{"id":21540,"date":"2023-07-26T23:44:37","date_gmt":"2023-07-26T20:44:37","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21540"},"modified":"2023-07-26T23:44:37","modified_gmt":"2023-07-26T20:44:37","slug":"spatii-culturale-nr-13-3","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21540","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 13 (3)"},"content":{"rendered":"

Ra\u0163iunile inimii<\/strong><\/p>\n

Florin DOCHIA<\/strong>
\n\"\"

\u015ei Nobel-esse oblige\u2026 Cine c\u00e2\u015ftig\u0103 r\u0103zboiul sf\u00e2r\u015fitului lumii?<\/strong><\/p>\n

\u201eCopiii erau obliga\u0163i s\u0103 c\u00e2nte imnul na\u0163ional, iar imnul era tot mai lung. Cu c\u00e2t era \u0163ara mai pr\u0103p\u0103dit\u0103, se mai ad\u0103uga c\u00e2te o strof\u0103.\u201d Herta M\u00fcller<\/em><\/p>\n

Nu \u015ftiu al\u0163ii cum sunt, dar eu am primit nepreg\u0103tit anun\u0163ul premiului Nobel pentru literatur\u0103 pe 2010. Mai eram \u00eenc\u0103 sub influen\u0163a efuziunilor (\u015fi exuviilor\u2026) sentimentale dictate de premiul din anul anterior, jum\u0103tate pentru patria ei \u015fi jum\u0103tate pentru patria noastr\u0103, dac\u0103 e s\u0103 m\u0103 iau dup\u0103 http:\/\/fr.wikipedia.org (2009: Herta M\u00fcller Allemagne\/Roumanie, \u00e9crit en allemand) sau http:\/\/it.wikipedia.org (2009: Herta M\u00fcller Germania\/Romania, Tedesco), \u015fi de ce s\u0103 nu m\u0103 iau, c\u0103-s singure, rudele noastre de \u201egeant\u0103 latin\u0103\u201d, care \u0163in cont de oarece am\u0103nunte cel pu\u0163in biografice, nu neap\u0103rat esen\u0163iale. M\u0103car jum\u0103tatea asta, pe care a\u015f compara-o cu umbra celui ce merge diminea\u0163a spre apus, adic\u0103 maaare, dar cam f\u0103r\u0103 substan\u0163\u0103, m-a putut duce cu g\u00e2ndul la alte \u00eent\u00e2mpl\u0103ri cu Nobelul, fie de genul Elfriede Jelinek sau Pearl Buck, fie, ca s\u0103 d\u0103m Cezarului ce vrea el, precum Imre Kert\u00e9sz, Halld\u00f3r Laxness, Karl Adolph Gjellerup, Henrik Pontoppidan sau, premier parmi ses pairs, Sully Prudhomme. Iertare pentru un posibil cinism, fii sigur, cititorule, c\u0103 e cinstit, e ca un pansament pus la o ran\u0103 mortal\u0103. Alin\u0103, dar nu vindec\u0103. C\u0103 jum\u0103tatea asta chiar e o realitate o argumenteaz\u0103 prezen\u0163a doamnei HM pe plaiul mioritic d\u00e2mbovi\u0163ean, la invita\u0163ia Humanitas-ului, proasp\u0103t de\u0163in\u0103tor al drepturilor (cump\u0103rate de la Polirom), ba chiar \u00een fa\u0163a unei s\u0103li arhipline a Ateneului Rom\u00e2n. O sal\u0103 care a aplaudat entuziast tocmai atunci c\u00e2nd, z\u00e2mbind, \u015fv\u0103boaica din Ni\u0163chidorf \u201em\u0103tura pe jos\u201d cu editorul ei – acesta din urm\u0103, adesea, cel pu\u0163in nepoliticos – surprins cam cu pantalonii-n vine. \u015ei un public masochist, desigur, at\u00e2ta vreme c\u00e2t tocmai despre hainele lips\u0103 ale supu\u015filor \u201e\u00eemp\u0103ratului\u201d era vorba c\u00e2nd el se exubera. \u201eDac\u0103 facem o compara\u0163ie \u00eentre Rom\u00e2nia \u015fi alte \u0163\u0103ri est-europene cu acela\u015fi sistem politic – Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, chiar \u015fi RDG – observ\u0103m c\u0103 \u00een mai toate \u0163\u0103rile cei care au spus ceva au fost mai mul\u0163i. \u00cen Rom\u00e2nia, dac\u0103 vorbe\u015fti despre disiden\u0163\u0103, n-ai ce s\u0103 spui. N-a fost disiden\u0163\u0103 organizat\u0103. Au fost doar c\u00e2teva cazuri individuale \u2013 Radu Filipescu, preotul Calciu-Dumitreasa, la vremea sa Paul Goma… Au fost l\u0103sa\u0163i singuri. Cine i-a sprijinit? \u00cen alte \u0163\u0103ri au fost mi\u015fc\u0103ri disidente, au existat scrieri samizdat. \u00cen Rom\u00e2nia \u2013 nimic. Cine a ridicat capul a fost l\u0103sat singur.\u201d \u015ei a\u015fa mai departe\u2026 Cum s\u0103 nu fii de acord cu Simona Sora (Dilema veche)? \u201e\u00centre via\u0163a literar\u0103 german\u0103, cu dorin\u0163a ei de actualitate tematic\u0103 autohton\u0103, \u015fi via\u0163a literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, ce o asimileaz\u0103 cu noduri \u00een g\u00e2t \u015fi doar dup\u0103 un Nobel \u00abal nostru\u00bb, Herta M\u00fcller este mai singur\u0103 ca niciodat\u0103.