{"id":21494,"date":"2023-07-13T16:25:03","date_gmt":"2023-07-13T13:25:03","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21494"},"modified":"2023-07-13T16:25:03","modified_gmt":"2023-07-13T13:25:03","slug":"spatii-culturale-nr-14-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21494","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 14 (9)"},"content":{"rendered":"

ION SCOROBETE\t<\/strong><\/p>\n

ETERNITATE<\/strong><\/p>\n

desenul insesizabil p\u0103streaz\u0103 verdele m\u0103slinului
\n\u00eentre cro\u015fetele argintii ale valului m\u0103rii
\nlinii neutre m\u0103 ignor\u0103
\n\u00eentins pe nisipul reav\u0103n cum
\n\u00eemi trece printre firidele g\u00e2ndului
\nun ultim poem despre plictis
\nrisipit de Ungaretti \u00een golf
\npentru ca o fil\u0103 mai \u00eencolo
\nsoarele s\u0103 apun\u0103
\nspre a se reaprinde m\u00e2ine
\npe crestele muntelui Lovcen t\u00e2n\u0103r \u015fi sprinten
\ngata a urca serpentinele care m-au obosit azi
\ncu entuziasmul de a c\u0103uta sensul ascuns
\n\u00een aerul viu colorat
\nde care nu m\u0103 mai satur<\/p>\n


\nKATARUM<\/strong><\/p>\n

\u00een golf umbra latin\u0103 se sprijin\u0103 pe ziduri
\n\u00een t\u0103cerea ei de morm\u00e2nt deschis
\nprecum \u00een intersti\u0163ii
\nurmele globulelor ro\u015fii
\nreduse la simple acoperi\u015furi
\npentru un timp siderat
\nde alte \u00eencruci\u015f\u0103ri ale vie\u0163ii \u015fi mor\u0163ii
\neu m\u00e2ng\u00e2i cu sufletul ve\u015fm\u00e2ntul
\nantemerg\u0103torului meu de la cap\u0103tul
\nfirului necuprins
\ncare s-a l\u0103sat cotropit de ideea c\u0103
\na\u015fez\u00e2nd o piatr\u0103 pe alta
\nverticala nu se va pr\u0103bu\u015fi vreodat\u0103
\nsub r\u0103d\u0103cina copacului<\/p>\n


\nCOVOR<\/strong><\/p>\n

priveli\u015ftea m\u0103rii se las\u0103 cucerit\u0103
\nde br\u0103\u0163ara mun\u0163ilor ca o mireas\u0103
\n\u00een apele faldului nelini\u015ftit
\ndin pia\u0163a ora\u015fului pleac\u0103 vasele
\n\u00een largul \u00eentrep\u0103truns
\nmi\u015fcarea \u00ee\u015fi tempereaz\u0103 volutele
\n\u00een pragul vegetal
\ncetatea \u015fi-a urcat crucea
\npe um\u0103rul st\u00e2ng al st\u00e2ncii de unde
\namestec \u00een peisaj culorile pastel
\nun covor artificial \u00ee\u015fi rezum\u0103
\ntenta\u0163ia policrom\u0103
\nc\u00e2nd schimb un mesaj pe nokia
\ncu agen\u0163ia de ocrotire
\na singur\u0103t\u0103\u0163ii<\/p>\n


\nSEARA LA KATARUM<\/strong><\/p>\n

plou\u0103 dintr-o negur\u0103 sor\u0103 cu un film
\npe care l-am tr\u0103it
\na\u015ftept cu cinci femei
\n\u00eemprejurul unei mese lichide
\nsub copertina str\u0103puns\u0103 \u2013
\nun solilocviu pare a fi ciurul
\ndeasupra c\u00e2nt\u0103 scr\u00e2ntit\u0103 natura
\npe o singur\u0103 voce pl\u00e2nge o siren\u0103
\nce poate fi de orice na\u0163ie
\nc\u0103ci n-o ascult\u0103 nimeni
\ndoar golful \u00een ancore
\ndanseaz\u0103 sinistru pe melodie<\/p>\n


\nMIRAJ<\/strong><\/p>\n

s\u0103 mori nu e nicio isprav\u0103 dac\u0103
\ndin palm\u0103 nu \u0163i-a ciugulit
\npas\u0103rea timpului
\nzborul pe care nu l-ai zburat
\n\u00eenc\u00e2t s\u0103 se aud\u0103 \u00eentre frunzele copacului
\nrefrenul m\u0103rii
\nprintre st\u00e2ncile din golf t\u00e2nguindu-se \u2013 <\/p>\n

experien\u0163a se imprim\u0103 precum m\u00e2lul
\n\u00een pere\u0163ii vasului
\ndeschide ochii peste um\u0103rul zilei
\n\u00ee\u015fi potrive\u015fte echipamentul
\ns\u0103 se av\u00e2nte \u00een talazuri
\nc\u00e2nd nu adorm de cum m\u0103 \u00eentind
\npe canapeaua acestei clipe
\nde simt un clic al aparatului fotografic
\n\u00eentr-o rezerv\u0103 a nervului optic
\ncuprins de lini\u015ftea \u00eenalt\u0103<\/p>\n


\nAMINTIRE DIN BUDVA<\/strong><\/p>\n

apele m\u0103rii spal\u0103 picioarele negre
\nale muntelui trezit la via\u0163\u0103
\nprintre degetele-i de piatr\u0103 m\u0103 strecor
\nca un c\u00e2ine plouat spre
\nvegeta\u0163ia mediteranean\u0103 care-mi
\naprinde inima ie\u015fit\u0103 \u00een ora\u015f
\ns\u0103 culeag\u0103 parfumul florilor de portocali \u015fi rodie
\nde m\u00e2n\u0103 cu \u00eenfr\u00e2ngerea
\nr\u0103sf\u0103\u0163at\u0103 prin gr\u0103dinile vorbitoare
\ndespre idile \u00eentrerupte \u00een punctul de foc<\/p>\n

o femeie trece pe faleza scormonit\u0103 de reflux
\nsprijinit\u0103 de amintiri flexibile
\nse opre\u015fte ades \u015fi se \u00eentre\u0163ine
\ncu oglinda cenu\u015fie a apei arunc\u0103
\npietricele dintr-un trecut ars \u00een golul zilei
\nprin care m\u0103 deslu\u015fesc cotrob\u0103ind
\n din obi\u015fnuin\u0163\u0103<\/p>\n


\nCASA RO\u015eIE<\/strong><\/p>\n

\u00een baza de date a lui Dumnezeu
\ninima mea e mereu \u015farjat\u0103
\ndac\u0103 \u00eendep\u0103rt\u00e2ndu-m\u0103 totu\u015fi
\nde odaia \u00een care picur\u0103 ne\u00eencetat hemoglobina
\nun magnet nev\u0103zut m\u0103 \u0163ine
\npe circumferin\u0163a verde
\na satului de munte
\nunde lucreaz\u0103 mirific
\naerul bine oxigenat \u015fi
\nmi se pompeaz\u0103 \u00een infrastructur\u0103
\ncombustia focului de a doua zi<\/p>\n


\nNOAPTE DE MAI<\/strong><\/p>\n

\u00eenv\u00e2rtit de lucruri pe degete
\nm\u0103 pierd \u00een via\u0163a lor
\n\u00een via\u0163a celorlal\u0163i
\n\u00een consumul acesta ma\u015final
\ncare m\u0103 ingereaz\u0103 subit
\n\u00eentr-un v\u00e2rtej calm m\u0103 cite\u015fte
\nsub auspiciile nop\u0163ii de mai
\ndin preambulul g\u00e2ndului
\ncare nu s-a rotunjit<\/p>\n

doar o lumin\u0103 discret\u0103
\n\u00eentre ochii mei \u015fi perpendiculara mi\u015fc\u0103rii
\ncare \u015fi-a aprins becule\u0163e
\npe tavanul albastru necuprins sugestioneaz\u0103
\nideea care-mi d\u0103 aripi
\n\u00eencarc\u0103 bateriile pentru momentul
\nc\u00e2nd se aude \u00een zare
\nprimul ciripit al sturzului<\/p>\n


\nTUNEL<\/strong><\/p>\n

\u00eenchid ochii \u015fi aud apa cum str\u0103punge
\nandezitul bol\u0163ii
\nun murmur acid \u00eemi umbl\u0103
\nla \u015furuburi \u015fi rotul\u0103
\no noaptea artificial\u0103 las\u0103 aerul
\ns\u0103 treac\u0103 prin obstacolul
\npentru care preget
\ne vineri dup\u0103-amiaz\u0103
\n\u015fi destul de frig
\nc\u00e2nd nimeni nu e decis
\ns\u0103 ias\u0103 din aceast\u0103 str\u00e2nsoare ferit\u0103
\ncu mici adaosuri<\/p>\n


\nURMA PIERDUT\u0102<\/strong><\/p>\n

orice alc\u0103tuire \u00ee\u015fi bizuie intrarea
\npe circuitul cu deschidere
\nsolemnitatea trage semnalul precum
\nsoarele \u015fi ploaia se comprim\u0103
\ncu sfio\u015fenie
\n\u00een fructul din care storc ardelenii
\npalinca de 75
\nc\u0103 se depun elementele
\nde rezisten\u0163\u0103-ale vie\u0163ii<\/p>\n

\u00een poem curge s\u00e2ngele \u00eemprosp\u0103tat
\nf\u0103r\u0103 inten\u0163ie
\nde fiecare \u00eendr\u0103gostit compatibil<\/p>\n

subfe\u0163e ale unui cristal
\nal focului ascuns
\nde geometria candorii
\ndau formula nimicului
\ncu at\u00e2ta franche\u0163e la intersec\u0163ia
\ndintre noapte \u015fi zi
\nlas\u0103 agenda deschis\u0103
\ns\u0103 transcriu cu lux de am\u0103nunte
\nacest transfer eruptiv de dulce
\nprecum e amar
\nc\u00e2nd m\u0103 \u00eentorc s\u0103 privesc
\nurma pierdut\u0103 <\/p>\n


\nIULIAN MOREANU<\/strong>
\n\"\"

