{"id":21484,"date":"2023-07-11T19:55:15","date_gmt":"2023-07-11T16:55:15","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21484"},"modified":"2023-07-11T19:55:15","modified_gmt":"2023-07-11T16:55:15","slug":"spatii-culturale-nr-14-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21484","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 14 (7)"},"content":{"rendered":"

Florin DOCHIA<\/strong>
\n\"\"

Ra\u0163iunile inimii<\/strong>
\n4. \u00abJe me r\u00e9volte donc nous sommes!\u00bb<\/em><\/p>\n

Cincizeci de ani de la dispari\u0163ia lui Albert Camus s-au marcat \u015fi cu mare pomp\u0103, dar \u015fi cu seriozitate, constat\u00e2ndu-se reala actualitate a ideilor romancierului filosof. Scriitorul \u201emediteranean\u201d se dovede\u015fte a fi cunoscut \u015fi iubit azi oriunde \u00een lume, socotit con\u015ftiin\u0163\u0103 moral\u0103 a secolului XXI. Iat\u0103 o \u00eent\u00e2mplare semnificativ\u0103 cu care se deschide dosarul dedicat de Le Nouvel Observateur: \u201eUniversitatea Duke, Carolina de Nord, 2007. Un t\u00e2n\u0103r profesor de la Sorbona a pune o \u00eentrebare prosteasc\u0103 studen\u0163ilor s\u0103i: Care este marele scriitor francez din secolul XX? El se a\u015fteapt\u0103 s\u0103 aud\u0103 Proust sau Celine. La rigoare, Claudel sau Sartre. R\u0103spunsul este unanim: \u00abCamus, domnule!\u00bb Camus? Acest filosof pentru [adolescen\u0163ii din] clasele terminale, cu stilul s\u0103u de a treia Republic\u0103 \u015fi cu morala lui de Crucea Ro\u015fie? Profesorul nu s-a mai \u00eentors acolo. De un singur lucru era \u00eens\u0103 convins: americanii sunt ignoran\u0163i. Dar, la \u00eentoarcerea \u00een Fran\u0163a, afl\u0103 c\u0103 Nicolas Sarkozy a organizat un pr\u00e2nz \u00een onoarea lui Camus \u015fi i-a l\u0103udat \u00abnon-conformismul \u00een raport cu elitele\u00bb: \u00abGra\u0163ie lui, m\u0103 \u00eencearc\u0103 nostalgia de a nu fi n\u0103scut \u00een Africa de Nord, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd m\u0103 duc \u00een Algeria\u00bb, a spus prezidentul \u00eentr-un acces de lirism bizar.\u201d (Pe de alt\u0103 parte: \u201eLa politique sarkozyste est anticamusienne au possible\u201d \u2013 observ\u0103 universitarul Jeanyves Gu\u00e9rin; \u015fi: \u201eCamus [\u2026] n’aimait pas fr\u00e9quenter les hommes politiques, qu’il consid\u00e9rait comme \u00abdes hommes sans id\u00e9al et sans grandeur\u00bb\u201d) Textul este aproape o parabol\u0103 satiric\u0103, cu aluzii \u00een mai multe direc\u0163ii. Cert este c\u0103, pe c\u00e2nd unii de ranguri asem\u0103n\u0103toare se laud\u0103 cu lectura perpetu\u0103 a \u201eLevantului\u201d c\u0103rt\u0103rescian, un George W. Bush, conduc\u0103tor al r\u0103zboiului din Iraq, declar\u0103 c\u0103 a citit \u201eStr\u0103inul\u201d la ranch-ul s\u0103u texan, socotind romanul \u00een care eroul principal ucide un arab \u201eo lectur\u0103 interesant\u0103 \u015fi rapid\u0103\u201d. \u015ei un Michel Onfray, filosof ateu, libertarian \u015fi anarhist de st\u00e2nga [auteur en dieu solaire, h\u00e9doniste et masturbateur, cum \u00eel nume\u015fte delicat doamna Elisabeth Roudinesco], prezen\u0163\u0103 de rang \u00een via\u0163a tumultoas\u0103 a culturii pariziene, se reclam\u0103 de la \u201eOmul revoltat\u201d \u00een \u201ela Pens\u00e9e de midi\u201d, pe c\u00e2nd un Andre Comte-Sponville (Trait\u00e9 du d\u00e9sespoir et de la b\u00e9atitude, Petit Trait\u00e9 des Grandes Vertus) sus\u0163ine c\u0103 \u201eMitul lui Sisif\u201d este mai important dec\u00e2t \u201eCritica ra\u0163iunii pure\u201d, iar un Alain Finkielkraut consacr\u0103 un capitol romanului camusian \u201ePrimul Om\u201d \u00een cartea sa C\u0153ur intelligent.