\u201d A\u015fa c\u0103, nu m-am l\u0103sat sedus de scrierile sale \u201erememoratoare\u201d – de ce s\u0103-mi stric starea de beatitudine pe care mi-o induce starea, \u0103\u0103\u0103, pardon, somnul na\u0163iunii? -, ci m-am dus spre experimentul poetic numit Este sau nu este Ion, ap\u0103rut la Polirom, Ia\u015fi, \u00een 2005. O carte-obiect, construit\u0103 dup\u0103 modelele avangardei, un colaj de cuvinte decupate din reviste, cu prec\u0103dere din \u201ePlai cu boi\u201d: texte vaporoase, suprarealiste, juc\u0103u\u015fe. Prima carte scris\u0103 \u00een rom\u00e2ne\u015fte de la plecarea autoarei, \u00een 1987, \u00een Germania. Pour la bonne bouche, reiau aici micul poem-comentariu al Norei Iuga de pe coperta a patra: \u201eHerta Muller \u00ee\u015fi scoate de sub pat, de sub cap, plaiul cu boi, ia forfecu\u0163a de unghii \u015fi har\u015ft taie cuvintele, le pune\u2019n mojar \u015fi face colaje, cofraje, montaje, blocuri cu multe etaje \u00een absurdistan unde urmuz e c\u0103pitan \u015fi limba rom\u00e2n\u0103 se unduie\u015fte sub r\u0103sf\u0103\u0163uri germane ca o cad\u00e2n\u0103.\u201d
\nEi, chiar a\u015fa nepreg\u0103tit fiind, nu m-am dus glon\u0163 la bibliotec\u0103 dup\u0103 c\u0103r\u0163ile lui Mario Vargas Llosa. Ele erau oricum \u00een raftul \u00eent\u00e2i, la vedere \u015fi re-vedere, cum \u015fi folderul cu interviuri de-ale sale de pe hardul computerului. Nu am nici un argument pentru care s\u0103 fi fost mereu interesat de cuvintele scriitorilor sud-americani \u2013 Borges, Marquez, Bioy Casares, Julio Cort\u00e1zar, Alejo Carpentier (\u00bfQu\u00e9 es la historia de Am\u00e9rica Latina sino una cr\u00f3nica de lo maravilloso en lo real?), Miguel \u00c1ngel Asturias, \u00c1lvaro Mutis\u2026 Fuga din fa\u0163a realit\u0103\u0163ii neofertante a ultimelor decenii din secolul anterior? Nevoia de poveste prelungit\u0103 dincolo de pragurile copil\u0103riei? Setea de mistere ascunse sub pielea prea mat\u0103 a vie\u0163ii cotidiene? Nu \u015ftiu. Cert este c\u0103 Nobelul pentru literatur\u0103 acordat \u00een 2010 nu m-a mirat mai mult dec\u00e2t pe al\u0163ii. Adic\u0103 deloc. Se pare c\u0103 nici pe Llosa nu l-a mirat, chiar dac\u0103 declara, la cald: \u201eNici nu credeam c\u0103 m\u0103 aflu printre candida\u0163i. Sunt foarte surprins, a scrie a fost \u00eentotdeauna o pl\u0103cere fantastic\u0103 pentru mine \u015fi nu pot s\u0103 cred c\u0103 sunt r\u0103spl\u0103tit pentru ceva ce mi-a fost at\u00e2t de benefic toat\u0103 via\u0163a.\u201d R\u0103sf\u0103\u0163uri de copil mare, cum se cuvine s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 mereu un artist, la \u00eendemnul sculptorului francez Br\u00e2ncu\u015fi (!!!???!!!), al c\u0103rui atelier e expus la Centre Georges Pompidou din Beaubourg. Dar Llosa continua, lucid \u015fi political correctness: \u201eE o recunoa\u015ftere a literaturii sud-americane \u015fi \u00een limba spaniol\u0103.\u201d Desigur, s-a spus c\u0103 e un Nobel surpriz\u0103, c\u0103 orientarea politic\u0103 a scriitorului nu-l recomanda \u00een fa\u0163a unui juriu ce s-a dovedit de-a lungul timpului prea \u201eaplecat\u201d spre st\u00e2nga, chiar motiva\u0163ia acestuia de-acum este semnificativ\u0103: \u201epentru cartografierea structurilor puterii, pentru descrierile sale p\u0103trunz\u0103toare care vorbesc despre rezisten\u0163a individului, revolta \u015fi e\u015fecul s\u0103u.\u201d Toate sunt adev\u0103rate. Marele scriitor a fost doar confirmat pe piedestalul pe care se afla de mult\u0103 vreme. Premiul Nobel nu are dec\u00e2t a acorda, prin valoarea b\u0103neasc\u0103, un oarecare confort mai bun, o libertate mai mare pentru scris, o derobare de la activit\u0103\u0163i nu neap\u0103rat dorite, dar lucrative la care era \u201e\u00eendemnat\u201d de agen\u0163ii s\u0103i. Dac\u0103 Herta noastr\u0103 abia dup\u0103 nobelizare \u015fi-a \u00eenceput periplul \u201eobligatoriu\u201d, precum c\u00e2\u015ftig\u0103toarele concursurilor de miss, Llosa \u00ee\u015fi poate permite de-acum s\u0103 fie mai selectiv cu invita\u0163iile, s\u0103 ofere spa\u0163iu mai larg liberului arbitru, c\u0103ruia \u00eei dedica un vibrant omagiu \u00een La fiesta del chivo (S\u0103rb\u0103toarea \u0163apului) din 2000.