Scurt popas<\/strong><\/p>\n

– Stima\u0163i c\u0103l\u0103tori, bun\u0103 diminea\u0163a!
\nAlexandru se uit\u0103 st\u00e2rnit-curios la ceas; de unde p\u00e2n\u0103 unde diminea\u0163\u0103? Era fix 10 \u015fi 30, dar \u00een felul acesta ghida \u00eencerca s\u0103 diminueze, dac\u0103 nu cumva s\u0103 arunce de-a dreptul \u00een derizoriu neserioasa \u015fi exasperanta \u00eent\u00e2rziere, de mai bine de dou\u0103 ore, a autocarului.
\n– M\u0103 numesc Manuela Ple\u015fa \u015fi sunt ghida dumneavoastr\u0103 \u00een aceast\u0103 excursie pe traseul Moreni \u2013 Bra\u015fov. \u00cempreun\u0103 cu \u015foferul, Mircea Dinc\u0103 se nume\u015fte, v\u0103 dorim o c\u0103l\u0103torie c\u00e2t mai pl\u0103cut\u0103! V\u0103 asigur\u0103m c\u0103 pe tot parcursul ei v\u0103 st\u0103m la dispozi\u0163ie pentru a v\u0103 da orice rela\u0163ie \u00een leg\u0103tur\u0103 cu localit\u0103\u0163ile prin care vom trece \u015fi obiectivele culturale \u015fi istorice pe care le vom vizita sau pe l\u00e2ng\u0103 care vom trece. V\u0103 mul\u0163umesc \u015fi, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, c\u0103l\u0103torie pl\u0103cut\u0103!
\n\u015ei zic\u00e2nd astea, tinerica aia abia ie\u015fit\u0103 din adolescen\u0163\u0103 se a\u015fez\u0103 l\u00e2ng\u0103 \u015fofer, pe un taburet obi\u015fnuit, cam la jum\u0103tatea parbrizului. \u00ce\u015fi scoase o \u0163igar\u0103 \u015fi \u015fi-o aprinse f\u0103r\u0103 s\u0103-i pese de cele c\u00e2teva pl\u0103cu\u0163e care interziceau fumatul \u00een autocar. C\u00e2nd \u00eel prezentase pe \u015fofer f\u0103cuse o pauz\u0103 de efect pentru ca acesta, de-acolo de pe locul s\u0103u s\u0103 ridice m\u00e2inile ca un boxer cu c\u00e2teva secunde \u00eenainte de a fi declarat \u00eenving\u0103tor, \u015fi s\u0103 arunce c\u0103tre to\u0163i excursioni\u015ftii un z\u00e2mbet larg r\u0103sfr\u00e2nt prin cele trei oglinzi ce-i asigurau o vedere a \u00eentregii ma\u015fini, din primul p\u00e2n\u0103 \u00een ultimul r\u00e2nd al acesteia.
\n– E toat\u0103 lumea prezent\u0103? \u00eentreb\u0103 \u015foferul de form\u0103 (\u201edaaa\u201d, r\u0103spunser\u0103 mai mul\u0163i, pentru toat\u0103 lumea, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015fi verifice \u00een vreun fel acest lucru), ambal\u0103 motorul ap\u0103s\u00e2nd de c\u00e2teva ori pedala de accelera\u0163ie p\u00e2n\u0103 aproape de fund, manevr\u0103 apoi \u00eenaltul schimb\u0103tor de viteze cu un efort ce \u00eei umfl\u0103 mu\u015fchii m\u00e2inii drepte \u015fi, \u00eencet-\u00eencet, b\u0103tr\u00e2nul autocar se puse \u00een mi\u015fcare cu un ciudat zgomot de metal pe metal venind dinspre ro\u0163ile din fa\u0163\u0103.
\nAlexandru se \u00eentreb\u0103, privindu-l cu aten\u0163ie pe \u015fofer, dac\u0103 nu cumva acesta f\u0103cuse toate acele mi\u015fc\u0103ri preg\u0103titoare, de plecare, \u00een mod deliberat, gesturile fiind preg\u0103tite \u015fi exersate cu ocazia at\u00e2tor deplas\u0103ri, ca s\u0103 vad\u0103 toat\u0103 lumea \u00een ce fel dificil dar sigur st\u0103p\u00e2nea el herghelia aia de cai-putere ascuns\u0103 sub capota ma\u015finii. E ea cam b\u0103tr\u00e2ioar\u0103, dar nici o grij\u0103, e pe m\u00e2ini sigure, poate s\u0103 mai sc\u00e2r\u0163\u00e2ie ea pe ici pe acolo, dar e mandea aici, la post!…
\n– Tovilor \u015fi tovelor! zise \u015foferul dup\u0103 nici un minut (reac\u0163ia pe care mizase nu se l\u0103s\u0103 a\u015fteptat\u0103, din toate p\u0103r\u0163ile auzindu-se exclama\u0163ii de simpatie). \u0162in s\u0103 v\u0103 anun\u0163 de la bun \u00eenceput \u015fi cu tot dinadinsul c\u0103 \u00een ma\u015fina mea e voie trei lucruri \u015fi anume: s\u0103 se bea, s\u0103 se fumeze \u015fi s\u0103 se c\u00e2nte!…
\nF\u0103cea pe \u015ftrengarul \u015fi uite c\u0103 \u00eei reu\u015fea! g\u00e2ndi Alexandru. Gata, \u00eei c\u00e2\u015ftigase \u015fi se asigura \u015fi de un ciubuc, poate chiar mai mare dec\u00e2t oricum \u00eel fixase tradi\u0163ia, 10 lei de c\u0103ciul\u0103. S-au aprins imediat \u0163ig\u0103ri, s-au desf\u0103cut sticle, c\u00e2t\u2019un pic, pic pic!… c\u00e2t\u2019un pic, pic, pic!… p\u00e2\u00e2\u00e2n\u0103 n-o mai r\u0103m\u00e2nea nimic!… simpatic foc, tipul, a\u015fa \u015fofer, da, nu ca al\u0163ii, ursuz, ciufut, b\u0103, care-ai aprins \u0163igara?, stinge-o imediat!, ia nu v\u0103 mai f\u00e2\u0163\u00e2i\u0163i at\u00e2ta prin ma\u015fin\u0103, c\u0103 nu e bulevard!, cine bea acolo \u00een spate?, ia vede\u0163i c\u0103 aici nu e bufet! \u2013 cu \u0103sta o s-o domnim!… (urale, scand\u0103ri, s\u0103 tr\u0103-ias-c\u0103-dom\u2019-\u015fo-fer!…).
\n– \u2026\u015fi nu e voie, hei!, l\u0103sa\u0163i-m\u0103 s\u0103 v\u0103 spun p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t!, se sup\u0103r\u0103, chipurile, \u015foferul, apoi \u00ee\u015fi rev\u0103rs\u0103 din nou z\u00e2mbetul acela studiat \u00een cele trei oglinzi, \u015fi nu e voie, nu-e-ab-so-lut voie \u2013 \u015fi amenin\u0163\u0103 cu degetul ca \u015fi cum se adresa ca un \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor unor copii de clasa \u00eent\u00e2i, chiar e cu des\u0103v\u00e2r\u015fire interzis (prelungi suspansul c\u00e2t putu), unul singur: s\u0103 se deschid\u0103 u\u015file-n timpul mersului! Ha-ha-haaa!…
\nIar\u0103\u015fi urale. S\u0103 tr\u0103-ias-c\u0103-dom\u2019-\u015fo-fer! C\u0103-nu-e-altu\u2019-ca-el! Alte sticle desf\u0103cute, fum mult, se deschid ferestrele de sus. E o prosteal\u0103 general\u0103, femeilor nu le-a trebuit prea mult alcool ca s\u0103 se ab\u0163iguiasc\u0103 \u015fi s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 c\u00e2nte \u015fi s\u0103-\u015fi dea drumul la gur\u0103 vorbind din ce \u00een ce mai f\u0103r\u0103 perdea.
\nGhida a ap\u0103sat din gre\u015feal\u0103 pe vreun buton al microfonului pentru c\u0103 acesta \u00eencepe s\u0103 \u0163iuie enervant; \u00eencearc\u0103 s\u0103-l opreasc\u0103 dar nu reu\u015fe\u015fte, i-l \u00eentinde \u015foferului iar acesta rezolv\u0103 problema tr\u0103g\u00e2nd tare de fir \u015fi smulg\u00e2ndu-l de undeva dintr-un loc situat \u00een bord.
\n– D\u0103-mi o gur\u0103 de cafea!
\n\u201eDom\u2019 Mircea\u201d, cum \u00eei va zice toat\u0103 lumea, \u0163ine cu o m\u00e2n\u0103 volanul uria\u015f, care-i atinge burta, iar cu cealalt\u0103 caut\u0103 \u00eentr-o geant\u0103 sp\u00e2nzurat\u0103 undeva \u00een st\u00e2nga lui, de unde scoate o sticl\u0103 de-o jum\u0103tate cu un lichid maro \u00een ea. I-o \u00eentinde, iar ghida bea din ea de parc\u0103 ar fi ap\u0103.
\n– Sunt chioar\u0103 de somn! \u00eei m\u0103rturise\u015fte ea aprinz\u00e2ndu-\u015fi alt\u0103 \u0163igar\u0103.
\n– P\u0103i dac\u0103 noaptea nu e\u015fti cuminte\u2026 \u015fi \u015foferul \u00eei face cu ochiul, cu sub\u00een\u0163eles.
\nNimeni \u00een afar\u0103 de Alexandru nu a auzit aceast\u0103 scurt\u0103 discu\u0163ie \u2013 st\u0103 singur pe prima canapea, cea de l\u00e2ng\u0103 u\u015f\u0103, \u00een imediata apropiere a celor doi. Nu-l intereseaz\u0103 \u00eens\u0103 c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in discu\u0163ia acestora \u015fi nici eventuala leg\u0103tur\u0103 dintre ei, pe care deja \u00eencepe s-o b\u0103nuiasc\u0103. Se las\u0103 mai comod pe spate\u2026
\n\u201e\u2026 Dac\u0103 e s\u0103 discut\u0103m despre dorin\u0163e, atunci s\u0103 \u015ftii c\u0103 n-o pot face dec\u00e2t la timpul trecut. De c\u00e2nd eram mic\u0103 mi-am dorit \u2013 \u015fi \u00eenc\u0103 \u00eemi doresc cu mare ardoare \u2013 s-ajung s\u0103 am propria mea ma\u015fin\u0103. S-ar putea, r\u00e2se, s-ar putea s\u0103 fie ceva ereditar, pentru c\u0103 to\u0163i din familia noastr\u0103, a tatii, vreau s\u0103 spun, au avut mania asta, a automobilului. Am luat permisul de conducere \u00eenc\u0103 din timpul liceului, atunci se ob\u0163inea mult mai u\u015for ca acum \u015fi era \u015fi mai ieftin, dar tata nu mi-a dat niciodat\u0103 ma\u015fina pe m\u00e2n\u0103. A recurs \u00eentotdeauna la tot felul de pretexte \u2013 \u00eei trebuia lui, chiar atunci, s\u0103 se duc\u0103 nu \u015ftiu unde, s\u0103 ia pe nu \u015ftiu cine de nu \u015ftiu unde, a nins, a plouat, e prea soare, e prea frig \u2013 glumesc, acum. O vreme l-am \u00een\u0163eles, o folosea pentru a merge la prietenele lui, ce s\u0103-i faci, b\u0103rbat \u00eenc\u0103 t\u00e2n\u0103r, treaba lui, dar \u00eencet-\u00eencet am \u00eenceput s\u0103-l ur\u0103sc pur \u015fi simplu pentru egoismul \u0103sta care i se transformase \u00een a doua natur\u0103. De ce-mi mai d\u0103duse, atunci, bani, ca s\u0103 fac \u015fcoala de \u015foferi? Doar ca s\u0103 am un permis \u00een buzunar? \u015ei-apoi, de ce nu-mi cump\u0103ra un jaf, ceva, acolo, c\u0103 doar bani\u2026 nu se pune problema. \u00cen sf\u00e2r\u015fit! Prin anul trei, ba nu, eram \u00een patru \u2013 r\u00e2se iar \u00een felul ei, molipsitor \u015fi nestingherit-\u015ftreng\u0103resc -, ce chestie, am \u00eemb\u0103tr\u00e2nit, spun eram \u00een anul patru de parc\u0103 de atunci ar fi trecut nu \u015ftiu c\u00e2\u0163i ani \u015fi nu doar doi, \u0163in minte c\u0103 m\u0103 preg\u0103team pentru examenul de stat, i-am furat-o pur \u015fi simplu din fa\u0163a