{"id":21619,"date":"2023-08-09T22:10:48","date_gmt":"2023-08-09T19:10:48","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21619"},"modified":"2023-08-09T22:10:48","modified_gmt":"2023-08-09T19:10:48","slug":"spatii-culturale-nr-89-3","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21619","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 89 (3)"},"content":{"rendered":"<p><strong>Miruna MURE\u0218ANU<\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/11\/miruna-muresan-e1604179028521.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/11\/miruna-muresan-e1604179028521.jpg\" alt=\"\" width=\"300\" height=\"391\" class=\"alignnone size-full wp-image-11733 lazyload\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 300px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 300\/391;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2020\/11\/miruna-muresan-e1604179028521.jpg\" alt=\"\" width=\"300\" height=\"391\" class=\"alignnone size-full wp-image-11733\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p><strong>privesc cum v\u00e2nz\u0103torul meu de iluzii<\/strong><\/p>\n<p>se poticne\u0219te \u00eenspre ziua de m\u00e2ine<br \/>\nstr\u00e2ng\u00e2nd de pe un c\u00e2mp al dezastrului r\u0103m\u0103\u0219i\u021bele zilei de ieri<\/p>\n<p>f\u0103r\u0103 s\u0103-mi spun\u0103 despre asta nimic<\/p>\n<p>cu ochi de \u00eentuneric extrem de ad\u00e2nci<br \/>\nlumina pare c\u0103-\u0219i pierde podoabele \u00eentre pietre \u0219i st\u00e2nci<\/p>\n<p>crescute din chiar trupul greu al genunii<\/p>\n<p>unde o\u0219tile nop\u021bii se arunc\u0103 pe r\u00e2nd<br \/>\nprintr-un Graal misterios de h\u00e2rtie<\/p>\n<p>\u00eenclin\u00e2nd parc\u0103 linia destinului meu \u00eentr-un mod extrem de (ne)sigur<\/p>\n<p>spre o ultim\u0103 liter\u0103 a unui alfabet disp\u0103rut<br \/>\nprin nep\u0103sarea profan\u0103 a timpului<\/p>\n<p>care sub o c\u0103ma\u0219\u0103 sticloas\u0103 de v\u00e2nt<br \/>\nse ascunde \u00eentotdeauna de mine<\/p>\n<p>irosindu-se \u00een vatra unui extaz incolor \u0219i str\u0103in<\/p>\n<p>eu \u00eencerc s\u0103 \u00eenclin \u00eenc\u0103 balan\u021ba spre mine doar prin iubire<br \/>\nbrod\u00e2nd \u00eemprejurul cu veghea statornic\u0103<br \/>\na unui miros cenu\u0219iu de h\u00e2rtie<\/p>\n<p>printr-o  t\u0103cere \u00eenc\u0103rcat\u0103 de sens<br \/>\ns\u0103 m\u0103-nt\u00e2lnesc prin Dumnezeu din nou cu mine<\/p>\n<p>fiind cum o palid\u0103 b\u0103taie de v\u00e2nt<br \/>\nlumina \u00eemi d\u0103 \u00een vremea din urm\u0103 mult de g\u00e2ndit<\/p>\n<p>\u021bin\u00e2ndu-mi peste vreme duhul ostatic<br \/>\nmoartea pare o armur\u0103 a ei vinovat\u0103<\/p>\n<p>flutur\u00e2nd la o fereastr\u0103 din vatra memoriei<br \/>\nprintr-un extaz deloc carnal o cunun\u0103 de spini<\/p>\n<p>timpul calc\u0103 pe urmele lumii cuminte<\/p>\n<p>aduc\u00e2ndu-i aminte de c\u0103ma\u0219a-ns\u00e2ngerat\u0103 a iluziei<br \/>\npe care ea a schimbat-o c\u00e2ndva cu nimicul<\/p>\n<p>care se-ntinde acum cum o linie a destinului<br \/>\nsub cerul afin de la cap\u0103tul cerului<\/p>\n<p>unde bolnav Dumnezeu nu (mai) spune nimic<br \/>\nne\u00eemp\u0103cat \u00een final cu absen\u021ba<\/p>\n<p>printre miresme cople\u0219itoare \u0219i aspre de crin<\/p>\n<p><strong><br \/>\nIon Fercu \u00een dialog cu Marius Manta<\/strong><\/p>\n<p>M.M.: \u2013 M\u0103 bucur pentru r\u0103spunsurile dumneavoastr\u0103 care \u00eeng\u0103duie aproape de fiecare dat\u0103 \u0219i o doz\u0103 important\u0103 de subiectivitate. \u00cen general, nu \u00eemi plac oamenii care fac impresia c\u0103 vor fi avut puterea de a p\u0103trunde sensul tuturor lucrurilor, care au judec\u0103\u021bi descarnate, mim\u00e2nd cu mai mult\u0103 sau mai pu\u021bin\u0103 pricepere suficien\u021ba. Drept pentru care, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 descop\u0103r \u0219i alte puncte tangente \u00een spatele acestor dezv\u0103luiri de suflet, haide\u021bi s\u0103 urc\u0103m iar\u0103\u0219i c\u0103tre planul general \u0219i s\u0103 ne oprim asupra unei chestiuni iar \u0219i iar dezb\u0103tute: ce leg\u0103turi se pot stabili \u00eentre moral\u0103 \u0219i crea\u021bia artistic\u0103? Cine \u0219i \u00een ce condi\u021bii \u00ee\u0219i poate manifesta \u00eent\u00e2ietatea?<\/p>\n<p>\tI.F: \u2013 O nou\u0103 \u00eentrebare z\u0103mislit\u0103, parc\u0103, din piscuri \u0219i pr\u0103p\u0103stii, din incertitudini care vor r\u0103m\u00e2ne mereu fl\u0103m\u00e2nde de cunoa\u0219tere! Uneori, c\u00e2nd privesc la asocierea fireasc\u0103 dintre moral\u0103 \u0219i crea\u021bie (nu doar artistic\u0103) v\u0103d un c\u00e2mp de disput\u0103 dintre ap\u0103 \u0219i foc. Alteori, acest ,,cuplu m\u0103 trimite c\u0103tre fr\u0103\u021bia de cruce investit\u0103 cu virtu\u021bi etice de c\u0103tre Alecsandri (,,Fra\u021bi de cruce se prindea\/ \u0218i-mpreun\u0103 voinicea) sau c\u0103tre cea eminescian\u0103 (,,&#8230; \u0219i-om lega fr\u0103\u021bie de cruce pe c\u00e2t om fi \u0219i-om mai tr\u0103i). \u00cen crea\u021bie v\u0103d \u00eens\u0103 mereu ,,zbuciumul dureros al moralit\u0103\u021bii (Eliade). C\u00e2nd Woodrow Wilson \u00eemi spune c\u0103 nu trebuie s\u0103 uit\u0103m c\u0103 ,,Tat\u0103l nostru \u00eencepe cu o cerere de p\u00e2ine zilnic\u0103, fiind, din acest motiv, dificil s\u0103-L lauzi mereu pe Domnul \u0219i s\u0103-\u021bi iube\u0219ti aproapele pe stomacul gol, m\u0103 g\u00e2ndesc la suferin\u021bele moralei. Poate lecui crea\u021bia, singurul sur\u00e2s al trage\u00acdiei noastre (Blaga), v\u00e2n\u0103t\u0103ile pe care ea le provoac\u0103 uneori moralei? Moral\u0103, moralitate&#8230; Hegel complic\u0103 \u0219i metafizic via\u021ba ecua\u021biei crea\u021bie-moral\u0103, suger\u00e2ndu-mi c\u0103 morala genereaz\u0103 uneori g\u00e2nduri triste. La auzul acestui cuv\u00e2nt, copilului i se pare c\u0103 vede profesori \u00eenarma\u021bi cu tije, o t\u00e2n\u0103r\u0103 \u00ee\u0219i imagineaz\u0103 b\u0103rba\u021bi gelo\u0219i care amenin\u021b\u0103 cu fierberea \u00een cazanelor iadului, un om cinstit \u00ee\u0219i aminte\u0219te o multitudine de intrigan\u021bi \u0219i criminali pentru care morala a servit ca o masc\u0103 tot timpul. Kant \u2013 apropo de ,,cine \u0219i \u00een ce condi\u021bii \u00ee\u0219i poate manifesta \u00eent\u00e2ietatea? \u2013 \u00eencearc\u0103 s\u0103 restabileasc\u0103 echilibrul: ,,Dou\u0103 lucruri umplu \u00eentotdeauna sufletul cu surpriz\u0103 \u0219i uimire din ce \u00een ce mai puternice, cu at\u00e2t mai des \u0219i mai mult reflect\u0103m asupra lor \u2013 cerul \u00eenstelat de deasupra mea \u0219i legea moral\u0103 din mine (,,Critica ra\u021biunii practice, Bucure\u0219ti, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103, 