{"id":21465,"date":"2023-07-09T09:15:35","date_gmt":"2023-07-09T06:15:35","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21465"},"modified":"2023-07-09T09:15:35","modified_gmt":"2023-07-09T06:15:35","slug":"spatii-culturale-nr-14-5","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=21465","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 14 (5)"},"content":{"rendered":"

CAMELIA MANUELA SAVA<\/strong>
\n\"\"

POETUL, SINELE \u015eI ROSTUL<\/strong><\/p>\n

F\u0103c\u00e2nd parte din genera\u0163ia anilor \uf00960 al\u0103turi de alte nume cunoscute din poezia rom\u00e2neasc\u0103 (Nichita St\u0103nescu, Ana Blandiana, Constan\u0163a Buzea, Adrian P\u0103unescu, Cezar Iv\u0103nescu, Ioan Alexandru, Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Ileana M\u0103l\u0103nciou, Emil Brumaru), Marin Sorescu este cel care ne uime\u015fte \u015fi ast\u0103zi cu prospe\u0163imea poemelor sale, pentru c\u0103 ele nu te plictisesc niciodat\u0103, te \u015focheaz\u0103 prin ironia fin\u0103, dulcea\u0163a limbii, ca \u015fi prin bonomia cu care poetul se joac\u0103 pe sine, \u00eentru Sinele mai mare al lumii.
\nRecunoscut de c\u0103tre oricine dup\u0103 poemul \u201eB\u0103rba\u0163ii\u201d (\u00een volumul \u201ePoeme\u201d, 1965), poetul \u00ee\u015fi croie\u015fte drum \u00een istoria na\u0163ional\u0103 ca un cavaler medieval printre \u015firul de osta\u015fi c\u0103lare, \u00eemb\u0103rb\u0103t\u00e2ndu-i s\u0103 intre \u00een lupt\u0103; zalele (nu \u201ezuruie crunt\u201d) sunt aici un simbol al m\u0103re\u0163iei de alt\u0103dat\u0103, al patriotismului celor care \u015fi-au ap\u0103rat \u0163ara :
\n\u201eMircea cel B\u0103tr\u00e2n \u00eembr\u0103cat \u00een zale.\/ Alexandru cel Bun \u00eembr\u0103cat \u00een zale.\/ Mihai Viteazul \u00eembr\u0103cat \u00een zale.\/ Ion Vod\u0103 cel Cumplit \u00eembr\u0103cat \u00een zale.\/ \u015ei aici, \u00een Oltenia, Tudor Vladimirescu\/ Primenit \u015fi el cu zale\/ Peste c\u0103ma\u015fa mor\u0163ii.\u201d. Totul eman\u0103 r\u0103ceala unei epoci s\u00e2ngeroase, dar care poate fi luat\u0103 ca exemplu, voievozii fiindu-i aproape, cel mai drag (cum era \u015fi normal) fiindu-i Domnul Tudor. Senin\u0103tatea \u015fi familiaritatea cu care se apropie sufletul poetului de ace\u015fti colo\u015fi ai neamului rom\u00e2nesc sunt fire\u015fti: \u201eMie-mi vine s\u0103 m\u0103 a\u015fez pe genunchii lor\/ \u015ei s\u0103-i trag de must\u0103\u0163i\u201d. Aceste \u201eumbre\u201d nu mai trag dup\u0103 ele r\u0103zboaie crunte \u015fi nu-i mai \u00eenfioar\u0103 pe cei care \u00eei contempl\u0103; poetul \u00eei prive\u015fte relaxat ca \u00eentr-o panoplie, \u00eentreb\u00e2ndu-se: \u201e\u2026unde tot pleac\u0103 \u00een fiecare diminea\u0163\u0103\/ \u015ei de ce nu mai stau pe acas\u0103, \/ S\u0103 se b\u0103rbiereasc\u0103 mai des,\/ C\u0103, uite, b\u0103rbile lor\/ M\u0103 zg\u00e2rie\/ C\u00e2nd mi-alint de ele sufletul\u201d.
\nPatriotismul contemporan se reduce doar la postura de martor ocular al vechilor r\u0103zboaie: \u201eA\u015f vrea s\u0103 merg \u015fi eu cu voi, le zic,\/ S\u0103 v\u0103d m\u0103car lupta de la Rovine\u201d. Cum nu se mai poart\u0103 r\u0103zboaiele viteje\u015fti de alt\u0103dat\u0103, poetul r\u0103m\u00e2ne \u201e\u00een grija femeilor\u201d, admira\u0163ia lui fa\u0163\u0103 de importantele figuri de conduc\u0103tori de o\u015fti este pu\u0163in mirat\u0103: \u201e Br\u00e2ncovene Constantine,\/ De ce-\u0163i taie turcii capul\/ De cinci ori la r\u00e2nd,\/ O dat\u0103 pentru fiecare copil al t\u0103u\/ \u015ei o dat\u0103 pentru tine?\u201d.
\nToat\u0103 istoria rom\u00e2nilor ar \u00eenc\u0103pea \u00eentr-o \u201ecarte cu poze\u201d, unde \u201esunt b\u0103t\u0103lii pe to\u0163i pere\u0163ii\u201d, iar cel de la care se revendic\u0103 neamul nostru e un simbol al demnit\u0103\u0163ii: \u201eSt\u0103 Decebal pe nori de otrav\u0103,\/ B\u00e2nd otrav\u0103,\/ \u015ei otrava preling\u00e2ndu-se de pe must\u0103\u0163ile lui\u201d.
\nLudicul este un alt registru important \u00een opera sorescian\u0103. Poetul se joac\u0103 pe Sine, se joac\u0103 \u00een Sine, \u00ee\u015fi joac\u0103 Sinele cu non\u015falan\u0163\u0103 \u015fi \u015f\u0103g\u0103lnicie, uneori copil\u0103re\u015fti: \u201eAm legat copacii la ochi\/ Cu-o basma verde\/ \u015ei le-am spus s\u0103 m\u0103 g\u0103seasc\u0103.\/ \u015ei copacii m-au g\u0103sit imediat\/ Cu un hohot de frunze.\/ Am legat p\u0103s\u0103rile la ochi\/ Cu-o basma de nori\/ \u015ei le-am spus s\u0103 m\u0103 g\u0103seasc\u0103.\/ \u015ei p\u0103s\u0103rile m-au g\u0103sit\/ Cu un c\u00e2ntec.