Institutului. Am luat \u015fi c\u00e2\u0163iva colegi, unul dintre ei mi-a pornit-o pe direct, a umblat la ni\u015fte fire de sub volan \u015fi, direc\u0163ia Predeal. C\u00e2nd am ajuns la B\u0103neasa l-am sunat de la un telefon public ca s\u0103-i spun s\u0103 nu se sperie, ma\u015fina era pe m\u00e2ini bune, am \u015fi eu dreptul la o plimbare, nu? M\u0103 a\u015fteptam s\u0103 fac\u0103 o criz\u0103 de nervi, \u00eens\u0103 n-a zis dec\u00e2t da?, bine, \u015fi a \u00eenchis. Dac\u0103 a\u015f fi b\u0103nuit ce era \u00een mintea lui a\u015f fi schimbat traseul, dar a\u015fa, am crezut c\u0103 se \u00eemp\u0103case cu ideea. \u015etii \u00een schimb ce a f\u0103cut?, \u015fi cum Alexandru a dat din cap, habar n-avea, Ioana a continuat: a dat telefon, nemernicul, c\u0103 altfel n-am cum s\u0103-i spun, la mili\u0163ie \u2013 ar fi putut s\u0103 sune la cea din Ploie\u015fti, dar, nuuu, \u00een marea sa m\u0103rinimie m-a l\u0103sat s\u0103-mi fac pu\u0163in damblaua, a sunat la C\u00e2mpina. Trecusem de monumentul lui Aurel Vlaicu, \u015fi la intrarea \u00een B\u0103ne\u015fti, m\u0103 opre\u015fte un echipaj. S\u0103rut m\u00e2na! Sunt cutare, cum zic ei, era un tinerel, altul a\u015ftepta \u00een ma\u015fin\u0103, \u015fi-a spus \u015fi gradul, nu mai \u015ftiu ce era, actele dumneavoastr\u0103 la control, v\u0103 rog! Era cam \u015fmechera\u015f tipul, se uit\u0103 de form\u0103 prin permis \u015fi pe buletin, i-am dat \u015fi talonul care era \u00een torpedou \u015fi, vezi, Doamne, r\u0103m\u00e2ne surprins c\u00e2nd vede numele: aaa\u2026 nu cumva sunte\u0163i fiica lui?… Confirm. Se uit\u0103 sugestiv spre colegul s\u0103u din ma\u015fin\u0103, apoi se \u00eentoarce spre mine: Ce coinciden\u0163\u0103\u2026 sau noroc\u2026 cum vre\u0163i s\u0103-i spun (eu nu voiam \u00een nici un fel, \u00ee\u0163i dai seama), tocmai am primit prin sta\u0163ie un mesaj transmis din Bucure\u015fti; tat\u0103l dumneavoastr\u0103\u2026 n-a\u015f putea preciza exact\u2026 s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een orice caz ceva\u2026 dar nu e cazul s\u0103 v\u0103 impacienta\u0163i\u2026 Tat\u0103l dumneavoastr\u0103 v\u0103 roag\u0103 s\u0103 v\u0103 \u00eentoarce\u0163i c\u00e2t mai repede acas\u0103\u2026 V\u0103 mul\u0163umesc mult, \u00een rest, totul e \u00een regul\u0103, mi-a zis \u015fmecherul \u00eenm\u00e2n\u00e2ndu-mi actele \u015fi juc\u00e2nd o carte imens\u0103. M-am \u00eentrebat apoi, mult mai t\u00e2rziu ce ar fi f\u0103cut dac\u0103 a\u015f fi avut o atitudine indiferent\u0103, de copil nep\u0103s\u0103tor \u015fi mi-a\u015f fi continuat drumul (doar nu era un ordin, nu?) \u2013 dar deja era inutil.
\nM-a cuprins dintr-o dat\u0103 spaima. De\u015fi tata era mare crai \u015fi p\u0103rea f\u0103cut din o\u0163el \u015fi beton, nu era nici pe departe un munte de s\u0103n\u0103tate, cum l\u0103sa impresia, \u015fi avea probleme destul de serioase cu inima, pe care le trata \u00een mod sporadic, \u00eendeosebi dup\u0103 escapade mai\u2026 cum s\u0103 zic?… obositoare. Spaima mi-a m\u0103rit-o, apoi, \u015fi \u015fmechera\u015ful acela care, cu un aer impasibil, am uitat s\u0103-\u0163i spun, \u00eenainte de a se urca \u00een ma\u015fin\u0103, zice: de fapt, n-a telefonat tat\u0103l dumneavoastr\u0103, ci altcineva, \u00een numele dumnealui\u2026
\nAsta m-a alarmat cumplit. \u00cen plus, s-a b\u0103gat \u00een vorb\u0103 \u015fi cel\u0103lalt, sco\u0163\u00e2nd capul pe fereastr\u0103: \u00een cazul \u00een care considera\u0163i c\u0103 starea psihic\u0103 nu o s\u0103 v\u0103 permit\u0103 s\u0103 conduce\u0163i, v\u0103 putem pune la dispozi\u0163ie un \u015fofer de-al nostru. Ar fi chiar lucrul cel mai indicat. Asta a pus gaz pe foc (de\u015fi mai era solu\u0163ia de a \u00eentreba dac\u0103 nu cumva vreunul dintre \u00eenso\u0163itorii mei poseda permis de conducere pentru a \u015fofa \u00een locul meu \u2013 dar \u015fi la asta m-am g\u00e2ndit prea t\u00e2rziu \u015fi nici unuia dintre colegii mei nu i-a trecut prin minte ideea asta, parc\u0103 paralizaser\u0103 cu to\u0163ii).
\nM-am pierdut cu firea \u015fi am p\u0103lit precis, b\u0103ie\u0163i, asta e, ne-ntoarcem. N-a comentat nimeni, ce s\u0103 mai zic\u0103? \u00cencercau doar s\u0103 fie c\u00e2t mai dr\u0103gu\u0163i cu mine, ca nu care cumva s\u0103-mi sporeasc\u0103 \u015fi mai mult sup\u0103rarea, \u015fi nici m\u0103car nu au \u00eendr\u0103znit s\u0103-mi atrag\u0103 aten\u0163ia c\u0103 mergeam cu vitez\u0103 prea mare. Toat\u0103 lumea avea inima-n g\u00e2t.\u201d
\n Alexandru o privea cu aten\u0163ia concentrat\u0103 la maximum dar \u00een acela\u015fi timp \u00eencerca s\u0103-\u015fi st\u0103p\u00e2neasc\u0103 \u015fi un z\u00e2mbet nevinovat privind-o pe Ioana cu c\u00e2t\u0103 seriozitate relata \u00eent\u00e2mplarea de parc\u0103 povestea un film de ac\u0163iune. Ar fi vrut s-o roage s\u0103 nu mai spun\u0103 nimic, nu c\u0103 nu-l interesa, dar trecea timpul, o lu\u0103 \u00een bra\u0163e \u015fi o s\u0103rut\u0103. Erau undeva prin Ci\u015fmigiu, dar ea se desprinse destul de repede din \u00eembr\u0103\u0163i\u015fare \u015fi continu\u0103 s\u0103 vorbeasc\u0103 precipitat, \u00eembujorat\u0103 toat\u0103 de o m\u00e2nie ce-i revenea cu fiecare cuv\u00e2nt rostit.
\n\u201eEi, stai pu\u0163in!… C\u0103 urmeaz\u0103 ce e mai\u2026 nici nu \u015ftiu cum s\u0103 spun! Ei, bine, \u00eentorc pe linie continu\u0103, ajung pe l\u00e2ng\u0103 B\u0103icoi, iar l\u00e2ng\u0103 Paralela 45 cine-mi face semn cu m\u00e2na ca s\u0103 opresc? N-au ghicit! Tata! Da, tata, \u00ee\u0163i vine s\u0103 crezi? Am \u00een\u0163eles imediat toat\u0103 mascarada. Opresc, vine l\u00e2ng\u0103 portiera din dreptul meu, hai, gata, da\u0163i-v\u0103 jos mai repede, distrac\u0163ia s-a terminat! \u00ce\u0163i dai seama cum m-am sim\u0163it \u00een momentele alea? \u00cemi cr\u0103pa obrazul de ru\u015fine \u015fi eram at\u00e2t de furioas\u0103 c\u0103-mi venea s\u0103-i trag c\u00e2teva palme. Noroc c\u0103 aveam ni\u015fte colegi de treab\u0103, au \u00een\u0163eles cum st\u0103 treaba, dar \u015fi tremurau de fric\u0103. Nu le-a aruncat nici o privire, nici mie, de altfel. \u015ei nici mai t\u00e2rziu nu \u015fi-a explicat acest gest; bine, nici eu nu i-am cerut asta. S-a urcat \u00een ma\u015fin\u0103, a \u00eentors la r\u00e2ndu-i pentru a se duce la matracuca lui de la Pucioasa \u015fi ne-a l\u0103sat ca pe ni\u015fte fraieri la marginea \u015foselei. Ne-am \u00eentors \u00een Bucure\u015fti cu autostopul, pe r\u00e2nd\u2026\u201d
\n– Dom\u2019 inginer, nu be\u0163i o gur\u0103?
\n\tAlexandru tresare. Cel care l-a \u00eentrebat este Traian S\u0103nducu, un strungar dintr-un sat din Moldova, venit ini\u0163ial \u00een Moreni ca s\u0103 \u00eenve\u0163e meserie \u015fi r\u0103mas aici la Uzina mecanic\u0103. La \u00eenceput era un b\u0103iat lini\u015ftit, destoinic dar cam necomunicativ. De la o vreme, \u00eens\u0103, a \u00eenceput s\u0103 se ia de b\u0103ut. Alexandru a aflat c\u0103 \u00een c\u00e2teva zile a venit la lucru mirosind a alcool. Ar fi vrut s\u0103 afle motivul \u2013 dar nu avea idee cum, pentru c\u0103 S\u0103nducu nu are prieteni buni, de la care s\u0103 afle eventual ce probleme are acesta, iar c\u00e2nd a vrut s\u0103 stea de vorb\u0103 cu el, moldoveanul a pus capul \u00een p\u0103m\u00e2nt \u015fi nu a scos o vorb\u0103.
\nE deja ab\u0163iguit bini\u015for, \u015fi are figura celui ce nu vrea s\u0103 fie refuzat c\u00e2nd ofer\u0103 de b\u0103ut. \u00cen m\u00e2n\u0103 \u0163ine o sticl\u0103 de Spumos. Alexandru nu \u015ftie cum s\u0103 reac\u0163ioneze.
\n\t– S\u0103 nu v\u0103 fie sc\u00e2rb\u0103, dom\u2019 inginer, c\u0103 nu be\u0163i dup\u0103 mine, am destupat-o adineauri, \u00eenc\u0103 nu a gustat nimeni din ea\u2026 zice S\u0103nducu, clatin\u0103 pu\u0163in sticla \u015fi din gura acesteia se ive\u015fte un fir anemic de spum\u0103 parfumat-\u00een\u0163ep\u0103toare.
\n\tAuzise c\u0103 \u015fi se b\u0103tuse b\u0103iatul \u0103sta, \u00eentr-un restaurant, cu trei tipi care-l acuzaser\u0103 c\u0103 voia s\u0103 se ia de prietena unuia dintre ei, ba \u015fi pe la serviciu, \u00een vestiar, cu un coleg de tur\u0103 care \u015fi acesta \u00eel acuzase c\u0103 i-ar fi furat ceva din dulap. Nici mili\u0163ia, \u00een primul caz, nici secretarul UTC (care f\u0103cuse o \u201eanchet\u0103 intern\u0103\u201d), \u00een cel de-al doilea, nu-l g\u0103siser\u0103 vinovat, iar S\u0103nducu, uite, chiar acum se g\u00e2ndea la chestia asta, avea probabil un prea puternic sentiment de persecu\u0163ie, ca unul venit aici de pe meleaguri moldave \u015fi nedorit de nimeni.