\n\u201eAm fost bine sau r\u0103u educat de Jean-Paul Sartre, pentru care cuvintele erau acte \u015fi literatura capabil\u0103 s\u0103 schimbe via\u0163a. Ideile sale sunt \u00eenc\u0103 valabile. E o pl\u0103cere enorm\u0103 s\u0103 cite\u015fti, \u00eens\u0103 cuvintele care se g\u0103sesc \u00eentr-o carte sunt \u015fi mici grenade destinate s\u0103 explodeze \u00een con\u015ftiin\u0163\u0103, \u00een memorie sau \u00een comportamente. Exist\u0103 un corolar \u00een lectur\u0103 \u015fi nu e doar punctul meu de vedere de scriitor cel care m\u0103 face s\u0103 spun acest lucru. E \u015fi experien\u0163a mea de cititor. Viata mea ar fi fost mai trist\u0103 \u015fi limitat\u0103 dac\u0103 nu i-a\u015f fi citit pe Tolstoi, Faulkner, Melville, Camus, Dos Passos si Malraux\u2026\u201d Asta spune \u00eentr-un interviu prilejuit de apari\u0163ia romanului respectiv, \u00een care avem imaginea figurii umane a dictatorului. Tot aici, g\u0103sim interoga\u0163ii retorice valabile \u015fi azi, poate chiar pe plaiul eminamente rom\u00e2nesc: \u201eFranco ar fi existat f\u0103r\u0103 spanioli? Hitler f\u0103r\u0103 germani? Mao f\u0103r\u0103 chinezi? Toate popoarele au posibilitatea de a rezista la \u00eenceputul unui regim despotic. Adev\u0103rul este c\u0103 cei mai mul\u0163i dintre dictatori reu\u015fesc, pe moment, s\u0103 farmece, s\u0103 seduc\u0103 o mare parte a popula\u0163iei\u2026 tiranii vin pentru c\u0103 sunt chema\u0163i.\u201d Llosa se dovede\u015fte a fi mai pu\u0163in un om al timpului s\u0103u – cum l-ar recomanda iubirea sa pentru Jean-Paul Sartre – c\u00e2t, folosind o sugestie a filosofului italian de orientare marxist\u0103 Giorgio Agamben, un contemporan, adic\u0103 nu un om al prezentului, ci al viitorului, tocmai pentru c\u0103 este solid ancorat \u00een trecut, \u00een Istorie. Concret, se vrea a fi altfel, desigur: \u201eFolosesc trecutul, dar trecutul este un mijloc perfect de a vorbi despre prezent. Sunt un om de ast\u0103zi\u2026 Cred c\u0103 perspectiva mea este contemporan\u0103, chiar dac\u0103 subiectul pare a fi stabilit \u00een trecut. Crede\u0163i-m\u0103, tr\u0103iesc \u00een epoca mea.\u201d Desigur, Don Mario, v\u0103 creddem dar dac\u0103 nu v\u0103 iese asta? Dac\u0103 v\u0103 iese mult mai mult? \u201ePenso che siamo tutti divorati dalla febbre della storia e dovremmo almeno rendercene conto\u201d, zice undeva Agamben \u015fi rela\u0163ia liber\u0103 cu tempi passati este omniprezent\u0103 la Llosa, cel imun la orice utopii, lucid, chiar dac\u0103 sau tocmai pentru c\u0103 a fost comunist \u00een tinere\u0163e \u015fi este liberal la maturitate. Cum se cuvine pentru orice intelectual serios. \u201eLibertatea e o mare cucerire uman\u0103. \u015ei dac\u0103 dictaturile, c\u0103 sunt ele de dreapta sau de st\u00e2nga, devin populare, este pentru c\u0103 tenta\u0163ia de a renun\u0163a, de a abdica exist\u0103 deopotriv\u0103. Oric\u00e2t de pu\u0163ine condi\u0163ii propice, c\u0103 sclavul ascuns \u00een\u0103untrul fiec\u0103ruia dintre noi se \u015fi treze\u015fte. E at\u00e2t de u\u015for, \u00een fata alegerilor de f\u0103cut, frecven\u0163ei lor, num\u0103rului lor, dificult\u0103\u0163ilor lor, uneori, s\u0103 se spun\u0103: \u00ab\u015eeful se ocup\u0103 de asta, \u015feful ia deciziile, s\u0103-l las s-o fac\u0103 el\u00bb. E ceea ce Karl Popper nume\u015fte tenta\u0163ia \u00eentoarcerii la trib. O tenta\u0163ie care n-a fost eradicat\u0103 nicidecum \u00een \u0163\u0103rile cele mai civilizate.\u201d Llosa a decis de mult s\u0103 ias\u0103 din \u201e\u00eenchisoarea tribului\u201d, se socote\u015fte cet\u0103\u0163ean al lumii, refuz\u0103 s\u0103 fie \u00eenchis \u00eentr-o singur\u0103 circumstan\u0163\u0103, \u00eentr-o singur\u0103 limb\u0103, \u00eentr-un singur peisaj. Apar\u0163ine familiei celor care cerceteaz\u0103, caut\u0103 aventura intelectual\u0103 (\u201eInvidiez destinele extraordinare ale personajelor din c\u0103r\u0163ile de aventuri.\u201d), scrie despre ceea ce \u00eel stimuleaz\u0103. \u201eNu am putut niciodat\u0103 s\u0103 scriu dec\u00e2t despre subiecte care m-au chinuit\u201d \u2013 declar\u0103 \u00een Quinzaine litt\u00e9raire (16 f\u00e9vrier 1980). Arta sa poetic\u0103 include, \u00eens\u0103, manifeste preocup\u0103ri \u00een privin\u0163a formei. \u201eGenera\u0163ia mea (Gabriel Garcia Marquez, Julio Cort\u00e1zar, Carlos Fuentes, n. m.) a acordat o mare importan\u0163\u0103 formei, aspectului tehnic al romanului, \u00een timp ce, \u00een trecut, subiectul \u2013 mai ales temele istorice \u2013 era considerat foarte important \u015fi, din acest motiv, scriitori din genera\u0163ia precedent\u0103 (Miguel Angel Asturias, Juan Rulfo, Romulo Gallegos, Alejo Carpentier, n.m.) au neglijat aspectele pur tehnice ale scriiturii, punctele de vedere, perspectiva, limbajul etc. Cred c\u0103 acesta este motivul pentru care literatura latino-american\u0103 a acelor vremuri are un anume aspect folcloric \u015fi jurnalistic. Pentru ace\u015fti autori, aspectul formal al textului \u015fi valorile literare erau \u00een cele mai multe cazuri secundare, lucru care s-a schimbat radical atunci c\u00e2nd noua genera\u0163ie s-a preocupat \u00eentr-un mod mult mai universal de literatur\u0103, fiind mult mai con\u015ftien\u0163i de importan\u0163a formei, stilului, structurii \u015fi organiz\u0103rii narative.\u201d