\nPopularitatea lui Camus n-a fost pus\u0103 nicic\u00e2nd la \u00eendoial\u0103. O anchet\u0103 din 1999, la care participau \u015fase mii de cititori, claseaz\u0103 \u201eStr\u0103inul\u201d pe primul loc \u00een Top 50. \u00centre \u201ec\u0103r\u0163ile de buzunar\u201d (\u201elivre de poche\u201d), cele 6,7 milioane de exemplare v\u00e2ndute \u00eel situeaz\u0103 de departe \u00een frunte (\u201eCiuma are 4 milioane, iar \u201eC\u0103derea\u201d \u2013 1,7). Succesul nedezmin\u0163it la public a constr\u00e2ns critica s\u0103 nu-l de uit\u0103rii. Publica\u0163ii literare – precum \u201eMagazine Litt\u00e9raire\u201d sau \u201eNouvel Observateur\u201d – \u00eei consacr\u0103 numere \u00eentregi, g\u0103zduiesc dosare de autor. P\u00e2n\u0103 acolo unde, de exemplu, St\u00e9phane Esserb\u00e9 \u00ee\u015fi \u00eentituleaz\u0103 un text recent \u201eLire Camus \u2013 Ou c\u00e9der \u00e0 la mode\u2026\u201d Unii comentatori pun pe seama istoriei \u015fi, \u00een special, pe seama r\u0103sp\u00e2ndirii terorismului readucerea \u00een luminile rampei a scrierilor \u015fi ideilor lui Albert Camus. Stilul s\u0103u \u00een aparen\u0163\u0103 simplu, de o claritate precum \u015fi aceea a g\u00e2ndirii sale, se pare c\u0103 nu s-a ridicat, \u00een ochii multora, la nivelul seriozit\u0103\u0163ii unui Sartre. Dar, aproape pe neobservate, \u201efilosoful claselor terminale\u201d a devenit \u201ecel care are dreptate\u201d.
\nTimpul a curs \u00een favoarea lui Camus.
\nCititorii, intuitivi, \u015fi l-au apropriat f\u0103r\u0103 rezerve \u015fi l-au trimis mai departe. Opera sa era, \u00een realitate, prost \u00een\u0163eleas\u0103 de critici conservatori \u015fi comozi. Jean-Paul Sartre: \u201e\u015ei dac\u0103 \u00een cartea dumitale [l\u2019Homme r\u00e9volt\u00e9] este dovada incompeten\u0163ei filosofice? Dac\u0103 a fost f\u0103cut\u0103 din cuno\u015ftin\u0163e acumulate-n grab\u0103 \u015fi de m\u00e2na a doua? […] \u015ei dac\u0103 nu ra\u0163ionai destul de just? Dac\u0103 rezultatele g\u00e2ndirii erau vagi \u015fi banale?\u201d Pierre Bourdieu: \u201eL’Homme r\u00e9volt\u00e9 nu este dec\u00e2t o culegere de filozofie edificatoare […] care se potrive\u015fte liceenilor \u015fi asigur\u0103 de fiecare dat\u0103 o reputa\u0163ie de fiin\u0163\u0103 sensibil\u0103.\u201d Lucien Rebatet: \u201eAceast\u0103 recompens\u0103 [Premiul Nobel, \u00een 1957], care se acord\u0103 mai cu seam\u0103 celor de peste \u015faptezeci de ani, nu este deloc prematur\u0103. Dup\u0103 alegoria sa din \u201eCiuma\u201d, a fost diagnosticat\u0103 la Camus o arterioscleroz\u0103 a stilului.\u201d \u015ei exemplele de comentarii r\u0103ut\u0103cioase ar putea continua, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, brusc, s-au lansat omagii adesea excesive, la fel de false precum comentariile negative de mai demult. Dup\u0103 publicarea, \u00een 1994, a romanului neterminat \u201ePrimul om\u201d, opera sa a devenit se pare mai complex\u0103. S-a \u00eembog\u0103\u0163it cu o alt\u0103 dimensiune. Dar ceea ce s-a schimbat cu adev\u0103rat a fost grila de lectur\u0103. Cu timpul, dispre\u0163ul cu care-i era privit\u0103 opera de c\u0103tre obi\u015fnui\u0163ii \u201eguru\u201d ai lumii culturale franceze a \u00eencetat s\u0103 mai prevaleze. Dup\u0103 e\u015fecul unor curente sterile \u015fi al unor sisteme de analiz\u0103 f\u0103r\u0103 