\nNu mai era nici un secret pentru nimeni c\u0103 deja cam de multi\u015for printre localnici se vorbea c\u0103 \u201emoldovenii \u0103\u015ftia needuca\u0163i \u015fi murdari stricaser\u0103 ora\u015ful\u201d, p\u00e2n\u0103 la venirea lor aici, la fabrica nou\u0103, via\u0163a lor fiind lini\u015ftit\u0103, \u015fi lipsit\u0103 de acte de violen\u0163\u0103. Cum au venit ei, totul s-a schimbat \u00een r\u0103u, nivelul cultural al ora\u015fului a sc\u0103zut vizibil, ora\u015ful ca atare a devenit mai murdar, la modul propriu, iar be\u0163iile \u015fi scandalurile provocate de ace\u015fti \u201estr\u0103ini\u201d au devenit ceva obi\u015fnuit. Apoi, ei \u00eensu\u015fi se \u00eenmul\u0163eau \u00eentr-un ritm \u00eengrijor\u0103tor, ceea ce crea sentimentul c\u0103 nu peste mult timp vor ajunge s\u0103-i domine numeric pe \u201evechii\u201d localnici, care p\u00e2n\u0103 atunci tr\u0103iser\u0103 lini\u015fti\u0163i \u015fi se \u015ftiau mai to\u0163i pe nume, unii pe al\u0163ii. Chiar el, Alexandru, pe vremea c\u00e2nd era elev cuno\u015ftea nu doar pe to\u0163i tinerii de v\u00e2rsta lui dar \u015fi foarte multe persoane. De la o vreme \u00eens\u0103, aproape c\u0103 se sim\u0163ea el \u00eensu\u015fi str\u0103in \u00een propriul s\u0103u ora\u015f, la fel ca majoritatea locuitorilor.
\n\tEzita, nu \u015ftia ce s\u0103 fac\u0103. De refuz, nici vorb\u0103, ar fi riscat ca S\u0103nducu s\u0103 se bosumfleze; pe de alt\u0103 parte, dac\u0103 tr\u0103gea un g\u00e2t din sticl\u0103 nu l-ar fi acuzat nimeni, ce Dumnezeu, doar erau pleca\u0163i \u00eentr-o excursie, nu la \u00eenmorm\u00e2ntare.
\n\t– Beau, S\u0103nducule, cum s\u0103 nu? \u015ei ce vorb\u0103 mai e \u015fi aia cu sc\u00e2rba?…
\n\t– P\u0103i, m\u0103 g\u00e2ndeam \u015fi eu c\u0103\u2026 zise acesta ridic\u00e2nd a mirare dintr-un um\u0103r \u015fi \u00eentinz\u00e2ndu-i bucuros sticla verde-\u00eenchis, grea, cu fundul foarte gros.
\n\tVinul este dulce-\u00een\u0163ep\u0103tor, pi\u015fc\u0103 pl\u0103cut limba \u015fi \u00ee\u0163i creeaz\u0103 aproape instantaneu o stare de euforie. Este o b\u0103utur\u0103 \u201ede lux\u201d \u00een restaurante, dup\u0103 ce se bea \u201eJidvei\u201d sau \u201eDealu Mare\u201d, cheful \u00eencing\u00e2ndu-se, cineva mai cu bani propune: \u201ehai s\u0103 bem un Spumos, ce mama-dracului!\u201d
\n\u00cenainte de a \u00eenapoia sticla, Alexandru o mai duce \u00eenc\u0103 o dat\u0103 la gur\u0103, spre marea bucurie a lui S\u0103nducu. Acesta ia sticla \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 spun\u0103 o vorb\u0103 se \u00eendep\u0103rteaz\u0103, \u00eendrept\u00e2ndu-se spre spatele autocarului. De acolo se aud c\u00e2ntece u\u015for porcoase. Voalul pudorii este dat \u00eencet-\u00eencet la o parte, cu fiecare strof\u0103. \u201eM\u0103i Ionele, un\u2019te du-uuuci, ia la tine me-reee duulci, m\u0103\u0103\u0103iii\u2026\u201d c\u00e2nt\u0103 mai mult \u015foptit dou\u0103 fete \u00een spatele lui Alexandru, petrec\u00e2ndu-\u015fi pe dup\u0103 deget c\u00e2te un fir tras din perdeaua de la fereastr\u0103. \u201eBr\u00e2u\u2019, br\u00e2u\u2019, br\u00e2u\u2019, br\u00e2u\u2019!… Colectivu\u2019 mi-a luat gr\u00e2u\u2019!…\u201d \u0163ip\u0103 unul ca la nunt\u0103.
\n\t\u015eoferul parc\u0103 are antifoane. Fluier\u0103 o melodie improvizat\u0103, mai fixeaz\u0103 prin oglind\u0103 pe cineva c\u0103ruia \u00eei face cu ochiul, \u015fi din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd deschide gemule\u0163ul din st\u00e2nga sa \u015fi strig\u0103 m\u0103sc\u0103ri la femeile de pe strad\u0103.
\n\tGhida \u015fi-a terminat a nu \u015ftiu c\u00e2ta \u0163igar\u0103, i-a b\u0103ut toat\u0103 cafeaua \u015foferului \u015fi acum \u00ee\u015fi maseaz\u0103 cu gesturi minime cearc\u0103nele \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 nu fie v\u0103zut\u0103. Apuc\u0103 apoi microfonul, sufl\u0103 \u00een el, fu-fu-fu!, \u015fi se \u00eentoarce cu fa\u0163a spre excursioni\u015fti. Ace\u015ftia \u00eenceteaz\u0103 c\u00e2ntecele \u015fi a\u015fteapt\u0103 s\u0103 aud\u0103 ce li se va spune, pentru c\u0103 precis domni\u015foara Manuela are s\u0103 le transmit\u0103 ceva.
\n\t– \u00cen cur\u00e2nd, pe partea st\u00e2ng\u0103 o s\u0103 vede\u0163i monumentul ridicat \u00een memoria lui Aurel Vlaicu\u2026 Acesta\u2026
\n\t\u201eCe stupizenie, \u00ee\u015fi zice Alexandru \u00een g\u00e2nd. S\u0103 impui ghid pe un traseu pe care-l cunoa\u015fte toat\u0103 lumea!\u201d Ghida livra banalit\u0103\u0163i cu vocea pu\u0163in r\u0103gu\u015fit\u0103 de la \u0163ig\u0103ri iar c\u0103l\u0103torii abia a\u015fteptau ca s\u0103 termine cu explica\u0163iile pentru a-\u015fi relua pl\u0103cutele \u00eendeletniciri de p\u00e2n\u0103 atunci.
\n\t– \u015eti\u0163i de ce e grilajul \u0103la de fier \u00een jurul monumentului lui Vlaicu? \u00eentreab\u0103 \u015foferul lu\u00e2nd microfonul din m\u00e2na ghidei, apoi face o pauz\u0103 \u015fi duce \u015fmechere\u015fte o m\u00e2n\u0103 la ureche f\u0103c\u00e2nd-o p\u00e2lnie: aud?
\n\tSe pare c\u0103 nu \u015ftie nimeni.
\n– L-a \u00eenchis fiindc\u0103 n-a vrut s\u0103 se \u00eenscrie \u00een C.A.P.! d\u0103 tot el r\u0103spunsul \u015fi se pune pe r\u00e2s.
\nO mumie, o mumie care clipea rar, foarte rar din ochi, a\u015fa \u00eei p\u0103ru Ioana \u00een prima clip\u0103 c\u00e2nd o v\u0103zu. Ea s\u0103 fie? \u00cen armura aceea ghipsat\u0103 s-ar fi putut ascunde oricine. Dar nu, ea era, ochii aceia de culoarea ierbii crude care se z\u0103reau \u00een cele dou\u0103 g\u0103oace scobite \u00een bandajul imaculat care \u00eei acoperea \u00een \u00eentregime capul nu puteau fi dec\u00e2t ai ei.
\nA\u015fez\u0103 florile \u00een glastra de pe noptier\u0103 \u015fi \u015fopti un \u201ebun\u0103\u201d pe care nu-l auzi nici el. Pe un col\u0163 al patului \u00eenalt, cu ram\u0103 cazon\u0103 st\u0103tea \u00eentr-o pozi\u0163ie rezervat\u0103, sfielnic\u0103 un b\u0103rbat frumos, cu p\u0103rul pu\u0163in grizonant, \u00eengrijit \u00eembr\u0103cat, fr\u00e2ng\u00e2ndu-\u015fi \u00eentr-una palmele cu degete lungi, aproape feminine. Era cu siguran\u0163\u0103 tat\u0103l ei, cu care nu se mai \u00eent\u00e2lnise p\u00e2n\u0103 atunci, \u00een ciuda faptului c\u0103 o rugase de multe ori pe Ioana s\u0103-l prezinte acestuia. Ioana \u00eens\u0103 am\u00e2nase mereu: \u201ec\u00e2nd o s\u0103 m\u0103 ceri de nevast\u0103!\u201d \u00eei tot r\u0103spundea, \u201eatunci te cer azi!\u201d venea replica lui, ea r\u00e2dea, \u00eei arunca un s\u0103rut \u00een fug\u0103 pe obraz \u015fi schimba vorba. Ar fi vrut s\u0103-l salute, dar cum acesta nu ridic\u0103 privirea spre el c\u00e2nd a intrat, a renun\u0163at. S\u0103 fi fost durerea, ori arogan\u0163a \u015fi permanenta siguran\u0163\u0103 de sine, atitudinea superioar\u0103 pe care o afi\u015fa \u00eentotdeauna fa\u0163\u0103 de oricine, a\u015fa cum i-l descrisese Ioana -, avertiz\u00e2ndu-l s\u0103 nu se piard\u0103 \u00een fa\u0163a lui c\u00e2nd \u00eel va \u00eent\u00e2lni, pentru c\u0103, \u00een spatele acestei siguran\u0163e \u015fi \u00eencrederi de sine se ascunde totu\u015fi un om timid \u015fi chiar fricos?
\nAlexandru se a\u015fez\u0103 pe un scaun a c\u0103rui mu\u015fama ro\u015fie pleznise \u00een multe locuri, prin unele ie\u015find la suprafa\u0163\u0103 buc\u0103\u0163i de buret verde. Se ridic\u0103 \u00eens\u0103 \u015fi se apropie din nou de pat. Ioana, absolut imobilizat\u0103, clipea rar \u015fi, recunosc\u00e2ndu-l, \u00ee\u015fi \u00eentredeschise buzele, at\u00e2t c\u00e2t \u00eei permitea bandajul, \u00eentr-un z\u00e2mbet incomplet \u015fi chinuit poate de dureri ne\u015ftiute, \u00een\u0103bu\u015fite.
\n\u00cen toat\u0103 rezerva r\u0103coroas\u0103 nu era dec\u00e2t un pat \u015fi \u00een el, Ioana, \u00een cea mai imposibil\u0103 pozi\u0163ie \u2013 nemi\u015fcarea. Abia acum \u00eel \u015foc\u0103 imaginea ei, g\u00e2ndindu-se ce senza\u0163ie cumplit\u0103 de claustrofobie o fi \u00eencerc\u00e2nd \u00een carapacea aceea oribil\u0103, cu toat\u0103 culoarea ei angelic\u0103. Se \u00eentoarse spre glastra cu flori \u015fi-\u015fi f\u0103cu de lucru cu ele aranj\u00e2ndu-le \u00een toate pozi\u0163iile posibile. \u00cen tot acest timp trase cu coada ochiului spre tat\u0103l Ioanei. Nici o expresie pe chipul s\u0103u frumos bronzat, cu barba ras\u0103 la s\u00e2nge \u015fi eman\u00e2nd un pl\u0103cut miros de parfum-tabac. O \u015fuvi\u0163\u0103 de p\u0103r \u00eei c\u0103dea \u00eentr-un c\u00e2rlion\u0163 rebel pe fruntea u\u015for \u00eencruntat\u0103. Din pozi\u0163ia aplecat\u0103 a capului nu i se vedea culoarea ochilor, dar Ioana \u00eei spusese lui Alexandru c\u0103 i-i mo\u015ftenea, dup\u0103 cum \u015fi forma buzelor \u015fi b\u0103rbia pu\u0163in ascu\u0163it\u0103.
\nLa un moment dat, b\u0103rbatul se ridic\u0103 de pe pat \u015fi ie\u015fi ca o umbr\u0103 din salon, f\u0103r\u0103 s\u0103 spun\u0103 un cuv\u00e2nt \u015fi f\u0103r\u0103 a i se auzi pa\u015fii, parc\u0103 plutind pe deasupra cimentului acoperit cu o f\u00e2\u015fie zdren\u0163uit\u0103 de linoleum. R\u0103mas singur, Alexandru se apropie de pat \u015fi se l\u0103s\u0103 \u00een genunchi l\u00e2ng\u0103 el. Cu fruntea sprijinit\u0103 de cadrul metalic al patului \u015fi cu palmele \u00eempreunate \u00eencepu s\u0103 se roage la un Dumnezeu despre care era sigur c\u0103, dat\u0103 fiind omniprezen\u0163a sa, \u00een mod necesar se afla, atunci, \u015fi acolo, \u00een \u00eenc\u0103perea aceea cu un nume ce-\u021bi d\u0103dea fiori (\u201eReanimare\u201d), \u0219i care de multe ori este o anticamer\u0103 a mor\u0163ii.