\nM\u0103rturisirile de credin\u0163\u0103 sunt argumentate deplin de opera sa de fic\u0163iune. Fiecare dintre ele este o figur\u0103 care completeaz\u0103 un puzzle niciodat\u0103 terminat, o imagine construit\u0103 din fragmente aparent banale, totdeauna semnificative prin adi\u0163ionare. Plasticitatea din numeroase pagini ale R\u0103zboiului sf\u00e2r\u015fitului lumii m-a subjugat la fiecare lectur\u0103, apropierea de R\u0103zboi \u015fi pace de Lev Nikolaevici Tolstoi fiind, socot, mai mult de conjunctur\u0103, de proximitate superficial\u0103, chiar dac\u0103 scriitorul \u00eensu\u015fi se arat\u0103 modest: \u201eAceasta este o compara\u0163ie fantastic\u0103. Sunt foarte m\u00e2ndru, deoarece pentru mine \u201eR\u0103zboi \u015fi pace\u201d este cel mai mare roman scris vreodat\u0103, un roman pe care \u00eel admir foarte mult \u015fi cred c\u0103 Tolstoi este primul mare romancier.\u201d Desigur, amploarea ac\u0163iunii, mul\u0163imea personajelor \u015fi pove\u015ftilor lor explic\u0103 orientarea comentatorilor, care trebuie s\u0103 porneasc\u0103 de undeva, dintr-un loc cunoscut, simt nevoia unui teren sigur pe care s\u0103 se sprijine \u00een demersul interpretativ. Un cititor (pur \u015fi) simplu nu are neap\u0103rat nevoie de un astfel de sprijin. El se simte bine c\u00e2nd e liber de orice constr\u00e2ngeri, c\u00e2nd povestea \u00eel prinde \u00een mrejele unui mister \u015fi unei frumuse\u0163i care, am v\u0103zut mai sus, este inten\u0163ionat\u0103, \u0163ine de \u015ftiin\u0163a scrierii, de stil, de structuri, de jocul formelor, luminilor \u015fi umbrelor, de culoarea limbajului \u2013 at\u00e2t de frust, direct \u015fi simplu, aproape eliptic, \u00een numeroase cazuri, \u00een romanul lui Llosa. Pare c\u0103 autorul a scris \u00eentr-un fel de trans\u0103, ignor\u00e2nd existen\u0163a prezumtivei lecturi. \u201eNu m\u0103 g\u00e2ndesc niciodat\u0103 la cititor c\u00e2nd sunt entuziasmat de o poveste. Vreau s-o scriu \u00een modul cel mai conving\u0103tor pentru mine, \u2013 \u00eei m\u0103rturisea nu demult lui Saeed Kamali Dehghan. Nu m\u0103 g\u00e2ndesc la confortul cititorului \u015fi cred c\u0103 orice scriitor se comport\u0103 la fel. Important nu este unde ajungi c\u00e2nd cartea e terminat\u0103, ci drumul, experien\u0163a unic\u0103 a scrierii. Ceea ce fascineaz\u0103 vine din retr\u0103irea la lectur\u0103 a acestei experien\u0163e, de doi, trei sau mai mul\u0163i ani de \u00eencerc\u0103ri de transcriere a acestei experien\u0163e la \u00eent\u00e2lnirea cu cuvintele. Urmeaz\u0103 apoi nea\u015fteptata reac\u0163ie a cititorului.\u201d
\nNobelul pentru literatur\u0103 din 2009 era pentru o autoare \u201ecare, cu concentra\u0163ia poeziei \u015fi franche\u0163ea prozei descrie via\u0163a celor deposeda\u0163i\u201d. Nobelul din 2010 nu este departe, ca subiect, ca omenesc, ca m\u0103rturisire a experien\u0163elor de via\u0163\u0103. Diferen\u0163a, da, chiar exist\u0103 \u015fi \u0163ine de arta scriiturii. \u015ei este considerabil\u0103, s\u0103 recunoa\u015ftem.
\nPentru un scriitor nu exist\u0103 experien\u0163e negative, totul \u00eei este util, socotea Llosa, vorbind despre candidatura la alegerile preziden\u0163iale. Nici pentru cititor nu exist\u0103 experien\u0163e negative \u00een lecturile scriitorilor mari, fie ei sud-americani, grandoarea miraculosului dep\u0103\u015find cu mult capacit\u0103\u0163ile unor literaturi mult mai vechi \u015fi poate tocmai de aceea mai \u201e\u00eemb\u0103tr\u00e2nite\u201d, mai \u201eobosite\u201d. Am v\u0103zut cu alte prilejuri (id est \u00een alte texte) cum literatura francez\u0103 se hr\u0103ne\u015fte cu \u201es\u00e2nge proasp\u0103t\u201d din lumea a treia, c\u0103r\u0163i generos premiate fiind semnate cu nume exotice precum Marie NDiaye, Atiq Rahimi, Tierno Mon\u00e9nembo… Nimic de repro\u015fat, ba din contr\u0103, dar iat\u0103 c\u0103 din teritoriile tinere ale literaturii tot vin, de vreun secol, poate, valorile adev\u0103rate, de aici se nutre\u015fte viitorul literaturii, despre al c\u0103rui sf\u00e2r\u015fit nici nu se mai vorbe\u015fte cum se vorbea la finalul secolului anterior. Desigur, viitorul nu vine cum vrem noi, se na\u015fte \u00een dureri ne\u00eenchipuite, omenirea \u00eentreag\u0103 \u00ee\u015fi caut\u0103 c\u0103i de ie\u015fire din at\u00e2tea fund\u0103turi.