\/ Am legat triste\u0163ea la ochi\/ Cu un z\u00e2mbet,\/ \u015ei triste\u0163ea m-a g\u0103sit a doua zi\/ \u00centr-o iubire\u2026\u201d(\u201eAm legat\u2026\u201d \u00een vol. \u201ePoeme\u201d, 1965). Dincolo de metafizica \u015fi paralelismul sintactic al acestor versuri, se recunoa\u015fte pofta de joc a celui care ia realitatea mai in glum\u0103, mai \u00een serios, \u00eenregistr\u00e2ndu-\u015fi \u00een universalitate muzica sa interioar\u0103 care \u00eel face viabil. Acest \u201ede-a baba oarba\u201d este p\u0103r\u0103sit imediat pentru alt fel de \u201e joc\u201d, poetul preschimb\u00e2ndu-se \u00een \u201efur de tablouri\u201d: \u201eToate muzeele se tem de mine,\/ Fiindc\u0103 de c\u00e2te ori stau o zi-ntreag\u0103 \/ \u00cen fa\u0163a unui tablou,\/ A doua zi se anun\u0163\u0103\/ Dispari\u0163ia tabloului\u201d. Erudi\u0163ia poetului, familiarizat cu artele plastice, \u00een special cu pictura, este evident\u0103 \u015fi aici \u00een versurile: \u201eVorbesc tare cu p\u00e2nzele ce-mi primejduiesc via\u0163a,\/ Le ag\u0103\u0163 de nori \u015fi de copaci\/ \u015ei m\u0103 dau \u00eenapoi s\u0103 am perspectiv\u0103.\/ Cu mae\u015ftrii \u201eitalieni\u201d po\u0163i s\u0103 legi u\u015for o conversa\u0163ie.\/ Ce g\u0103l\u0103gie de culori!\u201d, ca aceast\u0103 be\u0163ie – sinestezie a sim\u0163urilor – s\u0103 \u00eel fac\u0103 s\u0103 exclame, s\u0103 se extazieze \u00een fa\u0163a pictorilor celebri (a se vedea \u015fi cuno\u015ftin\u0163ele de pictur\u0103, culoare \u015fi istoria artei \u015fi a picturii din romanul s\u0103u \u201eTrei din\u0163i din fa\u0163\u0103\u201d): \u201eCel mai greu se fur\u0103 Rembrandt (\u2026) oamenii lui nu au trupuri (\u2026); \u201eP\u00e2nzele lui Van Gogh sunt nebune,\/ Se-nv\u00e2rtesc \u015fi se dau peste cap (\u2026)\u201d; \u201e Nu \u015ftiu de ce Bruegel m\u0103 face s\u0103 pl\u00e2ng\u201d (\u2026), ca \u00een final s\u0103 afl\u0103m c\u0103 totul nu e dec\u00e2t un bluf, poetul-fur r\u0103m\u00e2ne doar cu \u201eo reproducere ieftin\u0103\u201d, aluzie la via\u0163a cotidian\u0103, la condi\u0163ia poetului care se complace \u00een firesc, \u00een caduc: \u201eSunt prins p\u00e2n\u0103 la urm\u0103\/ \u015ei ajung acas\u0103 noaptea t\u00e2rziu,\/ Obosit \u015fi sf\u00e2\u015fiat de c\u00e2ini,\/ \u0162in\u00e2nd \u00een m\u00e2n\u0103 o reproducere ieftin\u0103 (tot efortul a fost \u00een zadar! n.n).\u201d (\u201eTablouri\u201d).
\n \tImagin\u00e2ndu-se \u00een Rolul Vie\u0163ii sale, al C\u0103ut\u0103torului de absolut pe Scena Absurdului, eul liric devine un Tot cu Sancho Panza, el \u00eensu\u015fi fiind, de fapt, nobilul Don Quijote, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 reitereze momente din via\u0163a cunoscutului aventurier, c\u0103ci un Aventurier al Lumii Acesteia este. Lupta nu \u00eencepe p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd servilul Sancho Panza (devenit acum cuier \u2013 f\u0103r\u0103 a fi o glum\u0103! n.n.) nu \u00ee\u015fi face datoria de umil \u015fi \u00eencercat servitor – cavaler: \u201eE Sancho Panza, nobil scutier\/ Prea-bunul \u015fi-ncercatul meu cuier\/ El diminea\u0163a-ntinde-o m\u00e2n\u0103,\/ Din somn m\u0103 scoate ca din l\u00e2n\u0103\u201d, pentru c\u0103 trebuie s\u0103 \u00eel ajute s\u0103 se \u00eembrace \u201e\u00cent\u00e2i c-o plato\u015f\u0103 de-o\u0163el, apoi cu una de bumbac\u201d, inten\u0163ia nefiind una cavalereasc\u0103 (\u201enu e lupt\u0103 dreapt\u0103\u201d), ci de a induce morile \u201e\u00een eroare\u201d. Eroul – eu nu este aici dec\u00e2t un alt simbol al luptei f\u0103r\u0103 \u0163el, al vis\u0103torului f\u0103r\u0103 visuri prea \u00eenalte: \u201eM\u0103 sui apoi pe ziu\u0103 ca pe o Rosinant\u0103.\/ De iure\u015ful meu drumul se face pant\u0103.\/ \u015ei ca pe-o lance cu-ascu\u0163i\u015f fierbinte\/ Azv\u00e2rl cu mine \u00eenainte\u201d. Con\u015ftient de condi\u0163ia sa, nimic nu-i poate sta \u00een cale Eroului liric de natur\u0103 picaresc\u0103, confesiunea \u015fi efuziunea fiind dublate \u00een subsidiar de ludic\/comic: \u201eOdat\u0103 m-am \u00eenfipt cu capu-n soare\/ \u015ei ag\u0103\u0163\u00e2ndu-mi gravita\u0163ia de picioare,\/ P\u0103m\u00e2ntul m-a \u00eentors din nou la sine\u2026\u201d.
\nEternitatea actului cavaleresco-trubaduresc va d\u0103inui ca un perpetuum mobile, scopul devenind unul \u00een Sine, de facto et de iure: \u201eDar inima din mine n-o s\u0103 moar\u0103\/ C\u00e2t mai exist\u0103-o Moar\u0103!\u201d (\u201eDon Quijote \u015fi Sancho Panza\u201d).