\n Nu \u015ftia s-o fac\u0103, vorbea pur \u015fi simplu \u00een g\u00e2nd, cum ar fi f\u0103cut-o cu un prieten atotputernic ce ar fi putut s\u0103-i \u00eendeplineasc\u0103 orice dorin\u0163\u0103. Se \u00eentreba dac\u0103 nu cumva asta era o blasfemie, pentru c\u0103 nu cuno\u015ftea formulele de adresare consacrate, se oprea c\u00e2teva clipe, apoi re\u00eencepea s\u0103 se roage din nou: \u201eDoamne, ai mil\u0103, Doamne, \u015fi nu mi-o lua!… Te rog din suflet, Doamne!…\u201d Asta era rug\u0103ciunea, de altceva nu era \u00een stare, repeta \u015fi iar repeta aceste cuvinte p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, la un moment dat \u00ee\u015fi d\u0103du seama c\u0103 el nici nu le mai pronun\u0163a \u00een minte, parc\u0103 \u00eei ie\u015feau singure direct din inima pe care, sim\u0163ea, ceva ca o ventuz\u0103 voia s\u0103 o trag\u0103 afar\u0103.
\nDup\u0103 c\u00e2teva minute m\u00e2na Ioanei \u00eei atinse cre\u015ftetul capului. Probabil f\u0103cuse un efort imens pentru a reu\u015fi acest gest. Sau poate nici nu era con\u015ftient\u0103 de el. \u00ce\u015fi ridic\u0103 privirea \u015fi palma Iuliei \u00eei alunec\u0103 pe frunte, ca o unic\u0103 m\u00e2ng\u00e2iere, dup\u0103 care c\u0103zu inert\u0103 pe pat. Palma Ioanei era at\u00e2t de rece, \u00eenc\u00e2t Alexandru fu str\u0103fulgerat de un g\u00e2nd cumplit. V\u0103zu abia acum pe cear\u015faful cu care era acoperit\u0103 Ioana c\u00e2teva pete proaspete de s\u00e2nge. Nu aveau cum s\u0103 ias\u0103 prin ghips \u2013 a\u015fadar nu era prins\u0103 \u00een \u00eentregime \u00een carapacea aceea alb\u0103? B\u0103nuise asta de la \u00eenceput dar nu se putuse \u00eemp\u0103ca cu g\u00e2ndul. Ar fi putut afla d\u00e2nd cear\u015faful la o parte.
\n\u00cen salon intr\u0103 o asistent\u0103, \u015fi Alexandru se ridic\u0103 stingherit \u00een picioare a\u015fez\u00e2ndu-se apoi pe scaunul pe care mai st\u0103tuse. Asistenta nu d\u0103du aten\u0163ie nici pozi\u0163iei \u00een care \u00eel surprinsese \u015fi nici reac\u0163iei sale jenate.
\n– Sunte\u0163i rud\u0103 cu domni\u015foara? \u00eel \u00eentreb\u0103, umbl\u00e2nd \u00een acela\u015fi timp \u015fi la un mic dispozitiv de unde potrivi ritmul \u00een care picura apa vie dintr-o perfuzie \u00een care cine \u015ftie ce alte medicamente fuseser\u0103 introduse. M\u00e2nuise acel mic robinet de parc\u0103 \u00eencropise apa de la chiuvet\u0103. Mul\u0163umit\u0103, arunc\u0103 o privire scurt\u0103 spre un aparat care \u00eei monitoriza Ioanei ritmul cardiac \u015fi probabil \u015fi alte func\u0163ii vitale. Alexandru \u00eentoarse capul, pentru a nu vedea dac\u0103 asistenta era sau nu mul\u0163umit\u0103 de ceea ce indica micul ecran de sticl\u0103. Chiar pe l\u00e2ng\u0103 un picior al s\u0103u trecea alene un g\u00e2ndac lunguie\u0163 \u015fi ro\u015fu \u015fi Alexandru \u00eel strivi discret, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 nu fac\u0103 nici cel mai mic zgomot.
\n– Sunte\u0163i rud\u0103 cu domni\u015foara? se auzi \u00eentrebat a doua oar\u0103.
\n– Da, doamn\u0103, e veri\u015foara mea\u2026 r\u0103spunse Alexandru \u015fi dup\u0103 cum asistenta \u00eel privea pe sub spr\u00e2ncene era clar c\u0103 nu \u00eel credea.
\n– Bine\u2026 ar fi de preferat s\u0103 nu mai sta\u0163i mult, ca s\u0103 nu o obosi\u0163i. Oricum, \u00eenc\u0103 nu \u015fi-a revenit \u015fi nu este con\u015ftient\u0103\u2026
\nAlexandru ar fi vrut s\u0103 protesteze, s\u0103-i spun\u0103 c\u0103 doar cu pu\u0163in timp \u00een urm\u0103 Ioana f\u0103cuse efortul de a-l atinge cu m\u00e2na pe cap, c\u0103 atunci c\u00e2nd intrase \u00een salon aceasta clipea din ochi \u015fi chiar \u00eei z\u00e2mbise\u2026 La un moment dat a avut impresia c\u0103 vor putea chiar schimba \u015fi c\u00e2teva cuvinte, nu multe, c\u00e2teva: ce faci? – bine, sau, cum te sim\u0163i? – destul de bine…
\n– Crede\u0163i c\u0103?… Alexandru nu putu duce \u00eentrebarea mai departe.
\n– Nu cred nimic, i-o retez\u0103 asistenta b\u0103nuind poate la ce se g\u00e2ndea Alexandru \u015fi ie\u015fi din salon duc\u00e2nd cu ea mirosul acela inconfundabil dar greu de descris al celor care lucreaz\u0103 toat\u0103 ziua cu medicamente.
\nOchii Ioanei erau acum \u00eenchi\u015fi. S\u0103 fi fost tot a\u015fa \u015fi c\u00e2nd intrase el? Nu mai era sigur, \u015fi parc\u0103 totu\u015fi o v\u0103zuse cu ei deschi\u015fi, \u00eendrepta\u0163i spre tavan, \u0163intind un punct ne\u015ftiut. I se p\u0103ru c\u0103 cear\u015faful nu se mai ridic\u0103 \u00een ritmul acela slab al respira\u0163iei, \u015fi o stare de surescitare \u00eel cuprinse brusc, provoc\u00e2ndu-i frisoane nervoase, imposibil de controlat. Nu \u015ftia s\u0103 citeasc\u0103 monitorul de l\u00e2ng\u0103 pat, \u00eens\u0103 nu \u00eei fu greu s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 c\u0103 nu se \u00eent\u00e2mplase ceea ce-i str\u0103fulgerase mintea pentru o clip\u0103. Ar fi vrut s\u0103 se aplece \u015fi s\u0103-i s\u0103rute ochii \u00eenchi\u015fi, sau m\u0103car m\u00e2na care \u00eei atinsese ceva mai devreme capul, dar o re\u0163inere ca nu cumva asta s\u0103-i d\u0103uneze \u00een vreun fel \u00eel opri din gestul pe care \u00eel \u015fi \u00eencepuse la nivel proprioceptiv. Abia acum sim\u0163i c\u0103 pe obraji \u00eei alunecau lacrimi care \u00eei ardeau fa\u0163a.
\n\u201eLa revedere, iubito!\u201d \u00eei zise \u00een g\u00e2nd \u015fi se \u00eendrept\u0103 spre u\u015f\u0103.
\n– Alexandru! auzi, \u00een spate, vocea slab\u0103 a Ioanei.
\nSe \u00eentoarse tulburat \u015fi cu o imens\u0103 speran\u0163\u0103 c\u0103 printr-o minune aceasta \u00ee\u015fi revenise. Dar nu, apropiindu-se iar de pat o v\u0103zu pe Ioana la fel cum fusese \u015fi cu c\u00e2teva secunde \u00eenainte; nemi\u015fcat\u0103, cu ochii \u00eenchi\u015fi. Monitorul acela neprietenos \u00eei \u00eenregistra mi\u015fc\u0103rile cordului \u00een acela\u015fi ritm foarte rar, bradicardic. \u00cencepuse s\u0103 aib\u0103 halucina\u0163ii auditive? Fusese numai propriul s\u0103u subcon\u015ftient?
\nDup\u0103 ce a ie\u015fit pe poarta spitalului a \u00eenceput s\u0103 plou\u0103\u2026
\nPe geamul autocarului r\u00e2ule\u0163e minuscule de ap\u0103 luau traiectorii dintre cele mai ciudate, imprevizibile; se uneau, se desp\u0103r\u0163eau apoi, pentru ca un centimetru mai jos s\u0103 se formeze o alt\u0103 alian\u0163\u0103 \u015fi tot a\u015fa. Voio\u015fia din autocar s-a mai potolit. Se mai aude doar muzica \u00eentret\u0103iat\u0103 a unui radiocasetofon cu baterii \u015fi a unui aparat de radio cu tranzistori.
\nGhida fumeaz\u0103 \u00een continuare \u0163igar\u0103 dup\u0103 \u0163igar\u0103 \u2013 noroc c\u0103 fumul nu prea se simte, fiind absorbit \u015fi aruncat \u00een ploaie prin fereastra din dreptul \u015foferului care conduce g\u00e2nditor \u015fi mult mai prudent dec\u00e2t la \u00eenceput, c\u00e2nd dovedise clare porniri de vitezoman. Pe serpentinele de la Posada, b\u0103tr\u00e2nul autocar Fiat g\u00e2f\u00e2ie \u015fi trosne\u015fte din toate \u00eencheieturile. Excursioni\u015ftii \u00eencearc\u0103 zadarnic s\u0103 z\u0103reasc\u0103 ceva din peisajul de afar\u0103 \u00eennegurat de praful amestecat cu ap\u0103 de pe ferestre. Le freac\u0103 cu \u00eend\u0103r\u0103tnicie, \u00eens\u0103 treaba ar trebui f\u0103cut\u0103 pe partea cealalt\u0103.
\n– Facem o oprire \u00een Sinaia? \u00eentreab\u0103 \u015foferul \u00een microfonul care p\u0103c\u0103ne la fiecare vorb\u0103.
\n– Cum zice tovar\u0103\u015ful inginer, se aude o voce din spate.
\n– Ce zice\u0163i, facem? \u00eentreab\u0103 \u201edom Mircea\u201d \u00eentorc\u00e2ndu-se spre Alexandru.
\nA\u0163ipise, \u015fi doar la u\u015foara atingere a ghidei s-a dezmeticit.
\n– Poftim? \u00eentreb\u0103 deopotriv\u0103 buimac \u015fi ru\u015finat.
\n– \u00centrebam, zise \u015foferul adres\u00e2ndu-i-se f\u0103r\u0103 a mai vorbi la microfon, dac\u0103 facem o oprire \u00een Sinaia. Mai avem pu\u0163in \u015fi intr\u0103m \u00een… Oricum, Palatul Pele\u015f e \u00eenchis, mai \u015fi plou\u0103\u2026
\n– Facem, zise Alexandru, facem un popas scurt, dar dup\u0103 ce ie\u015fim din ora\u015f.
\n– Cum zice\u0163i, aprob\u0103 \u015foferul, apoi vorbi iar \u00een p\u0103c\u0103nitoare: a zis dom\u2019 inginer c\u0103 facem o oprire scurt\u0103 dup\u0103 ce ie\u015fim din Sinaia, ca s\u0103 ne \u201eu\u015fur\u0103m\u201d \u015fi noi\u2026 Apoi o \u0163inem \u00eentins p\u00e2n\u0103 la Bra\u015fov.
\nDup\u0103 ce mai merser\u0103 o vreme, Alexandru \u00eei f\u0103cu semn \u015foferului s\u0103 trag\u0103 pe dreapta. Cobor\u00e2r\u0103 mai to\u0163i \u015fi se risipir\u0103 prin p\u0103durea din apropierea drumului.
\nPloaia \u00eencetase. Alexandru privi \u00een jur, ca \u00een c\u0103utarea unui reper, apoi continu\u0103 s\u0103 \u00eenainteze pe \u015fosea \u015fi se opri acolo unde aceasta f\u0103cea o curb\u0103 str\u00e2ns\u0103 la st\u00e2nga. Se \u00eendep\u0103rtase c\u00e2teva sute de metri de ma\u015fin\u0103. Acolo, \u00een locul acela, era crucea pus\u0103 \u00een memoria Ioanei. \u015etia bine lucrul acesta pentru c\u0103 \u00een anul care trecuse de atunci mai venise de c\u00e2teva ori p\u00e2n\u0103 aici.
