{"id":21735,"date":"2023-09-05T21:03:13","date_gmt":"2023-09-05T18:03:13","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21735"},"modified":"2023-09-14T13:14:35","modified_gmt":"2023-09-14T10:14:35","slug":"spatii-culturale-nr-12-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21735","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 12 (9)"},"content":{"rendered":"

Radu Voinescu<\/strong><\/p>\n

Horia G\u00e2rbea sau seriozitatea… umorului<\/strong><\/p>\n

Scriitor polimorf, semn\u00e2nd texte \u015fi c\u0103r\u0163i \u00een mai toate genurile, Horia G\u00e2rbea pare s\u0103-\u015fi consolideze din ce \u00een ce mai ap\u0103sat redutabila reputa\u0163ie de autor de literatur\u0103 umoristic\u0103. \u00centr-o perioad\u0103 c\u00e2nd scrisul \u00een materie, nu numai \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, dar \u015fi prin alte p\u0103r\u0163i, pare a se afla \u00een suferin\u0163\u0103. C\u0103derea Bastiliei (1998) a constituit romanul care a atras aten\u0163ia \u00eentregii lumi literare asupra sa \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103, de\u015fi premiile cele mai importante le-a ob\u0163inut pentru dramaturgie (Premiul Uniunii Scriitorilor, \u00een 1999, \u015fi Premiul Academiei Rom\u00e2ne, \u00een 2001). Dac\u0103 \u00een aceast\u0103 carte, ca \u015fi \u00een teatrul mai de la \u00eenceput, Horia G\u00e2rbea utiliza pe scar\u0103 larg\u0103, \u00een linia \u015fcolii postmoderniste rom\u00e2ne\u015fti, procedeele textualiste, puse \u00een slujba ironiei \u015fi a satirei, \u00een ultimii ani este evident\u0103 tendin\u0163a de a lucra mai mult cu propriul material imaginativ, uz\u00e2nd doar din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd de intertextualitate. A fost, cazul, \u00eentre altele, al savurosului roman Crime la Elsinore (2006), pe care l-am comentat la vremea cuvenit\u0103.
\nCea mai recent\u0103 carte a sa, Fratele mai de\u015ftept al lui Kala\u015fnikov (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010), este o culegere de schi\u0163e \u2013 \u015fi… momente, ca s\u0103 spunem a\u015fa \u2013, autorul av\u00e2nd o \u00eenclina\u0163ie special\u0103, pe care singur o dest\u0103inuie\u015fte, pentru genul scurt. Un gen, \u00een care, o spun de la \u00eenceput, poate s\u0103 exceleze, contribuind la reabilitarea acestei literaturi, dup\u0103 ce, vreme de mai bine de dou\u0103zeci \u015fi cinci de ani, ea a fost neglijat\u0103 la noi.
\nNu a\u015f miza pe prima dintre povestiri, \u201eArticolul 96\u201d, cea mai \u00eentins\u0103 dintre toate, o relatare multifocalizat\u0103 asupra unei vizite a extratere\u015ftrilor la marginea unui sat din Oltenia, ocazie, pentru acidul autor, s\u0103 ia peste picior moravuri mai vechi sau mai noi ale politicienilor rom\u00e2ni, de la v\u00e2rf \u00een jos, ale oamenilor legii, ca \u015fi ale jurnali\u015ftilor. \u201e\u00cendrept\u0103ri\u201d este scris\u0103 cu haz, \u00eentr-un limbaj arhaizant, \u00een genul legendelor istorice ale lui Dumitru Alma\u015f sau Alexandru Mitru, care \u2013 s\u0103 o recunoa\u015ftem, totu\u015fi! \u2013, ne-au \u00eenc\u00e2ntat \u015fi ele copil\u0103ria. La aceasta se adaug\u0103 ironia venit\u0103 parc\u0103 dinspre P\u0103storel Teodoreanu. T\u00e2lcul istoriei este \u00eens\u0103 unul profund moral, grav, povestirea av\u00e2nd un aer de coloratur\u0103 milenarist\u0103: o revenire a lui Iisus pe p\u0103m\u00e2nt \u00een chip de umil cer\u015fetor la u\u015fa bisericii, pentru a-l \u00eendrepta pe stare\u0163ul corupt, prea dedat la cele lume\u015fti, mult prea arghirofil \u015fi cam ne\u00eenfr\u00e2nat la m\u00e2ncare \u015fi la b\u0103utur\u0103, al unei m\u0103n\u0103stiri bogate \u015fi vestite.
\nPovestirea are \u201eun nu \u015ftiu ce \u015fi un nu \u015ftiu cum\u201d de tensiune \u015fi de mister, ca \u00een romanul baroc, ceea ce o individualizeaz\u0103 \u00een proza lui Horia G\u00e2rbea, dezv\u0103luindu-i calit\u0103\u0163i neexprimate \u00een volumele anterioare. Atmosfera de mister trece \u015fi \u00een bucata urm\u0103toare, \u201eAbraham Lincoln coboar\u0103 \u00een iad\u201d. Po\u015fta\u015ful unui sat teleorm\u0103nean \u00eel viziteaz\u0103, ca de obicei \u00een periplul cotidian, pentru o \u0163uic\u0103 sau un pahar de vin, \u201edup\u0103 sezon\u201d, pe Nea Ilie, invalid de r\u0103zboi, r\u0103mas f\u0103r\u0103 ambele picioare, imobilizat \u00een c\u0103ruciorul s\u0103u. Din vorb\u0103-n vorb\u0103, po\u015fta\u015ful \u00eel \u00eentreab\u0103 pe Nea Ilie despre un recrut pentru care are ordin de \u00eencorporare, un recrut al c\u0103rui nume nu-l silabise\u015fte dec\u00e2t cu mare greutate: Abraham Lincoln. \u00centrebarea nu e f\u0103r\u0103 rost, gazda, fost infanterist, a v\u0103zut multe, a fost \u00een multe locuri \u2013 \u201eTrafalgar, Austerlitz, Plevna, Verdun, M\u0103r\u0103\u015fe\u015fti, Cotul Donului…, Gettysburg\u201d \u2013 \u015fi a cunoscut mul\u0163i mari generali \u2013 Napolion, Kutotzov, Anverescu, Grant, Jofr\u0103…, Paton\u201d. \u00cens\u0103 Nea Ilie nu cunoa\u015fte nici un Abraham \u00een Sili\u015ftea. Cunoscuse unul, mai demult, dar era bogasier \u00een Ploie\u015fti (aici, brusc ne g\u00e2ndim la Caragiale, cum altfel?!). Milostiv \u015fi patriot, ia ini\u0163iativa s\u0103-l scape \u201ede belea\u201d pe acel Abraham Lincoln, dar \u015fi s\u0103-i ia o povar\u0103 de pe cap po\u015fta\u015fului. A\u015fa c\u0103 hot\u0103r\u0103\u015fte s\u0103 ia el ordinul \u015fi plece la \u00eencorporare, c\u0103 \u201enumai la voluntari se face vizita medical\u0103\u201d. Grija lui ce mare ar fi doar aceea c\u0103 ar putea s\u0103 plou\u0103 pe drum \u015fi ar ajunge mai greu. Nu mai e vorb\u0103 \u015fi c\u0103 pe ploaie \u00eel dor \u201epicioarele\u201d. A\u015fa c\u0103, hot\u0103r\u00e2rea luat\u0103, devine vesel numaidec\u00e2t: \u201e\u00ab\u2013 Ehei! M\u0103 v\u0103zui iar\u0103\u015fi recrut!\u00bb \u00ab\u2013 S\u0103 fie \u00eentr-un ceas bun!\u00bb \u00eei ureaz\u0103 po\u015fta\u015ful. \u00cen spatele lor, \u00een pridvor, grav \u015fi t\u0103cut, cu barba neagr\u0103, s-a ivit Abraham Lincoln. Dar cei doi, preocupa\u0163i de paharele lor, nu l-au v\u0103zut.\u201d