\nAutori precum proasp\u0103tul laureat al Nobelului cat\u0103 a ne salva, bie\u0163i sclavi ai lecturii, ai fantasmelor, ai speran\u0163ei! Dar dac\u0103 tocmai aceia ca noi, nutri\u0163i din scrierile unora ca el, sunt c\u00e2\u015ftig\u0103torii r\u0103zboiului sf\u00e2r\u015fitului lumii? <\/p>\n


\nDOINA CERNICA<\/strong>
\n\"\"

Palatul Marilor Mae\u015ftri<\/strong><\/p>\n

Ce-ar \u00eensemna refacerea Cet\u0103\u0163ii de Scaun din Suceava, eventualitate at\u00e2t de mult dezb\u0103tut\u0103 \u00een primii ani ai ultimului deceniu din secolul trecut cu g\u00e2ndul la 2004, la jum\u0103tatea de mileniu de la stingerea din via\u0163\u0103 a lui \u015etefan cel Mare – voievod denumit \u00een portretul lui Ion Grigore, pictorul Bisericii \u00cenvierii din Suceava, cel Sf\u00e2nt, \u00eenainte chiar de canonizare? Cum ar fi aceast\u0103 cetate ref\u0103cut\u0103? \u00cent\u00e2i am g\u0103sit r\u0103spunsul. \u00centreb\u0103rile au venit mai t\u00e2rziu. El se cheam\u0103 Palatul Marilor Mae\u015ftri \u015fi este legat de prezen\u0163a Cavalerilor Ioani\u0163i \u00een Rodos, de Cavalerii de Rodos. Arheologii, istoricii au cu siguran\u0163\u0103 motive de nemul\u0163umire sub stindardul convingerii c\u0103 unde se termin\u0103 documentul \u00eenceteaz\u0103 \u015fi reconstruc\u0163ia, dar cu vis\u0103torii lucrurile stau cu totul altfel. Noi ne-am \u00eencolonat \u00een r\u00e2ndurile lor \u015fi am p\u0103\u015fit \u00een amiaza bl\u00e2nd\u0103 de septembrie prin Poarta d`Amboise \u00een Castro, Ora\u015ful Vechi al Rodosului, cel mai mare spa\u0163iu medieval viu al mileniului trei. Dar numai dup\u0103 c\u00e2\u0163iva pa\u015fi, ne-am oprit cople\u015fite.
\n Cu o suprafa\u0163\u0103 de 800 kmp \u015fi aproximativ 6000 de locuitori, Castro continu\u0103 s\u0103 respire, s\u0103 se mi\u015fte, s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een cl\u0103dirile, pe str\u0103zile, \u00een bisericile, \u00een tavernele cavalerilor de-acum \u015fase sute de ani, \u015fi tot de atunci, zidurile s\u0103-l delimiteze \u00een peisajul Rodosului, capitala insulei Rodos, \u015fi s\u0103-l \u00eempart\u0103 \u00een Kollakio, pe vremuri nordul aristocratic \u015fi al Palatului Marilor Mae\u015ftri, \u015fi \u00een Chora, sudul nu neap\u0103rat plebeu, c\u00e2t autohton, separ\u00e2nd cavalerii de greci, evrei \u015fi ceilal\u0163i rodieni. \u015ei Palatul, \u015fi zidurile au fost edificate de cavaleri pe urmele unor construc\u0163ii bizantine, iar apoi, par\u0163ial distruse de timp, seisme \u015fi asedii, re\u00een\u0103l\u0163ate de italieni, dup\u0103 ce Cesare Maria de Vicci, guvernatorul italian al Dodecanezului, a hot\u0103r\u00e2t \u00een 1937 s\u0103 stabileasc\u0103 aici sediul administra\u0163iei sale. Terminat \u00een 1940, Palatul, a\u015fa cum nu ar fi putut s\u0103-l vad\u0103 Jean Bart, chiar dac\u0103 turcii i-ar fi permis s\u0103 debarce, cum nu le-a fost dat nici cavalerilor s\u0103 \u015fi-l \u00eenchipuie, spun speciali\u015ftii, se ridica \u00een fa\u0163a noastr\u0103 masiv, impenetrabil, de necuprins cu privirea. Instinctiv ne-am dat \u00eenapoi, nu pentru c\u0103 nu l-am fi \u015ftiut, zidit \u00een punctul cel mai \u00eenalt al Ora\u015fului Vechi, se z\u0103rea \u00eenc\u0103 de pe \u0163\u0103rmul m\u0103rii, dar a\u015fa, acoperindu-ne orizontul, dep\u0103\u015fea orice imagina\u0163ie. Nu era totu\u015fi strivitor prin dimensiuni, un zg\u00e2rie-nori l-ar fi dep\u0103\u015fit cu siguran\u0163\u0103, ci prin aerul s\u0103u de crea\u0163ie a altui timp, de prov\u0103 a unei imense cor\u0103bii a Evului Mediu e\u015fuate \u00een Rodos. Poate c\u0103 dac\u0103 am fi intrat \u00een Ora\u015ful Vechi prin alt\u0103 parte, prin Poarta Marin\u0103, de pild\u0103, sau Elefterias, am fi avut r\u0103gaz s\u0103 ne obi\u015fnuim treptat cu aceast\u0103 concomitent\u0103 urcare \u015fi \u00eentoarcere \u00een veacuri, culmin\u00e2nd cu Palatul. Dar se \u00eent\u00e2mplase invers, iar \u015focul emo\u0163ional ne-a f\u0103cut orbi la orice semn al zilei din care venisem, inclusiv la autoturismele parcate \u00een fa\u0163a intr\u0103rii, inclusiv la micul ritual al p\u0103trunderii \u00een orice muzeu: achizi\u0163ionarea biletului, trecerea pe la vestiar, acomodarea la invita\u0163ia traseului.