\n\tExisten\u0163a ca joc apare \u015fi sub forma jocului de \u201e\u015eah\u201d: \u201eEu mut o zi alb\u0103,\/ El mut\u0103 o zi neagr\u0103\/ Eu \u00eenaintez cu un vis,\/ El mi-l ia la r\u0103zboi\u201d. Jocul cu via\u0163a \u015fi moartea, jocul cu boala e unul fatidic, dar, f\u0103r\u0103 a-\u015fi pierde optimismul, poetul \u00ee\u015fi duce partida p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, Cel\u0103lalt juc\u0103tor fiind poate c\u00e2\u015ftig\u0103torul din start, ca un \u201eEl\u201d Atotputernic \u015fi amenin\u0163\u0103tor: \u201e- O s\u0103-\u0163i dau \u015fah \u015fi pierzi optimismul.\/ \u00cemi spune el.\/
\n– Nu-i nimic, glumesc eu,\/ Fac rocada sentimentelor.\/ \u00cen spatele meu so\u0163ia, copiii,\/ Soarele, luna \u015fi ceilal\u0163i chibi\u0163i\/ Tremur\u0103 pentru orice mi\u015fcare a mea.\u201d (\u201e\u015eah\u201d). Jocul destinului, dincolo de matematica proprie jocului de \u015fah, devine un joc de strategie, cu amenin\u0163\u0103ri \u015fi retrageri, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd ca o pecete ce \u00eenfiereaz\u0103 doar trecerea timpului: \u201euite, jum\u0103tate din via\u0163a mea\/ E scoas\u0103 pe margine\u201d, tensiunea fiind dep\u0103\u015fit\u0103 \u00eentr-o manier\u0103 prozaic\u0103: \u201e Eu \u00eemi aprind o \u0163igar\u0103\/ \u015ei continui partida\u201d.
\nPerfec\u0163iunea \u015fi echilibrul lumii nu stau \u201e\u00eentr-un num\u0103r\u201d (ca la Eminescu), ci \u00een roat\u0103: \u201eLocuiesc \u00eentr-o roat\u0103\u201d. Roata\/ Cercul (iubit at\u00e2t de mult \u015fi de Nichita St\u0103nescu) este aici aceea\u015fi aspira\u0163ie spre dep\u0103\u015firea limitelor creatorului-increat: \u201e\u015ei dup\u0103 mine\/ Care c\u00e2nd sunt,\/ C\u00e2nd nu mai sunt\u201d.(\u201eRoata\u201d).
\nBoala (\u201ele mal du si\u00e8cle\u201d) \u00eei cuprinde \u015fi pe poe\u0163ii acestei genera\u0163ii, ei neput\u00e2nd sc\u0103pa de pecetea \u201ecelor Ale\u015fi\u201d care simt via\u0163a ca pe ceva \u201emortal\u201d, apropiindu-se cu fiecare clip\u0103 de Crepuscul: \u201eDoctore, simt ceva mortal\/ Aici \u00een regiunea fiin\u0163ei mele,\/ M\u0103 dor toate organele, ( ca \u015fi pe Nichita, dealtfel! n.n.)\/ Ziua m\u0103 doare soarele,\/ Iar noaptea luna \u015fi stelele.\u201d Confesiunea \u00eel diferen\u0163iaz\u0103 oarecum de ceilal\u0163i confra\u0163i de suferin\u0163\u0103, Sorescu adres\u00e2ndu-se unui \u201especialist\u201d ce poate fi at\u00e2t doctorul-cititor, c\u00e2t \u015fi propriul suflet (autoadresare): \u201eDegeaba am luat tot felul de medicamente,\/ (\u2026) Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore\/ \u015ei-am cheltuit pe ele o groaz\u0103 de ani\u201d, finalul fiind implacabil \u015fi inevitabil acela\u015fi: \u201eCred c\u0103 m-am \u00eemboln\u0103vit de moarte\/ \u00centr-o zi\/ C\u00e2nd m-am n\u0103scut\u201d (\u201eBoala\u201d).
\nC\u0103utarea Sinelui coboar\u0103 \u00een infinitul generator\/ regenerator al m\u0103rii, scoica reprezent\u00e2nd simbolul cu valen\u0163\u0103 mixt\u0103: mineralo-animalier\u0103, dar, \u00een acela\u015fi timp, ascunz\u00e2nd ve\u015fnic misterele lumii \u2013 \u201eM-am ascuns \u00eentr-o scoic\u0103, pe fundul m\u0103rii,\/ Dar am uitat \u00een care.\u201d \u00cenchipuindu-se un Iona modern, se tot \u00eenv\u00e2rte \u00eentr-un cerc (vicios! n.n.) marin care \u00eel incit\u0103 ca \u00eentr-un joc al intui\u0163iei\/ al inteligen\u0163ei\/ al sor\u0163ii: \u201eUneori m\u0103 g\u00e2ndesc\/ C\u0103 m-a m\u00e2ncat un pe\u015fte uria\u015f\/ \u015ei eu \u00eel caut acum pretutindeni\/ S\u0103-i ajut s\u0103 m\u0103 \u00eenghit\u0103 tot.\u201d. Jocul continu\u0103 ca \u00eentr-o mare de bur\u0163i \u00eenlocuite de scoici: \u201eOameni buni, eu sunt \u00eentr-una din ele,\/ Dar nu \u015ftiu \u00een care.\u201d (\u201eScoica\u201d).
\nJocul cu moartea, de-a moartea se transform\u0103 \u00een viziunea lui Marin Sorescu \u00eentr-un \u201ecirc\u201d, obiectele din jur devenind \u201ebile \u015fi cercuri\u201d colorate, poetul av\u00e2nd \u00een Sine puterea de a le redefini\/ reboteza printr-un transfer \u00een lumea matematic\u0103: \u201eCopacii sunt ni\u015fte cercuri verzi\u201d, \u201eNorii sunt cercuri albastre\u201d \u015fi \u201efemeile sunt ni\u015fte cercuri, iar bilele au \u015fi ele Rostul lor (\u00eenc\u0103 o dat\u0103 intuim perfec\u0163iunea dorit\u0103\/ visat\u0103 de poet): \u201ecea ro\u015fie\u201d dac\u0103 este sc\u0103pat\u0103 aduce dup\u0103 ea \u00eentunericul (aluzia este direct\u0103, f\u0103c\u00e2nd apel la inteligen\u0163a \u015fi implicarea cititorului; este vorba evident de foc); de cea \u201eneagr\u0103\u201d: \u201etot neamul nostru\/ E legat prin jur\u0103m\u00e2nt\u201d (p\u0103m\u00e2ntul). Cu aceste puteri demiurgice a fost investit prin plecarea \u201ejonglerului-tat\u0103\u201d care: \u201eA fost chemat urgent p\u00e2n\u0103-n noapte\/ \u015ei m-a l\u0103sat pe mine\/ S\u0103-i \u0163in locul\u201d (\u201eBile \u015fi cercuri\u201d \u00een vol. \u201eMoartea ceasului\u201d, 1966). Ludicul arghezian se reg\u0103se\u015fte \u00eentr-o minim\u0103 doz\u0103 \u015fi aici (plus aluziile, insinu\u0103rile \u015fi deconstruc\u0163ia \u201eMiori\u0163ei\u201d preschimbat\u0103 la Arghezi \u00een \u201eDe-a v-a\u0163i ascuns\u201d, unde moartea este v\u0103zut\u0103 ca plecare): \u201eJocul e amuzant (nu sperie,n.n.),\/ St\u0103p\u00e2nesc cum pot\/ Lumea de bile \u015fi cercuri,\/ Dar uite, e foarte t\u00e2rziu\/ \u015ei jonglerul tat\u0103\/ Nu se mai \u00eentoarce.