1972, p. 252), dar cine poate lua dreptul la fiin\u021bare, \u0219i \u00een acest caz, echilibrului instabil, fragil, prezent \u0219i \u00een ecua\u021biile fizicienilor mai noi? \u00cen ,,Genealogia moralei, Nietzsche sfarm\u0103 echilibrul cuminte peste care fusese aruncat, p\u00e2n\u0103 la el, un fel de vraj\u0103 a unei lini\u0219ti suverane: trebuie s\u0103 ne ghid\u0103m dup\u0103 propriul nostru sistem de valori, nu dup\u0103 cel impus de societate, pentru c\u0103 o virtute trebuie s\u0103 fie propria noastr\u0103 descoperire. Aud mereu vocea lui Einstein, care m\u0103rturise\u0219te: ,,Dac\u0103 a\u0219 fi \u0219tiut c\u0103 germanii nu vor reu\u0219i s\u0103 produc\u0103 bomba atomic\u0103, nu a\u0219 fi ridicat niciun deget niciodat\u0103. \u0218i pe cea a lui Kala\u0219nikov: ,,M\u0103 tot \u00eentorc la o \u00eentrebare. Dac\u0103 arma mea a luat at\u00e2tea vie\u021bi, se poate ca eu\u2026 un credincios ortodox, s\u0103 fiu de vin\u0103 pentru aceste mor\u021bi, chiar dac\u0103 sunt inamicii mei? Uneori, prietena noastr\u0103 comun\u0103, Carmen Mihalache, \u00eemi strecoar\u0103 c\u00e2te o ironie elevat\u0103, \u00eentruc\u00e2t \u00eei ofer prea multe r\u0103spunsuri prin limbajul&#8230; emoticon. Are un aliat chiar \u0219i \u00een creatorul acestuia, Scott Fahlman, care m\u0103rturise\u0219te c\u0103 se simte, c\u00e2teodat\u0103, aidoma doctorului Frankenstein, \u00eentruc\u00e2t, zice el, creatura mea a \u00eenceput ca benign\u0103, dar a disp\u0103rut \u00een locuri pe care nu le aprob. \u00cen fa\u021ba unor asemenea dileme morale, simt din nou presiunea ,,zbuciumului dureros al moralit\u0103\u021bii (Eliade) \u00een actul crea\u021biei.<br \/>\nRichard Chamberlain, celebrul actor din ,,Pas\u0103rea Spin, \u0219i-a dezv\u0103luit, spre b\u0103tr\u00e2ne\u021be, orientarea homosexual\u0103, recunosc\u00e2nd c\u0103 i-a fost foarte greu s\u0103 ascund\u0103 aceast\u0103 op\u021biune, \u00eentr-o vreme \u00een care aceasta era ,,cel mai r\u0103u lucru posibil. Dac\u0103 ar fi f\u0103cut aceast\u0103 m\u0103rturisire imediat dup\u0103 apari\u021bia filmului, totul ar fi devenit o catastrof\u0103 moral\u0103 \u0219i financiar\u0103. Conflictul moral\u0103-crea\u021bie l-a r\u0103v\u0103\u0219it zeci de ani. Federico Garcia Lorca, Yukio Mishima, Marcel Proust, Oscar Wilde au fost homosexuali. Au dinamitat morala vremurilor lor. Oscar Wilde a \u0219ocat epoca victorian\u0103 cu orientarea sa. Timp de vreo doi ani a fost \u00eenchis \u00een temni\u021ba din Reading. Eliberat, a scris poemul ,,Balada \u00eenchisorii din Reading. \u00cen 2014, pu\u0219c\u0103ria, devenit\u0103 faimoas\u0103 prin prezen\u021ba lui Oscar Wilde \u00een istoria sa, a fost scoas\u0103 de guvern la licita\u021bie, pentru a-\u0219i consolida bugetul. \u00cenc\u0103 n-a fost v\u00e2ndut\u0103, de\u0219i au fost avansate sume fabuloase. Arti\u0219tii vor s\u0103 p\u0103streze \u00eenchisoarea ca&#8230; monument al artei. Aventurile moralei \u00een imperiul crea\u021biei sunt dintre cele mai palpitante.<br \/>\nTot alerg\u00e2nd s\u0103 aflu ce tensiuni mai exist\u0103 \u00eentre crea\u021bia artistic\u0103 \u0219i moral\u0103, ascult \u0219i \u0219oapta aceea celebr\u0103 din ,,Cuget\u0103ri, a lui Pascal: ,,Ce este adev\u0103rat pe o parte a Pirineilor nu este adev\u0103rat pe cealalt\u0103. \u00cenaintea sa, Montaigne scrisese: ,,Fiecare nume\u0219te barbar ceea ce nu se afl\u0103 \u00een obiceiurile sale. Putem lipi \u0219i de corpul moralei aceste aprecieri? C\u00e2nd Nietzsche ne spunea c\u0103 adev\u0103rul este, \u00eentre altele, ,,o multitudine instabil\u0103 de metafore, de metonimii, de antropomorfisme, nu m\u0103 pot g\u00e2ndi \u0219i la o posibil\u0103 defini\u021bie a moralei, acces\u00e2nd aceste sensuri? Nietzsche \u00eemi mai spune, \u00een ,,Dincolo de bine \u0219i de r\u0103u (Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 1992, p. 10), c\u0103 falsitatea unei judec\u0103\u021bi nu constituie \u00eenc\u0103 o obiec\u021bie \u00eempotriva acesteia. Problema, zice el, ,,este aceea de a afla \u00een ce m\u0103sur\u0103 poate aceast\u0103 judecat\u0103 s\u0103 favorizeze, s\u0103 \u00eentre\u021bin\u0103 via\u021ba, s\u0103 conserve \u0219i chiar s\u0103 amelioreze specia; iar noi suntem principial \u00eenclina\u021bi s\u0103 afirm\u0103m c\u0103 judec\u0103\u021bile cele mai false (dintre care fac parte judec\u0103\u021bile sintetice a priori) sunt pentru noi cele mai indispensabile. Morala n-ar putea fi perceput\u0103 \u00eentr-un asemenea registru dinamitard? S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 Nietzsche ne spunea c\u0103 \u00een spatele idealurilor morale se ascunde de obicei o poveste josnic\u0103, de nespus, ale c\u0103rei protagoniste sunt ,,violen\u021ba, minciuna, calomnia \u0219i nedreptatea, morala fiind, astfel, ,,la fel de \u00abimoral\u0103\u00bb ca toate celelalte lucruri de pe fa\u021ba p\u0103m\u00e2ntului. Pudenda origo. Originile ei miros ur\u00e2t&#8230;<br \/>\nCe m\u0103 fac \u00eens\u0103 atunci c\u00e2nd noul meu prieten, Nietzsche, care nu este str\u0103in nici de crea\u021bia artistic\u0103, este acuzat de favorizarea apari\u021biei \u0219i men\u021binerii nazismului, fiind perceput de c\u0103tre unii ca purt\u0103torul de cuv\u00e2nt al unei morale de-a dreptul reprobabile? \u00cen timpul Primului R\u0103zboi Mondial, se \u0219tie, din rani\u021bele solda\u021bilor germani nu lipsea ,,A\u0219a gr\u0103it-a Zarathustra. Tot \u00een acea rani\u021b\u0103 se g\u0103sea \u0219i ,,Evanghelia dup\u0103 Ioan. Cu umor englezesc, ,,Enciclopedia Universal\u0103 Britannica (Bucure\u0219ti, Editura Litera, 2010, p. 45) consemneaz\u0103: ,,E greu de spus care autor a avut mai mult de pierdut din cauza aceasta. Dar noi avem \u0219tiin\u021b\u0103 despre avertismentul lui Nietzsche, cel care a avut premoni\u021bia tr\u0103d\u0103rii sale (\u0219i) de c\u0103tre sora sa, Elisabeth F\u00f6rster-Nietzsche, manipulat\u0103 de tic\u0103lo\u0219ii nazi\u0219ti, cea care i-a r\u0103st\u0103lm\u0103cit opera: ,,\u00cemi cunosc soarta. C\u00e2ndva, numelui meu i se va asocia amintirea a ceva monstruos \u2013 a unei crize cum nu a mai existat pe p\u0103m\u00e2nt, a celei mai profunde coliziuni de con\u0219tiin\u021be. Nietzsche n-a avut \u00eens\u0103 apuc\u0103turi naziste. \u00cen ,,Omenesc, prea omenesc II , sec\u021biunea 137, el scrie: ,,Cei mai r\u0103i cititori sunt aceia care se comport\u0103 ca ni\u0219te solda\u021bi pr\u0103d\u0103tori: \u00een\u0219fac\u0103 unele lucruri de care pot avea nevoie, spurc\u0103 \u0219i \u00eencurc\u0103 restul \u0219i blasfemiaz\u0103 totul.