\nLa c\u00e2teva luni de la \u00eenmorm\u00e2ntare primise un telefon de la o prieten\u0103 a Ioanei. Aceasta \u00eei spusese c\u0103 tat\u0103l ei a\u015fezase o cruce \u00een acel loc \u00een care Ioana se r\u0103sturnase cu ma\u015fina. Pentru c\u0103, ar fi zis el, Ioana practic acolo murise, dup\u0103 ce o scoseser\u0103 din r\u00e2p\u0103, de la c\u00e2\u0163iva metri de fiarele acelea \u00eenfierb\u00e2ntate (pentru c\u0103 dup\u0103 ce fusese azv\u00e2rlit\u0103 din ma\u015fin\u0103, aceasta luase foc) ea nerevenindu-\u015fi nici m\u0103car pentru o secund\u0103, cu toate eforturile celor mai renumi\u0163i medici de a o scoate din starea comatoas\u0103 \u00een care a fost g\u0103sit\u0103.
\n\tL\u00e2ng\u0103 crucea joas\u0103 de fier un b\u0103rbat \u00eenalt, av\u00e2nd aruncat parc\u0103 \u00een prip\u0103 un trenci alb peste umeri privea spre acel capriciu al naturii care era r\u00e2pa \u00eengust\u0103, ca urma unei lovituri de pumnal ce str\u0103punsese, criminal piatra muntelui. Nu era un turist \u00eenc\u00e2ntat de decor, ci tat\u0103l Ioanei. Auzind \u00een spate pa\u015fii lui Alexandru se \u00eentoarse cu mi\u015fc\u0103ri greoaie, de om av\u00e2nd probleme cu coloana. Cei doi se privir\u0103 pre\u0163 de o secund\u0103, dup\u0103 care ministrul-adjunct reveni la pozi\u0163ia dinainte, cu ochii a\u0163inti\u0163i spre fundul v\u0103g\u0103unii, de unde nu mai fusese ridicat scheletul fostei lui Dacii 1100.
\n\t\u00centr-o clip\u0103 de r\u0103t\u0103cire, \u00een care mintea parc\u0103 i-o lu\u0103 razna, Alexandru se \u00eentreb\u0103 ce s-ar \u00eent\u00e2mpla dac\u0103 i-ar face v\u00e2nt \u00een r\u00e2pa ce parc\u0103 at\u00e2t a\u015ftepta, s\u0103 primeasc\u0103 bucuroas\u0103 \u00eenc\u0103 o via\u0163\u0103. Poate c\u0103, \u00ee\u015fi zise, Cristache tocmai asta \u015fi a\u015ftepta. O izb\u0103vire pe care nu o putea rezolva singur, dar pe care n-ar fi refuzat-o dac\u0103 venea ca un act uciga\u015f din partea altuia. \u201eN-ai tu norocul \u0103sta! \u00ee\u015fi duse Alexandru mai departe lugubrul g\u00e2nd care parc\u0103 i se lipsise de creier. Nuuu\u2026 n-ai dec\u00e2t s\u0103 tr\u0103ie\u015fti c\u00e2t vrei cu povara asta at\u00e2rnat\u0103 de g\u00e2t!…\u201d
\nEra absolut convins c\u0103 vina principal\u0103 pentru moartea Ioanei \u00eei apar\u0163ine tat\u0103lui acesteia; da, da, \u00ee\u015fi repet\u0103 Alexandru, a c\u00e2ta oar\u0103? \u2013 el era vinovatul moral. \u00cent\u00e2mplarea pe care ea i-o povestise, c\u00e2nd cu \u201efuratul\u201d ma\u015finii pentru o plimbare la munte \u00eempreun\u0103 cu c\u00e2\u0163iva prieteni anun\u0163a deja o frustrare a acesteia \u015fi implicit inten\u0163ia de a repeta experien\u0163a. Apoi zg\u00e2rcenia lui de a-i cump\u0103ra o ma\u015fin\u0103, lucru pe care \u015fi-l putea permite f\u0103r\u0103 nici un fel de problem\u0103. \u015ei, ca s\u0103-i fie \u015fi mai puternic\u0103 \u015fi mai clar\u0103 convingerea, ad\u0103ug\u0103 proastele rela\u0163ii dintre cei doi \u2013 ra\u0163ionale, aseptice, func\u0163ionale \u015fi at\u00e2t. Niciodat\u0103 \u00eentre ei \u2013 \u00eei spusese Ioana \u2013 nu fusese o apropiere afectiv\u0103, obi\u015fnuit\u0103, ca \u00eentre orice tat\u0103 \u015fi fiica sa; nici \u00eenainte, \u015fi cu at\u00e2t mai mult dup\u0103 divor\u0163ul dintre cei doi p\u0103rin\u0163i, \u00een urma r\u0103m\u00e2nerii doamnei Cristache, cunoscut\u0103 balerin\u0103 la Opera din Bucure\u015fti, \u00een str\u0103in\u0103tate, unde se c\u0103s\u0103torise apoi cu un balerin rus care ceruse la r\u00e2ndu-i azil politic \u00een R.F.G.
\nCristache \u00eei \u00eentorsese ostentativ spatele \u015fi parc\u0103 se mai apropiase de marginea r\u00e2pei, ca \u015fi cum \u00eel invita pe Alexandru s\u0103-\u015fi duc\u0103 la bun sf\u00e2r\u015fit g\u00e2ndul pe care la r\u00e2ndu-i i-l b\u0103nuia, \u015fi care i-ar fi adus \u00een sf\u00e2r\u015fit eliberarea de care avea at\u00e2t de mult nevoie. Alexandru se opri \u00een fa\u0163a crucii de fier. Umiditatea zonei se insinuase sub geamul unei rame de unde Ioana \u00eei adresa un z\u00e2mbet vesel, din poza ce \u00eencepuse deja s\u0103 se deterioreze. O lum\u00e2nare recent aprins\u0103 \u015fi a\u015fezat\u0103 la baza crucii sf\u00e2r\u00e2ia gata s\u0103 se sting\u0103; dup\u0103 o secund\u0103-dou\u0103 de agonie flac\u0103ra \u00ee\u015fi revenea, din nou o particul\u0103 invizibil\u0103 de ap\u0103 o amenin\u0163a cu dispari\u0163ia \u015fi jocul de-a via\u0163a \u015fi de-a moartea \u00een lumea asta misterioas\u0103 a focului continua cu o tenacitate aproape uman\u0103.
\nCristache \u00ee\u015fi aprinsese o \u0163igar\u0103 \u015fi privea \u00een continuare spre fundul h\u0103ului de care \u00eel desp\u0103r\u0163ea un singur pas. Ar fi putut c\u0103dea \u00een ea \u015fi din \u00eent\u00e2mplare, \u00een urma unei alunec\u0103ri stupide pe iarba ud\u0103 de pe marginea r\u00e2pei.
\n– Am s\u0103 te ajut s\u0103 scapi de toate mustr\u0103rile de con\u015ftiin\u0163\u0103, \u00een cazul \u00een care le ai, nemernicule, \u00eel avertiz\u0103 Alexandru cu voce tare \u015fi se apropie de el p\u00e2n\u0103 la un metru.
\nNu vorbiser\u0103 niciodat\u0103, Ioana nu mai apucase s\u0103 i-l prezinte, iar la \u00eenmorm\u00e2ntare nici nu prea se v\u0103zuser\u0103, de \u00eentregul protocol funerar ocup\u00e2ndu-se un \u00eentreg staff angajat de tat\u0103l ce nu p\u0103rea at\u00e2t de d\u0103r\u00e2mat pe c\u00e2t te-ai fi a\u015fteptat. B\u0103ie\u0163ii aceia sobri \u015fi \u00eembr\u0103ca\u0163i impecabil \u00ee\u015fi f\u0103ceau treaba cu o discre\u0163ie \u015fi o eficien\u0163\u0103 exemplare, cuantificabile, astfel \u00eenc\u00e2t prezen\u0163a sa era aproape inutil\u0103. Doar la cimitir l-a v\u0103zut ceva mai mult \u015fi mai de aproape. Al\u0103turi, \u00een femeia flagrant mai t\u00e2n\u0103r\u0103, nedezlipindu-se de el nici m\u0103car o secund\u0103, \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een voaluri negre ca \u00een filme \u015fi f\u0103c\u00e2nd eforturi vizibile pentru a juca o partitur\u0103 ce nu-i ie\u015fea, Alexandru a recunoscut pe \u201ematracuca\u201d de care de at\u00e2tea ori \u00eei vorbise Ioana. S\u0103 fi fost doar cu c\u00e2\u0163iva ani mai mare dec\u00e2t ea.
\nB\u0103rbatul arunc\u0103 restul de \u0163igar\u0103, se \u00eentoarse, \u015fi Alexandru tres\u0103ri tulburat: de la el mo\u015ftenise Ioana ochii aceia de culoarea ierbii abia \u00eencol\u0163ite. Era, \u00eentr-adev\u0103r, un b\u0103rbat frumos. \u00cemb\u0103tr\u00e2nise \u00eens\u0103 mult, parc\u0103 peste el trecuser\u0103 \u00eentre timp mai bine de zece ani, \u015fi Alexandru se g\u00e2ndi, r\u0103ut\u0103cios, c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi prin schimbarea aceasta de fizionomie, pe care \u015fi-ar fi putut-o controla, Cristache nu f\u0103cea dec\u00e2t s\u0103 induc\u0103 \u00een mod inten\u0163ionat ideea de tat\u0103 distrus. Abia acum observa c\u0103-\u015fi l\u0103sase barb\u0103; era desigur atent aranjat\u0103, pe fa\u0163a altfel senin\u0103, atins\u0103 de cute parc\u0103 \u015fi ele astfel dispuse, ca \u00eentr-un desen care s\u0103-i dea \u00een continuare un aer sexy. P\u0103rul grizonant, pu\u0163in cam lung \u00eei c\u0103dea pe frunte \u00eentr-o dezordine b\u0103nuit studiat\u0103. Pantofi elegan\u0163i, haine din stof\u0103 scump\u0103, fular de m\u0103tase aruncat adolescentin, neglijent \u00een jurul g\u00e2tului. Dintr-un buzunar al trenciului se i\u0163eau dou\u0103 m\u0103nu\u015fi din piele sub\u0163ire \u015fi nec\u0103ptu\u015fite, folosite la condusul ma\u015finii.
\n– Ai a\u015fa curaj \u00eenc\u00e2t s\u0103 o faci cu martori? \u00eel \u00eentreb\u0103 Cristache \u015fi ar\u0103t\u0103 cu m\u00e2na \u00een spatele lui Alexandru.
\nDinspre locul de popas se apropia \u00eencet, puf\u0103ind ca o moc\u0103ni\u0163\u0103 b\u0103tr\u00e2nul autocar. Pauza nu durase prea mult, excursioni\u015ftii s-au str\u00e2ns de prin p\u0103dure destul de repede, \u0163ig\u0103rile fumate \u00een aerul acesta at\u00e2t de curat nu aveau nici un haz, a\u015fa \u00eenc\u00e2t s-au re\u00eembarcat zgribuli\u0163i \u015fi mai repede dec\u00e2t ar fi crezut. Nerevenind la ma\u015fin\u0103, tocmai c\u00e2nd \u00eencepuser\u0103 a-l striga, unul dintre ei \u015fi-a amintit c\u0103-l v\u0103zuse lu\u00e2nd-o \u00eenainte, pe drum, a\u015fa c\u0103 \u015foferul a pornit ma\u015fina conduc\u00e2nd \u00eencet \u015fi privind \u00een toate p\u0103r\u0163ile. Erau hot\u0103r\u00e2\u0163i ca \u00een cazul \u00een care nu-l vor \u00eent\u00e2lni \u00een c\u00e2teva minute s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la locul unde opriser\u0103 \u015fi s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 la un alt plan de a-l g\u0103si. Norocul \u00eens\u0103 le sur\u00e2sese, undeva \u00een fa\u0163\u0103 se vedea silueta inginerului st\u00e2nd de vorb\u0103 cu un alt b\u0103rbat.
\n– Nu-\u0163i fie team\u0103! Ai s\u0103 pl\u0103te\u015fti altfel, \u00eentr-o bun\u0103 zi! \u00eei r\u0103spunse Alexandru.
\n– S\u0103 r\u0103spund, pentru ce, domnule? \u00eentreb\u0103 Cristache nel\u0103murit \u015fi \u00eenfrunt\u00e2ndu-l cu privirea de parc\u0103 avea dou\u0103 sfredele \u00een loc de ochi.
\n\t– De pild\u0103, pentru moartea Ioanei.