\u201d Ini\u0163ierea a luat sf\u00e2r\u015fit, Tat\u0103l dispare \u00een neant, pentru ca Fiul-Poet s\u0103 se \u00eenve\u015fniceasc\u0103 \u015fi s\u0103 \u201est\u0103p\u00e2neasc\u0103\u201d\/ s\u0103 ia \u00een posesie lumea prin cunoa\u015ftere.
\nGeneza este v\u0103zut\u0103, ca \u015fi la al\u0163i poe\u0163i (de exemplu, la Arghezi), ca un joc\/ sub form\u0103 de joc al Dumnezeirii: \u201eCu toate c\u0103 se afla \u00een rai,\/ Adam se plimba pe alei preocupat \u015fi trist\/ Pentru c\u0103 nu \u015ftia ce-i mai lipse\u015fte.\/ Atunci Dumnezeu a confec\u0163ionat-o pe Eva\/ Dintr-o coast\u0103 a lui Adam.\u201d Dar spiritul de joac\u0103 e molipsitor, a\u015fa \u00eenc\u00e2t atributele de Creator se transmit \u015fi Adam devine, la r\u00e2ndul lui, un Dumnezeu modern care aduce la via\u0163\u0103 o Ev\u0103 emancipat\u0103 (\u201ese ruja pe buze\u201d), pe care o poate multiplica la nesf\u00e2r\u015fit, dup\u0103 bunul plac, dac\u0103 e nemul\u0163umit de Eva \u201eoficial\u0103\u201d: \u201e\u2026de c\u00e2te ori Eva oficial\u0103\/ Se \u00eentoarce cu spatele,\/ Sau pleca la pia\u0163\u0103 dup\u0103 aur, smirn\u0103 \u015fi t\u0103m\u00e2ie\/ Adam scotea la lumin\u0103 o nou\u0103 cad\u00e2n\u0103\/ Din haremul lui intercostal.\u201d (\u201eAdam\u201d).
\nTot \u00een sfera religiosului \u2013 reinterpretat, demitizat, ne afl\u0103m \u015fi \u00een \u201eFresca\u201d ce ne apare ca o pictur\u0103 mural\u0103 a Iadului (venind din str\u0103funduri, din credin\u0163e ancestrale str\u0103vechi), unde p\u0103c\u0103to\u015fii (\u201e\u00cen iad p\u0103c\u0103to\u015fii\/ sunt valorifica\u0163i la maximum.\u201d) sunt \u00eemp\u0103r\u0163i\u0163i \u00een cete sau straturi – mai \u00eent\u00e2i sunt prezentate femeile (cele mai p\u0103c\u0103toase! n.n.): \u201eFemeilor li se scot din cap\/ Cu o penset\u0103,\/ Clamele, agrafele, inelele, br\u0103\u0163\u0103rile\/ P\u00e2nzeturile, lenjeria de pat.\/ Dup\u0103 aceea sunt aruncate\/ \u00cen clocotul unor cazane,\/ S\u0103 fie atente la smoal\u0103, \/ S\u0103 nu dea \u00een foc.\u201d, ele au o \u00eentrebuin\u0163are, pe c\u00e2t de practic\u0103, pe at\u00e2t de hilar\u0103: \u201eApoi unele\/ Sunt transformate \u00een suferta\u015fe\/ Cu care se car\u0103 la domiciliul dracilor pensionari\/ P\u0103catele calde.\u201d; vin la r\u00e2nd b\u0103rba\u0163ii, care au o condi\u0163ie apropiat\u0103 de cea din via\u0163a real\u0103 (jocul de cuvinte este inteligent alc\u0103tuit! n.n.): \u201eB\u0103rba\u0163ii sunt \u015fi ei folosi\u0163i\/ La cele mai grele munci.\/ Cu excep\u0163ia celor foarte p\u0103ro\u015fi,\/ Care sunt tor\u015fi din nou\/ \u015ei f\u0103cu\u0163i pre\u015furi.\u201d ( \u201eFresc\u0103\u201d).
\nPentru a salva aparen\u0163ele, femeia este v\u0103zut\u0103 \u00een alt\u0103 parte ca \u201eo veche so\u0163ie de voievod\u201d \u015fi, pentru c\u0103 z\u0103mislirea vine dintr-o metafizic\u0103 aparte, ea e Ana – \u201e cu bra\u0163e moi\/ Pe p\u00e2ntecul plin\u201d, crea\u0163ia (\u201ectitorie\u201d) se aude \u00eentru eternitate: \u201e\u015ei parc\u0103-aud un glas\/ Venind de dincolo\/ De dispari\u0163ia materiei:\/ Noi, Ion \u015fi Ioana,\/ Cu puterile noastre\/ Am durat acest sf\u00e2nt\/ Copil\/ \u00centru ve\u015fnica pomenire\/ A acestui soare\/ \u015ei a acestui p\u0103m\u00e2nt\u201d (\u201eCtitorie\u201d). Demitizarea de realizeaz\u0103 \u015fi aici prin deconstruc\u0163ia imaginativ\u0103 a poetului, astfel, copilul devine \u201ectitorie\u201d echival\u00e2nd cu ve\u015fnicirea celor care \u00eel z\u0103mislesc.
\nPeste Genez\u0103 d\u0103m \u015fi \u00een simbolicul \u201eOu\u201d, \u00een care via\u0163a se amestec\u0103 inedit cu moartea (sinuciderea). Apa aminte\u015fte de zilele Crea\u0163iei\/ de \u00eenceputuri. Apa (element primordial) \u2013 \u201ee din nou plin\u0103 de fiin\u0163a mea\/ Ca-ntr-o epoc\u0103 foarte veche.\u201d Scufundarea \u00een ap\u0103 nu e, ca \u00een Biblie, \u00een maniera lui Ioan Botez\u0103torul, \u015fi nici nu e, ca la Arhimede, o descoperire fizico-\u015ftiin\u0163ific\u0103, de\u015fi e acela\u015fi registru al anticilor greci care se scufundau \u00een ap\u0103 pentru a-\u015fi t\u0103ia venele (metod\u0103 \u00eent\u00e2lnit\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een zilele noastre! n.n.): \u201eIar pentru \u015fi mai mult\u0103 asem\u0103nare\/ Iat\u0103 v\u00e2na mi-o pot \u00eens\u00e2ngera,\/ Cu degetul mare ca pe un ou\/ O pot \u00eencondeia\u201d.