\nUmor absurd, negru, bine temperat, demn de un Ambrose Bierce. \u00cen fond, ca orice mort \u00een \u00eemprejur\u0103ri violente, Abraham Lincoln de ce n-ar b\u00e2ntui pe ici \u015fi pe colo prin satul planetar!?
\nRepovestite astfel, aceste schi\u0163e nu au farmecul cu care le-a \u00eenzestrat autorul lor. Scrisul alert, capacitatea de a crea efecte comice \u015fi de a induce o atmosfer\u0103 sunt at\u00fa-uri remarcabile ale lui Horia G\u00e2rbea \u00een aceast\u0103 a doua parte a volumului. Dar adev\u0103ratele perle, vrednice s\u0103 figureze \u00een orice antologie universal\u0103 de umor, sunt cele trei varia\u0163iuni pe c\u00e2te o tem\u0103: \u201eUtopia. \u015ease parabole despre teatru\u201d, \u201e\u00ab\u00centoarcerea tatei din r\u0103zboi\u00bb. Subiecte\u201d \u015fi \u201eJocul\u201d.
\n\u201ePe insul\u0103\u201d \u2013 adic\u0103 o insul\u0103, insula \u2013 unde teatrul nu era, ini\u0163ial, la vremea primilor exploratori, cunoscut, a fost de ajuns s\u0103 fie v\u0103zute c\u00e2teva spectacole pentru ca localnicii s\u0103 se \u00eentreac\u0103 \u201es\u0103 alc\u0103tuiasc\u0103 trupe […] cu repertoriu variat \u015fi s\u0103 ridice \u00een grab\u0103 s\u0103li c\u00e2t mai \u00eenc\u0103p\u0103toare\u201d. Iar de aici intervin specificit\u0103\u0163ile pe care b\u0103\u015ftina\u015fii, cu mentalitatea, cultura, cu tradi\u0163iile lor le adaug\u0103 practic\u0103rii \u015fi dezvolt\u0103rii acestei arte. Au \u00eencercat s\u0103 construiasc\u0103 diagrame structurale \u00een scopul cre\u0103rii piesei ideale. A\u015fa se face c\u0103 \u00een punctele nodale cele mai promi\u0163\u0103toare ale re\u0163elei ap\u0103reau piese cunoscute deja spectatorilor: \u201eComedia erorilor\u201d, \u201eNora\u201d, \u201e Pesc\u0103ru\u015ful\u201d. Sau, teatrele de pe insul\u0103 sunt construite din lemn. Mistuite fiind adesea de incendii, localnicii \u00eenal\u0163\u0103 altele. Tot din lemn, de\u015fi \u201elutul ro\u015fu al insulei este ideal pentru facerea c\u0103r\u0103mizilor\u201d. Motivul? Atunci, spun ei, \u201e\u00eemprejur\u0103rile nu ar mai fi la fel de favorabile nevoii de \u00eennoire pe care o simte at\u00e2t de des arta teatral\u0103\u201d.
\nSunt exploatate la maximum mecanismele psihologice \u015fi literare ale umorului \u00een aceste trei teme cu varia\u0163iuni, prin paradox, juxtapunere de coduri lingvistice \u015fi culturale, prin utilizarea paralelismelor de sens, a omologiilor, a contiguit\u0103\u0163ilor cli\u015feelor de mentalitate \u015fi a conven\u0163iilor retorice. \u015ei, desigur, prin elementul ludic, o dimensiune fundamental\u0103 a umorului. \u00cen acest sens, \u201eJocul\u201d este departe de a fi numai o simpl\u0103 tem\u0103. Mai mult dec\u00e2t oricare dintre cele trei texte din aceast\u0103 serie, el este o metanara\u0163iune, un metatext la \u201etextul\u201d mereu surprinz\u0103tor pe care \u00eel ofer\u0103 via\u0163a \u00eempletit\u0103 cu existen\u0163a jocului. Horia G\u00e2rbea are ce spune aici. Este o adev\u0103rat\u0103 enciclopedie de jocuri, \u00een special cele de noroc; eu \u00eensumi am apelat la excep\u0163ionala lui competen\u0163\u0103 pentru l\u0103murirea unor detalii care nu sunt la \u00eendem\u00e2na oricui.
\nVaria\u0163iunile din acest \u201ejoc\u201d textual includ \u2013 de la nivel de reguli, la cel filosofic, de la loterie la complicatele jocuri care se autogenereaz\u0103 \u00een lumea virtual\u0103, de la crea\u0163ie la simpl\u0103 (simpl\u0103?!) patim\u0103 \u2013, enorm din ce se poate g\u00e2ndi, din ce se poate specula \u00een privin\u0163a na\u015fterii, motiva\u0163iilor, r\u0103sp\u00e2ndirii, implica\u0163iilor psihologice, sociale, \u00een privin\u0163a drepturilor de autor, a industriei jocurilor, a c\u00e2\u015ftigului, gloriei etc. Aici e vorba, dincolo de joc, \u00een general, de Jocul \u00eensu\u015fi, prin nenum\u0103ratele fa\u0163ete pe care le implic\u0103 discu\u0163ia aceasta purtat\u0103 aparent \u00een glum\u0103, \u00een realitate oferind subiecte de reflec\u0163ie. S\u0103 vedem un e\u015fantion, una dintre varia\u0163iunile la tem\u0103: \u201eMagia Jocului, pentru c\u0103 este o veritabil\u0103 magie, este c\u0103 poate fi jucat \u00eencontinuu. Nu ai nevoie s\u0103 a\u015ftep\u0163i tragerea s\u0103pt\u0103m\u00e2nal\u0103 sau ziua cursei, nu depinzi direct de un fond acumulat. La r\u0103sp\u00e2ndirea fantastic\u0103 a Jocului mai contribuie \u015fi faptul c\u0103-l po\u0163i juca de pe telefonul mobil ca \u015fi de pe cel fix, prin internet, ca \u015fi de pe orice telefon public, de pe strad\u0103 sau din barurile care \u015fi-au pus, ca la comand\u0103, terminale de joc. Am v\u0103zut unul \u015fi \u00eentr-un c\u0103tun cu 11 familii.\u201d
\nJocul cu m\u0103rgele de sticl\u0103 parodiat? Cei care vor citi textul se vor convinge c\u0103 este la mijloc mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, este, \u00een toat\u0103 desf\u0103\u015furarea acestor scurte fragmente \u00eenl\u0103n\u0163uite, o exploatare a posibilit\u0103\u0163ilor \u015fi implica\u0163iilor jocului, privit generic, ca fenomen plurivectorial. De\u015fi parodia este la ea acas\u0103 \u00een textele din volumul despre care vorbim. Este parodiat\u0103 Scrisoarea III, \u00een \u201eLa rovine… \u00een c\u00e2mpii\u201d. Solul voievodului rom\u00e2n are parte de o traducere mincinoas\u0103, din partea unui rom\u00e2n turcit \u2013 bun joc de contrapunct al parodistului potrivind \u015fi ne-potrivind replicile unuia \u015fi ale altuia \u2013 dou\u0103 coduri aflate \u00een clivaj, sultanul \u00eentreb\u00e2nd, solul r\u0103spunz\u00e2nd, iar turcitul d\u00e2nd mereu \u201eversiuni\u201d contrare spuselor o\u015fteanului valah, ceea ce-l m\u00e2nie peste m\u0103sur\u0103 pe sultan, a\u015fa \u00eenc\u00e2t pune s\u0103 fie ucis solul, minciunile dragomanului fiind luate drept bune. O parodie, cam decoltat\u0103, virat\u0103 bine spre trivial, este \u015fi Povestea unui om lene\u015f.