\n\t– E\u015fti bolnav, domnule, e\u015fti pur \u015fi simplu bolnav! \u00eei r\u0103spunse Cristache \u015fi-l p\u0103r\u0103si \u00eendrept\u00e2ndu-se spre o Volg\u0103 neagr\u0103, ma\u015fina sa ministerial\u0103 care-l a\u015ftepta undeva dup\u0103 curb\u0103, tras\u0103 regulamentar \u00een afara drumului.
\nAlexandru se l\u0103s\u0103 s\u0103 cad\u0103 \u00een genunchi, l\u00e2ng\u0103 crucea Ioanei, sprijinindu-se cu m\u00e2na de un bra\u0163 rece de fier. Din fotografie, Ioana \u00eel privea f\u0103r\u0103 s\u0103-l vad\u0103, afi\u015f\u00e2nd z\u00e2mbetul acela vesel, nep\u0103s\u0103tor \u015fi etern.
\nAutocarul a oprit \u00een imediata sa apropiere \u015fi din el a s\u0103rit, \u00eengrijorat, S\u0103nducu:
\n– A\u0163i p\u0103\u0163it ceva, tovar\u0103\u015fe inginer? \u00eel \u00eentreb\u0103 moldoveanul \u015fi-l ajut\u0103 s\u0103 se ridice.
\n– Nu, S\u0103nducule, am alunecat pe iarba asta ud\u0103, nici eu nu-mi dau seama cum.
\nDin locul \u00een care fusese parcat\u0103, Volga demar\u0103 \u00een grab\u0103 \u015fi se pierdu repede \u00een cea\u0163a ce \u00eencepuse s\u0103 se lase, ap\u0103s\u0103toare \u015fi gri\u2026
\nAvensis-ul f\u00e2\u015f\u00e2ie cu vitez\u0103 constant\u0103 pe asfaltul impecabil, ce pare proasp\u0103t turnat. Geamurile u\u015for fumurii \u00eei ap\u0103r\u0103 pe ocupan\u0163ii ma\u015finii de razele puternice ale soarelui. \u00cen plus, ie\u015fit din fantele ca ni\u015fte branhii deschise, aerul condi\u0163ionat creeaz\u0103 un habitaclu pl\u0103cut, r\u0103coros \u015fi relaxant.
\n\u00cen spate, Andrei \u015fi Ilinca stau fixa\u0163i \u00een centurile de siguran\u0163\u0103 pe care Alexandru li le-a petrecut peste piept \u00eenainte de plecare, \u00een ciuda tuturor protestelor lor. Andrei \u00eencearc\u0103 s\u0103 rezolve un cub rubik, iar Ilinca r\u0103sfoie\u015fte o revist\u0103 colorat\u0103.
\n\u00cen dreapta lui Alexandru, Mioara, cu ochii \u00eenchi\u015fi, ascult\u0103 muzic\u0103 la c\u0103\u015ftile unui cd-player portabil; asta doar pentru a-\u015fi l\u0103sa so\u0163ul s\u0103-\u015fi savureze Pink Floyd-ul s\u0103u pe care \u015fi-l pune la nesf\u00e2r\u015fit de c\u00e2te ori pleac\u0103 la drum lung.
\nLe promisese de ast\u0103 prim\u0103var\u0103 nepo\u0163ilor c\u0103-i duce la munte, acolo unde aflaser\u0103 ei de la gr\u0103dini\u0163\u0103 c\u0103 sunt brazi, \u015fi oi, \u015fi c\u00e2ini ciob\u0103ne\u015fti\u2026
\nIat\u0103, venise vremea s\u0103 se \u0163in\u0103 de cuv\u00e2nt, mai ales c\u0103 pentru excursia asta insistase \u015fi Mioara. Problema era, \u00eens\u0103, alta, \u015fi anume faptul c\u0103 traseul trecea \u00een mod fatal pe l\u00e2ng\u0103 locul acela\u2026 Nu mai fusese la Bra\u015fov cu ma\u015fina de zeci de ani, luase \u00eentotdeauna trenul, ba uneori c\u0103l\u0103torise chiar cu avionul, numai pentru a nu mai trece pe acolo. Azi nu mai putea evita situa\u0163ia, \u00eent\u00e2lnirea cu trecutul, redeschiderea acelei r\u0103ni care se cicatrizase, \u00een timp, \u00eens\u0103 greu, foarte greu, inclusiv cu ajutorul unei medica\u0163ii specifice de care \u015ftiau doar el \u015fi medicul s\u0103u curant.
\nWe don\u2019t need no education\u2026 We dont need no thought control\u2026 Ma\u015fina f\u00e2\u015f\u00e2ie \u00een continuare, copiii sunt concentra\u0163i cu treburile lor \u00een spate, Alexandru trage din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd cu ochiul la ei prin oglinda retrovizoare, Mioara \u00ee\u015fi leag\u0103n\u0103 capul \u00een ritmul unei melodii neauzite, ba se pare chiar c\u0103 o \u015fi murmur\u0103, iar el, el este \u00eentr-un autocar hodorogit \u015fi se \u00eentreab\u0103 de ce dom\u2019 Mircea nu c\u00e2nt\u0103 \u015eoferul de la O.N.T.
\nAlexandru opre\u015fte AC-ul \u015fi deschide pe jum\u0103tate ferestrele de pe partea st\u00e2ng\u0103 a ma\u015finii. Reduce pu\u0163in viteza limuzinei \u015fi \u00eei face aten\u0163i pe copii:
\n– Hei, pitico\u0163ilor! Vede\u0163i acolo ceva \u00eenalt \u015fi care are \u00een v\u00e2rf o pas\u0103re cu penele deschise?
\nP\u00e2n\u0103 c\u00e2nd copiii s\u0103 se dumireasc\u0103 despre ce e vorba, ma\u015fina a dep\u0103\u015fit deja monumentul.
\n– Alex, fii te rog amabil \u015fi \u00eenchide unul dintre geamuri, c\u0103 e curent! \u00eel roag\u0103 Mioara d\u00e2ndu-\u015fi jos c\u0103\u015ftile. S\u0103 nu r\u0103ceasc\u0103 \u0103\u015ftia mici\u2026
\n\tAlex apas\u0103 pe r\u00e2nd dou\u0103 butoane de la portier\u0103 \u015fi ambele geamuri se ridic\u0103 unul dup\u0103 cel\u0103lalt.
\n\t– Mul\u0163umesc, eu zisesem doar de unul.
\n\t– Las\u0103 a\u015fa, r\u0103spunde Alex, scoate cd-ul \u015fi caut\u0103 din comenzile de pe volan postul na\u0163ional de radio. Este ora 13, ora principalului jurnal al zilei. \u015etiri din care nu re\u0163ine nimic. Prognoza meteo \u2013 c\u0103ldur\u0103, \u00een continuare. \u015etiri sportive, nu-l intereseaz\u0103, introduce din nou mp3-ul cu Pink Floyd \u015fi caut\u0103 Shine On You Crazy Diamond.
\n\t– Nu te-ai plictisit de c\u00e2ntecul \u0103sta? \u00eel \u00eentreab\u0103 Mioara. Cred c\u0103-l \u015ftii de dinafar\u0103\u2026
\n\t– Nu doar at\u00e2t\u2026 Fiecare not\u0103, Mioara drag\u0103, fiecare not\u0103!…
\n\t– Ai vreo?…
\n\t– Nu, n-am nici o amintire legat\u0103 de el sau altceva \u00een sensul \u0103sta, r\u0103spunde Alexandru \u00eenainte ca Mioara s\u0103 termine de pus \u00eentrebarea. Apoi, pe c\u00e2nd erau ei \u00een mare vog\u0103, la noi nici nu se d\u0103deau\u2026
\n\t– \u015ei-atunci de unde le \u015ftii c\u00e2ntecele?
\n– De pe la Europa liber\u0103\u2026 Apoi avea un coleg un magnetofon Tesla, \u015fi dou\u0103 benzi, BASF, parc\u0103, de la ni\u015fte amici din Bucure\u015fti \u015fi pe care le rula \u00een draci\u2026 un altul avea \u015fi el un pick-up arhaic, cu difuzorul \u00eencorporat \u00een capac\u2026 mai f\u0103cea \u015fi acesta rost de c\u00e2te un disc\u2026 de contraband\u0103\u2026 Uite a\u015fa\u2026
\n\tLa postul de poli\u0163ie de la B\u0103ne\u015fti, sus \u00een fereastr\u0103 st\u0103 un manechin de poli\u0163ist care are darul de a mai potoli pe vitezomani. Avea, pentru c\u0103 deja to\u0163i \u015foferii cunosc \u015fmecheria. \u00cen plus \u015fi uniforma manechinului s-a decolorat, a\u015fa c\u0103 \u201eini\u0163iativa\u201d a c\u0103p\u0103tat aspecte rizibile.
\nPentru c\u0103 la podul peste r\u00e2ul Doftana se lucreaz\u0103, trebuie a\u015fteptat pu\u0163in, dup\u0103 care japoneza este pus\u0103 din nou s\u0103 dea dovada a ceea ce poate. Din fa\u0163\u0103, partenerii de trafic transmit flashuri de avertizare. Pe undeva pe aici trebuie s\u0103 fie un radar \u00een vreo ma\u015fin\u0103 pitit\u0103 l\u00e2ng\u0103 un pom sau cine \u015ftie pe unde. Alexandru se uit\u0103 la vitezometru \u2013 deja acesta ar\u0103ta 140 km\/or\u0103. Reduce la viteza legal\u0103 \u015fi se uit\u0103 dup\u0103 radarul ascuns. Nu-\u015fi d\u0103 seama unde ar putea fi, a\u015fa c\u0103 dup\u0103 ie\u015firea din Nistore\u015fti apas\u0103 din nou pedala de accelera\u0163ie.
\n\t– Alex, vreau s\u0103 fac pipi, zice Ilinca \u015fi pune plictisit\u0103 revista \u00eentre ea \u015fi Andrei.
\n\tBine c\u0103 Mioara \u00ee\u015fi pusese \u00eentre timp c\u0103\u015ftile, altfel ar fi certat-o iar pe copil\u0103 c\u0103 \u00eei spune a\u015fa bunicului; m\u0103car cu \u201ebuni Alex\u201d s\u0103 i se adreseze \u2013 \u015fi ea \u015fi Andrei, de altfel. Alexandru \u00eens\u0103 \u00eei \u00eencuraja pe am\u00e2ndoi s\u0103-i spun\u0103 a\u015fa, zic\u00e2ndu-i so\u0163iei c\u0103 \u00een felul acesta nu mai simte anii care au trecut peste el. Ei i-ar pl\u0103cea ca s\u0103 fie strigat\u0103 \u00een gura mare \u015fi \u00een public \u201ebunico\u201d sau, mai r\u0103u, \u201emamaie\u201d? o \u00eentreba Alexandru mali\u0163ios. Asta o \u00eenmuia pe Mioara; \u00eencerca s\u0103 o dea la \u00eentors, \u00eens\u0103 ori nu g\u0103sea argumente, ori acestea \u00eei dep\u0103\u015feau pe micu\u0163i, cum ar fi acela c\u0103 ar trebui ca \u201e\u00een public\u201d s\u0103 le spun\u0103 \u201ebuni\u201d (Alex sau Mioara), \u00een timp ce \u201e\u00een particular\u201d le poate spune \u015fi direct pe nume. O discu\u0163ie, de fiecare dat\u0103 f\u0103r\u0103 nici o concluzie, pentru c\u0103 era evident c\u0103 nu puteai pretinde un astfel de discern\u0103m\u00e2nt la ni\u015fte copii de \u015fase ani.
\n\t– Mai po\u0163i s\u0103 te ab\u0163ii pu\u0163in? \u00eentreb\u0103 Alexandru, pentru c\u0103 pe serpentinele astea nu pot opri.
\n\t– Ce \u00eenseamn\u0103 serpentine? se amestec\u0103 \u00een vorb\u0103 \u015fi Andrei l\u0103s\u00e2nd de-o parte cubul nerezolvat.
\n\t– Uite, curbele astea pe unde trecem acum, \u015fi pe care le urc\u0103m, \u00eei r\u0103spunse Alex. Uita\u0163i-v\u0103 mai bine pe geam \u015fi o s\u0103 vede\u0163i ceva frumos, iat\u0103, mun\u0163ii, v\u0103ile, p\u0103durile de brad\u2026 nu a\u0163i vrut voi la munte? A\u015fa e la munte\u2026
\n\tCei doi \u00ee\u015fi lipir\u0103 v\u00e2rful nasului de geam, fiecare \u00een partea sa, nep\u0103r\u00e2nd prea \u00eenc\u00e2nta\u0163i de ceea ce vedeau; \u00een orice caz nu o exprimau \u00een nici un fel. Ilinca uit\u0103 de pipi \u015fi lu\u0103 cubul \u00eencep\u00e2nd s\u0103 roteasc\u0103 la el. Andrei c\u0103sc\u0103 \u015fi se l\u0103s\u0103 plictisit pe banchet\u0103.