orizont, intrate \u00een istorie, dar nu \u015fi \u00een con\u015ftiin\u0163\u0103, a devenit posibil\u0103 redescoperirea \u015fi comentarea deschis\u0103, analiza profund\u0103, lipsit\u0103 de resentimentele, altfel, \u00eencurajate de neprieteni puternici. Asta \u00een Fran\u0163a, pentru c\u0103, din Spania \u00een Japonia, trec\u00e2nd prin Europa de Est, a continuat s\u0103 fie cel mai publicat autor din Hexagon. \u201ePrimul om\u201d a fost publicat, \u00een primii trei ani de dup\u0103 1994, \u00een 36 de limbi. Textele sale au circulat, pe alocuri, ca samizdat, au fost invocate \u00een timpul prim\u0103verii de la Praga. \u201eCehii, polonezii, disiden\u0163ii ru\u015fi ne vorbeau de Camus, poveste\u015fte Jean Daniel. [\u00cen anii \u201990, \u015fi noi, rom\u00e2nii, le vorbeam francezilor care ne vizitau de proza \u015fi de teatrul lui Camus \u015fi mul\u0163i, prea mul\u0163i, se ar\u0103tau circumspec\u0163i ori de-a dreptul ignoran\u0163i\u2026] Pentru ce oamenii \u00eel prefer\u0103 catehismului antimarxist al lui Raymond Aron? Pentru c\u0103 [Albert] Camus a cunoscut mizeria, a fost activ \u00een Rezisten\u0163\u0103, a scris despre violen\u0163\u0103 \u015fi despre r\u0103u. \u00cen fine, intelectualii din Est erau revolta\u0163i cu fric\u0103 de Revolu\u0163ie. Or, sacralizarea violen\u0163ei revolu\u0163ionare \u015fi a Istoriei este inima reflec\u0163iilor lui Camus. Acest om care g\u00e2nde\u015fte ca Montaigne, scrie ca Pascal \u015fi tr\u0103ie\u015fte \u00een \u00eendoiala modern\u0103, ofer\u0103 posibilitatea unei revolte m\u0103surate.\u201d Nu voi insista aici asupra temei violen\u0163ei la Camus, am f\u0103cut-o \u00een Revista Nou\u0103, nr. 7-8\/ 2010 (av\u00e2nd ca punct de plecare Camus et sa critique libertaire de la violence, un voluma\u015f ap\u0103rut la o mic\u0103 editur\u0103 din Montpellier pus fa\u0163\u0103 cu un altul, Sartre et la violence des opprim\u00e9s). Se cuvine, \u00eens\u0103 s\u0103 nu trec sub t\u0103cere interesul mediilor culturale din Asia pentru Camus – a se vedea Albert Camus et l\u2019Inde de Sharad Chandra sau studiile universitarilor japonezi Meiko Tasaki, asupra \u201esfin\u0163eniei f\u0103r\u0103 Dumnezeu\u201d din Ciuma (1) \u015fi a \u201emor\u0163ii pe plaj\u0103\u201d din Str\u0103inul (2), \u015fi Y. Wakamori, despre con\u015ftiin\u0163a prezentului la Camus \u015fi poe\u0163ii japonezi din secolul al XIII-lea (3), precum \u015fi ale altor contributori asiatici din Soci\u00e9t\u00e9 des \u00c9tudes Camusiennes.
\nCamus are toate datele de deveni ceea ce poate fi numit \u201eun erou contemporan\u201d [inclusiv \u00een sensul acreditat de filosoful neomarxist italian Giorgio Agamben]. A murit la 47 de ani, \u00eentr-un accident de ma\u015fin\u0103, ca Roger Nimier, Grace Kelly sau James Dean. Ar fi putut face film, avea fizicul potrivit, ceva \u00eentre Humphrey Bogart \u015fi Fernandel. A tr\u0103it o pasiune tumultoas\u0103 (1948-1960) cu actri\u0163a Maria Casar\u00e8s, dar a respins avansurile unei Simone de Beauvoir (a declarat c\u0103 se temea s\u0103 nu fie prea vorb\u0103rea\u0163\u0103 la pat!), care se va \u201emul\u0163umi\u201d cu [in]amicul Jean-Paul Sartre, c\u0103ruia \u00eei va \u015fi supravie\u0163ui \u015fi cu care va \u00eemp\u0103r\u0163i numele unei pie\u0163e pariziene (l\u00e2ng\u0103 Place Saint Germain de Pr\u00e9s).