\nDespre mituri \u201ecitim\u201d \u015fi \u00een poemul \u201eLansare\u201d, aluzie la mitologia biblic\u0103 a Potopului: corabia pare juc\u0103ria unic\u0103 a Supravie\u0163uitorului Creator\/ Inventator: \u201eAzi o p\u00e2nz\u0103 de nor,\/ M\u00e2ine catargul unui drum,\/ Mi-am construit singur o corabie\u201d (\u201eLansare\u201d). Acest Noe modern duce dorul valurilor, corabia se cere lansat\u0103 (\u015fampania spart\u0103 nu e altceva dec\u00e2t un pesc\u0103ru\u015f mort): \u201eAtunci am intrat \u00een mare\/ P\u00e2n\u0103 la glezne, p\u00e2n\u0103 la br\u00e2u (\u2026)\/ C\u00e2nd nu m-am mai v\u0103zut deloc,\/ Corabia a \u00eenceput deodat\u0103\/ S\u0103 mearg\u0103 singur\u0103\u201d. Copilul-Atlas este atotputernic, \u00eemprumut\u00e2nd din for\u0163a biblic\u0103 a celui care poart\u0103 \u201epe sus\u201d ve\u015fnicia\/ pecetea unicului: \u201e\u015ei acum tot eu o duc,\/ Merg\u00e2nd pe fundul m\u0103rii, t\u0103cut,\/ Cu am\u00e2ndou\u0103 m\u00e2inile ridicate\/ Deasupra capului.\u201d
\n\u00cenaintarea pe deasupra apei ca \u00eentr-o trans\u0103 (somnambulism): \u201e\u00cenaintez somnambulic,\/ M\u0103 \u0163ine mla\u015ftina\u201d aminte\u015fte nu at\u00e2t de minunea dumnezeiasc\u0103 a lui Iisus merg\u00e2nd pe ap\u0103, c\u00e2t mai degrab\u0103 de includerea sa \u00een genera\u0163ia care alege greul\/ opusul, alege s\u0103 fie \u201econtra\u201d valului, surprinde prin ceea ce e anormal, prin \u201emersul pe valuri\u201d ( \u201e\u00een picioare\u201d, ca \u015fi Nichita): \u201eAcum trebuie s\u0103 merg eu pe valuri\/ Degajat ca pe un drum pavat\u201d ( \u201eSomnambulul\u2026\u201d)
\nPierderea sacralit\u0103\u0163ii\/ a spiritului s-a produs deja la omul modern, devenind o \u201eviziune\u201d, pentru c\u0103 oamenii sunt doar obiecte \u2013 haine, po\u015fete, serviete. Sinecdoca este util\u0103, cre\u00e2nd o imagine de ansamblu: \u201eStr\u0103zile erau \u00een\u0163esate de haine\/ Care \u00ee\u015fi vedeau de treburi (\u2026)\/ O serviet\u0103 important\u0103, ministerial\u0103,\/ Flirta de o jum\u0103tate de ceas\/ Cu o po\u015fet\u0103 de piele de \u015farpe\u2026\u201d ( \u201eViziune\u201d). Acel renumit \u201eEcce homo\u2026\u201d se poate reinterpreta: \u201eIar eu c\u0103utam oamenii.\/ \u015etiam c\u0103 trebuiau s\u0103 se afle\/ Fie \u00een buzunarul de la vest\u0103,\/ Fie \u00een fa\u0163a ori \u00een spatele hainelor,\/ Anexa\u0163i cu o clam\u0103.\u201d
\nSemnele degrad\u0103rii sunt \u00eent\u00e2lnite \u015fi la Sorescu (\u201eSemne\u201d), parc\u0103 acelea\u015fi ca \u015fi la Nichita (\u201eNoduri \u015fi semne\u201d): \u201eDac\u0103 te-nt\u00e2lne\u015fti cu un scaun,\/ E semn bun, ajungi \u00een rai.\/ Dac\u0103 te-nt\u00e2lne\u015fti cu un munte,\/ E semn r\u0103u, ajungi \u00een scaun.\/ Dac\u0103 te-nt\u00e2lne\u015fti cu carul mare,\/ E semn bun, ajungi \u00een rai.\u201d
\nDepersonalizarea\/ despiritualizarea, refuzul ma\u015finii invazive care transform\u0103 totul \u00een rugin\u0103 sunt atributele epocii contemporane. Sc\u00e2rba de tot ceea ce \u00eenseamn\u0103 fier este prezent\u0103 la Marin Sorescu pentru c\u0103 lumea a fost acaparat\u0103, c\u00e2\u015ftigat\u0103 de rugina devoratoare a materialismului: \u201eRugina umbla din cas\u0103 \u00een cas\u0103\/ C\u0103ut\u00e2nd oamenii de fier\u201d; \u00eentoarcerea la spirit, la origini ar fi solu\u0163ia salvatoare: \u201e\u015ei am v\u0103zut grupuri \u00eentregi\/ De oameni mecanici\/ Care, sc\u00e2rbi\u0163i de orice fel de ma\u015fin\u0103,\/ Se \u00eentorceau \u00een carnea str\u0103mo\u015feasc\u0103\/ Pe jos\u201d ( \u201eRobo\u0163ii\u201d).
\nDualitatea spirit \u2013 materie este vizualizat\u0103 in corpore \u00een poemul \u201eIat\u0103\u2026\u201d: \u201eIat\u0103, lucrurile\/ Sunt t\u0103iate \u00een dou\u0103,\/ De-o parte ele,\/ De-o parte numele lor (\u2026)\/ Iat\u0103, tu e\u015fti t\u0103iat \u00een dou\u0103.\/ De-o parte tu,\/ De-o parte numele t\u0103u\u201d. \u00centregul se divide \u015fi, ciudat, \u00een acela\u015fi timp, r\u0103m\u00e2ne un Tot \u00een ochii poetului care se simte ca \u015fi cum s-ar suprapune peste o alt\u0103 fiin\u0163\u0103 (neap\u0103rat Spiritual\u0103! n.n.): \u201eNu sim\u0163i c\u00e2teodat\u0103, poate \u00een vis,\/ Poate l\u00e2ng\u0103 vis,\/ C\u0103 peste fruntea ta\/ Se suprapun alte g\u00e2nduri,\/ Peste m\u00e2inile tale\/ Alte m\u00e2ini?\u201d. Stratificarea aceasta nu poate fi dec\u00e2t una poetic\u0103, larg\u0103, ce permite starea de visare, de contemplare a propriului eu din afara lui.