\nRevenind la temele cu varia\u0163iuni, pline de deznod\u0103minte neprev\u0103zute sunt schi\u0163ele care formeaz\u0103 cel de-al doilea ciclu: \u201e\u00centoarcerea tatei din r\u0103zboi\u201d. \u00cen c\u00e2teva r\u00e2nduri, sunt creionate istorii \u00eentregi, absurde, \u00eenzestrate toate cu poant\u0103 inspirat\u0103. Tat\u0103l pleac\u0103 la r\u0103zboi, a\u015fa cum fac mul\u0163i ta\u0163i de pe lumea asta, sau cum au f\u0103cut, \u015fi ba copilul afl\u0103, la sf\u00e2r\u015fit, dup\u0103 obiectele cu care tata vine drept prad\u0103, c\u0103 acesta a fost \u00een r\u0103zboiul care nu trebuia, ba c\u0103 a c\u0103zut prizonier \u015fi un camarad de lag\u0103r, care l-a vegheat p\u00e2n\u0103 a murit, s-a obi\u015fnuit at\u00e2t de mult cu mama \u015fi cu b\u0103iatul din povestirile celui care nu s-a mai \u00eentors c\u0103, dup\u0103 r\u0103zboi, \u00eei caut\u0103 pentru c\u0103-i lipseau deja foarte tare, \u015fi-\u015fi duce mai departe traiul al\u0103turi de ei. Ba c\u0103, de\u015fi \u0163ara nu se afla \u00een r\u0103zboi, tat\u0103l a plecat, totu\u015fi, la unul, pre\u015fedintele \u0163in\u00e2nd, la un moment dat, la monumentul eroilor, un discurs \u00een cinstea lui, \u201ec\u0103zut pentru libertatea planetei\u201d. \u201eDup\u0103 cum \u015fti\u0163i\u201d, zice personajul-narator, \u201eP\u0103m\u00e2ntul n-a putut fi cucerit\u201d. Din nou un joc de sensuri. Ultima schi\u0163\u0103: b\u0103iatul este sup\u0103rat de c\u0103tre una dintre vecine \u015fi o amenin\u0163\u0103, a\u015fa cum fac uneori copiii, c\u0103 tat\u0103l lui o s\u0103-l omoare pe b\u0103rbatul ei. Plecat la r\u0103zboi, tat\u0103l b\u0103iatului este comandantul so\u0163ului acelei femei. \u00centr-o zi, b\u0103rbatul vecinei i-a c\u0103utat pricin\u0103 comandantului s\u0103u, care, scos din s\u0103rite, i-a cr\u0103pat acestuia capul cu ghioaga. Iar personajul \u00ee\u015fi \u00eencheie astfel povestirea cu final nea\u015fteptat despre tat\u0103l s\u0103u: \u201eEl a fost un mare r\u0103zboinic, dar eu sunt un vr\u0103jitor mult mai vestit\u201d.
\nLiteratura umoristic\u0103 avea nevoie de o \u00eenviorare. Exist\u0103 \u00een Rom\u00e2nia vreo dou\u0103 festivaluri de umor, dar, ne cam lipse\u015fte din punctul de vedere al crea\u0163iei literare. S\u0103 nu uit, totu\u015fi, de recent ap\u0103rutul roman al Valeriei Manta\u2013T\u0103icu\u0163u, Mamin.
\nHoria G\u00e2rbea face parte dintre acei scriitori pentru care umorul e o treab\u0103 c\u00e2t se poate de serioas\u0103. \u015ei cred c\u0103 \u00een acest moment nu are rival \u00een lumea literar\u0103.
\n*
\nKala\u015fnikov. A, da!
\nPe vremea c\u00e2nd purtam, ca elev de \u015fcoal\u0103 militar\u0103 de ofi\u0163eri, pistolul-mitralier\u0103 Kala\u015fnikov de 7,62 mm, \u00eemi spuneam, ca \u015fi colegii mei, de altfel, c\u0103 de bun\u0103 seam\u0103 acest inventator al AKM-ului, vreun inginer de armamente sovietic, trebuie s\u0103 fie \u00een cel mai bun caz un b\u0103tr\u00e2n venerabil, dac\u0103 nu se va fi s\u0103v\u00e2r\u015fit demult din via\u0163\u0103. Arma aceasta formidabil\u0103, cu care multe \u0163inte am \u201epopit\u201d f\u0103r\u0103 gre\u015feal\u0103, de se \u00eentrebau unii dac\u0103 nu de\u0163in vreo vraj\u0103, vreun secret, ceva (at\u00e2ta c\u0103 \u00eenv\u0103\u0163asem, nu chiar \u00een secret, s\u0103 trag cu destul\u0103 precizie de la \u015fold, cam p\u00e2n\u0103 la o sut\u0103 de metri), pe care am purtat-o zi \u015fi noapte uneori, fusese inventat\u0103, cum arat\u0103 \u015fi denumirea ei, \u00een 1947. Am aflat \u00eens\u0103, nu f\u0103r\u0103 surpriz\u0103, cu vreo zece ani \u00een urm\u0103, c\u0103 Mihail Timofeevici Kala\u015fnikov era, \u00eenc\u0103, un \u0163eap\u0103n general al armatei ruse, \u00een rezerv\u0103, dar \u201everde\u201d. C\u00e2nd i-a venit ideea primului model al acestui pistol-mitralier\u0103 \u2013 pu\u015fc\u0103 de asalt, cum se zice \u00een NATO \u2013, \u00een 1941, Mihail Timofeevici nu avea dec\u00e2t dou\u0103zeci \u015fi doi de ani. Dup\u0103 c\u00e2teva \u00eencerc\u0103ri, a pus la punct celebra arm\u0103 \u00een 1946, aceasta fiind omologat\u0103 \u015fi trecut\u0103 \u00een produc\u0163ie \u00een 1947, cu variante multiple ulterioare, inclusiv calibrul 5,56 mm. Pornind de la acela\u015fi mecanism \u015fi de la acelea\u015fi principii, au mai fost dezvoltate \u015fi o pu\u015fc\u0103-mitralier\u0103 \u015fi o mitralier\u0103 de c\u00e2mp, aceasta din urm\u0103 cu variante pentru ma\u015finile de lupt\u0103. Punctul de plecare al invent\u0103rii acestei arme, cea mai bun\u0103 din lume la categoria ei \u2013 o \u015ftiu militarii \u015fi guerilleros de pe toate continentele, o recunosc speciali\u015ftii armurieri, inginerii de armamente, istoricii militari, politicienii \u2013 a fost o Sturmgewehr german\u0103, ap\u0103rut\u0103 c\u0103tre sf\u00e2r\u015fitul celui de-al doilea r\u0103zboi mondial, dar inven\u0163ia lui Kala\u015fnikov este, \u00een fapt, altceva.
\nCare ar putea fi \u201efratele mai de\u015ftept al lui Kala\u015fnikov\u201d? P\u00e2n\u0103 nu demult, o glum\u0103 curent\u0103 \u00eentre militarii din toate armatele era aceea referitoare la… tragerea dup\u0103 col\u0163. C\u00e2nd venea vorba de lupta \u00een localit\u0103\u0163i sau de anihilarea unor grupuri teroriste, atunci paradoxul acesta ironic devenea visul, utopia fiec\u0103rui combatant sau a fiec\u0103rui comandant. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, \u00een anul 2000, locotenent-colonelul israelian Amos Golan a inventat dispozitivul de tragere dup\u0103 col\u0163, CornerShot, pus \u00een produc\u0163ie, din 2003, de c\u0103tre israelieni \u015fi de c\u0103tre americani. La baz\u0103 a fost \u2013 ironie a istoriei! \u2013 tot conceptul unei Sturmgewehr (StG-44 \u201eKrummlauf\u201d) germane. Este realizat \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 poat\u0103 fi utilizat \u00eempreun\u0103 cu c\u00e2teva modele de armament de infanterie, \u015fi pare a fi una dintre cele mai importante contribu\u0163ii \u00een domeniul armamentele u\u015foare din ultimul deceniu.
\nS\u0103 fie el fratele \u201emai de\u015ftept\u201d?…
\nDar iat\u0103 c\u0103 am intrat \u015fi eu \u00een jocul auctorial!…<\/p>\n