\nMitologiile se fac \u015fi din detalii. Camus este, din acest punct de vedere, mai ales, cel care a ob\u0163inut un premiu Nobel, cel care, pentru c\u0103 tat\u0103l s\u0103u murise \u00een r\u0103zboi la 1914, avea s\u0103 fie crescut de o mam\u0103 analfabet\u0103, ce-\u015fi asigura traiul de zi cu zi muncind ca menajer\u0103. Ei \u00eei va dedica manuscrisul neterminat: \u201e\u0162ie, care nu ai putea citi niciodat\u0103 aceast\u0103 carte\u201d. Dar este \u015fi mai mult, pentru c\u0103 ideile sale dau sens unei realit\u0103\u0163i neprefigurate \u00een timpul vie\u0163ii sale. De-am lua numai \u201edefini\u0163ia\u201d din \u201eMitul lui Sisif\u201d: \u201eAbsurdul [\u2026] este ra\u0163iunea lucid\u0103 care-\u015fi constat\u0103 limitele\u201d. Sau cea care n-a prea convenit unora: \u201eNu exist\u0103 dec\u00e2t o problem\u0103 filosofic\u0103 cu adev\u0103rat impor\u00actant\u0103: sinuciderea\u201d \u2013 \u00een vremea \u00een care se c\u0103utau noi r\u0103spunsuri la \u00eentreb\u0103ri de felul: Ce este omul? Are via\u0163a sens? Camus refuza s\u0103 \u00eentre \u00een lista Platon, Aristotel, Descartes, Nietzsche, Marx, Freud, Sartre, Mounier, Erich Fromm… R\u0103m\u00e2nea solitar \u015fi solidar (iar\u0103\u015fi dou\u0103 teme de reflec\u0163ie\u2026), eretic (\u201eAbsurdul, care este starea metafizic\u0103 a omului con\u015ftient, nu duce la Dumnezeu\u201d \u015fi: \u201e\u00cen fa\u0163a lui Dumnezeu nu se pune at\u00e2t problema libert\u0103\u0163ii, c\u00e2t problema r\u0103ului. E cu\u00acnoscut\u0103 alternativa: sau nu suntem liberi, \u015fi Dumnezeu cel atotputernic este responsabil pentru r\u0103ul din lume, sau suntem liberi \u015fi responsabili, dar atunci Dumnezeu nu mai este atotputernic.\u201d). Redescoperirea lui Camus este posibil\u0103 azi pentru c\u0103, o spune Michel Onfray, am ie\u015fit din era ideologic\u0103 \u015fi Istoria \u00eei d\u0103 dreptate lui Camus. \u201eEl devine ceea ce era: un mare lucid\u201d (4). Semnificativ este c\u0103 \u201erena\u015fterea\u201d lui Camus se petrece \u015fi dincolo de Atlantic, mediile universitare profit\u00e2nd de comemorarea jum\u0103t\u0103\u0163ii de veac de la moartea sa pentru a oferi publicului c\u0103r\u0163i despre \u201escriitorul \u015fi moralistul francez\u201d. Este vorba de David Carroll – Albert Camus the Algerian \u015fi David Sherman \u2013 Camus, dou\u0103 \u00eencerc\u0103ri onorabile de a readuce \u00een lumin\u0103 aspecte pe care mediile (destul de na\u0163ionaliste) franceze le-au tot \u0163inut \u00een surdin\u0103 \u2013 originea nord-african\u0103 a scriitorului, care a contat \u00een timpul r\u0103zboiului din Algeria, \u015fi atitudinea inamical\u0103 a revistei lui Jean-Paul Sartre, Les Temps modernes, \u00een 1952, c\u00e2nd, \u00eentr-un articol semnat de ignorantul Francis Jeanson, este atacat ironic L’Homme r\u00e9volt\u00e9, ap\u0103rut cu un an \u00eenainte.
\nCamus a c\u00e2\u015ftigat pariul. Nu mai este persona non grata. G\u00e2ndirea sa \u201emodest\u0103\u201d se dovede\u015fte un vaccin pentru toate dogmele. A\u015fa c\u0103 se poate titra \u201eCamus le juste\u201d sau \u201eCamus le sacre\u201d de c\u0103tre cei ce au avut \u00eent\u00e2lniri fericite cu scrierile lui.