<br \/>\nCe m\u0103 fac \u0219i atunci c\u00e2nd m\u0103 uit din nou c\u0103tre \u00eentrebare \u0219i constat c\u0103 al\u021bi prieteni de-ai mei \u00eemi pun alte crose la patin\u0103? Unii au fost interzi\u0219i, \u00een numele moralei, chiar \u0219i pe vremea \u00een care deveniser\u0103 celebri. Li s-au pus \u00een c\u00e2rc\u0103 at\u00e2tea acuza\u021bii, \u00eenc\u00e2t ,,Amantul doamnei Chatterley, ,,Femei \u00eendr\u0103gostite \u0219i ,,Fecioara, romanele lui D. H. Lawrence, au fost considerate obscene, imorale. P\u00e2n\u0103 \u00een 1960, \u00een Anglia au fost interzise. Vladimir Nabokov, care nu-mi este prea drag \u00eentruc\u00e2t nu \u0219i-a mobilizat resursele pentru a-l \u00een\u021belege fericit pe Dostoievski, a \u00eencercat, f\u0103r\u0103 succes, s\u0103 publice ,,Lolita \u00een SUA. A fost publicat \u00een Fran\u021ba, interzis \u00een Marea Britanie, Noua Zeeland\u0103, Africa de Sud, Argentina. Vame\u0219ii britanici confiscau toate copiile ,,Lolitei. Stanley Kubrick a trimis romanul \u00een istoria cinematografiei, critica literar\u0103 de ast\u0103zi \u00eel aplaud\u0103. ,,Harry Potter se m\u00e2ndre\u0219te cu faptul c\u0103 a fost cea mai interzis\u0103 carte din SUA. Cartea semnat\u0103 de J.K. Rowling a fost interzis\u0103 \u00een \u0219colile private din Emiratele Arabe Unite, trimis\u0103 la zid \u00een Iran. Adolescen\u021bii \u0219i pu\u0219timea, mai ales, o ador\u0103. Romanul lui Salman Rushdie, ,,Versetele satanice, a fost interzis \u00een treisprezece \u021b\u0103ri, a dinamitat rela\u021biile diplomatice dintre Iran \u0219i alte state. Romancierul s-a ales cu un exil, o condamnare la moarte, cu un premiu uria\u0219 pus pe capul s\u0103u \u0219i cu o tentativ\u0103 de asasinat, dar \u0219i cu onoruri literare importante. Explor\u00e2nd teme raportate la mortalitate, traume \u0219i violen\u021be ale r\u0103zboiului, dar \u0219i la homosexuali, ca victime ale prejudec\u0103\u021bilor naziste, ,,Abatorul cinci, cartea lui de Kurt Vonnegut, a cunoscut critici violente. Ca pe vremea Inchizi\u021biei, exemplare ale c\u0103r\u021bii au fost arse. Marchizul de Sade, cu opera sa fic\u021bional\u0103 de poveste \u00een care sexualitatea libertin\u0103, incestul, pedofilia \u0219i violen\u021ba sunt repere, a cunoscut vreme de 32 de ani ospitalitatea pu\u0219c\u0103riilor. S\u0103 nu-l uit pe Gustave Flaubert. Din cauza romanului ,,Doamna Bovary, opera complet\u0103 i-a fost ulterior interzis\u0103 \u00een Fran\u021ba, pentru o perioad\u0103, Flaubert fiind acuzat pentru infrac\u021biuni \u00eempotriva decen\u021bei publice.<br \/>\nM\u0103 simt ca un avocat aflat \u00een fa\u021ba unei instan\u021be care e pe cale de a-\u0219i potoli discursul, din cauz\u0103 c\u0103 s-a ab\u0103tut de la subiect. Dar zic repede, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 evit mustrarea: ,,Onorat\u0103 instan\u021b\u0103, \u00eeng\u0103dui\u021bi-mi o parantez\u0103; mai am c\u00e2teva vorbe de spus. V\u0103 rog s\u0103 crede\u021bi c\u0103 au leg\u0103tur\u0103 cu aceast\u0103 cauz\u0103 a dosarului&#8230; Reprezentarea modelului cosmologic al Universului \u00een expansiune (demonstrat de Alexander Friedmann \u0219i Georges Henri Lema\u00eetre, \u00een baza ecua\u021biilor lui Einstein) o afl\u0103m, cu vreo jum\u0103tate de secol \u00eenainte, la Eminescu. Einstein \u00eensu\u0219i recunoa\u0219te c\u0103 se g\u00e2ndise la faptul c\u0103 este o eroare reprezentarea static\u0103 a Universului. S\u0103-l ascult\u0103m pe Eminescu: ,,De-atunci negura etern\u0103 se desface \u00een f\u0103\u0219ii,\/ De atunci r\u0103sare lumea, lun\u0103, soare \u0219i stihii&#8230;\/ De atunci \u0219i p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi colonii de lumi pierdute\/ Vin din sure v\u0103i de haos pe c\u0103r\u0103ri necunoscute\/ \u0218i \u00een roiuri luminoase izvor\u00e2nd din infinit,\/ Sunt atrase \u00een via\u021b\u0103 de un dor nem\u0103rginit (Scrisoarea I). Amintim c\u0103 \u0219tiutele c\u0103l\u0103torii \u00een timp din ,,S\u0103rmanul Dionis \u0219i cele ale dasc\u0103lului din ,,Scrisoarea I au anticipat relativitatea. Coordonatele temporale eminesciene sunt seduc\u0103toare: ,,Pe c\u00e2nd luna str\u0103luce\u0219te peste-a tomurilor bracuri,\/ \u00centr-o clip\u0103-l poart\u0103 g\u00e2ndul \u00eend\u0103r\u0103t cu mii de veacuri,\/  La-nceput pe c\u00e2nd fiin\u021b\u0103 nu era, nici nefiin\u021b\u0103 [&#8230;].\/ \u00cen prezent cuget\u0103torul nu-\u0219i opre\u0219te a sa minte,\/ Ci-ntr-o clip\u0103 g\u00e2ndu-l duce mii de veacuri \u00eenainte;\/ Soarele ce azi e m\u00e2ndru, el \u00eel vede trist \u0219i ro\u0219\/ Cum se-nchide ca o ran\u0103 printre nori \u00eentuneco\u0219i. Cum plane\u021bii to\u021bi \u00eenghia\u021b\u0103 \u0219i s\u2019azv\u00e2rl rebeli \u00een spa\u021b\u2019\/ Ei, din fr\u00e2nele luminii \u0219i ai soarelui sc\u0103pa\u021bi (ibid.). Ceea ce i se p\u0103rea veridic lui Eminescu \u2013 reprezentarea simultan\u0103 \u00een poezie (o realitate paralel\u0103 realit\u0103\u021bii referen\u021biale) a dou\u0103 evenimente: prezen\u021ba dasc\u0103lului \u00een timpul s\u0103u firesc, natural \u0219i prezen\u021ba lui \u00eentr-un timp trecut sau viitor, exprimat prin unul imaginar \u2013 va fi confirmat de Einstein, care va demonstra faptul c\u0103 aceast\u0103 concep\u021bie nu este inadmisibil\u0103 din punct de vedere \u0219tiin\u021bific. Aici, poezia \u0219i \u0219tiin\u021ba se \u00eent\u00e2lnesc fericit. Putem vorbi, a\u0219adar, despre crea\u021bie artistic\u0103 \u0219i \u00een \u0219tiin\u021b\u0103. De aceea \u00eei invitasem, mai \u00eenainte, \u00een aceast\u0103 dezbatere, pe Alexander Friedmann sau pe Einstein. \u0218i tot din acest motiv, onorat\u0103 instan\u021b\u0103, \u00eel aduc \u00een aceast\u0103 ecua\u021bie \u00een care se ciond\u0103nesc uneori morala \u0219i crea\u021bia artistic\u0103 pe p\u0103rintele fizicii cuantice, Erwin Schr\u00f6dinger. L-am descoperit pe fizicianul austriac, laureat al Premiului Nobel (1933), \u00een facultate, la cursul de ,,Teorii fundamentale ale fizicii, \u0219i, de atunci am avut credin\u021ba c\u0103 este unul dintre cei care au revolu\u021bionat domeniul. Abia de cur\u00e2nd am aflat c\u0103, potrivit celor de la cotidianul irlandez ,,The Irish Times, Schr\u00f6dinger ar fi fost un pedofil; pr\u0103d\u0103tor sexual, abuzator \u00een serie, monstru. \u00cen jurnalele sale m\u0103rturise\u0219te c\u0103 inocen\u021ba fetelor se potrivea perfect cu geniul s\u0103u, scrie aceea\u0219i surs\u0103. Walter Moore, autor al biografiei Schr\u00f6dinger, Life and Thought, noteaz\u0103 c\u0103 atitudinile fizicianului fa\u021b\u0103 de femei erau \u00een esen\u021b\u0103 cele ale unui adept al suprema\u021biei