \u201edes\u0163\u0103ra\u0163ii\u201d liberi. E vorba, prea adeseori din p\u0103cate, de compromisuri de ordin moral, cu at\u00e2t mai lamentabile cu c\u00e2t speran\u0163ele puse \u00een protagoni\u015fti fuseser\u0103 mai mari. Se justific\u0103 astfel remarca amar\u0103 a lui Virgil Ierunca: \u201eExist\u0103 exilul \u015fi exist\u0103 \u201eafacerile\u201d exilului (…) cei care transform\u0103 la bursa neagr\u0103 a clipei nefericirea \u00een moned\u0103, situa\u0163ia \u00een fals\u0103 moned\u0103. Ca ni\u015fte larve ale catastrofei, ace\u015ftia din urm\u0103 urzesc o alt\u0103 fa\u0163\u0103 a exilului: aceea a ru\u015finii\u201d.
\n\tDureroas\u0103 e indiferen\u0163a \u201eapusurilor adormite\u201d la tragedia \u201espa\u0163iului rom\u00e2nesc n\u0103p\u0103dit de l\u0103custe\u201d. Dureroas\u0103 e \u201epic\u0103tura de s\u00e2nge a intelectualului; pentru ca s\u0103 nu mai pomenim de s\u00e2ngele poe\u0163ilor, care e s\u00e2nge de aur\u201d. Exilul literar pleac\u0103 \u201edin ad\u00e2ncul tr\u0103irilor noastre, \u00eentr-o comuniune sufleteasc\u0103 indestructibil\u0103 cu fra\u0163ii de acas\u0103, cu durerile lor, cu dorurile lor, \u015fi se \u00eendreapt\u0103 spre zorile Libert\u0103\u0163ii ce va trebui s\u0103 fie\u201d.
\n\tLa judecata de apoi a culturii, pledoaria exilului rom\u00e2nesc va fi, \u00een primul r\u00e2nd, o pledoarie a limbii rom\u00e2ne, \u00een \u015fi pentru limba rom\u00e2n\u0103, acest \u201ecuv\u00e2nt \u00eentrem\u0103tor ca p\u00e2inea cea de toate zilele a graiului p\u0103rintesc\u201d. Iat\u0103 de ce demersul \u015ftiin\u0163ific al Mihaelei Albu are o \u00eensemn\u0103tate care nu se mai cere demonstrat\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mircea V. Homescu Masca de pe chipul personalit\u0103\u0163ii umane Nu-i de ajuns s\u0103 copiezi pe cineva ca s\u0103 valorezi c\u00e2t<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21738"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21738"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21738\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21741,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21738\/revisions\/21741"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21738"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21738"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21738"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}