\nMai t\u00e2rziu, aveam s\u0103 vedem pe h\u0103r\u0163i Palatul ca un dreptunghi de 80 m pe 75 m, chenar al unei cur\u0163i interioare de 50 m pe 40 m, dar atunci a fost ca \u015fi cum \u00eentreag\u0103 ziua Rodosului intrase cu noi prin portal, curg\u00e2nd lent din odaie \u00een odaie, ie\u015find \u00eentr-un popas molcom pe suprafa\u0163a destinat\u0103 tabloului \u015fi urc\u00e2nd \u015fuvoi lene\u015f, maiestuos, pe treptele de piatr\u0103 la \u00een\u0103l\u0163imea celui de-al doilea r\u00e2nd de \u00eenc\u0103peri-faguri, \u00een care, ca \u015fi jos, mierea timpului ne a\u015ftepta solidificat\u0103 \u00een statui \u015fi mozaicuri, \u00een lemn sculptat \u015fi por\u0163elan finisat p\u00e2n\u0103 la transparen\u0163\u0103. Antren\u00e2ndu-le pe toate \u00eempreun\u0103 cu noi, ziua ne f\u0103cea s\u0103 plutim c\u00e2nd \u00eentre delfini, c\u00e2nd \u00eentre tigri, c\u00e2nd printre muze \u015fi nimfe, c\u00e2nd \u00eenconjurate de pe\u015fti \u015fi p\u0103uni. Discrete instala\u0163ii de climatizare ocroteau operele de art\u0103 reunite aici de italieni, dar nimic nu putea s\u0103 ne risipeasc\u0103 senza\u0163ia aceea, aproape euforic\u0103, de muri \u00een care soarele se \u00eenmagazinase \u00een secole ca \u00een ni\u015fte uria\u015fe baterii, de \u00eenc\u0103peri \u00een care noaptea nu p\u0103trundea niciodat\u0103 \u015fi \u00een care \u015fi cruzimea nativ\u0103 a leului, \u015fi cea pl\u0103smuit\u0103 a gorgonei se preschimbau \u00eentr-o soi de somnolen\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit.
\nValorific\u00e2nd indicii din litografii \u015fi cronici, \u00eenglob\u00e2nd elemente supravie\u0163uitoare ale construc\u0163iei medievale, precum latura nord-estic\u0103 sau porticul ascu\u0163it, flancat de cele dou\u0103 turnuri \u00een form\u0103 de potcoav\u0103 (noutate a epocii cavalerilor cu plus de eficien\u0163\u0103 \u00een respingerea ghiulelelor), arhitectul italian Mesturino \u015fi-a conceput p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 propriul castel. Dar \u00een lucrarea pus\u0103 \u00een oper\u0103 \u015fi \u00eencheiat\u0103 \u00een 1940, izb\u00e2nda sa dep\u0103\u015fe\u015fte magnificen\u0163a construc\u0163iei: niciun suspin, niciun vaier, nicio lacrim\u0103 din lungile secole \u00een care a slujit ca \u00eenchisoare sub turci \u015fi chiar sub italieni nu a intrat \u00een structura Palatului. \u00cen secunda primei lovituri de cazma, ele s-au ridicat \u00een roiuri dense dintre ruine \u015fi asemenea fluturilor de la Paradissi s-au pierdut \u00een cea\u0163a de dincolo de orizont, absorbite de valuri \u015fi depuse pe fundul Mediteranei, l\u00e2ng\u0103 osatura \u015fi galbenii ambarca\u0163iunilor, l\u00e2ng\u0103 scheletele navigatorilor care nu au mai ajuns la \u0163\u0103rm. De aceea niciun fior nu-\u015fi plimb\u0103 ascu\u0163i\u015ful \u00eentre omopla\u0163ii vizitatorilor ferici\u0163i s\u0103-\u015fi simt\u0103 obrazul \u015fi sufletul sc\u0103ldat de lumina din candelabrele-\u00eengeri, de laptele marmurei din coloanele leg\u00e2nd nu tavanul de paviment, ci cerul de p\u0103m\u00e2nt. Cu \u00een\u0163elepciune, istoria \u015ftie uneori s\u0103 uite, alteori doar s\u0103 ierte.
\n\u00cen anul 1856, praful de pu\u015fc\u0103 uitat \u00een subteranul Bisericii Sf\u00e2ntului Ioan, biserica oficial\u0103 a Ordinului Ioani\u0163ilor, a Cavalerilor de Rodos din vecin\u0103tatea Palatului, transformat\u0103 de turci \u00een moschee, a explodat din cauza unui fulger ab\u0103tut asupra minaretului. \u00cen teribila deflagra\u0163ie, 800 de oameni \u015fi-au pierdut via\u0163a, biserica a fost distrus\u0103 complet, ca \u015fi parte din vestigiile Palatului, p\u0103r\u0103sit la data aceea. Ele s-au amestecat \u00een p\u00e2ntecele \u00eenc\u0103p\u0103tor \u015fi \u00eentunecat al \u0163\u0103r\u00e2nii cu ruinele fort\u0103re\u0163ei bizantine de odinioar\u0103, ale altarului acropolei antice de jos \u015fi poate \u015fi cu bronzul Colosului, dac\u0103 ar fi s\u0103 d\u0103m ascultare celor care continu\u0103 s\u0103 sus\u0163in\u0103 c\u0103 sc\u00e2nteietor \u00een raza lunii \u015fi a stelelor, ca \u015fi a soarelui, de aici orienta drumul cor\u0103bierilor pe m\u0103rile insulei. Peste misterul acestui v\u0103lm\u0103\u015fag de urme amu\u0163ite fatal de explozie \u015fi apoi decisiv de temeliile edificiului impresionant de azi, cu toat\u0103 certitudinea solarit\u0103\u0163ii sale, care face din Palatul Marilor Mae\u015ftri din Rodos probabil cel mai cald \u015fi mai luminos din castelele Evului Mediu european, existen\u0163a sa, cu haloul ei de taine \u015fi splendoarea comorilor artistice, respect\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 legea zilei \u00eenfrumuse\u0163ate de noapte.<\/p>\n


\nGRIGORE ILISEI<\/strong><\/p>\n

Chemarea ba\u015ftinei<\/strong><\/p>\n