\nLeo BUTNARU<\/strong>
\n\"\"

R\u00c2SU-S\u0102P\u00c2N\u0162U<\/strong>
\nsau
\nce este, cum este, de ce este cum este cimitirul, zis vesel<\/strong><\/p>\n

\u2022 Printre canioanele maramure\u015fene s-a sim\u0163it mai acut ca aiurea apropierea orei decisive dintre cele dou\u0103 secole \u201eale noastre\u201d (XX-XXI). Pe aici, lumea se m\u0103rturise\u015fte \u00eentre sentin\u0163e mistice, ceva griji ecologiste, \u00eenjur\u0103turi inteligente, bancuri despre arde\u00acleni \u015fi hohote de r\u00e2s la g\u00e2ndul despre ceea ce ar trebui s\u0103 fie un cimitir, \u00een special cel vesel, care e unic \u00een lume \u015fi se afl\u0103 la S\u0103p\u00e2n\u0163a.<\/p>\n

\u2022 O fi aici ceea ce s-ar numit r\u00e2su-pl\u00e2nsu? Peste unele morminte \u2013 numai pl\u00e2nsul. Pentru c\u0103 ruin\u0103toarea colectivizare socialist-comunist\u0103 a fost pretutindeni aceea\u015fi, inuman\u0103, astfel c\u0103 un s\u0103tean basarabean va \u00een\u0163elege perfect \u015fi ad\u00e2nc dureros epitaful vreunui semen de-al s\u0103u maramure\u015fean: \u201e\u00cen via\u0163\u0103 mult am tru\u00acdit\/ Eu cas\u0103 am avut\/ Colectivul s-o f\u0103cut\/ Din cas\u0103 m-au alun\u00acgat\/ La min\u0103 eu am plecat\/ Boala grea nu m-a iertat\u201d. Sau: \u201eVezi tu p\u0103durea cea mare,\/ Eu am fost \u015fi-am dus m\u00e2ncare\/ La c\u0103lu\u00acg\u0103ri \u015fi preo\u0163i\/ C\u0103 ei m-a\u015fteptau cu to\u0163i.\/ Iat\u0103 cum s-a \u00eent\u00e2mplat\/ C-am fost aspru condamnat\u201d.<\/p>\n

\u2022 \u015ei totu\u015fi, \u00een deja consacrata, general-acceptata ordine de sentimente vorbind, la S\u0103p\u00e2n\u0163a Lumea Cealalt\u0103 e vesel\u0103-gai\u0163\u0103, nu o\u0163\u0103r\u00e2t\u0103 ca pretutindeni aiurea. Aici, \u00een locul tremolo-ului unui zumzet de cor ce r\u0103zbate de dup\u0103 cortina de fier a Paradisului, se aude tremolo-ul h\u00e2\u0163\u00e2nat al unor chicote m\u0103runt-sacadate. De la hohot \u2013 la chicot, strania veselie postum\u0103 e \u00een perpetu\u0103 schim\u00acbare de grada\u0163ii ale sonorit\u0103\u0163ilor sale; de la hohot \u015fi chiar de dincolo de chicot \u2013 p\u00e2n\u0103 la un abia-abia auzit f\u00e2\u015f\u00e2it ca de la zborul \u00eengerilor autohtoni cu aripile roase de asprimea \u015fiacului \u0163\u0103r\u0103nesc.<\/p>\n

\u2022 (Doar ni\u015fte aripi atotcuprinz\u00e2ndu-ne sub umbra lor de mo\u00aclie-n zbor si-bemol: Timpul.)<\/p>\n

\u2022 La S\u0103p\u00e2n\u0163a, nu doar cioclii sunt persoane oarecum diferite de consacratele noastre apuc\u0103turi, ci \u015fi destui s\u0103teni, care nu-\u015fi mai pun \u00eentreb\u0103ri de felul: \u201eOare Cimitirul Vesel nu e un fel de fabul\u0103 ce nu ar fi meritat s\u0103 fie inventat\u0103? Oare pe-aici, noi, oame\u00acnii, nu ne veselim mult mai mult dec\u00e2t am fi realmente \u00een stare?\u201d<\/p>\n

\u2022 Adic\u0103, insul cu apuc\u0103turi consacrate, nu oarecum dezaxate, \u00een cimitirul de la S\u0103p\u00e2n\u0163a se simte cam de prisos…<\/p>\n

\u2022 Nu \u00een toat\u0103 \u0162ara, ci doar aici, la S\u0103p\u00e2n\u0163a-la-\u0163ar\u0103, hohotul de r\u00e2s e ca o datorie testamentar\u0103. (Vai de steaua ta \u2013 \u00eentunecat\u0103 \u2013, destinule ce nu po\u0163i l\u0103sa nimic ca testament…)<\/p>\n

\u2022 Hohot, chicot sau f\u00e2\u015f\u00e2it abia auzit, ca \u015fi cum calendarele ar fi g\u00e2dilate, fiecare \u00een parte, la toate cele 364 sau 365 (cu una mai pu\u0163in dec\u00e2t num\u0103rul de file) subsuori ale lor.<\/p>\n

\u2022 (C\u00e2nd \u00eendr\u0103znesc s\u0103 presupun ce a\u015f face, dac\u0103 a\u015f auzi un hohot de r\u00e2s la o \u00eenmorm\u00e2ntare, m\u0103 ia prin fire o timiditate ca o abia sesizabil\u0103 p\u00e2lp\u00e2ire de mister nelini\u015ftit.)<\/p>\n

\u2022 A\u015fadar, prin Cimitirul Vesel nu po\u0163i trece serios ca un neam\u0163 pe care nu-l intereseaz\u0103, s\u0103 zicem, poezia…<\/p>\n

\u2022 Pe obeliscurile r\u0103posa\u0163ilor (unele f\u0103r\u0103 cruce) \u2013 strofe din cel mai recent folclor: \u201eBat\u0103-te focul, taxiu,\/ Ce veneai de la Sibiu…\u201d. Cimitirul Vesel e pentru Poetul Anonim al folclorului \u015fi pentru Inginerul Anonim al ro\u0163ii, \u015fi de la ei \u2013 la al\u0163ii, apoi de la al\u0163ii \u2013 la \u015fi mai al\u0163ii, astfel c\u0103 ideea analogiilor se tot complic\u0103, se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de simplitatea ei cu Adam cel vechi, trecut mai \u00eent\u00e2i \u00een soa\u0163\u0103-sa Eva, apoi \u00een nepo\u0163ime \u2013 ha! ha! \u2013 zic eu, cel c\u0103ruia uneori i se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 fie filozof pe c\u00e2teva fr\u00e2nturi de timp \u015fi de g\u00e2nd(em\u0103). Ha! ha! ha! la S\u0103p\u00e2n\u0163a, \u00een cimitirul ca o sfidare, \u00een care genera\u0163ii de maramo\u015fi sucomb\u0103 cu demnitate.<\/p>\n