b\u0103rba\u021bilor. Emigr\u00e2nd din Germania \u00een care nazismul prindea cheag, a c\u0103utat locuri de munc\u0103. Cei de la Oxford nu l-au primit. A ratat \u0219i alte c\u0103ut\u0103ri. A profesat un timp la Universitatea din Dublin, numai c\u0103, dup\u0103 ce i-au fost descoperite apuc\u0103turile de pedofil, a fost lansat\u0103, conform ,,The Irish Times, chiar \u0219i o peti\u021bie pentru a schimba denumirea unei s\u0103li de lectur\u0103 care-i purta numele. Putem recunoa\u0219te contribu\u021bia major\u0103 pe care Schr\u00f6dinger a avut-o asupra \u0219tiin\u021bei, iar aceast\u0103 peti\u021bie nu ignor\u0103 impactul ideilor sale asupra fizicii. Totu\u0219i, poate c\u0103 este de prost gust ca un colegiu modern [&#8230;] s\u0103 onoreze acest b\u0103rbat, scriu peti\u021bionarii. Acela\u0219i cotidian irlandez, dar \u0219i revista ,,Futurism, solicit\u0103 ca lui Schr\u00f6dinger, caracterizat ca fiind un tic\u0103los sadea, ar trebui s\u0103-i fie recunoscute meritele \u0219tiin\u021bifice, dar simultan cu denun\u021barea caracterului s\u0103u mizerabil. Cazul nu este \u00eenchis. Istoricii \u0219tiin\u021bei \u0219i psihologii spun c\u0103 Schr\u00f6dinger ar fi avut \u0219i un ,,complex Lolita, cu trimitere la romanul lui Nabokov. Ce facem cu Schr\u00f6dinger? El nu poate fi aruncat din istoria fizicii. Probabil c\u0103 exist\u0103 \u0219i studen\u021bi fizicieni care nu cunosc \u00eenc\u0103 mizeriile caracterului s\u0103u. Scriem, pe cursurile universitare, la capitolul fizicii cuantice, sub umbrela unui asterisc, faptul c\u0103 acesta a fost un pedofil \u0219i-l l\u0103s\u0103m la judecata istoriei care, cu siguran\u021b\u0103, nu va ierta niciodat\u0103 crima de pedofilie? Am dus, oare, prea departe discu\u021bia despre tensiunea dintre moral\u0103 \u0219i crea\u021bie?<br \/>\nCred c\u0103 subiectul nu ar trebui abordat doar \u00een jurul unor excep\u021bii precum Schr\u00f6dinger. Exist\u0103 un echilibru natural care se afl\u0103 \u0219i \u00een aceast\u0103 tensiune etern\u0103. \u00cen ,,\u00cencercarea labirintului. Convorbiri cu Claude-Henri Rocquet (Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 2007), Mircea Eliade spune c\u0103 pasiunea obsesiv\u0103 pe care o manifest\u0103m pentru o alt\u0103 lume, care nu poate fi dec\u00e2t cea a imaginarului \u0219i a misterului, a crea\u021biei, \u00ee\u0219i are \u00eenceputurile, pentru el, \u00een foarte frageda copil\u0103rie: e vorba de a\u0219a numita \u00eent\u00e2lnire cu \u0219op\u00e2rla albastr\u0103 (dragonul) \u0219i descoperirea camerei interzise, care peste ani avea s\u0103 fie numit\u0103 camera Samb\u00f4. Pentru Eliade, \u0219op\u00e2rla este de o frumuse\u021be perfect\u0103, \u00eentruc\u00e2t era femel\u0103 \u0219i androgin. El trimitea \u0219i c\u0103tre nuan\u021bele ascunse \u00eentr-o frumu\u00acse\u021be androgin\u0103 ca frumuse\u021be masculin\u0103. Consider\u0103 \u0219op\u00e2rla ca fiind de o frumuse\u021be androgin\u0103, \u00eentruc\u00e2t era femel\u0103 \u0219i androgin, pentru c\u0103 era perfect\u0103. \u00cen ea era gra\u021bie \u0219i spaim\u0103, cruzime \u0219i z\u00e2mbet, totul (op. cit., p. 15). Andro\u00acginul ar reprezenta idealul perfec\u021biunii, deoarece cele dou\u0103 sexe sunt contopite. Este o alt\u0103 specie uman\u0103, o alt\u0103 specie. \u0218i acest lucru cred c\u0103 e important (ibid.). Am putea visa \u0219i c\u0103tre o crea\u021bie artistic\u0103 de acest gen? Camera Samb\u00f4 m-a tulburat mereu. \u00cen Noaptea de S\u00e2nziene, camera \u00eenchiriat\u0103 de \u0218tefan Viziru \u00eentr-un hotel este spa\u021biul \u00een care acesta retr\u0103ie\u0219te o experien\u021b\u0103 din copil\u0103rie: Camera Samb\u00f4. Aceasta este locul de \u00eent\u00e2lnire al copilul de alt\u0103dat\u0103, care \u00ee\u0219i dore\u0219te s\u0103 intre \u00een ea, \u0219i al maturului re\u00eentors, prin evocare, \u00een spa\u021biul \u0219i timpul copil\u0103riei. Este spa\u021biul \u00een care fiin\u021ba are puterea de a tr\u0103i \u00een afara timpului. ,,\u0218i atunci, \u00een clipa aceea, am \u00een\u021beles ce este Samb\u00f4. Am \u00een\u021beles c\u0103 exist\u0103 aici, pe p\u0103m\u00e2nt, l\u00e2ng\u0103 noi, la \u00eendem\u00e2na noastr\u0103 \u0219i totu\u0219i invizibil celorlal\u021bi, inaccesibil celor neini\u021bia\u021bi \u2212 exist\u0103 un spa\u021biu privilegiat, un loc paradisiac, pe care, dac\u0103 ai avut norocul s\u0103-l cuno\u0219ti, nu-l mai po\u021bi uita, apoi, toat\u0103 via\u021ba. C\u0103ci \u00een Samb\u00f4 sim\u021beam c\u0103 nu mai tr\u0103iesc a\u0219a cum tr\u0103isem p\u00e2n\u0103 atunci; tr\u0103iam altfel, \u00eentr-o continu\u0103, inexprimabil\u0103 fericire. Nu \u0219tiu de unde izvora beatitudinea asta f\u0103r\u0103 nume. Mai t\u00e2rziu, amintindu-mi de Samb\u00f4, am fost sigur c\u0103 acolo m\u0103 a\u0219tepta Dumnezeu, \u0219i m\u0103 lua \u00een bra\u021be \u00eendat\u0103 ce-i c\u0103lcam pragul. N-am mai sim\u021bit, apoi, nic\u0103ieri \u0219i niciodat\u0103, o asemenea fericire, \u00een nicio biseric\u0103, \u00een niciun muzeu; nic\u0103ieri \u0219i niciodat\u0103. R\u0103m\u00e2neam, probabil, ceasuri \u00eentregi acolo, pentru c\u0103, re\u00eentorc\u00e2ndu-m\u0103 l\u00e2ng\u0103 ai mei, \u00eei g\u0103seam agita\u021bi, nelini\u0219ti\u021bi, uneori furio\u0219i. \u00abUnde ai fost? m\u0103 \u00eentrebau. Te c\u0103ut\u0103m de trei ceasuri&#8230;\u00bb M-am jucat, min\u021beam eu. \u0218i nicio amenin\u021bare, nicio pedeaps\u0103 nu m\u0103 speria. Acceptam z\u00e2mbind toate: g\u00e2ndul c\u0103 m\u0103 voi putea \u00eentoarce \u00een Samb\u00f4, m\u0103 consola. Odat\u0103, venisem acolo cu c\u00e2teva bomboane \u00een buzunar. F\u0103r\u0103 s\u0103-mi dau seama, am luat o bomboan\u0103 \u0219i am \u00eenceput s-o sug. Imposibil! Nu avea niciun gust. \u0218i nici n-o puteam suge. Gura mi-era uscat\u0103. Nu-mi puteam mi\u0219ca limba. Nu puteam face nimic \u00een Samb\u00f4. Nu mi-era foame, nu-mi era sete, nu-mi era somn. Tr\u0103iam, pur \u0219i simplu, \u00een paradis (Mircea Eliade, Noaptea de S\u00e2nziene, Bucure\u0219ti, Editura Univers Enciclopedic, 1999, p. 73). \u00centruc\u00e2t pentru protagonistul \u0218tefan Viziru transcenderea definitiv\u0103 a timpului istoric r\u0103m\u00e2ne o imposibilitate, el \u00eencearc\u0103 experien\u021ba unei pseudo m\u00e2ntuiri, printr-o evadare temporar\u0103 \u00een lectur\u0103, pictur\u0103, \u00een acel spa\u021biu al miracolelor: Camera Samb\u00f4. El reu\u0219e\u0219te, astfel, temporar, s\u0103 se sustrag\u0103 evenimentelor istoriei, s\u0103 ob\u021bin\u0103 un sentiment de libertate fa\u021b\u0103 de satrapia determinismului istoric. \u00cenfrunt\u0103, \u00een