\nEul-Creator, geniul demiurgic, e v\u0103zut ca \u00eentr-un concurs cu Sine: \u201e\u00centr-o \u00eenc\u0103pere ca toate celelalte,\/ Amenajat\u0103 cu plafon zdrav\u0103n,\/ Ne \u00eentrecem la s\u0103rituri \u00een \u00een\u0103l\u0163ime.\/ \u015etim precis\/ C\u0103 nu poate s\u0103ri nimeni\/ Mai sus dec\u00e2t tavanul,\/ S\u0103 fie \u015fi Dumnezeu\u201d. Limitarea fiin\u0163ei de hum\u0103 e con\u015ftientizat\u0103 dureros, apropiindu-se tot de Arghezi, dar, ca \u015fi Iona, eroul s\u0103u preferat, persevereaz\u0103 \u00een \u0163elul s\u0103u: \u201e Dar continu\u0103m\/ Cu o \u00eend\u00e2rjire diavoleasc\u0103,\/ Pentru c\u0103 nu putem sta altfel\/ C\u00e2nd avem \u00een noi geniul \u00een\u0103l\u0163imii,\/ Ca pe\u015ftii zbur\u0103tori\/ Dorul aripilor adev\u0103rate\/ Zi \u015fi noapte continu\u0103m\/ \u00cen plafonul nostru scund\u2026\u201d ( \u201eConcurs\u201d).
\nCondi\u0163ia artistului este revelat\u0103 prin Icar(us) \u015fi Me\u015fterul Manole – totul este tras \u00een jos, \u00een p\u0103m\u00e2nt, gravita\u0163ia fiind un prag nou\/ un obstacol pe care omul trebuie s\u0103 \u00eel dep\u0103\u015feasc\u0103: \u201eIcari \u015fi Me\u015fteri-Manole de p\u0103m\u00e2nt\/ Cad de pe acoperi\u015ful p\u0103m\u00e2ntului.\/ Gravita\u0163ia e p\u0103m\u00e2nt.(\u2026)\/ \u015ei nu exist\u0103 moarte,\/ Pentru c\u0103 nu conteaz\u0103 dac\u0103 e\u015fti\/ Mai \u00een nori sau mai \u00een uitare,\/ \u00cen p\u0103m\u00e2nt.\u201d (\u201eEste p\u0103m\u00e2nt\u201d \u00een vol. \u201eTinere\u0163ea lui Don Quijote\u201d, 1968).
\nSinele se \u00eentoarce \u00een p\u0103m\u00e2nt dup\u0103 ce \u015fi-a jucat Rolul s\u0103u \u00een acest Teatrum Mundi, fiind cel care este important, care r\u0103m\u00e2ne, chiar dac\u0103 de-a lungul timpului \u015fi-a schimbat \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea (fizic\u0103, dar \u015fi spiritual\u0103): \u201eAveam de mult o b\u0103nuial\u0103 \u00eempotriva mea (\u2026)\/ Afla\u0163i c\u0103 sunt mai periculos dec\u00e2t credeam (\u2026).\/ Apoi din te miri ce\/ ( Pentru a nu fi recunoscut)\/ \u00cemi schimb expresia sufletului\u201d (\u201eStudiu\u201d). Poetul e refractar la ideea ca al\u0163ii s\u0103-i afle secretele, s\u0103-i ghiceasc\u0103 adev\u0103ratul Eu. Suport\u0103 cu stoicism \u015fi \u00ee\u015fi accept\u0103 soarta, dar e nemul\u0163umit de intruziunea altora \u00een via\u0163a sa: \u201eAu trecut peste mine\/ Ma\u015fini mici,\/ Autocamioane,\/ Tancuri\/ \u015ei tot felul de picioare\u201d (\u201eMuntele\u201d), iar celor care nu \u00eei ascult\u0103 dolean\u0163a de a fi l\u0103sat \u00een pace, poetul le strig\u0103 revoltat: \u201e\u015ei cu toate c\u0103-mi suport\/ Cu destul stoicism\/ Soarta mea de granit,\/ C\u00e2teodat\u0103 m\u0103 pomenesc url\u00e2nd:\/ Circula\u0163i numai pe partea carosabil\u0103\/ A sufletului meu,\/ Barbarilor!\u201d.
\n\u00cen\u0163elep\u0163it \u015fi faimos de-acum, juc\u00e2ndu-\u015fi cu mare art\u0103 Rolul de Poet, fiind totodat\u0103 \u015fi Regizorul propriei vie\u0163i, ca \u015fi al propriei arte, dezinvolt (\u201eCei mai dezinvol\u0163i \u2013 actorii!\/ Cu m\u00e2necile suflecate\/ Cum \u015ftiu ei s\u0103 ne tr\u0103iasc\u0103!\u201d, \u201eActorii\u201d), mai d\u00e2nd din coate, mai \u015fifonat, iese din aceast\u0103 Pies\u0103 cu Gloria asigurat\u0103, care este \u015fi Gloria Etern\u0103 a Sinelui: \u201e\u015ei-n fa\u0163a tuturor scena,\/ Una singur\u0103,\/ Unde urm\u0103rim to\u0163i o pies\u0103.\/ Piesa nu s-a mai schimbat de mult\u0103 vreme,\/ Spectatorii care vor s\u0103 vad\u0103 mereu\/ Ceva nou pe scen\u0103\/ Schimb\u0103 c\u00e2nd \u015fi c\u00e2nd \u00eentre ei\/ Locul \u00een sal\u0103 (\u2026)\/ To\u0163i se perind\u0103 pe r\u00e2nd\/ Pe toate scaunele.\/ Numai eu nu vreau s\u0103 renun\u0163\/ La locul meu.\/ E enervant\u0103 aceast\u0103 lips\u0103 de mobilitate,\/ Spectatorii chiar se enerveaz\u0103,\/ M\u0103 \u00eembr\u00e2ncesc,\/ Dar eu m\u0103 \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nez\/ \u015ei nu m\u0103 clintesc din locul meu.\/ P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd to\u0163i,\/ Avizi de unghiul meu de vedere,\/ Se a\u015faz\u0103 deasupra mea,\/ Unul peste altul, strivindu-m\u0103\u201d (\u201eSpectacol\u201d).
\n\t\u00centr-adev\u0103r, pentru Marin Sorescu, spectacolul s-a \u00eencheiat, Actorul-Poet se \u00eenclin\u0103 \u015fi moare, l\u0103s\u00e2ndu-ne s\u0103 aplaud\u0103m, s\u0103 fim ului\u0163i \u00een continuare de arta sa de mare prestidigitator. Bravo! Bis! Se aude \u00een surdin\u0103\u2026<\/p>\n