\u2022 \u00centre cele dou\u0103 Mari T\u0103ceri trec\u00e2nd, via\u0163a noastr\u0103, mai mult sau mai pu\u0163in r\u00e2z\u0103toare, \u00eencalc\u0103 oarecum solemnele versete \u015fi avertismente biblice. Ha! ha! ha! sau Hau! hau! hau! Sau Bau! bau!-ul din numele lui Baudelaire, cel cu Florile r\u0103ului. Sau toxicul cronc\u0103nit al corbului Ed-car!-car! Poe-tic \u00een sinea cosmic\u0103 a Tim\u00acpului. \u015ei se re\u00eentoarce, revine str\u0103-dincoace de Infinitul pustiu, str\u0103-dincoace, \u00een sinea mea.<\/p>\n

\u2022 \u015ei totu\u015fi, ca \u00een oricare alt cimitir, \u015fi \u00een cel zis vesel se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 se plimbe c\u00e2te un ins viu ce-i are pe al\u0163ii \u00een minte \u2013 recens\u0103\u00acm\u00e2nt de noi \u015fi de morminte.<\/p>\n

\u2022 Simbolic\u0103, neobi\u015fnuit\u0103, sugestiv\u0103 gala celor 24 de ore ale S\u00e2mbetei eternului hohot de r\u00e2s. (Al S\u00e2mbetei mor\u0163ilor. \u015ei ceea ce s-a dus pe apa \u015fi vinul S\u00e2mbetei.)<\/p>\n

\u2022 \u00cenc\u0103 un obelisc: \u201eN\u0103scut 1901 \u2013 Decedat 1960…\u201d. Ast\u0103zi suntem \u00een 2010. Astfel c\u0103 peste Maramure\u015f au mai trecut 50 de ani f\u0103r\u0103 un om \u015fi, ca \u00een Upani\u015fade-le sanscrite, e timpul s\u0103 se g\u0103seasc\u0103 un alt r\u0103spuns \u2013 la ce?<\/p>\n

\u2022 Un alt obelisc. Ca multe altele, \u015fi el f\u0103r\u0103 cruce. Doar cu chipul de pictur\u0103 naiv\u0103, ca o halc\u0103 de sl\u0103nin\u0103 ce z\u00e2mbe\u015fte jovial. Versurile spun c\u0103 r\u0103posatului i-ar fi pl\u0103cut paharul \u015fi lumea i se ar\u0103ta \u00een roz. Bl\u00e2ndului s\u0103p\u00e2n\u0163ean lumea i se ar\u0103ta \u00een roz p\u00e2n\u0103 \u00een momentul \u00een care cineva din comesenii s\u0103i \u00eei zicea: \u201eIoane, \u015fterge-\u0163i, dom\u2019le, ochelarii de vin, c\u0103 din cauza stropilor lui ai putea vedea lumea \u00een roz\u201d. \u015ei adev\u0103r vorbea.<\/p>\n

\u2022 Cel\u0103lalt obelisc. \u201eHai, m\u0103mic\u0103, mama me,\/ Pe mine nu mi-i ave.\/ F\u0103 alt cocon de-i vre.\/ A\u015fa a vrut Dumnezeu\/ \u015eapte luni s\u0103 tr\u0103iesc eu…\u201d \u2013 se m\u0103rturise\u015fte pruncu\u0163ul cu z\u00e2mbetul \u015ftirb. Citesc. Recitesc. Ne-acustic\u0103, aceast\u0103 \u00eendeletnicire. Aici, chiar dac\u0103 cimitirul e vesel, se tace, nu c\u0103 ar umbla prin supersti\u0163ii marele criminal cump\u0103r\u0103tor de t\u0103cere, ci pur \u015fi simplu niciun sunet nu se rupe de litere, de pumnul de litere negre ce iau contu\u00acrul unui graur mut de care nu se va desprinde \u0163ip\u0103tul s\u0103u… \u015ei totu\u015fi, am rostit un cuv\u00e2nt: \u201emoarte\u201d, am rostit cuv\u00e2ntul \u0103sta cu tot cu ghilimele \u015fi gura mi-a r\u0103mas ca un sens exterior al acestui cuv\u00e2nt, ca un al doilea s\u0103u sens, dar exterior, nesemnific\u00e2nd exact ceea ce spune cuv\u00e2ntul \u201emoarte\u201d, pentru c\u0103 gura mi-a r\u0103mas, mi-a r\u0103mas \u00eenc\u0103 vorbitoare, precum at\u00e2tea alte ori f\u0103c\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 tr\u0103iesc \u00eenminunarea prin cuv\u00e2nt, ca pe un nou fel de a fi pe lume.<\/p>\n

\u2022 \u015ei totu\u015fi, dup\u0103 cuv\u00e2ntul \u201emoarte\u201d \u2013 cuv\u00e2ntul urm\u0103tor, oricare, rostit, c\u00e2t ai bate din palme (\u00een cimitir, s\u0103 ba\u0163i din palme?). Fiece cuv\u00e2nt este o indirect\u0103 constatare funebr\u0103 (chiar \u015fi cuv\u00e2ntul via\u0163\u0103, dac\u0103 e rostit sau citit aici): \u201eCa o creang\u0103 blestemat\u0103\/ Mi a luat a mea via\u0163\u0103\/ Cum ai rupe un fir de a\u0163\u0103\u201d, \u201eS\u0103rac\u0103 a mea via\u0163\u0103\/ Cum s-a topit ca o ghea\u0163\u0103\u201d. Ziceri ca ni\u015fte constat\u0103ri fune\u00acbre ale c\u00e2torva b\u0103t\u0103i de puls de acum c\u00e2teva clipe sau chiar ale b\u0103t\u0103ii de puls din clipa aceasta care, f\u0103r\u0103 a fi amenin\u0163at\u0103 cu trece\u00acrea \u2013 a \u015fi trecut! \u015ei: \u201eM-am topit ca o rou\u0103\/ \u015ei v-am l\u0103sat lumea vou\u0103\u201d…<\/p>\n

\u2022 To\u0163i cei pleca\u0163i \u00een S\u0103p\u00e2n\u0163a de pe ceea Lume, or\u00e2ndui\u0163i \u00een v\u00e2rste inegale, dar egal \u00eemp\u0103ca\u0163i \u2013 pruncii sau adolescen\u0163ii dra\u00acgostea c\u0103rora \u015fi p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi mai este \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00eentotdeauna va fi evenimentul pur, nealterat trupe\u015fte, mirii care nu au avut r\u0103gaz p\u0103m\u00e2ntesc s\u0103-\u015fi tr\u0103iasc\u0103 nici prima noapte de unire \u015fi domnul despre care deja am vorbit, cel ce avusese g\u00e2tlej pr\u0103dalnic \u2013 pe scurt, toate v\u00e2rstele \u015fi toate destinele supravegheate timp pu\u0163in, timp scurt, timp mediu sau timp \u00eendelung, de longeviv, de menajeria de destine a Zodiacului, to\u0163i cei binecuv\u00e2nta\u0163i \u2013 odat\u0103 ce s-au n\u0103scut! \u2013 pre limba zidirii dumnezeie\u015fti, to\u0163i egali \u00een fa\u0163a unei izbucniri de veselie, \u00een fa\u0163a unui hohot de r\u00e2s care, pe l\u00e2ng\u0103 ceea ce este \u015fi ceea ce mai poate fi, ar \u00eensemna \u015fi un fel de remiz\u0103 cu disperarea.<\/p>\n