acest mod, catastrofele istoriei lumii \u00een care tr\u0103ie\u0219te, catastrofele fiin\u021bei sale. Eliade sugereaz\u0103 c\u0103 prin crea\u021bia artistic\u0103 omul poate ie\u0219i din timpul istoric prin integrarea \u00eentr-un alt timp, al operei de art\u0103, un timp non-istoric, aidoma timpului mitic. Dar, m\u0103 \u00eentreb, \u00een acest timp mitic reg\u0103sit \u00een Camera Samb\u00f4, unde imaginarul, visarea \u0219i fantasticul eliberator sunt vedete, crea\u021bia artistic\u0103 se poate scutura de zgura moralei timpului istoric l\u0103sat la u\u0219a miraculoasei camere? A\u0219teapt\u0103 acolo, la u\u0219\u0103, morala timpului real cople\u0219it\u0103 de o mare cumin\u021benie, f\u0103r\u0103 s\u0103-i sugereze nimic, pe gaura cheii, actului creator? \u0218i dac\u0103 \u0219oaptele moralei care a\u0219teapt\u0103 dincolo de u\u0219\u0103 nu pot fi suprimate, \u00ee\u0219i poate apropia acest timp mitic al Camerei Samb\u00f4 faptul c\u0103 legea morala e sf\u00e2nt\u0103 (inviolabil\u0103), c\u0103 omul este \u00een adev\u0103r destul de profan, dar umanitatea din persoana lui trebuie s\u0103-i fie sf\u00e2nt\u0103, a\u0219a cum ne sugereaz\u0103 Kant? Dac\u0103 privim \u00een istoria real\u0103 a timpului, constat\u0103m c\u0103 pentru iudeul Vechiului Testament morala elementar\u0103 este fapta \u00een acord deplin, f\u0103r\u0103 rest, cu poruncile Decalogului \u0219i cu cele 613 comandamente ale Torei. Pe axa Socrate-Platon-Aristotel, actul moral elementar \u00eencepe prin cunoa\u0219terea ra\u021bional\u0103, singura care poate garanta identitatea binelui cu adev\u0103rul. La stoici, \u00een\u021beleptul atinge, prin ataraxie, starea moral\u0103 elementar\u0103. Pentru cre\u0219tinul originar, paradigmatic, morala elementar\u0103 este perfect suprapus\u0103 cu sfin\u021benia elementar\u0103, ambele fiind derivate integral din imitarea prin credin\u021b\u0103 a patimilor lui Hristos. Hobbes ne argumenteaz\u0103 c\u0103 morala elementar\u0103 este sinonimul dep\u0103\u0219irii, prin contractul social, a st\u0103rii de natur\u0103. La Rousseau, morala elementar\u0103 este un compus ad\u00e2nc \u00eenr\u0103d\u0103cinat \u00een natura uman\u0103, prin intermediul a dou\u0103 valori, mila \u0219i iubirea, anterioare ra\u021biunii. Kant insist\u0103: morala elementar\u0103 reprezint\u0103 sinonimul practicului, a tot ce este posibil \u00een domeniul libert\u0103\u021bii, dar, s\u0103 nu uit\u0103m, de cele dou\u0103 exigen\u021be care nu pot fi negociate: acordul cu imperativul categoric \u0219i respectul necondi\u021bionat pentru legea moral\u0103 \u00een sine. Un discurs al crea\u021biei artistice care ar putea s\u0103 nu fie influen\u021bat sau determinat de hachi\u021bele moralei n-ar fi posibil, probabil, dec\u00e2t \u00een Camera Samb\u00f4. Dar creatorul tr\u0103ie\u0219te \u00eentr-o lume real\u0103. \u00centreb \u00eens\u0103 iar, altfel: ,,\u00cen Camera Samb\u00f4 lipse\u0219te cu des\u0103v\u00e2r\u0219ire orice fior de moral\u0103?.<br \/>\nAplaud\u00e2nd seduc\u021biile mitice, m\u0103 \u00eentreb, totu\u0219i, care ar putea fi cele mai fericite strategii prin care ne-am putea propune s\u0103 cur\u0103\u021b\u0103m, c\u00e2t de c\u00e2t, crea\u021bia artistic\u0103 de zgura moralei autorului, moralei timpului? Ce atitudine avem atunci c\u00e2nd \u00eentre Oper\u0103 \u0219i Autor (cu discursul s\u0103u moral prezent \u00een cotidianul supravie\u021buirii sale) exist\u0103 pr\u0103p\u0103stii? Mai ales \u00een aceast\u0103 zon\u0103 am vrut s\u0103 aduc raportul moral\u0103-crea\u021bie artistic\u0103. Uneori, Opera ne fascineaz\u0103, dar Autorul ne poate dezam\u0103gi sau chiar dezgusta cu fiin\u021barea sa \u00een realul doldora de capcane \u00een care morala sc\u00e2nce\u0219te. Ca profesor, de pild\u0103, ce atitudine voi avea fa\u021b\u0103 de elev\/ student \u00een sala de curs, atunci c\u00e2nd va sosi vremea s\u0103 vorbim despre Octavian Goga? M\u0103 voi apleca doar spre universul poematic pe care  acesta l-a z\u0103mislit sau voi aminti \u0219i despre faptul c\u0103 atitudinea lui fa\u021b\u0103 de fascism a fost \u0219i una de fascina\u021bie, dorind s\u0103 fie, aidoma lui Gabriele d\u2019Annunzio \u0219i altor poe\u021bi care \u00eembr\u0103\u021bi\u0219aser\u0103 fascismul? Voi vorbi cu mare respect despre poetul na\u021bional Goga, unde morala sa cu accente patriotice impresioneaz\u0103, dar nu voi uita s\u0103 amintesc despre derapajele sale ideologice, politice, arunc\u00e2nd, astfel, \u00een jocul dezbaterii, conflictul dintre cele dou\u0103 atitudini morale: a scriitorului \u0219i a politicianului?<br \/>\nShakespeare. \u0218tiu c\u0103-l ave\u021bi lipit de suflet; ca \u0219i mine. Dar \u00een jurul lui exist\u0103 \u00eenc\u0103 un roi de suspiciuni \u0219i dubii \u00een care auzim un oarece sc\u00e2ncet al moralei. Nu dezvolt. M\u0103 \u00eentreb doar de ce \u00een testamentul s\u0103u nu a men\u021bionat, ca propriet\u0103\u021bi, \u0219i c\u0103r\u021bile pe care le-a scris? Nu apare precizat acolo niciun volum al s\u0103u, de\u0219i epoca sa avea sim\u021bul propriet\u0103\u021bii intelectuale. Enigmaticul epitaf gravat pe morm\u00e2ntul s\u0103u \u2013 Prieten bun, de dragul lui Iisus ab\u021bine-te s\u0103 dezgropi praful de aici. Binecuv\u00e2ntat fie cel ce las\u0103 [\u00een tihn\u0103] aceste pietre \u0219i blestemat fie cel ce-mi mi\u0219c\u0103 oasele \u2013 \u00eemi cultiv\u0103 \u0219i mie tot felul de semne de \u00eentrebare. S\u0103 fi fost aceasta o strategie genial\u0103 de men\u021binere a interesului eternit\u0103\u021bii fa\u021b\u0103 de el sau o \u00eencercare de abatere a privirilor de pe posibilele umbre ale moralit\u0103\u021bii Omului Shakespeare?<br \/>\nNietzsche \u00eemi spune c\u0103 mila pentru cei slabi este cel mai d\u0103un\u0103tor viciu, c\u0103 \u00eempiedic\u0103 ,,legea evolu\u021biei, care este aceea a selec\u021biei, \u0219i c\u0103 nimic nu este mai ,,nes\u0103n\u0103tos, \u00een mijlocul modernismului nostru nes\u0103n\u0103tos, dec\u00e2t aceast\u0103 mil\u0103 cre\u0219tin\u0103. Aceast\u0103 certitudine a sa, argumentat\u0103 cu patos, face distinc\u021bia dintre morala de st\u0103p\u00e2n \u0219i cea de sclavi. Aristocratul nu ac\u021bioneaz\u0103 din mil\u0103, ci m\u00e2nat de un bel\u0219ug de putere, de o mare abunden\u021b\u0103 a acesteia. Discursul s\u0103u despre mil\u0103 este fundamental pentru opera sa. Numai c\u0103, iat\u0103, \u00een 1889, aflat \u00een Piazza Carlo Alberto, Italia, v\u0103z\u00e2nd un vizitiu biciuindu-\u0219i calul, \u00eentr-un impuls de mil\u0103 f\u0103r\u0103 margini, el \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 g\u00e2tul acelui cal, izbucne\u0219te \u00een lacrimi \u0219i le\u0219in\u0103 din cauza suferin\u021bei pe care scena i-a produs-o. Cele dou\u0103 genuri de atitudini fa\u021b\u0103 de mil\u0103, a Creatorului de Oper\u0103 \u0219i a Omului Nietzsche, nu au, ca elemente ale moralei, niciun punct de intersec\u021bie.