Bibliografie:<\/p>\n

1.Manolescu, Nicolae, Istoria critic\u0103 a literaturii rom\u00e2ne, Editura \tParalela 45, Pite\u015fti, 2008, p.1029-1037;
\n2.Sorescu, Marin, Opera poetic\u0103, vol. I, II, Editura Cartier, Chi\u015fin\u0103u, 2006, Edi\u0163ie alc\u0103tuit\u0103 de Em. Galaicu-P\u0103un;
\n3.Sorescu, Marin, Poeme, Editura Albatros, Bucure\u015fti, 1976;
\n4.Sorescu, Marin, Poezii, Editura Minerva, Bucure\u015fti, 2006, Antologie alc\u0103tuit\u0103 de Nicolae Manolescu;
\n5. Sorescu, Marin, Trei din\u0163i din fa\u0163\u0103, Editura Eminescu, Bucure\u015fti, 1977.
\n6. \u015etef\u0103nescu, Alex, Istoria literaturii rom\u00e2ne contemporane 1941-2000, Editura Ma\u015fina de scris, Bucure\u015fti, 2005, p.405-418.<\/em><\/p>\n


\nELISABETA ISANOS<\/strong><\/p>\n

SPA\u0162IUL VIE\u0162II<\/strong><\/p>\n

Locuit\u0103 cu chirie de turnuri, ziua mea e un circ
\npentru jocurile altora. \u00cen vreme ce c\u0103r\u0163ile cresc
\n\u00een grosime prin os\u00e2rdia pulberii, cu gura plin\u0103
\nde vorbe nu-mi pot face ca pas\u0103rea cuibul,
\nnu m\u0103 pot \u00eembr\u0103ca asemeni unui crin. Via\u0163a
\nmi-o v\u0103d pe la al\u0163ii, acolo mi se-nt\u00e2mpl\u0103 toate,
\ninima mea bate pe la por\u0163i, de\u015fi e sor\u0103
\ncu stelele m\u0103rii. Dezvirginate de priveli\u015ftea
\nr\u0103ului, florile min\u0163ii au fost strivite sub cizme.
\nAltcineva s-a \u00eencuibat \u00een zilele mele.
\nDin via\u0163a mea \u00ee\u015fi face p\u0103durea ocol,
\n\u015fi st\u0103 \u00een gunoi rumeg\u00e2nd lumin\u0103. M-am furi\u015fat,
\nsub pedeapsa cu moartea, \u00een marginea
\nierburilor. C\u0103 eu nici nu mai r\u00e2d,
\nnici nu mai pl\u00e2ng, al\u0163ii le fac pentru mine,
\nnici nu mai strig, \u0163ipetele sunt gata f\u0103cute.
\nNici g\u00e2ndurile nu sunt toate ale mele:
\nmi se \u00eenfige \u00een piept p\u0103ianjenul luminii,
\nce g\u00e2ndesc eu \u015fi ce viseaz\u0103 to\u0163i se confund\u0103,
\np\u00e2n\u0103 \u015fi mor\u0163ii \u00eemi inoculeaz\u0103 cuvinte,
\nm\u0103 oblig\u0103 s\u0103 le termin frazele rupte.
\nUnde s\u0103 m\u0103 feresc? Exist\u0103 metereze de umbr\u0103,
\nc\u0103m\u0103ri \u00eentunecoase, subsoluri ad\u00e2nci,
\nunde pot g\u00e2ndi cu g\u00e2ndurile mele,
\n\u00een vioiciunea r\u0103corii. M\u0103 smulg
\ndin fire de p\u0103ianjen solar \u015fi-mi caut libertatea
\npe buzele nop\u0163ii, la poalele unghiului ascu\u0163it
\nal c\u0103rui v\u00e2rf str\u0103punge f\u0103r\u0103 durere o stea.
\nTimpul meu \u00ee\u015fi caut\u0103 anotimpul.
\nM\u0103 fac l\u0103turalnic\u0103, f\u0103r\u0103 regrete.<\/p>\n


\nCOPACUL CU FRUNZE DE JAR<\/strong><\/p>\n

Nenorocire mieroas\u0103 \u015fi grea! Respir
\ndragostea din aer. Ninge cu fragede
\nturnuri de filde\u015f zidindu-se-n ore de \u00eentuneric.
\nSimpli locuitori sau jertfe?
\nAud fo\u015fnind copacul cu frunze de jar.<\/p>\n