\u2022 Sau, poate, hohotul de r\u00e2s e o disperare ce trece \u00een spasmele unei \u00eendr\u0103zneli dezl\u0103n\u0163uite? Cine \u015ftie… Oricum, ironia \u015fi \u00eenc\u0103p\u0103\u00ac\u0163\u00e2narea ar fi ca o voca\u0163ie paralel\u0103 a s\u0103p\u00e2n\u0163anului ce \u015ftie (dac\u0103 e c\u00e2t de c\u00e2t cu carte) c\u0103 de la serios la ridicol nu e dec\u00e2t un pas, exact at\u00e2t c\u00e2t e \u015fi de la poarta Paradisului p\u00e2n\u0103 la cea a Infernului. Adic\u0103, un fleac de pas de care s\u0103 mori de r\u00e2s, nu alta!<\/p>\n

\u2022 Drept concluzie de etap\u0103, reiese clar s\u0103 r\u00e2su-pl\u00e2nsu (\u2026r\u00e2su\u2026-s\u0103p\u00e2n\u0163u!) nu e nici pe departe sinonim cu moartea ca autobiografie.<\/p>\n

\u2022 (S-ar zice c\u0103 apelez la un procedeu literar numit abatere liric\u0103, de mine la Cimitirul Vesel vorbind: Treceam de la un obe\u00aclisc la altul, oarecum \u00eenfrico\u015fat nu de moarte, ci de posibila curmare a altor \u015fi altor revela\u0163ii. Intui\u0163ia, sau ceea ce ar putea fi a\u015fa ceva, m\u0103 h\u0103r\u0163uia prin tainicul ei imperiu al necesit\u0103\u0163ilor \u00eenc\u0103 nel\u0103murite. Timpul, ziua se mai l\u0103murea \u2014 gra\u0163ie \u0163\u00e2\u015fnitoarelor jeturi de lumin\u0103 prin fantele, totdeauna medievale, dintre nori. Ne bucuram, \u00een Cimitirul Vesel, de aceste erup\u0163ii cere\u015fti, pentru c\u0103 diminea\u0163a acelei zile se \u00eempotmolea \u00een v\u0103l\u0103tuciri greoaie de ce\u0163uri e\u015fuate pe Valea Izei ca ni\u015fte dirijabile dezumflate; zi care se anun\u0163a cu nimic mai agreabil\u0103 dec\u00e2t ziua precedent\u0103, drept efect al ploii \u00een amestec cu o discret\u0103 cernere de lu\u00acmin\u0103, \u015fi care avusese o culoare de bere.
\nDeci, ziua se mai limpezea. Prin risipirile de t\u0103ceri morm\u00e2n\u00actale \u2013 doar jeluirea esperanto a unui gugu\u015ftiuc. \u00cen g\u00e2nd, r\u0103su\u00acceam la cotidiana v\u00e2rtelni\u0163\u0103 a verbelor. Nu trebuia s\u0103-mi dau pe fa\u0163\u0103 sufletul lacom de a spune, de a compune \u015fi de a nu fi vesel.)<\/p>\n

\u2022 Alte inscrip\u0163ii, alte explica\u0163ii… Difuza densitate a emo\u0163iilor la suprafa\u0163a lumii… \u201eN\u0103scut \u00een… Decedat \u00een…\u201d \u2013 ca \u015fi cum cifrele ar deveni ni\u015fte con-cuvinte despre timpul din icoane, dar \u015fi timpul din fotografii: timpul S\u0103p\u00e2n\u0163ei. Dar poate c\u0103 oricare cimitir este locul unde se sfarm\u0103 trinitatea Timp-Spa\u0163iu-Condi\u0163ie uma\u00acn\u0103? Totul (\u00een cimitir \u00ee\u0163i po\u0163i da seama) ar fi un amalgam de haotice n\u0103d\u0103jduiri f\u0103r\u0103 c\u00e2rm\u0103, n\u0103d\u0103jduirile \u00een genere \u00eensemn\u00e2nd o bun\u0103 parte a vie\u0163ii pe dibuite. \u00cens\u0103 oare va veni sau nu marea \u015fi frumos absurda bucurie care s\u0103 r\u0103scumpere totala, cosmica lips\u0103 de sensuri, \u00eentru a reface necesara trinitate?
\n…Nimic nu se poate interpune, nimic; nici o \u00eentrebare nu se poate pune\/interpune \u00eentre nelini\u015ftea mea \u015fi z\u00e2mb\u0103rea\u0163a lor plecare din toate v\u00e2rstele omene\u015fti posibile, c\u0103rora, ca un provi\u00aczoriu factor mutagen al poeziei, li se al\u0103tur\u0103 \u015fi v\u00e2rsta subsem\u00acnatului.<\/p>\n

\u2022 P\u00e2n\u0103 acum, fiece zi o a\u015fteptam ca pe o nou\u0103 aparen\u0163\u0103 sau poate ca pe un presentiment al unei mari semnifica\u0163ii. Aici, la S\u0103p\u00e2n\u0163a, nu c\u0103 ziua, ci minusculele clipe \u00eemi sunt devorate de g\u00e2ndul voluptos la posibila declan\u015fare a noilor revela\u0163ii sau a relu\u0103rii mai vechilor, str\u0103vechilor revela\u0163ii \u2013 ca s\u0103 dau \u015fi eu un exemplu instructiv \u2013 una dintre care ar fi cea cu Adam-cel-fecioar\u0103\/fecior sau fecior\/fecioar\u0103 \u00een fecioria sa osoas\u0103 n\u0103sc\u0103\u00actoare de femeie ca o evadare din androgin. \u00cen atare revela\u0163ie s ar putea afla ipoteticul hormon al Poeziei, ca \u015fi ipoteticul hormon al Sf\u00e2n\u00actului Duh.<\/p>\n

\u2022 A\u015fadar, \u00een urma celui mai banal \u00eendemn \u2013 s\u0103 mergem \u00eenainte! \u2013 chiar s\u0103 mergem prin \u015fi pe delirul potecilor alc\u0103tuite \u00een labirintul voitelor z\u00e2mbete, str\u0103duindu-ne s\u0103 fim c\u00e2t mai fire\u015fti cu noi \u00een\u015fine, f\u0103r\u0103 a ne for\u0163a vreun sur\u00e2s (dac\u0103 nu avem de ce sur\u00e2de), ca cel din penibilele situa\u0163ii \u00een care am nimerit cu alte ocazii. Cu toate c\u0103, neexist\u00e2nd, cei de sub pietrele tombale nu au nevoie de firescul sau nefirescul nostru comportament, precum \u00een ochii lui Dumnezeu nu exist\u0103 constitu\u0163iile \u015fi oricare alte coduri de legi umane (poate c\u0103 analogia este oarecum st\u00e2ngaci trasat\u0103, \u00eens\u0103 sunt sigur c\u0103 e sugestiv\u0103…).
\nAstfel c\u0103 un anumit num\u0103r de pa\u015fi va trebui s\u0103-l dedic dez\u00acrobirii mele de o idee fix\u0103. Nu \u015ftiu care anume, \u00eens\u0103 este de necrezut s\u0103 nu ai tu vreo idee fix\u0103, preconceput\u0103, c\u00e2nd h\u0103l\u0103du\u00acie\u015fte printr-un cimitir, zis vesel, introdus, presupun, \u00een Cartea Recordurilor (Guinness) la primul \u015fi unicul num\u0103r. P\u00e2n\u0103 a afla ce idee fix\u0103 m\u0103 \u00eenrobe\u015fte, mai citesc o pereche de rime: \u201efeciora\u00ac\u015fule \u2013 \u00eengera\u015fule\u201d. Sub ele, sub perechea aceasta de cuvinte rom\u00e2ne\u015fti intuiesc ca pe un mit al pruden\u0163ei biografiile mai tutu\u00acror \u00eengerilor (nu \u015fi pe cele ale celor c\u0103zu\u0163i). Deoarece, con\u00acform tezei Genezei, fiece om e o antitez\u0103 a \u00eengerilor. Pentru c\u0103, \u00een adev\u0103r, ce a mai r\u0103mas divin \u00een om? Poate c\u0103 doar umbra sa \u2013 o \u00eentinat\u0103 umbr\u0103 de \u00eenger \u2013 o, da! ideea fix\u0103 ar putea fi legat\u0103 anume de \u00eengerii p\u0103zitori \u015fi de simbolismul negativ al umbrei. Anume c\u0103, \u00een cimitir \u2013 obsesia unei umbre a dezn\u0103d\u0103jduirii, a nenorocirii surpate \u00een posibila durat\u0103 a nesecatei eternit\u0103\u0163i f\u0103g\u0103\u00acduite, perpetu\u0103, de-ne-oprit\u0103 \u00eenfiin\u0163are a iluziilor noastre.
\nS\u0103 mori de r\u00e2s, nu alta…<\/p>\n