<br \/>\nC\u00e2nd \u00eel cite\u0219ti pe Cioran \u00eei sim\u021bi fragilitatea, disperarea care-l locuie\u0219te, e\u0219ti parc\u0103 lovit de sentimentul c\u0103 din clip\u0103 \u00een clip\u0103 se va sinucide. \u00ce\u021bi vine s\u0103 strigi dup\u0103 ajutoare, s\u0103 apelezi la un metafizic 112. Dar Cioran, Omul, nu prea avea \u00een culisele fiin\u021b\u0103rii sale loc pentru aceast\u0103 disperare. La 70 de ani, aflat la Paris \u00eentr-o rela\u021bie serioas\u0103 cu Simone Bou\u00e9, se \u00eendr\u0103goste\u0219te nebune\u0219te de o doctorand\u0103 din K\u00f6ln, Friedgard Thoma, care avea doar 35 de ani. Se \u00eent\u00e2lnesc de mai multe ori, \u00ee\u0219i scriu p\u0103tima\u0219, erotic, aidoma unor adolescen\u021bi afla\u021bi la prima experien\u021b\u0103 de acest gen, iar la ultima lor \u00eent\u00e2lnire, c\u00e2nd se afla pe patul de spital, dac\u0103 ascult\u0103m glasul nem\u021boaicei din ,,Pentru nimic \u00een lume, care cuprinde scrisorile dintre cei doi, Cioran i-ar fi m\u0103rturisit: ,,Am fost un mare v\u00e2n\u0103tor de fuste. Po\u021bi g\u00e2ndi c\u0103 un creator ca el care spune c\u0103 tot ce exist\u0103 \u00eei ,,pare a fi o hran\u0103 pentru o triste\u021be nem\u0103surat\u0103, care ne sugereaz\u0103 c\u0103 de\u021bine ,,monopolul suferin\u021bei, care vrea s\u0103-\u0219i dea ,,demisia din omenire, care a patentat ,,singur\u0103tatea cosmic\u0103 \u0219i care era \u00een acela\u0219i timp un hedonist, un ,,mare v\u00e2n\u0103tor de fuste, se va sinucide? \u00centre acel de ,,pe culmile disper\u0103rii din Oper\u0103 \u0219i ,,v\u00e2n\u0103torul de fuste este o mare pr\u0103pastie. Se ciocnesc aici dou\u0103 perspective morale foarte diferite&#8230;<br \/>\nDan Botta, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Nae Ionescu, Nicolae Constantin Paulescu, Mircea Vulc\u0103nescu, Vintil\u0103 Horia, Martin Heidegger, Louis-Ferdinand C\u00e9line \u0219i mul\u021bi al\u021bii, ca actori ai literaturii sau filosofiei, r\u0103m\u00e2n \u0219i \u00een dezbaterea contemporan\u0103 care este preocupat\u0103 de pr\u0103p\u0103stiile mai mici sau mai mari dintre crea\u021bia \u0219i morala lor. De c\u00e2\u021biva ani \u00eencerc s\u0103 m\u0103 apropii de universul aforistic nietzschean. De multe ori, solicit consilierea unora care sunt vesti\u021bi pentru vizitele lor \u00een acest imperiu al ghiciturii; ca Heidegger, de pild\u0103. ,,Fiin\u021b\u0103 \u0219i timp \u00eemi aminte\u0219te, prin valoare, de ,,Critica ra\u021biunii pure a lui Kant \u0219i de ,,Fenomenologia spiritului, capodopera hegelian\u0103. Heideggeriana ,,Metafizica lui Nietzsche este un ghid generos pentru cei care-l viziteaz\u0103 pe Nietzsche. Numai c\u0103, de\u0219i sunt foarte mul\u021bumit de serviciile acestui ghid, sunt r\u0103v\u0103\u0219it de r\u0103t\u0103cirile ideologice ale autorului s\u0103u. \u00cemi este foarte dificil s\u0103-l privesc pe acest creator de limbaj metafizic \u0219i de chei pentru un altfel de \u00een\u021belegere a lui Nietzsche, numai ca filosof. Nu pot uita c\u0103 Heidegger s-a al\u0103turat partidului nazist, \u00een ceremonii saturate de zvastici, c\u0103 a contribuit la sprijinirea\/ r\u0103sp\u00e2ndirea ideilor naziste. Nu pot uita c\u0103 Nietzsche ne-a l\u0103sat o mare colec\u021bie de manuscrise (Nachlass), dar Elisabeth F\u00f6rster-Nietzsche, sora sa, \u0219i prietenul s\u0103u Heinrich K\u00f6selitz (alias Peter Gast) i-au compilat texte, i-au r\u0103st\u0103lm\u0103cit sensuri esen\u021biale, picur\u00e2nd \u00een ele otrav\u0103 nazist\u0103. Heidegger, cu autoritatea sa academic\u0103, a sprijinit acest gest mizerabil. \u00cemi vine foarte greu s\u0103 accept un Heidegger ,,2 \u00een 1: filosoful cu un sim\u021b artistic rar al elabor\u0103rii conceptelor \u0219i ideologul nazist. Mereu m\u0103 aflu \u00een pielea celui care trebuie s\u0103 separe neghina de gr\u00e2u. Nu e prea pl\u0103cut\u0103 \u00eendeletnicirea asta. Aud \u0219i o voce care-mi \u0219opte\u0219te insistent,  invit\u00e2ndu-m\u0103 \u00eentr-un alt registru al percep\u021biei binomului moral\u0103 \u2013 crea\u021bie: ,,Ac\u021biuni \u0219i planuri distincte, crea\u021bia \u0219i morala se \u00eentrep\u0103trund \u0219i se determin\u0103, fiindc\u0103 cine nu admir\u0103 crea\u021bia, nu sesizeaz\u0103 nici morala. Marin Preda pledeaz\u0103 pentru ,,trezirea la via\u021ba moral\u0103 cu ajutorul lecturilor (,,Crea\u021bie \u0219i moral\u0103, Bucure\u0219ti, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 1989, p. 416). Important este s\u0103 putem decripta sensul discursului moral, s\u0103 nu devenim victime ale unor mesaje purt\u0103toare ale otravei manipul\u0103rii. ,,Tolstoi este scriitorul pe care-l cred cel mai mult, pe care \u00eel cred \u00een totalitate. Pe Balzac, nu-l cred \u00eentotdeauna. Nu am avut de g\u00e2nd s\u0103 polemizez cu Tolstoi. Dac\u0103 e vorba de o polemic\u0103, aceasta este cu universul lui Dostoievski, pentru c\u0103 eu cred mai mult \u00een oameni, \u00een omenie. [&#8230;] M-a\u0219 referi la Flaubert, care spunea c\u0103 \u00ee\u0219i t\u0103v\u0103le\u0219te eroii \u00een noroi, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd drept. Eu nu sunt r\u0103u cu personajele mele, chiar \u0219i cele mai rele, mai abjecte [&#8230;], care tr\u0103iau \u00een obscuritate moral\u0103, la sf\u00e2r\u0219it sunt reabilitate, demonstr\u00e2nd c\u0103 \u00een fiecare exist\u0103 o s\u0103m\u00e2n\u021b\u0103 de umanism. Nu sunt r\u0103u, sunt obiectiv (ibid., p. 545). Tudor Vianu ne trimite un avertisment interesant: ,,Via\u021ba artistului este dominat\u0103 de legea estetic\u0103, aceea a omului comun de legea moral\u0103. Nu este deci de mirare imoralismul unora din arti\u0219ti, inten\u021bia lor deliberat\u0103 de a nesocoti valorile etice (,,Studii de estetic\u0103, \u00een ,,Opere, vol. 6, Bucure\u0219ti, Editura Minerva, 1976, p. 325). El \u00eel citeaz\u0103 pe Flaubert, cel care spunea: ,,Nu stimez ad\u00e2nc \u0219i cu adev\u0103rat dec\u00e2t doi oameni, pe Rabelais \u0219i Byron, singurii care au scris cu inten\u021bia lor deliberat\u0103 de a nesocoti valorile etice (ibid.). Poate fi stins conflictul dintre moral\u0103 \u0219i crea\u021bia artistic\u0103, dintre etic \u0219i estetic, poate fi aruncat\u0103 o punte \u00eentre via\u021ba comun\u0103 \u0219i cea artistic\u0103? Acela\u0219i Tudor Vianu ne sugereaz\u0103 