\n\tMa\u015fina zboar\u0103. Drumul e destul de liber, fiind doar jum\u0103tatea s\u0103pt\u0103m\u00e2nii. La un moment dat \u015foseaua \u00eencepe s\u0103 fie str\u0103juit\u0103 de pomi situa\u0163i p\u00e2n\u0103 la un pas de asfalt. Locurile s-au schimbat at\u00e2t de mult; e adev\u0103rat c\u0103 a trecut \u015fi at\u00e2ta vreme de c\u00e2nd Alexandru nu a mai trecut pe aici\u2026 Dar nu peste mult timp p\u0103durea \u00eencepe s\u0103 se \u00eendep\u0103rteze \u015fi de-o parte \u015fi de cealalt\u0103 a \u015foselei, iar cam la o sut\u0103 de metri, \u00een dreapta, se z\u0103re\u015fte o parcare. Alexandru reduce mult din vitez\u0103 \u015fi opre\u015fte pe bucata aceea de asfalt pe care dac\u0103 intr\u0103 dou\u0103 ma\u015fini mici una \u00een spatele celeilalte.
\n– De ce-ai oprit? \u00eentreab\u0103 Ilinca, \u015fi las\u0103 s\u0103-i scape cubul pe jos.
\n– N-ai zis tu c\u0103 vrei s\u0103 faci pipi? \u00eei r\u0103spunde Alexandru \u015fi-\u015fi desface centura.
\n– \u00cemi trecuse.
\n– Nu-i bine s\u0103 te \u0163ii prea mult, \u00eei zice Mioara \u015fi coboar\u0103 \u015fi ea. Hai am\u00e2ndou\u0103 mai \u00eencolo, s\u0103 nu ne vad\u0103 cineva.
\nAndrei trop\u0103ie pu\u0163in ca s\u0103 se dezmor\u0163easc\u0103. Alexandru o ia \u00eencet \u00eenainte, pe drumul care pare c\u0103 undeva la dou\u0103 sute de metri face la st\u00e2nga. Nu mai are nici un dubiu. Acel fior pe care \u00eel sim\u0163ise pu\u0163in mai devreme nu avea cum s\u0103-l mint\u0103, \u00eei transmitea printr-o chimie aparte informa\u0163ia sigur\u0103 c\u0103 se apropia de locul acela. Ar fi vrut s\u0103 iu\u0163easc\u0103 pasul, dup\u0103 cum ar fi vrut s\u0103 se \u00eentoarc\u0103, ori s\u0103-\u015fi mai \u00eencetineasc\u0103 mersul, nici el nu mai era sigur de ceea ce ar fi vrut s\u0103 fac\u0103 \u00een acele momente \u00een care b\u0103t\u0103ile inimii i se vedeau prin tricou. Dup\u0103 c\u00e2\u0163iva pa\u015fi lu\u0103 hot\u0103r\u00e2rea s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la ma\u015fin\u0103. O f\u0103cu \u015fi se lovi de Andrei care-l urmase la un metru \u00een spate, c\u00e2t pe ce s\u0103-l dea gr\u0103mad\u0103.
\n– Unde te duci, Alex? \u00eel \u00eentreb\u0103 copilul.
\n– Nic\u0103ieri, \u00eei r\u0103spunse \u00eencurcat.
\n– Parc\u0103 te gr\u0103beai undeva\u2026
\n\u201eIste\u0163i copiii de ast\u0103zi\u201d, \u00ee\u015fi zise Alexandru .
\n– Nu m\u0103 duceam \u015fi nu m\u0103 gr\u0103beam nic\u0103ieri\u2026 insist\u0103 cu minciuna Alexandru. Dar, dac\u0103 tu ai impresia asta, hai s\u0103 ne plimb\u0103m pu\u0163in.
\n\u00cel lu\u0103 de m\u00e2n\u0103 \u015fi plecar\u0103 \u00eempreun\u0103 \u00een lungul \u015foselei, l\u0103s\u00e2nd repede \u00een urm\u0103 ma\u015fina. C\u00e2nd ajunse la locul accidentului, Alexandru avu surpriza s\u0103 vad\u0103 dou\u0103 cruci de fier, ambele jenant de ruginite, aproape putrede. De pe cea a Ioanei disp\u0103ruse rama cu fotografia. Se mai vedeau doar cele dou\u0103 g\u0103uri ruginite, ca urmele a dou\u0103 vechi r\u0103ni, \u00een care fuseser\u0103 \u015furuburile ce o fixaser\u0103 c\u00e2ndva de \u0163eava vertical\u0103. Alexandru se \u00eentreb\u0103 cine ar fi putut s-o ia de acolo, c\u0103 doar nu c\u0103zuse ca o frunz\u0103 uscat\u0103. Se apropie de buza r\u00e2pei \u015fi se uit\u0103 \u00een afundul ei selenar-pietros ce parc\u0103 nu se schimbase, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd acela\u015fi ca o fotografie \u00eenghe\u0163at\u0103 \u2013 mormanul de fiare ce mai r\u0103m\u0103sese din ma\u015fina cu care se r\u0103sturnase Ioana nu mai exista. S\u0103 le fi ridicat vreo autoritate, ori brune\u0163ii recuperatori de fier vechi? Oricum, nu-\u015fi putea \u00eenchipui c\u0103 ar mai fi putut r\u0103m\u00e2ne acolo mai bine de treizeci de ani.
\n– Nu te apropia, treci \u00een spate! \u00eei zise Alexandru lui Andrei, pe care-l v\u0103zu apropiindu-se prea mult de el.
\n– Ce e acolo? \u00eentreb\u0103 copilul oprindu-se.
\n– Nu e nimic deosebit\u2026 doar o vale ad\u00e2nc\u0103.
\n– De ce am venit p\u00e2n\u0103 aici? mai \u00eentreb\u0103 Andrei.
\nAlexandru nu-i r\u0103spunse. \u00cel lu\u0103 de m\u00e2n\u0103 pentru a se \u00eentoarce la ma\u015fin\u0103. Ceva mai \u00een fa\u0163\u0103 se vedeau venind spre ei Mioara \u015fi Ilinca. Aplec\u00e2ndu-se spre cea de-a doua cruce, Alexandru citi pe o pl\u0103cu\u0163\u0103 numele celui ce-\u015fi g\u0103sise sf\u00e2r\u015fitul acolo, \u00een r\u00e2pa hr\u0103p\u0103rea\u0163\u0103: Cristache Dorian, 1927-1979. Se l\u0103s\u0103 pe vine, cuprins brusc de o ame\u0163eal\u0103 ce-i \u00eemp\u0103ienjeni privirea. Un rapid \u015fi scurt plonjon \u00een trecut ar\u0103ta c\u0103 tat\u0103l Ioanei nu-i supravie\u0163uise acesteia dec\u00e2t doi ani. Nu era greu de b\u0103nuit ce se \u00eent\u00e2mplase. Dar de ce? Dumnezeule mare!… Acum se sim\u0163ea el ap\u0103sat de o puternic\u0103 vin\u0103 pentru cuvintele aruncate atunci lui Cristache \u2013 ele s\u0103-l fi \u00eempins la sinuciderea aceea aproape ritualic\u0103, \u00een acela\u015fi loc \u00een care se pr\u0103bu\u015fise Ioana?; sau propriile mustr\u0103ri de con\u015ftiin\u0163\u0103? Din ochi \u00eencepur\u0103 s\u0103-i curg\u0103 lacrimi care sf\u00e2r\u00e2iau atunci c\u00e2nd atingeau p\u0103m\u00e2ntul bolov\u0103nos pe care c\u0103deau. L\u00e2ng\u0103 nici una din cruci nu se z\u0103rea nici cel mai mic rest dintr-o lum\u00e2nare. Oare de c\u00e2t timp nu le mai aprinsese cineva una? \u015ei cine s\u0103 fac\u0103 asta – \u201eMatracuca\u201d?; \u00eempotriva voin\u0163ei sale, Alexandru sc\u0103p\u0103 un z\u00e2mbet \u00een col\u0163ul gurii la amintirea apelativului pe care Ioana \u00eel folosea, cu n\u0103duf \u015fi dispre\u0163 atunci c\u00e2nd se referea la prietena tat\u0103lui s\u0103u. Cine-o mai fi \u015ftiind ceva despre ea?
\n– Alex, Alex! Uite, sunt avion!
\nIlinca se desprinde de l\u00e2ng\u0103 Mioara, \u00ee\u015fi desface bra\u0163ele \u00een lateral \u015fi \u00eencepe s\u0103 alerge spre Alexandru. Aripile micului avion viu se las\u0103 c\u00e2nd \u00eentr-o parte, c\u00e2nd \u00een alta ca \u015fi cum ar fi zguduit de mici rafale de v\u00e2nt.
\n– Alex, Alex, sunt avion!
\n– Fii atent\u0103 s\u0103 nu te \u00eempiedici! \u00eei strig\u0103 Mioara.
\nAlexandru \u00eencearc\u0103 s\u0103 se ridice \u00een picioare pentru a o prinde \u00een bra\u0163e. Genunchii \u00eens\u0103 i s-au blocat, au \u00een\u0163epenit \u015fi-l \u0163in aproape lipit de p\u0103m\u00e2nt. Ilinca a prins vitez\u0103, iar distan\u0163a dintre ea \u015fi Alexandru se mic\u015foreaz\u0103 v\u0103z\u00e2nd cu ochii.
\n– Intru \u00een tine! zice copila, te tamponez!… te tamponez! Fere\u015fte-te!
\nAlexandru tot nu reu\u015fe\u015fte s\u0103 se ridice, \u00eentinde la r\u00e2ndu-i bra\u0163ele \u00een lateral pentru a o prinde pe fat\u0103, aceasta a ajuns la c\u00e2\u0163iva pa\u015fi de el, dar \u00een momentul \u00een care ar fi trebuit s\u0103 nimereasc\u0103 \u00een m\u00e2inile sale se fere\u015fte, \u00eel ocole\u015fte cu elegan\u0163\u0103 \u015fi, cu privirea \u00eendreptat\u0103 spre cer se av\u00e2nt\u0103 direct \u00eenspre r\u00e2pa care \u00ee\u015fi deschide, hulpav\u0103, gura cu col\u0163i de piatr\u0103. Alexandru d\u0103 din m\u00e2ini ca o pas\u0103re \u00eempu\u015fcat\u0103 \u00een zbor, se r\u0103suce\u015fte cu fa\u0163a \u00een spate dar deja nu o mai z\u0103re\u015fte pe micu\u0163\u0103.
\n– Nuuu!… scoate un urlet care izbe\u015fte fiecare pietricic\u0103 \u015fi o face s\u0103 tremure. Nuuu!…
\nCe lini\u015fte se las\u0103, apoi. Undeva, \u00een p\u0103durea de brazi se aude o pas\u0103re necunoscut\u0103. Apoi \u00eenc\u0103 una, \u015fi \u00eenc\u0103 una \u2013 un cor de p\u0103s\u0103ri necunoscute care scot un zgomot greu de suportat. \u00ce\u015fi duce m\u00e2inile la urechi, inutil, \u00eens\u0103, pentru c\u0103 zgomotul \u00eenceteaz\u0103 brusc. \u015ei parc\u0103 acum e prea lini\u015fte, \u00eel asurze\u015fte chiar lini\u015ftea asta. \u015ei parc\u0103 l-a cuprins o oboseal\u0103 inexplicabil\u0103 \u015fi parc\u0103 \u00eei e \u015fi somn. Ce-ar fi s\u0103 se \u00eentind\u0103 pu\u0163in?… Uite-aici. Aaa-\u015faaa!…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

ION SCOROBETE ETERNITATE desenul insesizabil p\u0103streaz\u0103 verdele m\u0103slinului \u00eentre cro\u015fetele argintii ale valului m\u0103rii linii neutre m\u0103 ignor\u0103 \u00eentins pe<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21494"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21494"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21494\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21496,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21494\/revisions\/21496"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21494"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21494"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21494"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}