\u2022 De la rimele reproduse ceva mai sus, \u00eemi trec privirile de a dreapta: \u201eDecedat \u00een 1990…\u201d. Acel b\u0103rbat bine, presupun, ar fi putut pleca la Tat\u0103l-tuturor \u00een urma unui atac de cord survenit ca urmare a spaimei care l-a cuprins pe p\u0103tima\u015ful de el din moti\u00acvul c\u0103 i s-ar fi putut defecta televizorul tocmai \u00een toiul campio\u00acnatului mondial la fotbal, iar p\u00e2n\u0103 la Sighet, unde l-ar putea repara, e drum \u015fi timp de a pierde c\u00e2teva meciuri. Ah, biet dis\u00acperat pr\u0103bu\u015fit \u00een sine \u015fi \u00een de dincolo t\u0103r\u00e2muri, unde, unele \u00een altele, lini\u015ftile nefiin\u0163\u0103rii se dau afund…<\/p>\n

\u2022 Drept \u00eenainte, \u00een fa\u0163\u0103, ceva ce se cite\u015fte, dar nu se comen\u00acteaz\u0103. Cu scris pe cruce, zice o mam\u0103 c\u0103tre fiul ei: \u201eAici eu m\u0103 odihnesc,\/ Braic Ileana m\u0103 numesc.\/ Cinci feciori am avut eu,\/ S\u0103-i tr\u0103iasc\u0103 Dumnezeu.\/ M\u0103i, Grig\u0103, s\u0103 fii iertat\/ \u015ei dac\u0103 m-ai junghiat\/ C\u00e2nd ai venit din sat bat.\/ C\u0103 bine m-ai a\u015fezat,\/ La umbra bisericii.\/ \u00cei veni \u015fi tu aci\u201d. Nu comentez, ci doar \u00eemi schimb preconceputa idee c\u0103 satul care are un Cimitir Vesel ar fi putut cunoa\u015fte faptul c\u0103 din fiin\u0163ele sale c\u00e2teva s-ar fi putut sinucide din dragoste nefericit\u0103, s\u0103 zicem, dar nicidecum cineva nu a c\u0103zut jertf\u0103 unui supra-plus de ur\u0103 care, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, r\u0103bufne\u015fte \u00een vreo mahala sau alta…<\/p>\n

\u2022 Drept urmare a acestui imprevizibil \u015fi cutremur\u0103tor caz de paricid, infirmul moralist al dezn\u0103dejdii ar spune c\u0103 nu e mare scofal\u0103 s\u0103 iei via\u0163a \u00een serios, c\u00e2nd d\u00e2nsa te ia \u00een tragic. \u201eS\u0103 \u015fti\u0163i, fieunde a\u0163i fi, fiecine a\u0163i fi, fiecum a\u0163i tr\u0103i c\u0103 niciodat\u0103 nu-l ve\u0163i prinde pe Domnul de picior; chiar dac\u0103 vi se va p\u0103rea c\u0103 l a\u0163i \u00een\u015ff\u0103cat de glezn\u0103, totuna ve\u0163i avea destule n\u0103d\u0103jduiri ne\u00eem\u00acplinite care vor ajunge parte a sor\u0163ii ce v-a fost dat\u0103 \u015fi care, sigur, v\u0103 va fi luat\u0103\u201d, mai zice cinicul moralist al dezn\u0103dejdii, f\u0103c\u00e2nd-o pe foarte de\u015fteptul, pentru ca tot el, \u00eentr-un chip paradoxal, s\u0103 adauge concluziv c\u0103: \u201eDe\u015ftept\u0103ciunea de\u015ftept\u0103ciunilor este ega\u00acl\u0103 cu de\u015fert\u0103ciunea de\u015fert\u0103ciunilor\u201d.<\/p>\n

\u2022 A trebuit s\u0103 hohotesc, s\u0103 r\u00e2d, s\u0103 z\u00e2mbesc sau doar s\u0103 z\u00e2mbesc a r\u00e2de, \u00eens\u0103 m-a luat nu \u015ftiu cum o politic\u0103 a nostalgiilor, apoi am dat, u\u015for, \u00eentr-un fel de metafizic\u0103, de la care m\u0103 pomenii \u00een scepticism, pentru ca (citesc g\u00e2ndurile transcrise cu \u015fase-\u015fapte r\u00e2nduri mai sus) s\u0103 capotez \u00eentr-un nihilism deocheat (fie el \u015fi unul impersonal, ci unul al cinicului moralist al dezn\u0103dejdii), lucruri ce mi se par oarecum inadecvate dispozi\u0163iei \u015fi atmosferei care ar fi s\u0103 fie caracteristic\u0103 pentru un cimitir, zis vesel, unicul \u00een lume \u2013 cel de la S\u0103p\u00e2n\u0163a. Apropo, din cauza acestei derute, renun\u0163 la ni\u015fte versuri pe care le-a\u015f putea ticlui cu rimele: S\u0102-P\u00c2N\u0162A, s\u0103m\u00e2n\u0163a, \u015ferp\u00e2n\u0163a (doar trei rime perfecte) \u015fi cu o mul\u00ac\u0163ime de rime ni\u0163el imperfecte: adeverin\u0163a, alc\u0103tuin\u0163a, biruin\u0163a, bun\u0103voin\u0163a, catrin\u0163a, c\u0103in\u0163a, cerin\u0163a, chibzuin\u0163a, circumferin\u0163a, conferin\u0163a, consecin\u0163a, credin\u0163a, cuno\u015ftin\u0163a, cuviin\u0163a, dorin\u0163a, elocin\u0163a, f\u0103g\u0103duin\u0163a, fiin\u0163a, folosin\u0163a, iscusin\u0163a, \u00eeng\u0103duin\u0163a, juruin\u0163a, locuin\u0163a, n\u0103zuin\u0163a, neputin\u0163a, nes\u0103buin\u0163a, poc\u0103in\u0163a, privin\u0163a, putin\u0163a, recuno\u015ftin\u0163a, referin\u0163a, sentin\u0163a, silin\u0163a, s\u00e2rgu\u00acin\u0163a, suferin\u0163a, f\u0103g\u0103duin\u0163a, umilin\u0163a, voin\u0163a \u2013 acestea \u015fi \u00eenc\u0103 altele vreo 15-20 rim\u00e2nd cu S\u0102P\u00c2N\u0162A. Lungi epopei s-ar putea ticlui \u015fi cu rimele de final ce ar armoniza cu numele s\u0103p\u00e2n\u0163enilor \u2013 P\u0103tra\u015f, Big, Stega, Pop, Braic… \u2013, \u00eens\u0103 \u00eendeletnicirea nu ar fi dintre cele mai originale. \u00cen ce m\u0103 prive\u015fte, c\u00e2nd aud de dic\u0163io\u00acnarul de rime, sunt suspicios ca b\u0103tr\u00e2nii totdeauna aproape siguri c\u0103, \u00een orice li s-ar spune, deja li se ascunde adev\u0103rul. (De ce, la v\u00e2rsta mea, nu m-a\u015f g\u00e2ndi \u015fi la tihnita, abia \u015foptita noastr\u0103 gene\u00acra\u0163ie ca la un inevitabil boom al b\u0103tr\u00e2nilor adormi\u0163i \u015fi ei, la timpul lor, \u00eentr-un chicot sau \u00eentr-un veritabil hohot de r\u00e2s?)<\/p>\n