c\u0103 Thomas Mann este singurul creator care a atins fericit aceast\u0103 \u021bint\u0103, ,,recunosc\u00e2nd \u00een crea\u021bia artistic\u0103 o \u021bint\u0103 posibil\u0103 a datoriei \u0219i \u00eenl\u0103n\u021buind-o cu celelalte manifest\u0103ri ale muncii \u0219i ale elanului omenesc c\u0103tre instaurarea unei ordini morale \u00een lume (ibid., 326). Credin\u021ba lu Vianu este destul de problematic\u0103. Poate oferi un singur om\/ creator sensul acestei ,,ordini morale \u00een lume? Am notat c\u00e2ndva, \u00eentr-un jurnal, un g\u00e2nd al lui Soljeni\u021b\u00een: ,,Exist\u0103 \u00een lume mai multe scale diferite de valori, dac\u0103 nu chiar foarte multe: exist\u0103 o scal\u0103 pentru evenimente ce ne sunt foarte la \u00eendem\u00e2n\u0103 \u0219i o scal\u0103 pentru evenimente \u00eendep\u0103rtate de noi; exist\u0103 o scal\u0103 pentru vechile societ\u0103\u021bi \u0219i o scal\u0103 pentru cele noi; o scal\u0103 pentru \u00eent\u00e2mpl\u0103rile fericite \u0219i o scal\u0103 pentru cele nefericite. Evident, diviziunile acestor scale nu coincid; ele ne orbesc, r\u0103nindu-ne privirile, \u0219i f\u0103c\u00e2ndu-ne s\u0103 nu mai sim\u021bim durerea ce \u00eenso\u021be\u0219te abandonarea tuturor scalelor ce ne sunt str\u0103ine, simpl\u0103 nebunie \u0219i iluzie, \u0219i s\u0103 judec\u0103m \u00eeng\u00e2mfa\u021bi \u00eentreaga lume dup\u0103 propria noastr\u0103 scal\u0103. Din aceast\u0103 interesant\u0103 perspectiv\u0103, ,,instaurarea unei noi ordini morale \u00een lume, c\u0103tre care, v\u00eda Thomas Mann, Tudor Vianu ne trimite, nu poate avea dec\u00e2t esen\u021ba unei efemerit\u0103\u021bi. \u00cen marginea acestui g\u00e2nd, m\u0103 curteaz\u0103 insistent vocea lui Nietzsche, care \u00eemi spune, \u00een ,,Na\u0219terea tragediei, c\u0103 ,,lumea nu este justificabil\u0103 dec\u00e2t ca fenomen estetic. Este aruncat\u0103 \u00een aer coabitarea dintre moral\u0103 \u0219i crea\u021bie artistic\u0103? Am g\u0103sit prin Nietzsche, care vorbe\u0219te aici doar despre estetic, estetic \u0219i numai despre estetic, r\u0103spunsul la \u00eentrebarea ,,Cine \u0219i \u00een ce condi\u021bii \u00ee\u0219i poate manifesta \u00eent\u00e2ietatea: morala sau crea\u021bia artistic\u0103?\u201d. Este seduc\u0103tor g\u00e2ndul lui Nietzsche, dar Tudor Vianu ambi\u021bioneaz\u0103 efortul de a salva coabitarea \u00een acest binom, de a acorda moralei un status \u0219i un rol deosebite: ,,Cine crede despre crea\u021bia artistului c\u0103 poate s\u0103 se \u00eenal\u021be \u00een frivolitate, se g\u00e2nde\u0219te desigur la opere de mic\u0103 ad\u00e2ncime, pentru care au fost necesare numai sc\u0103p\u0103rarea fanteziei \u0219i abilit\u0103\u021bile talentului, nu acea concentrare a \u00eentregii personalit\u0103\u021bi pe care o percepem \u00een realiz\u0103rile mai de seam\u0103 (ibid., p. 71). Tema moral\u0103 a vie\u021bii \u0219i crea\u021bia artistic\u0103 par a fi gemene, c\u0103ci etica, av\u00e2nd morala ca vedet\u0103 \u00een arhitectura sa, se reconstruie\u0219te mereu sub presiunea fireasc\u0103 a contempla\u021biei estetice. C\u00e2nd psalmistul (Psalmi, 92, 1) scrie (\u00eentr-o fericit\u0103 traducere&#8230;) c\u0103 ,,Domnul \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219e\u0219te \u00eembr\u0103cat \u00een frumuse\u021be, cred c\u0103 sintetizeaz\u0103 grozav, privind \u0219i c\u0103tre alte z\u0103ri, r\u0103spunsul la acel ,,ce leg\u0103turi se pot stabili \u00eentre moral\u0103 \u0219i crea\u021bia artistic\u0103?.<br \/>\n\u00cen ,,Estetica sa, lucrare postum\u0103, Nikolai Hartmann aduce o nuan\u021b\u0103 \u00eencerc\u0103rii de a realiza alte posibile limpeziri, dar \u0219i mari \u00eenvolbur\u0103ri, \u00een convie\u021buirea dintre moral\u0103 \u0219i crea\u021bia artistic\u0103, argument\u00e2nd credibil c\u0103 valorile estetice, \u00een general, pot apar\u021bine la tot ce este, ,,cele etice \u00eens\u0103 numai omului. Pentru filosoful german, valorile etice pot fi condi\u021bia valorilor estetice, dar nu fundarea lor. Sunt \u00eens\u0103 de privit cu rezerve critice unele dintre considera\u021biile sale, precum acestea: valoarea moral\u0103 nu revine \u00een valoarea estetic\u0103 pe care o sus\u021bine, nici ca nuan\u021b\u0103 valoric\u0103, nici ca o component\u0103 valoric\u0103; \u00een\u0103l\u021bimea valorii estetice este independent\u0103 de \u00een\u0103l\u021bimea valorii morale pe care este fundat\u0103, dar \u0219i de ponderea non-valorilor morale; \u00eenf\u0103ptuirea (nu realizarea) valorii estetice este cu totul independent\u0103 de realizarea valorilor morale pe care este fundat\u0103. Cu ultima sa precizare, mai ales, dezacordul meu este, \u00een multe situa\u021bii, pronun\u021bat.<br \/>\nFiin\u021barea moralei, inclusiv ca actor \u00eentr-o oper\u0103 (literar\u0103, \u0219tiin\u021bific\u0103, de art\u0103), are avatarurile sale. Am \u00eencercat s\u0103 \u00een\u021beleg c\u00e2te ceva din aceast\u0103 fiin\u021bare apropiindu-m\u0103 pu\u021bin \u0219i de Richard Hare (,,Filosofia moral\u0103 a lui Richard M. Hare. Teorie \u0219i aplica\u021bii, Bucure\u0219ti, Editura Paideia, 2006), cel care a fost \u0219i profesor de filosofie moral\u0103 la Universitatea din Oxford. Cu ecouri kantiene, Hare \u00eentreab\u0103 Ce ar trebui s\u0103 fac? sau Cum ar fi mai bine s\u0103 ac\u021bionez (\u00eentr-o situa\u021bie dilematic\u0103)? El insist\u0103 asupra g\u00e2ndului c\u0103 nu exist\u0103 prescrip\u021bii universal valabile, astfel \u00eenc\u00e2t responsabilitatea alegerii devine una personal\u0103. Sartre poate fi reg\u0103sit \u00een aceea\u0219i zon\u0103 a cuget\u0103rii, nu? Pentru Hare, singura certitudine \u00een problemele etice este aceea c\u0103 nimeni (\u0219i nimic), \u00een afar\u0103 de noi \u00een\u0219ine, nu este \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 ne indice un anumit tip de comportament, \u0219i nici m\u0103car o decizie particular\u0103. Libertatea individului este \u00eens\u0103 limitat\u0103 de ra\u021biunea sa. Asum\u00e2ndu-\u0219i responsabilitatea unei decizii, nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 el poate face alegerea \u00een orice mod posibil. Individul se afl\u0103 \u00een fa\u021ba unui paradox: libertatea primeaz\u0103, dar este obligat s\u0103 \u021bin\u0103 seama de temeiuri ra\u021bionale \u00een deciziile pe care le ia. Exist\u0103 libertatea de a face ceea ce vrei, dar aceast\u0103 libertate trebuie ,,utilizat\u0103 \u00eentr-un mod ra\u021bional.