R\u0103d\u0103\u015feni e un toponimic cu r\u0103sunet \u00een spa\u0163iul rom\u00e2nesc. Cu mult mai ad\u00e2nc\u0103 este rezonan\u0163a sa \u00een \u0163inuturile de nord ale Rom\u00e2niei. Destui rom\u00e2ni odinioar\u0103, poate mai pu\u0163ini azi, asociau numele acesta cu m\u0103rul rom\u00e2nesc. Pe tarabele pie\u0163elor din t\u00e2rgurile \u015fi ora\u015fele noastre sclipeau ca ni\u015fte aur\u0103rii savant r\u00e2nduite merele de R\u0103d\u0103\u015feni, sorbite din ochi de cel care le vindea, faur \u015fi al rodirii, ale c\u0103rui m\u00e2ini umblau f\u0103r\u0103 contenire, lustruind cu drag bijuteriile oferite ofrand\u0103 cump\u0103r\u0103torului. Sunt ace\u015fti r\u0103d\u0103\u015feneni un neam de oameni speciali, truditori neobosi\u0163i ai p\u0103m\u00e2ntului, din care \u015ftiau, \u00eentr-un chip de ne\u00eentrecut, s\u0103 dea la iveal\u0103 aur \u015fi nestemate, dar, \u00een acela\u015fi timp, se arat\u0103 \u015fi iscusi\u0163i negu\u0163\u0103tori, vr\u0103jindu-\u015fi cu farmece numai de ei \u015ftiute mu\u015fteriii, seduc\u00e2ndu-i \u015fi izbutind s\u0103-i c\u00e2\u015ftige \u00een cele din urm\u0103 chiar \u015fi pe cei \u00eend\u0103r\u0103tnici \u015fi c\u0103rp\u0103no\u015fi. Ce mai \u00eencoace, \u00eencolo, r\u0103d\u0103\u015fenenii, nu doar merarii, ci \u015fi aceia care s-au ilustrat cu succes \u00een felurite alte \u00eenalte domenii, s-au dovedit spirite creative, fertile, \u00een arta lucr\u0103rii p\u0103m\u00e2ntului \u015fi \u00een nego\u0163ul cu fructele mig\u0103los \u015fi iubitor grijite. Nu-s ace\u015fti vie\u0163uitori ai R\u0103d\u0103\u015fenilor nici pe departe largi la pung\u0103, nu l\u0103s\u0103 o centim\u0103 la pre\u0163, dimpotriv\u0103-s str\u00e2n\u015fi la tocmeli p\u00e2n\u0103 la iritare uneori, \u00eens\u0103 c\u00e2\u015ftig\u0103 \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103 respectul cump\u0103r\u0103torului, care percepe c\u0103 cel din fa\u0163a lui pre\u0163\u0103luie\u015fte un bun n\u0103scut dintr-o grozav\u0103 osteneal\u0103 \u015fi o de nepl\u0103tit cu nimic pe lume cheltuial\u0103 sufleteasc\u0103.
\n Un astfel de mod de a concepe existen\u0163a a imprimat comportamental o m\u00e2ndrie, nu una jucat\u0103, ci l\u0103untric\u0103, cu izvoare puternic originale. O poart\u0103 precum un pana\u015f, ceea ce, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, impresioneaz\u0103 \u015fi le creeaz\u0103 o reputa\u0163ie de oameni vrednici \u015fi demni. \u00cemi \u00eenchipui c\u0103 \u00een acel \u00eendep\u0103rtat Ev, c\u00e2nd str\u0103mo\u015fii r\u0103d\u0103\u015fenenilor s-au a\u015fezat \u00een vatra lor de locuire de l\u00e2ng\u0103 F\u0103lticenii de mai t\u00e2rziu, locul, groapa dintre dealurile asemuitoare unor ghizduri de f\u00e2nt\u00e2n\u0103, nu era deloc primitor \u015fi f\u0103\u0163os ca \u00een prezent. \u00cemp\u0103r\u0103\u0163eau \u00een v\u0103g\u0103un\u0103, de bun\u0103 seam\u0103, tih\u0103rii de nep\u0103truns. Pe aici trecea \u00een vremea M\u0103riei Sale \u015etefan cel Mare \u015fleahul care ducea la Baia, fosta capital\u0103 a Moldovei. \u00cen veacuri, genera\u0163ie dup\u0103 genera\u0163ie, parc\u0103 rostuind un dat, r\u0103d\u0103\u015fenenii au s\u0103v\u00e2r\u015fit un miracol. C\u0103u\u015ful cel neprimitor a devenit jinduit cuibar de via\u0163\u0103 \u015fi a c\u0103p\u0103tat splendoare de cheptar cusut cu ales\u0103turi \u015fi \u00eempodobit cu pietre pre\u0163ioase.
\n Nu \u015ftiu c\u00e2nd s-a \u00eent\u00e2mplat minunea, \u00eens\u0103 roadele se v\u0103d \u015fi de \u0163i-e dat s\u0103-\u00ac\u0163i scalzi privirile \u00een fermecata panoram\u0103 a R\u0103d\u0103\u015fenilor, \u00ee\u0163i dai seama c\u0103 \u00een acest col\u0163 de Terra s-a produs o uimitoare \u00eennobilare \u015fi metamorfoz\u0103. Iar de ai norocul s\u0103-i cuno\u015fti pe oamenii locului, \u00een\u0163elegi \u015fi p\u0103trunzi taina unei geneze spectaculoase. Aici \u00ee\u015fi duc zilele \u015fi se trec ca florile \u015fi ierburile c\u00e2mpului, cum scria Sadoveanu, cei care locuiau la zv\u00e2rlitur\u0103 de b\u0103\u0163, \u00een cap\u0103tul uli\u0163ei R\u0103d\u0103\u015fenilor, p\u0103m\u00e2nteni ai cuprinsului rom\u00e2nesc care au r\u0103mas \u00een esen\u0163a s\u00e2mburoas\u0103 a f\u0103pturii lega\u0163i de marea \u015fi nobila tradi\u0163ie a satului. Sunt \u00een profunzimea l\u0103untricit\u0103\u0163ii \u0163\u0103rani p\u0103str\u0103tori neprih\u0103ni\u0163i ai valorilor fundamentale. S-au rafinat f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi fi uitat r\u0103d\u0103cinile, ajung\u00e2nd \u00een secole a fi aristocra\u0163ii clasei din care fac parte. Au \u00eemplinit drumul printr-o exemplar\u0103 slujire la altarul muncii nepregetate. O trud\u0103 a bra\u0163elor, dar \u015fi a min\u0163ii, oficiat\u0103 deopotriv\u0103 cu privirea \u00eendreptat\u0103 spre huma gropii \u015fi c\u0103tre cerul de deasupra s\u0103la\u015fului, av\u00e2ndu-l pe Dumnezeu tot timpul \u00een cuget.