\u2022 La o adic\u0103, de ce nu s-ar hohoti \u015fi aici, la S\u0103p\u00e2n\u0163a? C\u0103 doar, totdeauna \u00een marea noastr\u0103 bucurie (atunci c\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s-o avem) exist\u0103 subtextul unei dorin\u0163e secrete de catastrof\u0103 \u2013 ar mai fi una din judec\u0103\u0163ile noastre care e, fire\u015fte, neimportant\u0103, ca \u015fi toate celelalte judec\u0103\u0163i \u00eentemeiate pe Judecata de Apoi, prin care avem a trece, \u0163in\u00e2nd minte c\u0103 r\u00e2de bine cel ce r\u00e2de la urm\u0103.<\/p>\n

\u2022 Astfel c\u0103, precum spuneam-scriam, pe aici lumea se m\u0103r\u00acturise\u015fte \u00eentre sentin\u0163e mistice, ceva griji ecologiste, \u00eenjur\u0103turi inteligente, bancuri despre ardeleni \u015fi hohote de r\u00e2s la g\u00e2ndul despre ceea ce trebuie s\u0103 fie un cimitir…<\/p>\n

\u2022 O fi aici ceea ce s-ar putea \u00een\u0163elege prin r\u00e2su-pl\u00e2nsu? Sau\u2026 r\u00e2su\u2026-s\u0103p\u00e2n\u0163u? Peste unele morminte \u2013 numai pl\u00e2nsul. \u015ei blestemul. Dar \u015fi bun\u0103tatea, generozitatea \u00eentru d\u0103inuire prin mo\u015ftenire: \u201eC\u00e2t pe lume am tr\u0103it\/ Bine am g\u0103zduit\/ Am \u0163inut \u015fi vaci \u015fi oi\/ Dar acum v\u0103 las pe voi\/ Grigore nepotul meu\/ Dee-\u0163i bine Dumnezeu\/ S\u0103 g\u0103z\u00acduie\u015fti \u00een locul meu\u201d. (Pop Ileana-Petrenjel, 1897-1982).<\/p>\n

\u2022 Iar prin totalitatea epitafurilor pe care le con\u0163ine, renumitul cimitir de la S\u0103p\u00e2n\u0163a poate fi \u201ecitit\u201d ca o fascinant\u0103 nuvel\u0103 existen\u00ac\u0163ialist\u0103 la persoana \u00eent\u00e2i, dar, \u00eenc\u0103 din anii \u201930, transmis\u0103 prin \u201egura altcuiva\u201d \u015fi anume \u2013 a me\u015fterului Ion Stan P\u0103tra\u015f. Doar me\u015fter? Nu, ci artist-naiv total, m\u00e2nuitor de dalt\u0103, penel, dar \u015fi de condei poeticesc. S-a stins \u015fi domnia sa, v\u0103leatul 1977, \u00eendelet\u00acnicirea-i r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00een grija \u015fi priceperea unuia dintre \u00eenv\u0103\u0163\u0103ceii s\u0103i, Dumitru Pop, zis Tincu (n. 1955). Deie-i Domnul via\u0163\u0103 lung\u0103.<\/p>\n

\u2022 Ar mai fi de concretizat, \u00eens\u0103, c\u0103 atunci c\u00e2nd \u201ele iese moartea \u00een fa\u0163\u0103\u201d, c\u00e2nd \u201emoartea-i scoate din lume-afar\u0103\u201d (tot din epita\u00acfuri cetire), nu to\u0163i s\u0103p\u00e2n\u0163enii merg la \u201ecel vesel\u201d, pentru c\u0103 locali\u00actatea mai are \u00eenc\u0103 alte trei \u201elocuri de veci\u201d: un cimitir vechi greco-catolic, altul adventist \u015fi r\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele unui cimitir evreiesc. Lumea mare se intereseaz\u0103, bine\u00een\u0163eles, anume de cimitirul parohial, zis vesel, din S\u0103p\u00e2n\u0163a, sat populat de circa 3500 de maramure\u015feni. Eu unul, \u00eens\u0103, acum vreun trei decenii, r\u0103sfoisem o Monografie sentimental\u0103 a cimitirului vesel de Pop Simion. Ulterior, aflai c\u0103, \u00een 1991, a fost editat\u0103 lucrarea franco-englez\u0103 Le cime\u00acti\u0438re joyeux\/ The merry Cemetery. Iar anul trecut, Bruno Maz\u00aczoni, profesor universitar italian, a publicat prima edi\u0163ie \u015ftiin\u00ac\u0163ific\u0103 a inscrip\u0163iilor de pe crucile S\u0103p\u00e2n\u0163ei: Le inscri\u00aczioni parlanti del cimitero di S\u0103p\u00e2n\u0163a. \u00cens\u0103 temeinicul lucru ctitorit de me\u015f\u00acterul-artist Ion Stan P\u0103tra\u015f are \u00eenc\u0103 a fi cercetat, pentru c\u0103, pre\u00accum scrie dna Florica Dumitrescu: \u201eAcum, c\u00e2nd corpus-ul inscrip\u00ac\u0163iilor de la S\u0103p\u00e2n\u0163a este editat, se a\u015fteapt\u0103 contri\u00acbu\u0163iile folclo\u00acri\u015ftilor, ale etnografilor, ale sociologilor, acestea, odat\u0103 corobo\u00acrate cu cercetarea actual\u0103, pe t\u0103r\u00e2m lingvistic, vor putea duce la alc\u0103tuirea unei monografii generale a cimitirului vesel\u201d.<\/p>\n

\u2022 \u00cen fine, reiese c\u0103, pe la S\u0103p\u00e2n\u0163a, lumea se m\u0103rturise\u015fte nu doar \u00eentre sentin\u0163e mistice, griji ecologiste, \u00eenjur\u0103turi inteligente, bancuri \u015fi hohote de r\u00e2s; lumea se m\u0103rturise\u015fte \u015fi \u00eentru \u015ftiin\u0163a folclorului, sociologiei, etnografiei, filologiei etc., f\u0103r\u0103 de care, spuneam, nu poate fi deplin\u0103 ideea, cugetarea despre ceea ce este, cum este, de ce este cum este un cimitir, \u00een special cel vesel, care e unic \u00een lume \u015fi se afl\u0103 la S\u0103p\u00e2n\u0163a, \u00een Maramure\u015f, unde se simte mai acut ca aiurea apropierea decisivelor ore dintre via\u0163\u0103 \u015fi eternitate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Radu Voinescu Horia G\u00e2rbea sau seriozitatea… umorului Scriitor polimorf, semn\u00e2nd texte \u015fi c\u0103r\u0163i \u00een mai toate genurile, Horia G\u00e2rbea pare<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21735"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21735"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21735\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21782,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21735\/revisions\/21782"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21735"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21735"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21735"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}