\n\u201eExist\u0103 doar o singur\u0103 lume. Fericirea \u015fi absurdul sunt doi copii ai aceluia\u015fi p\u0103m\u00e2nt. Ei sunt nedesp\u0103r\u0163i\u0163i.\u201d Camus ne \u00eenva\u0163\u0103 c\u0103 revolta, revolu\u0163ia, lupta pentru libertate sunt inerente existen\u0163ei umane, dar avem nevoie s\u0103 ne cunoa\u015ftem limitele, pentru ca aceast\u0103 c\u0103utare admirabil\u0103 s\u0103 nu duc\u0103 la tiranie.<\/p>\n

__________
\n1) Meiko Tasaki, Sur \u00abla saintet\u00e9 sans Dieu\u00bb dans la Paste, Chukyo University bulletin of the Faculty of Liberal Arts 34(4), 1027-1048, 1994-05-27
\n(2) Meiko Tasaki, Le meurtre sur la plage – Paris, Alger et la pr\u00e8sence des Arabes, Etudes camusiennes, 1998, No 3
\n(3) Y. Wakamori, Le pr\u00e9sent sur l\u2019ar\u00eate \u2014 conscience du pr\u00e9sent chez Camus et les po\u00e8tes japonais du XIIIe si\u00e8cle
\n(4) \u201eNous sommes sortis de l’\u00e8re id\u00e9ologique, qui fut celle de la violence r\u00e9volutionnaire, du terrorisme, du mensonge, de la mauvaise foi, du compagnonnage avec les totalitarismes,, de la justification des camps, du goulag. Avant tout le monde, Camus avait critiqu\u00e9 cette passion pour la mort. Aujourd’hui, l’Histoire lui a donn\u00e9 raison, les passions id\u00e9ologiques d’alors ayant disparu pour la plupart, il devient ce qu’il \u00e9tait : un grand lucide…\u201d (Michel Onfray: \u00abAlbert Camus est un libertaire irr\u00e9cup\u00e9rable\u00bb – interviu de Gr\u00e9goire Lem\u00e9nager, \u00een Le Nouvel Observateur, 19\/11\/2009<\/em><\/p>\n


\nCornel Ungureanu<\/strong><\/p>\n

Alexandru Ivasiuc, \u00eentre oglinzi paralele<\/strong><\/p>\n

1. Mitologii. Imaginea lui Alexandru Ivasiuc a fost prelucrat\u0103 de zvonurile care \u00eei \u00eenso\u0163eau fiecare moment al ascensiunii sale: c\u0103ci trebuie s\u0103 recunoa\u015ftem c\u0103 sui\u015ful politic a fost rapid \u015fi imprevizibil. Dac\u0103 Nicolae Breban putea urca \u00een ierarhiile administrative datorit\u0103 talentului s\u0103u, a succesului romanelor sale, Ivasiuc \u00ee\u015fi tr\u0103ia neobi\u015fnuita ascensiune la pu\u0163in\u0103 vreme dup\u0103 ie\u015firea din \u00eenchisoare. Iar restul… \u00eenaltele func\u0163ii administrative p\u0103reau a veni sub semnul rela\u0163iilor cu securitatea. \u015ei a compromisurilor politice. Dac\u0103 amintirile prietenilor s\u0103i de odinioar\u0103 (Nicolae Manolescu, Nicolae Breban \u015f.a.) mai p\u0103streaz\u0103 urme de \u00eendoial\u0103, distribuind accentele asupra inteligen\u0163ei, a harului artistic, foarte importante mi se par amintirile lui Florin Constantin Pavlovici.
\n 2. Alt martor. Florin Constantin Pavlovici e un martor extraordinar \u2013 autorul unor volume de amintiri esen\u0163iale nu doar pentru \u00een\u0163elegerea vremurilor, ci \u015fi a oamenilor care au trecut prin cultura comunist\u0103. Redactor la radio, a avut \u015fansa unor \u00eent\u00e2lniri neobi\u015fnuite, anii de pu\u015fc\u0103rie au forjat bucuria de a fi solidar. \u015ei \u00een\u0163elepciunea de a se desprinde de ofertele rele ale momentului.