<br \/>\nPaul Mihalache (https:\/\/paulmihalache. wordpress.com\/2007\/11\/26\/hare \u2013 etica \u2013 secolului XX \u2013 prescriptivismul), un subtil hermeneut, apreciaz\u0103 just c\u0103 ,,Hare compatibilizeaz\u0103 libertatea cu ra\u021biunea, atribuind judec\u0103\u021bilor morale dou\u0103 aspecte: prescriptibilitatea \u0219i universalizabilitatea. Primului aspect \u00eei corespunde libertatea de decizie, iar celui de-al doilea, ra\u021biunea. Hermeneutul, eviden\u021biind c\u0103 empatia este una dintre condi\u021biile principiului universaliz\u0103rii, ofer\u0103 un interesant exemplu, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00een registrul Hare. \u00cen sintez\u0103, ar putea ar\u0103ta astfel&#8230; Dac\u0103, bun\u0103oar\u0103, eu ador mirosul de insecticid, a\u0219 putea s\u0103 folosesc o astfel de substan\u021b\u0103 pe post de parfum (deodorant). Conform principiului universaliz\u0103rii, nimic nu m-ar \u00eempiedica s\u0103 afirm c\u0103 ar fi bine ca toat\u0103 lumea s\u0103 foloseasc\u0103 insecticid, \u00een loc de parfum. Dar Hare ne spune c\u0103 trebuie, \u00eenainte de a emite reguli generale, s\u0103 ne post\u0103m \u0219i \u00een situa\u021bia celorlal\u021bi (care sunt viza\u021bi de acea regul\u0103). Dac\u0103 pe mine nu m\u0103 deranjeaz\u0103 mirosul de insecticid, sau chiar \u00eel ador, trebuie totu\u0219i s\u0103 fac un exerci\u021biu de empatie, \u0219i s\u0103 \u00een\u021beleg \u2013 sau, cel pu\u021bin s\u0103 accept \u2013 c\u0103 acest miros le face r\u0103u altora. Paul Mihalache noteaz\u0103 c\u0103 o situa\u021bie mai problematic\u0103 \u2013 pe care Hare nu o pune \u00een discu\u021bie \u2013 e aceea c\u00e2nd astfel de ciud\u0103\u021benii, cum ar fi insecticidul folosit ca deodorant, sunt acceptate de o mare parte a societ\u0103\u021bii. Cazul manelelor, de pild\u0103. Interzicerea manelelor ar aminti de dictatur\u0103, desigur. \u00cen acela\u0219i timp, mul\u021bi dintre noi suntem obliga\u021bi s\u0103 suport\u0103m aceste ,,ritmuri \u0219i cuvinte absolut imbecile, pe terase, pe str\u0103zi etc. Fire\u0219te, nu exist\u0103 o regul\u0103 general\u0103 care s\u0103 prescrie ascultarea manelelor, dar ne-am a\u0219tepta de la al\u021bii s\u0103 ac\u021bioneze \u00een acord cu principiul empatiei. Nu crede\u021bi c\u0103 un scriitor, un om de \u0219tiin\u021b\u0103, un pictor, un regizor, un om al crea\u021biei, \u00een general, ar trebui s\u0103 fie locuit de asemenea semne de \u00eentrebare? Jonathan Glover (,,Domeniul \u0219i limitele argument\u0103rii morale, \u00een volumul lui Valentin Mure\u0219an, ,,Filosofia moral\u0103 a lui Richard M. Hare. Teorie \u0219i aplica\u021bii, Bucure\u0219ti, Editura Paideia, 2006, p. 611) m\u0103 aduce \u00eens\u0103 pu\u021bin cu picioarele mai apropiate de p\u0103m\u00e2nt: ,,Nu ajungem la via\u021ba adult\u0103 cu o minte complet lipsit\u0103 de prejudec\u0103\u021bi \u00een ceea ce prive\u0219te moralitatea. Indiferent dac\u0103 accept\u0103m afirma\u021biile lui Freud despre modul \u00een care presiunea exercitat\u0103 de rela\u021biile familiale \u0219i de sexualitate modeleaz\u0103 super-ego-ul, sau afirma\u021biile lui Marx despre rolul crucial al sistemului economic \u00een determinarea con\u0219tiin\u021bei morale a societ\u0103\u021bii, numai o persoan\u0103 naiv\u0103 ar putea nega influen\u021ba presiunilor sociale \u0219i individuale asupra r\u0103spunsurilor morale. R\u0103spunsurile multor oameni sunt pur \u0219i simplu rezultatul condi\u021bion\u0103rilor din copil\u0103rie sau ale concep\u021biilor la mod\u0103 \u00een societatea lor. Primul pas c\u0103tre a nu mai fi manipulat \u0219i c\u0103tre un punct de vedere mai autonom const\u0103 \u00een a ne ab\u021bine de la anumite r\u0103spunsuri \u0219i a reflecta.<br \/>\nPare-mi-se c\u0103 m-am molipsit \u0219i eu de la aceast\u0103 sugestie \u2013 ,,&#8230;a ne ab\u021bine de la anumite r\u0103spunsuri \u0219i a reflecta \u2013 \u0219i, astfel contaminat, nu (prea) am r\u0103spuns la \u00eentrebarea dumneavoastr\u0103. Era \u00eens\u0103 previzibil\u0103 atitudinea mea, av\u00e2nd \u00een vedere \u0219i avertismentul elevat pe care l-a\u021bi trimis \u00eenc\u0103 din start: ,,\u00cen general, nu \u00eemi plac oamenii care fac impresia c\u0103 vor fi avut puterea de a p\u0103trunde sensul tuturor lucrurilor, care au judec\u0103\u021bi descarnate, mim\u00e2nd cu mai mult\u0103 sau mai pu\u021bin\u0103 pricepere suficien\u021ba. Am \u00eent\u00e2mpinat \u00eentrebarea dumneavoastr\u0103, drag\u0103 Marius Manta,  cu mir\u0103ri, am \u00eencercat s\u0103 dau de \u00een\u021beles c\u0103 ea este at\u00e2t de vie, \u00eenc\u00e2t nu poate fi dec\u00e2t alimentat\u0103 cu noi interoga\u021bii, cu incertitudini care s\u0103-i sporeasc\u0103 dorul de orizonturi mereu noi. Dac\u0103 moral\u0103 nu e, nimic nu e? Dac\u0103 estetic nu e, nimic nu e? Furtunile din aceste interoga\u021bii ar trebui s\u0103 se afle mereu, probabil, pentru cel destinat actului de crea\u021bie, \u00eentr-o ecua\u021bie \u00een care stihiile ar trebui mereu potolite. Din fericire, nu exist\u0103 o re\u021bet\u0103 universal\u0103 pentru potolirea acestor stihii. Fiecare Creator ar trebui s\u0103 aib\u0103 re\u021beta sa, de\u0219i m\u0103 \u00eentreb, d\u00e2ndu-mi un bob\u00e2rnac evadat din imperiul libert\u0103\u021bii: ,,Chiar ar trebui potolit elanul acestor stihii? Primenirea, necesara noastr\u0103 primenire, ca umanitate, nu cumva \u00ee\u0219i are etern sursa \u00een jocul acestor stihii? Ne sugereaz\u0103 mereu acest g\u00e2nd \u0219i Nietzsche: ,,Un animal care ar putea vorbi, ar spune: \u00abUmanitatea este o prejudecat\u0103 de care m\u0103car noi animalele nu suferim\u00bb. Nu cumva dorin\u021ba de potolire a unor stihii \u00een domeniile crea\u021biei este o periculoas\u0103 prejudecat\u0103? \u00cenclin s\u0103 cred c\u0103 stihiile nu trebuie potolite prea mult \u00een jocul lor. (din volumul Cuv\u00e2ntul \u0219i carele de foc, aflat \u00een curs de apari\u021bie)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Miruna MURE\u0218ANU privesc cum v\u00e2nz\u0103torul meu de iluzii se poticne\u0219te \u00eenspre ziua de m\u00e2ine str\u00e2ng\u00e2nd de pe un c\u00e2mp al<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":18831,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21619"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21619"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21619\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21620,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21619\/revisions\/21620"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/18831"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21619"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21619"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21619"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}