Tu dormeai ne\u015ftiind, visul t\u0103u \u00eenc\u0103-i liber,
\nca al celui ce-nt\u00e2rzie-n somn
\n\u00een prima noapte cu ninsori viscolite.
\nViseaz\u0103-m\u0103 cum ai \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa,
\n\u0163ine-m\u0103 minte mai str\u00e2ns,
\nun g\u00e2nd al altcuiva \u00eemi cere trupul,
\nlunaticul ar trebui s\u0103-mi plece.
\nDar viseaz\u0103-m\u0103 tu!<\/p>\n

Alin\u0163i doar pe cine vrei s\u0103 pierzi.
\nExistam prin gra\u0163ia indiferen\u0163ei,
\n\u00eens\u0103 iubirea m-a lovit mi\u015fele\u015fte
\ncu tine drept arm\u0103.
\nM-am cutremurat ne\u015ftiind s\u0103 m\u0103 ap\u0103r.
\nMi-e plin\u0103 inima cu a\u015fchii de-mbr\u0103\u0163i\u015f\u0103ri,
\ndezmembrare sub cupole de murmur.<\/p>\n

Dac\u0103 ai putea s\u0103 te furi\u015fezi
\npe sub pielea luminii,
\ncatifea \u015fi viorele ar fi, vopsite-n culoarea
\ntimpului care-a murit. Am fost \u00een sinea ta
\nca un g\u00e2nd \u015fi \u00eenc\u0103 te rog. Rug\u0103, salut ad\u00e2nc,
\nal c\u0103rui domn nu se vede.
\nCe bl\u00e2nd e leag\u0103nul acestor os\u00e2nde,
\ncine a inventat pedeapsa alint\u0103toare,
\ninfernul dulce pe care-l ating
\ncu buze prostite? V-a\u015f spune povestea,
\ndar \u00eenc\u0103 e vie. Acum, auzi cu ochii
\n\u015fi \u00ee\u0163i pui la urechi lentilele m\u0103rii. <\/p>\n


\nC\u00c2ND Z\u00c2MBIM \u00ceMPREUN\u0102<\/strong><\/p>\n

\u00cemi alung z\u00e2mbetul spre tine
\ncum mama \u015fi-l alung\u0103
\npe buzele copilului \u015fi cu un oftat
\n\u00eempinge spre d\u00e2nsul pacea,<\/p>\n

cu un geam\u0103t gonesc spre tine
\nlini\u015ftea, nu vezi,
\nc\u00e2nd z\u00e2mbim \u00eempreun\u0103
\nai pe buze jum\u0103tate de sur\u00e2s.<\/p>\n

Bucuria e ca m\u00e2ncarea:
\no felie de p\u00e2ine se rupe-ntre noi.
\nLini\u015fti\u0163i am\u00e2ndoi, lini\u015ftea
\ne \u00eemp\u0103r\u0163it\u0103, de unde
\ns\u0103 fac rost de zbucium,
\ns\u0103 \u0163i-o las \u0163ie pe toat\u0103?<\/p>\n

Am s\u0103 g\u0103sesc eu ceva,
\nvreo veste, vreun r\u00e2nd, un c\u00e2ine r\u0103nit,
\no pas\u0103re fr\u00e2nt\u0103.<\/p>\n


\n\u00ceN GRAIUL DEDAT M\u00c2NG\u00c2IERII<\/strong><\/p>\n

Poate \u015fi pe tine te-am visat,
\ndar nu \u015ftiam c\u0103 e\u015fti tu,
\ncum s\u0103 aflu care din siluetele tulburi e-a ta?
\nNici o albin\u0103 s\u0103 te dezv\u0103luie nu \u0163i se pune
\npe buze. Cum mi-ai fugit din g\u00e2nd?
\nCe eliberare ai visat
\nc\u0103 nici \u00eentr-un g\u00e2nd
\nnu suferi s\u0103 stai?<\/p>\n

O perdea de abur \u00eemi acoper\u0103 ochii,
\norbit\u0103 sunt de r\u0103suflare.
\nS\u0103 te am \u00een fa\u0163a ochilor
\n\u015fi s\u0103 nu pot spune,
\ns\u0103 nu pricep cum s\u0103 spun, st\u00e2ngace mereu!<\/p>\n

Tu Doamne
\ncare \u00eempar\u0163i t\u0103cerea \u015fi cuvintele,
\najut\u0103-m\u0103 s\u0103 schimb
\n\u00een cuvinte t\u0103cerea!<\/p>\n

\u015ei deodat\u0103 descop\u0103r c\u0103 nu te-a\u015f da pe nimic
\n\u015fi pe nimeni,
\nlimba \u00eenfrumuse\u0163eaz\u0103 gura
\n\u015fi blestem frumos, cu imposibila m\u00e2nie
\ndin graiul dedat m\u00e2ng\u00e2ierii:
\ncineva bl\u00e2nd
\ntrece totul prin sine
\n\u015fi-l schimb\u0103 s\u0103 nu doar\u0103 mult.
\nOare chiar nu \u015ftiu ferici\u0163ii
\nce plin\u0103 de lucruri suferitoare
\ne seara prin care calc\u0103?
\nE \u00eenc\u0103 devreme. \u00cendr\u0103zneli sunt \u00een mine destule.<\/p>\n

O al\u0103turare de cuvinte \u00eenseamn\u0103
\nc\u0103 s-au iubit, c\u0103 se c\u0103utau
\n\u015fi au ajuns unul \u00een altul aproape.
\nC\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpl\u0103
\ne miracol. Nu po\u0163i sili v\u00e2ntul, nu po\u0163i face
\nfrunza s\u0103 cad\u0103.<\/p>\n

S\u0103 nu treci printre dou\u0103 cuvinte,
\nnu sim\u0163i cum trag unul spre altul? E \u00eenc\u0103 vie
\nputerea ce le unea, nu te-a\u015feza
\n\u00eentre ele, va trece un cu\u0163it prin tine.
\nApoi din fiin\u0163e strivite se ridic\u0103
\nsuflarea netr\u0103it\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

CAMELIA MANUELA SAVA POETUL, SINELE \u015eI ROSTUL F\u0103c\u00e2nd parte din genera\u0163ia anilor \uf00960 al\u0103turi de alte nume cunoscute din poezia<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21465"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=21465"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21465\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":21466,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/21465\/revisions\/21466"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=21465"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=21465"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=21465"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}