\n \u00cen Via\u0163a Rom\u00e2neasc\u0103 5-6\/2010 citesc \u201evechi poeme\u201d \u00eencredin\u0163ate revistei, cu aprobarea lui Mircea Iv\u0103nescu, de doamna Ioana Vlasiu, datate 8 martie 1970. Merit\u0103 a reciti scenariul pe care \u00eel realizeaz\u0103 mopete \u2013 mircea iv\u0103nescu \u00eempreun\u0103 cu prietenii s\u0103i, i dr\u0103g\u0103noiu \u015fi c f pavlovici. Merit\u0103 s\u0103 cit\u0103m m\u0103car prima parte a poemului:
\n\u201eEste acum mopete pe patul de suferin\u0163\u0103 \u2013 \u015fi prietenul\/ \u015fi poetul i dr\u0103g\u0103noiu a venit la spital\/ s\u0103 \u00eel vad\u0103 \u2013 \u015fi l-a v\u0103zut chiar \u2013 \u015fi-i sur\u00e2de egal\/ lui mopete, care trece mohor\u00e2t pe alee, \u015fi uite, nu-l\/observ\u0103 pe poetul \u015fi prietenul i dr\u0103g\u0103noiu -\/ (care \u015fi este \u00eenso\u0163it de eseistul c f \/ pavlovici, de asemenea un mare prieten de\/ departe al lui mopete) mopete se plimb\u0103 pe alee. Marele c f \/ pavlovici \u00eel prive\u015fte pe mopete de fapt dintr-o parte\/ \u015fi r\u00e2de. \u2013 dar nu prea spune nimic.\u201d
\n \u201emarele c f pavlovici\u201d este desigur Florin Constantin Pavlovici, eseist eminent \u00een 1970, autorul unui studiu esen\u0163ial despre Ion Barbu, autor \u00een 2009 a dou\u0103 c\u0103r\u0163i memorabile despre universul carceral rom\u00e2nesc. <\/p>\n

3. Tortura pe \u00een\u0163elesul tuturor. Sunt amintirile sale din \u00eenchisorile prin care a trecut. Florin Constantin Pavlovici scrie \u00een Tortura pe \u00een\u0163elesul tuturor (Cartier, 2001) \u015fi \u00een Frica \u015fi p\u00e2nda (Ed. Muzeul na\u0163ional al literaturii rom\u00e2ne, 2009) o memorialistic\u0103 memorabil\u0103 a anilor din pu\u015fc\u0103riile comuniste. Citim portrete importante, dintre care unele, precum acela al lui Ivasiuc, merit\u0103 a fi transcrise:
\n \u201ePe vremea aceea Sa\u015fa ajunsese, probabil, la cel mai \u00eenalt grad de sl\u0103biciune. \u00ce\u015fi purta scheletul cu mari dificult\u0103\u0163i, cu mi\u015fc\u0103ri dezordonate, sec\u0103tuit de vlag\u0103. Prin contrast \u015fi, poate, printr-o nevoie interioar\u0103 de compensa\u0163ie, energia sa verbal\u0103 era debordant\u0103…\u201d. Sa\u015fa Ivasiuc nu mai avea nici un dinte, \u201e\u015fi-i pierduse la anchet\u0103, \u00een pumnii c\u0103pitanului Enoiu\u201d, altfel cunoscut din amintirile altor de\u0163inu\u0163i, inclusiv ale lui Paul Goma. Dac\u0103 din c\u0103r\u0163ile lui Paul Goma portretul lui Ivasiuc e \u00eentunecat, din Frica \u015fi p\u00e2nda \u00eent\u00e2lnim un Ivasiuc foarte atent cu prietenii s\u0103i, Florin Constantin Pavlovici \u015fi Paul Goma. Luau masa \u00eempreun\u0103 (evident, acas\u0103 la Ivasiuc). Erau \u00eentr-o alt\u0103 istorie dec\u00e2t cea care se desf\u0103\u015fura la doi pa\u015fi. \u015ei \u00eentr-o alt\u0103 cultur\u0103, mult mai legat\u0103 de valorile unei tradi\u0163ii importante. C\u0103ci, a\u015fa cum certific\u0103 Nicolae Manolescu, a\u015fa cum descoperim \u00een mai multe interviuri ale romancierului, Ivasiuc credea c\u0103 se trage dintr-o aristocra\u0163ie maramure\u015fean\u0103. Trebuia s\u0103-\u015fi respecte noble\u0163ea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Florin DOCHIA Ra\u0163iunile inimii 4. \u00abJe me r\u00e9volte donc nous sommes!\u00bb Cincizeci de ani de la dispari\u0163ia lui Albert Camus<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21484"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21484"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21484\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21485,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21484\/revisions\/21485"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21484"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21484"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21484"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}