\n Ace\u015fti semeni ai no\u015ftri, pe care soarta mi i-a scos \u00een cale, \u015ftiindu-i de aproape \u015fi admir\u00e2ndu-i f\u0103r\u0103 pizmuire, pot fi socoti\u0163i, cum se obi\u015fnuie\u015fte a spune, m\u0103sura tuturor lucrurilor. T\u0103l\u0103zuie\u015fte \u00een fiin\u0163a lor o voca\u0163ie ziditoare \u015fi jertfitoare, ce \u015fi-a g\u0103sit expresia \u00een daniile generoase c\u0103tre mai toate chinoviile Moldovei, dar \u015fi \u00een tr\u0103irea zi de zi sub semnele temeiniciei \u015fi frumosului. Via\u0163a r\u0103d\u0103\u015fenenilor curge \u00eentru primenirea permanent\u0103 a toposului \u015fi interiorit\u0103\u0163ii spirituale.
\n Peste toate, mai cu seam\u0103, pulseaz\u0103 o irezistibil\u0103 chemare a ba\u015ftinei. Oriunde s-ar afla, \u00een oric\u00e2t de mari dreg\u0103torii s-ar g\u0103si, \u00een ce cap\u0103t de lume i-ar fi aruncat destinul, r\u0103d\u0103\u015fenenii continu\u0103 s\u0103 fie locuitorii paradisiacului t\u0103r\u00e2m din groapa transformat\u0103 \u00een fabuloas\u0103 gr\u0103din\u0103 a raiului. \u00cen cazul lor, s\u00e2ngele ap\u0103 nu se face niciodat\u0103. Se revendic\u0103, nu \u00een primul r\u00e2nd prin vorbe, ci mai ales prin fapte, ca r\u0103d\u0103\u015feneni. Se \u00eentorc spre ob\u00e2r\u015fii aidoma celor vechi la templu, cu ofranda sufletului plin v\u00e2rf de dor nestins de R\u0103d\u0103\u015feni. \u00centocmai se petrece cu un ales fiu al locului, arhimandritul Timotei Aioanei, exarhul cultural al Arhiepiscopiei Bucure\u015ftilor \u015fi Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale. A tr\u0103it \u00een copil\u0103rie \u015fi adolescen\u0163\u0103 mai mult \u00een F\u0103lticeni, unde p\u0103rin\u0163ii se mutaser\u0103 sili\u0163i de mersul ma\u015fter al vremurilor. La R\u0103d\u0103\u015feni, copilul Cristian-Gabriel, tuns \u00een monahism la M\u0103n\u0103stirea Neam\u0163 sub numele de Timotei, se fericea merg\u00e2nd \u00een raiul bunicilor. Apoi valurile l-au dus spre alte z\u0103ri. G\u00e2ndurile i-au zburat \u00eens\u0103 mereu la izvoare, acolo unde s-a \u00eenstelat cu atomii genera\u0163iilor \u015fi genera\u0163iilor de aristocra\u0163i \u0163\u0103rani, ce l-au premers, cei care au suit locul acesta umil \u00een constela\u0163ii, \u00eensemn\u00e2ndu-l cu unicitate.
\n P\u0103rintele Timotei nu-i doar g\u00e2nd, ci \u015fi fapt\u0103. Una care \u00eembrac\u0103 \u00eentotdeauna ve\u015fm\u00e2ntul ofrandei. Albumul \u201cR\u0103d\u0103\u015feni\u201d, ce se al\u0103tur\u0103 \u015firului de c\u0103r\u0163i \u00eenchinate oamenilor \u015fi locurilor din \u0163inutul F\u0103lticenilor, precum \u015fi chinoviilor din tot cuprinsul \u0163\u0103rii, d\u0103ruit cons\u0103tenilor \u015fi cona\u0163ionalilor, deopotriv\u0103, preg\u0103tit cu rigoare, pricepere, har \u015fi dogoarea izvor\u00e2t\u0103 dintr-o curat\u0103 afec\u0163iune, reprezint\u0103 chipul \u00een od\u0103jdii de pre\u0163 al acestei a\u015fez\u0103ri st\u00e2rnitoare de admira\u0163ie, a\u015fa cum s\u0103l\u0103\u015fluie\u015fte aceasta \u00een miezul sufletului cel plin de candori al Sfin\u0163iei Sale. Este reg\u0103sirea unui teritoriu edenic \u015fi spovedania contopirii suflete\u015fti cu ba\u015ftina. Imaginile fotografice din album, dar \u015fi slovele despre R\u0103d\u0103\u015feni ale Cuvio\u015fiei Sale \u015fi ale altora, unii dintre nu pu\u0163inii admiratori ai minunatului topos, precum A.D. Xenopol, Nicolae Iorga, Ion Simionescu, Aurel George Stino parc\u0103-s metarealit\u0103\u0163i. Se lumineaz\u0103 taboric din pagini la fel cum ni se dezv\u0103luie filele chen\u0103ruite de caligrafii cei de demult \u015fi f\u0103r\u0103 de moarte.
\n Ofranda adus\u0103 astfel la templul R\u0103d\u0103\u015fenilor e doldora de arome de aristocra\u0163ie \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103, aceea care a urcat \u00een legend\u0103 satul nepereche din preajma F\u0103lticenilor – mon amour, cu numele s\u0103u, R\u0103d\u0103\u015feni, mirosind a mere, busuioc, suflet bun \u015fi os\u00e2rditor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ra\u0163iunile inimii Florin DOCHIA \u015ei Nobel-esse oblige\u2026 Cine c\u00e2\u015ftig\u0103 r\u0103zboiul sf\u00e2r\u015fitului lumii? \u201eCopiii erau obliga\u0163i s\u0103 c\u00e2nte imnul na\u0163ional, iar<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21540"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21540"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21540\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21541,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21540\/revisions\/21541"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21540"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21540"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21540"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}